Rolul evreilor în

societate

de Andrei Iulia
Zugravu Maria
 Introducere
● Evreii sunt un popor de origine etnico-religioasă, al
cărui leagăn s-a aflat în Palestina antică și apoi în
Diasporă, și care cuprinde pe adepții religiei iudaice
 sau mozaice și pe cei care s-au convertit la iudaism,
precum și o bună parte a urmașilor acestora. Poporul
evreu este originar din Orientul Apropiat, îndeosebi
din regiunea numită în antichitate Țara lui Israel,
cunoscută în limbile lumii și sub denumirile Canaan
 sau Palestina.
 Evreii în Evul Mediu
● În Evul Mediu, dominat de creştinism, există o condamnare teologică a evreilor, din punctul de vedere al
religiei, care nu ţine seama de trăsăturile reale ale acestora, rămase necunoscute majorităţii populaţiei, ci de
stereotipuri elaborate în timp. De exemplu, indiferent de aspectul fizic, foarte variat în realitate, al evreilor,
aceştia sunt reprezentaţi în miniaturi, şi mai târziu în gravuri ca urâţi, murdari, cu faţă alungită, nas coroiat,
punând o pelerină cu glugă.

● Condamnarea pe criterii religioase conduce la un antiiudaism, destul de diferit de anti-semitismul epocii

contemporane. Pentru oamenii medievali, nu exista ideea de rasă, iar etnia era prea puţin definită, astfel
încât criteriul principal de diferenţiere a oamenilor era cel religios. Indiferent însă de fundamentele
atitudinii referitoare la evrei, aceasta este în general negativă, şi conduce, în anumite situaţii, la persecuţii
şi chiar la progromuri. Trebuie însă subliniat că, în cei peste o mie de ani ai Evului Mediu, situaţia evreilor
şi atitudinea majorităţii creştine cu privire la ei au variat în timp şi spaţiu, perioadele de înţelegere şi
colaborare relativ paşnică între aceştia şi creştini alternând cu cele de respingere şi segregare.
● Colaborarea dintre evrei, creştini dar şi musulmani a fost esenţială în anumite momente şi spaţii, cum ar fi
Spania medievală sau Sicilia în vremea împăratuui Frederic al II-lea. În Spania, învăţaţii evrei au avut o
contribuţie decisivă la traducerea în latină a unor opere arabe, dintre care multe reprezentau ele însele
traduceri ale unor lucrări antice greceşti. În acest fel, o parte a moştenirii Antichităţii, ignorată până prin
secolele XII-XIII de Occident, i-a redevenit accesibilă acestuia mulţumită activităţii de intermediari a
evreilor spanioli. Şi pe această moştenire greco-romană revalorizată în Evul Mediu avea să-şi întemeieze
Occidentul superioritatea pe care începe să o dobândească asupra celorlalte părţi ale lumii. De asemenea,
cunoştinţele medicale ale evreilor erau respectate în toată Europa, ceea ce făcea din ei cei mai potriviţi
pentru funcţiile de medici ai capetelor încoronate şi ai altor personaje importante. Tocmai pe baza unor
cunoştinţe iudaice şi musulmane se produce revirimentul medicinei europene, în cadrul universităţilor,
dintre care cea mai reputată în domeniu este cea de la Salerno.

● Pe parcursul Evului Mediu timpuriu, prezenţa comunităţilor iudaice în Occidentul creştin era acceptată,
fără ca ea să creeze tensiuni notabile. Documentele Sinodului de la Elvira, ţinut în Spania la începutul
secolului al IV-lea, îi condamnă pe creştinii care se amestecă cu evreii, împărţind masa cu ei, contractând
căsătorii mixte, lăsându-şi holdele să fie binecuvântate de aceştia”. Toate acestea demonstrează că
raporturile cotidiene între cele două comunităţi erau încă paşnice, lipsite de conflicte şi că doar intervenţia
bisericii, prin reprezentanţii săi, a înveninat spiritele.
●  După invaziile barbare, regatele romano-germanice întemeiate în Europa occidentală se creştinează şi
conducătorii acestora se simt investiţi cu misiunea de a răspândi creştinismul pe tot cuprinsul stăpânirii lor.
Sunt vizaţi de acţiunea evanghelizatoare nu doar păgânii, ci uneori şi evreii, pe care unii regi, precum în
Francia secolului al VI-lea sau Spania secolului al VII-lea încearcă să îi creştineze cu forţa.

● Atitudinea creştinilor faţă de evrei a început să se modifice progresiv din secolul al XI-lea, când încep să
apară acuzaţiile de blasfemie, care susţin atacuri împotriva evreilor în mai multe oraşe occidentale, atacuri
multiplicate în secolele XII-XIII.

● Ostilitatea împotriva evreilor avea şi raţiuni economice foarte clare, în primul rând, practicarea de către
aceştia a împrumutului cu dobândă, considerat camătă. Această situaţia a fost generată de constituirea,
începând cu secolul al XI-lea, a unei categorii de neguţători creştini (italieni şi lombarzi) care îi elimină
treptat pe evrei din comerţul la mare distanţă, pe care îl practicau până atunci, şi îi face să se replieze tot
mai des pe camătă. Cum li se interzicea să posede pământ şi începeau să fie şi continuu ameninţaţi cu
posibila expulzare, au preferat să-şi investească averea în bunuri mobile mai uşor de manipulat şi de
ascuns, precum aurul şi argintul, ceea ce le permitea să joace rolul de bancheri.În aceste condiţii, evreii
erau cumva aproape obligaţi să recurgă la practici economice esenţiale pentru funcţionarea societăţii
creştine, dar care erau violent reprobate de aceasta.
 Antisemitismul
●Antisemitismul este o atitudine ostilă față de evrei pentru simplul fapt că sunt
evrei. Antisemitismul poate lua diverse forme: învățături religioase care proclamă
inferioritatea evreilor, de exemplu cartea lui Martin Luther „Evreii și minciunile
lor”, carte în care Luther scria că evreii sunt otrăvitori de fântâni și ucigași de copii
furați . Antisemitismul poate include opinii stereotipe și prejudecăți, sau forme
politice care pot merge de la încercarea de a discrimina, izola și oprima, până la
violența fizică contra evreilor.

●Antisemitismul este în esență o formă de intoleranță etnico-religioasă, ca

și xenofobia sau rasismul. În Israel, au fost arestați tineri antisemiți și neonaziști,
rude de evrei. Există și un “antisemitism evreiesc” care se referă la faptul că unii
evrei au adoptat stereotipurilor antisemite dominante sau care persistă în societățile
non-iudaice în căre aceștia trăiesc.
 Motive pentru antisemitism

● Atitudinile antisemite au avut la bază dezacordul privind creșterea influenței

politice și economice a evreilor în diverse state europene și nu numai. Cunoscuți
drept buni comercianți, evreii au ajuns să dețină averi importante, și implicit putere
politică, fapt ce a crescut tot mai mult nemulțumirea populației. În Germania, după
emanciparea de la 1848, cultivând educația și studiul, evreii s-au folosit de educația
de stat pentru a accede în profesii liberale, ceea ce a atras ura populației
catolice, populație care evita acest fel de educație.
 Holocaust
● Holocaust este un termen utilizat pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele,
majoritatea din Europa, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei
evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus
de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia. Între victime, s-au numărat 1.5 milioane de copii, iar totalul lor a
reprezentat circa două treimi din cei nouă milioane de evrei care trăiau anterior în Europa continentală.

● Între 1941 și 1945, evreii au fost uciși sistematic într-un genocid, parte a unui eveniment mai mare care a cuprins
persecuția și uciderea altor popoare europene. Sub coordonarea SS, cu îndrumări din partea conducerii Partidului
Nazist, toate ramurile birocrației de stat a Germaniei au fost implicate în logistica și în punerea în aplicare a acestei
crime în masă. Uciderile au fost comise în toată Europa ocupată de germani precum și în Germania Nazistă propriu-
zisă și în teritoriile controlate de aliații acesteia.
● Persecuțiile au fost efectuate pe etape, culminând cu politica de exterminare denumită „Soluția Finală a 
problemei evreiești”. În urma accederii la putere a lui Hitler, guvernul german a adoptat legi prin care
evreii erau excluși din societatea civilă, cele mai cunoscute fiind Legile Nürnberg din 1935. Începând cu
anul 1933, naziștii au început să pună la punct o rețea de lagăre de concentrare. După izbucnirea războiului
 în 1939, evrei germani și străini au fost înghesuiți în ghetouri. În 1941, când Germania a început să se
pregătească să cucerească noi teritorii înspre est, toate măsurile antievreiești s-au radicalizat. Unități
paramilitare specializate, denumite Einsatzgruppen, au omorât circa două milioane de evrei în execuții în
masă în mai puțin de un an.

● Până la jumătatea lui 1942, victimele erau transportate constant cu trenurile de marfă în lagărele de
exterminare. Majoritatea celor care supraviețuiau călătoriei erau uciși sistematic în camere de gazare.
Aceasta a continuat până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în Europa.
 Viața evreilor în prezent
● Este o perioadă de timp incredibil de lungă: anul acesta Germania poate privi înapoi la cel puţin 1700 de
ani de viaţă evreiască, la Rin şi la nord de Alpi. Cel mai vechi izvor scris, un decret emis de împăratul
Constantin cel Mare, este datat 11 decembrie 321 şi se află astăzi în Biblioteca Vaticanului. În documentul
adresat membrilor consiliului local din Köln, împăratul înştiinţează că a decis să fie posibilă în imperiu
"numirea în consiliu a evreilor". Evident, la Köln a existat în epocă o dispută pe această temă.

● 1700 de ani sunt o uriaşă punte între antichitate şi prezent. Cât de îndepărtat de noi este acest decret
imperial arată şi amintirea unei alte date, care a căpătat pentru Europa o importanţă fundamentală: tot în
anul 321, la începutul lunii martie, împăratul Constantin cel Mare a decis ca Învierea Domnului să se
prăznuiască la o zi după sabatul evreiesc, în dies solis, ziua soarelui; de atunci şi până astăzi duminica a
rămas zi nelucrătoare. Constantin cel Mare, care s-a luptat cu lumea cunoscută pe atunci şi a biruit, şi
despre care se spune că a primit botezul creştin pe patul de moarte, în anul 337, a făcut din politica
religioasă o componentă puternică a politicii imperiale, folosind-o şi ca element identitar.
● Marginalizări, persecuţii şi crime ritualice, cruciade, antiiudaism şi antisemitism, ură de rasă - fiecare oraş
german cu tradiţie evreiască bogată ascunde şi amintiri cutremurătoare, petrecute cu mult timp înaintea
ascensiunii la putere a naziştilor. Da, există şi o cultură bogată şi succese răsunătoare în ştiinţă. Numele
numeroșilor laureaţi ai premiului Nobel de religie mozaică din Germania sunt o dovadă în acest sens. Toate
acestea trebuie să aparţină memoriei tuturor, nu numai a comunităţii evreieşti.

● Importantă este în anul jubiliar o privire aruncată împreună înapoi, dar şi înainte. Viaţa evreiască este în
2021 atât de diversă în Germania ca niciodată după Holocaust. Astăzi studiază iarăşi în Germania viitori
rabini (şi rabine) liberali, conservatori şi ortodocşi. Există comunităţi vechi, viaţă pronunţat seculară şi
mişcări tinere şi multicolore de trezire spirituală, foarte îndrăzneţe. Puternice. În plus, după 1990, de la
imigraţia evreiască din fosta Uniune Sovietică, în numeroase comunităţi se desfăşoară o incredibil de
angajată muncă de integrare, adesea trecută cu vederea. Anul jubiliar îşi propune să scoată în evidenţă
această pluralistă şi vitală comunitate evreiască.