Substantivul

 Substantivul este partea de vorbire care

denumeşte lucruri, fiinţe, fenomene ale
naturii, însuşiri, stări sufleteşti, acţiuni.
Toate acestea se pot numi într-un singur
cuvânt obiecte.
 Exemple:
- lucruri: dulap, caiet, carte etc.;
- fiinţe: mamă, copil, mătuşă, câine etc.;
- fenomene ale naturii: ploaie, tunet etc.;
- stări sufleteşti: supărare, veselie etc.;
- însuşiri: frumuseţe, bunătate etc.;
- acţiuni: alergarea, mersul, cititul etc.
 Cum recunoaştem substantivele?

 Uneori este greu să deosebim

substantivele de alte părţi de vorbire.
Trebuie să reţinem că substantivul este o
parte de vorbire care se numără: un
copac, doi copaci; o carte, două cărţi.
Pentru a nu greşi când selectăm
substantivele, este bine să le numărăm.
De asemenea, putem să le alăturăm o
însuşire (ex.: frumuseţe uimitoare).
 Felul substantivelor
 După felul lor, substantivele pot fi: comune
şi proprii.
 Substantivele care denumesc obiecte de
acelaşi fel (fiinţe, lucruri, fenomene ale
naturii etc.) se numesc substantive
comune.
 Exemple: oraş, munte, copil etc.
 Substantivele comune se scriu cu literă
mică. Substantivul comun se scrie cu literă
mare numai când este primul cuvânt din
propoziţie.
 Să reţinem! Sunt tot substantive comune:
 Numele de popoare: români, ruşi, francezi
etc.;
 Numele zilelor săptămânii: luni, marţi, joi
etc.;
 Numele lunilor: ianuarie, mai, iunie etc.;
 Numele punctelor cardinale: est, vest,
nord, sud.
 Atenţie! Dacă numele lunilor intră în
denumirea unor mari sărbători, atunci se
scriu cu literă mare: 8 Martie, 1 Iunie, 1
Decembrie.
 Substantivul care denumeşte o anumită
fiinţă sau un anumit lucru, pentru a-l
deosebi de alte fiinţe şi lucruri de acelaşi
fel, se numeşte substantiv propriu.
 Exemple: Suceava, Rarău, Vlăduţ etc.
 Substantivele proprii se scriu întotdeauna
cu literă iniţială mare (majusculă),
indiferent de locul unde se găsesc în
propoziţie.
 Substantivele comune pot deveni proprii
atunci când exprimă un nume: Ursu,
Cojocaru, Violeta etc.
 Să reţinem! Sunt substantive proprii:

 Numele de persoane (atât numele de familie cât

şi prenumele): Mihai, Eminescu, Ion, Creangă,
Tudor, Arghezi etc.;
 Numele de animale: Grivei, Joiana, Tanu etc.;
 Denumirile geografice: Munţii Carpaţi, Dunărea,
Marea Neagră, Iaşi, Spania etc.;
 Numele de ziare, reviste: Adevărul, Gândul,
Practic etc.;
 Numele de opere literare: ,,Zdreanţă”,
,,Luceafărul”, ,,Amintiri din copilărie” etc.
 Numărul substantivelor

 Substantivul are două numere:

 Numărul singular – când denumeşte un
singur obiect: fiinţă, lucru, fenomen al
naturii, acţiune, însuşire, stare sufletească;
 Numărul plural – când denumeşte mai
multe obiecte.
 Exemplu: ,,carte” este la numărul singular,
iar ,,cărţi” la numărul plural.
 Să reţinem!
 Unele substantive au forme numai pentru
singular:
- aur, rouă, foame, mazăre, fotbal, Suceava,
Olt etc.
 Unele substantive au forme numai pentru
plural:
- ochelari, zori, câlţi, Bucureşti, Carpaţi etc.
 Unele substantive au înţelesuri diferite în
funcţie de număr:
- frig (temperatură scăzută) – friguri (boală)
 Genul substantivelor
 Substantivele care, prin numărare, primesc la
numărul singular cuvântul ,,un”, iar la numărul
plural cuvântul,,doi” sunt de genul masculin.
 Exemplu: un elev, doi elevi
 Substantivele care, prin numărare, primesc la
numărul singular cuvântul ,,o”, iar la numărul
plural cuvântul ,,două” sunt de genul feminin.
 Exemplu: o elevă, două eleve
 Substantivele care, prin numărare, primesc la
numărul singular cuvântul ,,un”, iar la numărul
plural cuvântul,,două” sunt de genul neutru.
 Exemplu: un oraş, două oraşe
 Să reţinem!

 Există substantive care:

 au forme numai pentru masculin: elefant,
fluture, purice etc.;
 au forme numai pentru feminin: cămilă,
girafă, viperă etc.