EUROPA MEDIEVALĂ

Formarea popoarelor europene

- începând cu secolul al III-lea, pe continentul european au avut loc deplasări ale popoarelor migratoare, primele
dintre acestea fiind cele germanice;
- ele au fost numite de romani barbare, deoarece nu făceau parte din cultura şi civilizaţia romană; - erau
organizate în uniuni de triburi, conduse de căpetenii războinice, ocupându-se cu agricultura, păstoritul şi
meşteşugurile;
- popoarele barbare pot fi clasificate după origine:
a) germanică: goţii (vizigoţi şi ostrogoţi), francii, anglo-saxonii, vandalii, longobarzii, normanzii;
b) asiatică: hunii, avarii, maghiarii;
c) slavă.
- ca rezultat al migraţiilor, la sfârşitul Antichităţii şi la începutul Evului Mediu, se formează în Europa
popoarele:
o romanice: românii, francezii, italienii, spaniolii, portughezii;
o germanice: germanii, englezii, danezii, olandezii, suedezii, norvegienii, elveţienii, etc.
o slave: ruşii, polonezii, cehii, ucrainenii, sârbii, croaţii, slovacii, etc.
o fino-ugrice: ungurii, finlandezii, estonienii.

Europa creștină în mileniul I

- până în secolul al V-lea, creștinismul a pătruns în toate provinciile Imperiului Roman, fiind singura religie de
stat;
- un rol important în răspândirea creștinismului, l-au avut misionarii, care au transmis religia creștină și statelor
aflate dincolo de granițele Imperiului Roman;
- astfel, unele dintre statele barbare au devenit creștine. În primele secolele ale Evului Mediu, creștinismul era
răspândit pe întregul continent;
- au fost create 2 centre religioase:
1. Roma (catolică = “universală”) - condus de papă;
2. Constantinopol (ortodoxă = “calea cea dreaptă”) - condus de patriarh;
- în anul 1054, în urma diferențelor care au apărut de-a lungul timpului între cele două ramuri ale creștinismului,
a avut loc Marea Schismă (ruperea Bisericii Creștine în două);
- popoarele din vestul și centrul Europei au adoptat catolicismul iar cele est au devenit ortodoxe; - instituția
Bisericii avea un rol important în cadrul statelor, conducătorii acestora erau legitimați de papă sau de patriarh;
- astfel, poporul îi recunoștea pe monarhi ca adevărați conducători, fiind puși la cârmuirea statelor prin voia lui
Dumnezeu;
- în lumea catolică, cel mai important stat era cel al francilor, devenit creștin în timpul regelui Clovis (481-511).
În secolul al VIII-lea, în timpul lui Carol cel Mare, regatul francilor s-a transformat într-un imperiu, care se
întindea de la Oceanul Atlantic și până în Europa Centrală;
- centrul lumii ortodoxe era Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin, care a supraviețuit până în 1453.
Sub conducerea lui Iustinian (527-565), a fost ridicată marea biserică Sfânta Sofia, ca simbol al puterii
imperiale;
- împăratul Iustinian, a încercat, să refacă unitatea Imperiului Roman, cucerind teritorii din nordul Africii și din
Europa, care, odinioară, făcuseră parte din marele Imperiu al romanilor.