Arhaismele, parte din masa vocabularului, sunt cuvinte sau expresii care au dispărut din limba

comună ori au încetat să mai fie folosite (scoase din uz).

Odată cu evoluția societății și vocabularul limbii vorbite în acea societate se dezvoltă prin
îmbogățirea cu neologisme. O parte din cuvintele vechi sunt uitate și dispar din vorbirea uzuală,
deoarece obiectul de referință al cuvintelor (noțiunea, instituția, funcția etc.) dispare sau sunt
folosite variante mai noi (sinonime).

 cuvinte care nu mai au obiect de referință în prezent: agă, arnăut, comis, clucer, diac, giubea,
hatman, haraci, logofăt, medelnicer, pașă, postelnic, serdar, spătărie, tui etc
 cuvinte înlocuite prin sinonime: herb > stemă, slobozenie > libertate, buche > literă, pizmă >
invidie, ocârmuire > guvernare, zapis > document, zlătar > aurar, iscoadă > spion, pojarnic >
pompier, catadicsi > a considera

Arhaismele sunt de mai mult feluri: lexicale, fonetice, morfologice, sintactice și semantice.

Arhaisme lexicale

Arhaismele lexicale sunt cuvintele vechi care au dispărut odată cu realitățile social-politice în
care au fost produse și folosite: argat, armaș, bir, caimacan, chezaș, chezășie, clacă, dijmă,
grămătic, ienicer, logofăt, pârcălab, polcovnic, spătar, stolnic, vistavoi, vornic etc.

Arhaisme fonetice

Arhaismele fonetice sunt forme vechi ale unor cuvinte, cu pronunție învechită, folosite și în
prezent în mod frecvent, dar cu o pronunție actualizată: hitlean > viclean, a îmbla > a umbla,
împle > a umple, lăcaș > locaș, părete > perete, pre > pe, a rumpe > a rupe, samă > seamă, sară >
seară etc.