O furnică

de Tudor Arghezi
(p. 46 - 50)

A. Date despre autor şi operă:

Tudor Arghezi (1880 – 1967) este unul dintre cei importanţi poeţi români.
Volume de versuri argheziene: „Cuvinte potrivite”, „Flori de mucigai”, „Cartea cu jucării” ş.a.
Poezia studiată face parte din volumul „Versuri de seară”.

B. Vocabularul textului:

înfiptă = îndrăzneaţă a se lămuri = a înţelege

la prânz = la amiază merinde = mâncare
pentru căci = pentru că a îmbuca = a muşca
crăci = crengi, ramuri îndărăt = înapoi
făptură = fiinţă, vietate să pui = să pun
fărâmă = fragment, bucăţică op = carte, volum
îngrijat = îngrijorat
Un’ te duci = Unde te duci maică = călugăriţă
stareţă = călugăriţă care conduce o mănăstire
Obs. Apostroful indică absenţa unor sunete în zadar = zadanic
furnicar = muşuroi

C. Analiza textului:

- Textul studiat are un caracter literar, deoarece prezintă o întâmplare imaginară;

- Este un text integral: este reprodus în totalitate, avînd un înţeles complet.
- Este un text în versuri (o poezie) cu rimă; versurile sunt grupate în 5 strofe inegale.
- Tema poeziei este viaţa făpturilor mărunte: autorul prezintă o întâmplare cu o furnică şi sentimentele produse
de aceată întâmplare.
- Conţinutul poeziei poate fi împărţit în 3 secvenţe:
 povestirea întâmplării (primele două strofe);
 „dialogul” poetului cu furnica;
 sentimentele dezvăluite de poet.
- Autorul porneşte de la un fapt obişnuit, banal şi construieşte, din cuvinte, un unives imaginar pentru a ne
transmite mai bine gândurile şi sentimentele sale.
- În scopul de a ne ajuta să simţim mai bine sentimentele sale, autorul foloseşte nişte mijloace expresive:
a) Poetul utilizează un limbaj familiar pentru a face textul său mai accesibil, mai uşor de înţeles, mai
apropiat de sufletele noastre; el foloseşte cuvinte şi expresii din limbajul obişnuit: „vasăzică”, „nu
vrei, tată, să-ţi arăt ...”, „să pui” ş.a.
b) Arghezi utilizează repetiţia adjectivului „mică” pentru a sublinia simpatia sa pentru mărunta vietate.
c) De asemenea, el foloseşte o serie de întrebări retorice: „Un’ te duci aşa degrabă ?”; „Nu vrei, tată
să-ţi arăt cum iei drumul îndărăt?” ; „Unde dormi aici departe? / Într-o pagină de carte?” / S-ajungi
virgulă târzie / Într-un op de poezie?” Aceste întrebări nu sunt folosite pentru că poetul aşteaptă
răspuns de la furnică, ci pentru a scoate în evidenţă atitudinea lui grijulie faţă de furnică.
d) Poetul îşi imaginează lumea furnicii ca o copie redusă a universului omenesc:
 muşuroiul e văzut ca o mănăstire;
 furnicile sunt prezentate ca nişte călugăriţe;
 furnica e înzestrată cu însuşiri omeneşti: este inteligentă, are capacitatea de a înţelege vorbirea
oamenilor.
Aşadar, pentru a ne ajuta să ne apropiem sufleteşte de micuţa vieţitoare, autorul îi arată respect şi o
tratează ca pe o persoană: furnica este personificată.

Personificarea este procedeul literar prin care se atribuie însuşiri omeneşti unor fiinţe
necuvântătoare (plante, animale) lucruri sau fenomene.
D. Interpretarea textului:
(Întrebări, pag. 50)

- În urma unei întâmplări cu o furnică, poetul trăieşte nişte sentimente deosebite, pe care ni le transmite şi
nouă prin intermediul creaţiei sale. Astfel, el ne comunică compasiunea (mila), simpatia şi îngrijorarea lui faţă
de lumea micilor vieţuitoare.
- Aceste simţăminte sunt transmise explicit (direct) prin unele cuvinte care se referă la sentimente („gândul
meu mâhnit ...” ; „îngrijat ...”), dar şi cu ajutorul unor procedee literare: personificarea, repetiţia, întrebările
retorice...
- Atitudinea de îngrijorare a poetului este produsă de constatarea pericolului morţii ce o pândeşte pe neajutorata
furnică. Poetul îşi dă seama că furnica este o fiinţă atât de măruntă şi de neînsemnată, încât ar putea ajunge
„virgulă târzie”, fiind strivită între filele cărţii. Pentru a sublinia această idee, autorul foloseşte o combinaţie
neobişnuită de cuvinte („virgulă târzie”), ce sugerează faptul că moartea furnicii ar putea trece neobservată,
asemeni unei virgule puse după tipărirea textului. Totodată, adjectivul „târzie” sugerează ideea morţii furnicii.
- Totuşi, poezia nu este tristă, deoarece unele versuri au un caracter jucăuş, glumeţ: „Te-ai suit până-n cravată /
Şi mai ai până-n chelie / Două dealuri şi-o bărbie.”
- Prin creaţia sa, Tudor Arghezi ne ajută să trăim, la rândul nostru, sentimente de compasiune şi simpatie faţă de
lumea făpturilor mărunte. Ideea principală pe care ne-o transmite prin poezia lui este că lumea micilor
vieţuitoare este la fel de importantă şi de bine organizată ca şi lumea noastră.
- În concluzie, poezia „O furnică” este o creaţie literară realizată cu graţie şi gingăşie.