DESCRIEREA LITERARĂ TIP TABLOU ÎN VERSURI

( model de argumentare )

Descrierea literară este opera/textul literar, în versuri sau în proză, în care este conturat un
element din realitate sau unul imaginar ( un tablou din natură, un obiect sau o persoan ă ), din
perspectiva subiectivă a unui autor, prin intermediul procedeelor de expresivitate adecvate
aspectului prezentat.

În opinia mea, opera propusă spre analiză, ..... de ...... , reprezintă o descriere tip tablou în
versuri deoarece respectă atât la nivelul formei, cât şi al conținutului, conven țiile specifice unui
astfel de text: prezența eului liric în ipostaza contemplatorului, frecven ța grupului nominal, cu
termeni din acelaşi câmp semantic, utilizarea limbajului expresiv, generator de emo ții.

În primul rând, se remarcă descrierea ca mod de expunere specific, evidențiat la nivelul

textului prin intermediul grupului nominal : .....( ex.de structuri subst.+adj., adj.+ subst., subst.
+subst.). Astfel, textul citat prezintă, prin intermediul descrierii literare, un tablou din natură
nocturn/diurn ( + ex.concrete din text care să justifice momentul zilei)/
primăvăratic/estival/autumnal/hibernal ( + ex. ), constituit pe 3 planuri: terestru (+ex.), cosmic
(+ex.) şi uman (+ex.). Între acestea se stabileşte o strânsă legătură, comuniunea om-natură fiind
un motiv literar frecvent întâlnit în lirica noastră. Privirea eului liric observator se deplasează
dinspre planul cosmic ( ex. ) spre cel terestru ( ex. ) surprinzând inițial o imagine de ansamblu,
panoramică (+ex.), pentru ca mai apoi să se concentreze pe detalii semnificative (+ex.).

Mai mult chiar, cromatica este dominată de culori contrastante (+ex.), cu rol în realizarea
unei atmosfere melancolice, predispuse la meditație, reverie ( visare )(+ex.)

În al doilea rând, poetul percepe realitatea în mod subiectiv, filtrând ceea ce vede prin
sensibilitatea sa. Eul liric ( + ex.de mărci ale prezenței sale ) se află în ipostaza de contemplator şi
îşi exprimă sentimentele de încântare şi de admirație în fa ța mare ției naturii (+ex.). Ca în orice
descriere, limbajul poetic are rolul de a reda în mod nuanțat percep ția autorului asupra tabloului
prezentat. Astfel, la nivel stilistic, predomină epitetele cu rol descriptiv (+ex.), ce accentuează
atmosfera de calm şi linişte a tabloului. Acestora li se adaug ă personificarea ce impresionează prin
inedit (+ex.), comparația ce relevă imagini unice (+ex.), metafora ce amplifică sugestia
vizuală/auditivă/cromatică/motorie (+ex.) , enumerația ce exprimă bogăția şi varietatea , toate
acestea întregind tabloul descris. De asemenea, sunt frecvente imaginile vizual-cromatice (+ex.),
armonizate cu cele calorice ( de căldură) (+ex.), tactile (+ex.) sau vizual-statice (+ex.).

În plus, tema specifică, natura , (+ex. de cuvinte din câmpul semantic al naturii.), se află în
consonanță cu alte teme şi motive precum: trecerea ireversibilă a timpului, comuniunea om-
natură, visarea, singurătatea etc. (+ex.).

În concluzie, ținând cont de argumentele mai sus men ționate, putem afirma c ă opera
literară citată este o descriere-tablou în versuri ce surprinde frumusețea unui element natural plin
de măreție.