I.

Identitate evreiască și educația despre Holocaust în secolul al XXI-lea

1.Educația despre Holocaust
Holocaustul a reprezentat persecutarea sistematică și uciderea evreilor de către Germania
nazistă și colaboratorii acesteia, organizată de către stat, între 1933 și 1945. Un genocid
extins pe un întreg continent, care a distrus nu doar indivizi și familii, dar și comunități și
culturi care s-au dezvoltat de-a lungul secolelor.
-Educația despre Holocaust este necesară pentru ca:
1.Holocaustul să nu se repete
2. pentru ca memoria Holocaustului să nu se uite niciodată.
3. pentru a sprijini tânăra generație să reflecteze asupra istoriei Holocaustului și consecințelor
sale.
4. Să contribuie la educația pentru drepturile omului și pentru prevenirea genocidului
5. Să creeze medii educaționale implicate pentru învățarea cu privire la Holocaust.
6. pentru a inspira gândirea critică, conștientizarea socială și dezvoltarea personală
Obiective
Istoria Holocaustului este traumatizantă, sensibilă, tocmai de aceea ea îşi propune să prezinte:
 Care au fost condițiile istorice și etapele-cheie în cadrul acestui genocid
 De ce și cum au participat oamenii sau cu au devenit complici la aceste crime
 Cum au răspuns evreii la persecuție și la crimele în masă
 De ce și cum au rezistat unii oameni acestor crime
 Interacţiunea dintre rasism și antisemitism
 Lacunele legate de cunoașterea și înțelegerea Holocaustului, miturile și prejudecățile
răspândite precum și tendința de a evita întrebările dificile
2.Evreii - trăsături definitorii: originea, cultura, religia
-Originile evreilor nu ne sunt cunoscute, se pare că primul conducător al poporului evreu a
fost Abraham, el l-ar fi descoperit pe Dumnezeu pe la 1800 î.Hr.
- ei se trag din neamul semiţilor şi probabil au plecat din oraşul Ur , din Mesopotamia şi de
aici s-au indreptat spre Canaan ce ingloba Palestina şi Fenicia.
-O parte a evreilor a rămas în Canaan iar altă parte a plecat spre Egipt, unde a rămas 400 de
ani şi se pare a căzut în robie.Din Egipt, evreii au plecat in Pustiul Sinai, pe la 1230 î.Hr ,sub
conducerea lui Moise, unde au stat 40 ani şi au descoperit :
1. Cultul monoteist al lui Iahve-credinţa intr-un singur zeu, zeul evreilor se numeşte Iahve
2. Decalogul-cele 10 porunci
3. Cartea Legii/Tora
-Din pustiul Sinai evreii se aşază în Canaan, unde se reîntâlnesc cu celelalte triburi de evrei,
rămase aici. Toţi evreii se unesc intr-un singur stat puternic, numit regatul Israel.
- regatul Israel va fi condus de regi puternici precum Saul, David şi Solomon. Aceştia
consolidează autoritatea centrală, infiinţează o armată, ridică fortificaţii, întăresc aparatul
administrativ,iar David (1013-973 î. Hr.) realizează şi cuceriri teritoriale.
-In vremea lui Solomon (971-931 î. Hr.) statul evreu cunoaşte o inflorire economică şi
culturală aparte. In capitala Ierusalim , se înalţă construcţii măreţe.
-După moartea lui Solomon, triburile israelite nu se mai înţeleg, iar instabilitatea politică se
accentuează. Regatul Israel se imparte in 2 state: Israel şi Iudeea. Ambele state insă sunt
slabe, decad din toate punctele de vedere şi cad pradă statelor puternice din jur. Astfel:
a) Israel este cucerit de asirieni
b) Iudeea este cucerită de babilonieni
-Cuceritorii i-au alungat pe evrei de pe pământurile lor, iar evreii s-au dispersat ( răspândit) in
lumea intreagă.
-Evreii, totuşi , oriunde au locuit in diasporă, şi-au păstrat limba, religia,obiceiurile şi tradiţiile
şi au sperat in revenirea lor acasă, considerându-se „poporul ales” al lui Dumnezeu.
II. EVREII IN ISTORIA UNIVERSALĂ

Evreii în Antichitate și în Evul Mediu

(statutul juridic al evreilor
și apariția miturilor antievreiești în mentalul colectiv)

- Evreii în antichitate au cunoscut mai multe stăpâniri:

-asiriană , babiloniană
-persană , macedoneană
-egipteană , romană

-Babilonienii şi romanii distrug templul de la Ierusalim şi îi exilează pe evrei din

ţara lor
-evreii se identifică cu religia iudaică şi nu cu credinţa propagată de Iisus
Hristos.
-Când evreii erau stâpâniţi de macedoneni seleucizi ,sabaturile și sărbătorile
evreiești au fost interzise, iar circumcizia a fost scoasă în afara legii. Au fost
construite altare pentru zeii greci și s-au sacrificat acolo animale interzise
evreilor. Statuia lui Zeus a fost amplasată pe altarul Templului. Deținerea
scripturilor evreiești era considerată o infracțiune capitală.
-romanii continuă restricţiile contra evreilor din motive religioase (au fost
interzise căsătoriile mixte între evrei și creștini , a fost îngrădit accesul evreilor
la justiție, evreii nu mai aveau dreptul să depună mărturie împotriva unui
creștin.)
-tot din vremea romanilor, se naşte şi antiiudaismul, adică ura contra evreilor,
pentru că aceştia nu au acceptat religia creştină şi pentru că membri ai bisericii,
au considerat întregul popor evreu ca fiind responsabil pentru uciderea lui Isus.
-Evreii au fost frecvent masacrați și exilați din diverse țări europene. Persecuția
a atins apogeul în timpul Cruciadelor. Evreii din zona Germaniei şi Franţei au
fost supuși unor frecvente atacuri violente, convertire forțată la
creștinism,masacre şi izgoniri. Mulți dintre evreii expulzați au fugit în Polonia.
- În Evul Mediu ,evreii au trăit peste tot in lume, au avut ocupaţii diverse, de la
zidari şi meşteşugari , la medici, notari şi filozofi, dar ei trăiau în comunităţi
închise şi refuzau să vorbească limba ţării în care locuiau.
- O perioadă tristă pentru evrei a fost şi aceea din Spania , de la sfârşitul
secolului al XV-lea ,când evreii au fost alungati, intr-o perioadă de 3 luni, fără a
putea lua cu ei bogăţiile strânse, dar acest fapt nu i-a determinat să renunţe la
religia lor iudaică. Evreii care au emigrat spre Imperiul Otoman au ajuns și în
Țările Române.
 Evreii în epoca modernă
(statutul juridic și economic, aspecte culturale)
-In Ţările Române evreii erau grupaţi în 2 categorii:
a. pământeni, supuşii statului, plateau taxe şi impozite, aveau privilegii puţine
şi restricţii multe(nu aveau drept de proprietate)
b.sudiţi-cetăţeni ai altor state, supuşi juridic acestora
-Evreii din Europa erau cunoscuţi ca :
a. aschenazi-locuiau în Germania şi vorbeau idiş ( amestec de limbii
germana+latina+baltica+slava)
b. sefarzi- locuiau în Spania şi vorbeau latina-iudeospaniola
-Din secolele XVII, XVIII evreii au inceput să fie acuzaţi de omor ritual, de
deicid/uciderea lui Dumnezeu, a lui Iisus/, de pângărirea împărtășaniei, de
necurățenie fizică și morală, de apariţia ciumei (S-au răspândit zvonuri că ei au
cauzat boala în mod deliberat prin otrăvirea fântânilor)
-Aceste acuzații au avut urmări foarte grave pentru evreii europeni care au dus la
restricţii precum:
* obligativitatea de a purta semne distinctive pe îmbrăcăminte- rondela- semn
rotund, galben, purtat de evrei .
* interdicția de a locui în anumite zone,
* obligația de a locui în anumite spații,
* interdicţia de a cumpărat proprietăți și de a practica anumite meserii.
- Evreii care au trăit în țările musulmane, au putut să-și practice religia și să-și
administreze afacerile interne, dar cu anumite condiții, mai ales financiare.
Resentimentele față de evrei au crescut odată ce aceștia au fost percepuți ca
având o poziție prea înaltă în societatea islamică și au alimentat, de asemenea,
antisemitismul și masacrele.
-Interdicţiile au fost intense până la 1600, când s-a constatat că numărul evreilor
a scăzut şi că mulţi au fost botezaţi ilegal la creştinism.
- Cu toate acestea, evreii nu au încetat să contribuie la dezvoltarea culturii și
civilizației europene de exemplu filozoful Baruch Spinoza (1632- 1667), a fost
unul dintre fondatorii gândirii filozofice moderne în Europa
-Unul dintre filozofii iluminişti evrei Moses Mendelssohn a militat pentru
ieșirea din această zonă inferioară a lumii evreiești și intrarea în societatea
Europeană-reforma Haskala-, cerând ca pe lângă limba ebraică, evreii să și
însușească limba și cultura țării în care trăiau, astfel, mulți evrei au reușit să fie
foarte cunoscuți precum filozoful Sigmund Freud, Karl Marx, matematicianul
Albert Einstein, romancierul Marcel Proust
-Dacă reforma Haskala a integrat evreii în societatea europeană, reforma
Hasidism a promovat speranța eliberării, dorința de mântuire și iubirea de
Dumnezeu
-După revoluția franceză, în 1791 evreii din Franța au primit drepturi civile și
politice şi li s -au ridicat toate interdicțiile, având loc astfel emanciparea
evreilor.
EVREII ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX

Situația comunităților evreiești până la 1866:

aspecte demografice, comunitare și culturale

-In secolele XVII-XVIII, comunităţile de evrei au continuat să sufere discriminări numeroase

din partea europenilor şi musulmanilor ce au constat în:
violenţe, convertire forțată la creștinism,masacre şi izgoniri.
-Exemplu: În Yemen, evreii au fost în secolul al XVII-lea, expulzaţi în masă de pe teritoriul
acestui stat, către câmpia aridă de coastă din Tihamah și care a devenit cunoscută ca Exilul
din Mawza.
- Din cele mai vechi timpuri şi în toate ţările unde s-au aşezat evreii,
*cea dintâi grijă a fost să aibă unde se aduna, pentru a face rugăciuni împreună; *a doua grijă
a fost să aibă cui încredinţa copiii pentru a învăţa carte;
* iar a treia grijă, să găsească un loc pentru îngroparea morţilor.
-Sinagoga, şcoala , baia şi măcelăria rituală , cimitirul sunt, primele instituţii ale
comunităţilor evreieşti. Sinagoga se confundă cu noţiunea de aşezare evreiască. Instituţia
sinagogală i-a însoţit pe evrei în tot timpul pribegiei lor, în jurul sinagogilor grupându-se toată
viaţa evreiască din punct de vedere cultural, religios şi filantropic.
- evreii au sprijinit cu entuziasm revoluția din 1848, luptând pentru „emanciparea israeliților
și drepturi politice pentru compatrioții de altă credință” ( pictorul revoluționar Constantin
Daniel Rosenthal a plătit cu viața participarea la revoluție fiind prins de către au-toritățile
austro-ungare, dus la Budapesta și torturat până la moarte)
- In anii următori Unirii din 1859, Alexandru Ioan Cuza a făcut primii pași spre emancipare.
Au fost cooptați evrei în posturi publice iar legea comunală din 1864 le asigura dreptul de a
participa - în anumite condiții - la alegerile municipale. Codul Civil din același an (art. 7)
stipula „naturalizarea evreilor după zece ani de rezidență în țară,,
-După înlocuirea lui Alexandru Ioan Cuza, articolul 7 din Codul Civil a fost reformulat în
sensul că cetățenia va fi acordată numai locuitorilor creștini. Pașoptiștii liberali, (Ion
C.Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica) și-au schimbat radical idealurile și au uitat
promisiunile față de evrei. Agitând teoria pericolului demografic, conducătorii partidului
liberal au pornit la o serie de acțiuni anti-evreiești, precum interdicții de a locui în mediul
rural, expulzări, restricții de ordin economic etc., care au fost agravate de abuzurile admi-
nistrației locale însărcinate cu aplicarea acestor directive
-Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea se constată că evreii părăsesc zona românească şi
Europa, pleacă în America, cu scopul de a scăpa de marginalizarea şi discriminarea la care
erau supuşii, soluţia emigrării fiind considerată atunci cea mai bună metodă .
- au apărut forme de antisemitism privind nu evreii „romanioți”(greci), „sefarzi” (otomani, de
origine spaniolă) sau „avdetiți” (otomani turciți, adică deveniți musulmani, numiți„dönme” în
turcește), cu toții instalați de secole în țări-le române și vorbind perfect limba română , ci
evre-ii „așkenazi” („nemți”) veniți foarte numeroși și recent din Germania, Austria, Galiția,
Polonia, care vorbeau yiddish. Dintre aceștia din urmă, la sfârșitul veacului al XIX-lea, un
mare val de emigranți săraci au părăsit România mergând pe jos în drumul lor spre Apus sau
spre Palestina, otomană la vremea respectivă, pentru dânșii„Țara Israel”
 Evreii în spațiul românesc în perioada 1878—1919:
de la marginalizare la emancipare
-In urma războiului de Independență (1877-1878), la Congresul de Pace de la Berlin, Marile
Puteri au fost de acord să recunoască României noile granițe și independența, cu condiția
modificării articolului 7 al Constituției, în sensul asigurării de drepturi civile tuturor
locuitorilor țării, indifernt de apartenența etnică sau religioasă. ( se vizau mai ales evreii)
- Aceste presiuni au provocat reacții nefavorabile în cercurile politice românești
EXEMPLU:
I.C.Brătianu în 1878 comenta că a fost o condiție înjositoare a acordării de drepturi
cetățenești evreilor, (...) datorită căreia s-a jidovit țara și s-a compromis economia
românească și puritatea rasei noastre ... a provocat decăderea morală a României prin
capitularea în fața evreilor….
care în final s-au soldat cu un compromis , adică s-a votat posibilitatea acordării individuale
a cetățeniei unor evrei cu reședință de minimum zece ani pe teritoriul României. Problema
emancipării evreilor a rămas nerezolvată.
-La războiul de independenţă ,888 de evrei au participat ca voluntari în luptă iar alţi evrei au
donat ,bani, alimente, pături, medicamente
-La sfârşitul secolului al XIX-lea apare antisemitismul (= ura contra evreilor, care se trag din
neamul semiţilor) bazat pe antiiudaismul religios+ rasism.In Germania şi Franţa aceste
curente au luat o amploare deosebită.
- Recensământul din 1899 arată că israeliții constituiau 19% din populația urbană a României
iar între 1878-1913 numărul celor încetățeniți nu a depășit 52.924 evrei. Se constată acum 2
curente printre evreii români:

1. asimilaţioniştii-cei care doreau să se integreze in societatea românească

2.sioniştii-(SION=numele biblic al Ierusalimului) care doreau conservarea identităţii

evreieşti prin păstrarea limbii şi refacerea teritoriului naţional , Israel, în Palestina . Sioniştii
au desfăşurat în 1881, la Focşani , primul congres, scopul fiind recolonizarea cu evrei a Țării
Israel, cunoscută și ca Palestina sau Țara Sfântă.
-In 1909 se creează Uniunea Evreilor Pământeni, cu scopul de a obţine cetăţenia pentru evreii
din România
-In primul război mondial cca 25000 de evrei luptă pe front (erau obligaţi să facă serviciul
militar, fără a deveni ofiţeri) , Iar alţii sprijină material operaţiunile militare.
-Prin Tratatul Minorităţilor , din 1919, evreii primesc drept de cetăţenie, drept confirmat şi în
constituţia din 1923. Totuşi ,România era ultima ţară din Europa care , în sfârşit , oferea
cetăţenie românească evreilor.
-Marea Unire a adus în graniţele teritoriale mulţi evrei din Transilvania, Moldova, , Bucovina,
Basarabia şi Muntenia. Ei aveau nivel diferit de educaţie, tradiţii diferite,mentalitate aparte,
dar guvernul român s-a angajat să apere viaţa şi libertatea tuturor cetăţenilor săi fără deosebire
de limbă, cultură, naţionalitate, rasă sau religie

Contribuția comunităților evreiești la dezvoltarea

economică, socială, culturală și științifică a României.
- Comunitatea evreiască din România are un specific aparte datorită coabitării
dintre evreii sefarzi (de limbă ladino) şi cei aşkenazi (de limbă idiş), care au avut
rituale de cult parţial diferite şi sinagogi, băi rituale şi cimitire separate. De
regulă, la sud de România au predominat comunităţile de evrei sefarzi, iar la
nord cele de evrei aşkenazi. Spaţiul românesc a beneficiat de ambele comunităţi,
coabitare care a îmbogăţit viaţa lor culturală şi cultuală.
- Comunitatea evreiască din România a fost mare şi importantă din punct de
vedere economic, social şi cultural. La începutul anului 1940, înainte de
destrămarea României Mari, ea număra circa 800.000 de suflete, fiind a treia
comunitate evreiască din Europa şi a patra din lume (după cele din URSS,
Polonia şi SUA). Vreo 300.000 au pierit în Holocaust. Alte sute de mii au fugit
de comunism în Israel şi în Occident. Marea majoritate a evreilor din România
era compusă din mici comercianţi, meşteşugari liberi, proprietari de ateliere şi
magazine, oameni cu profesii liberale (avocaţi, medici etc.). Or, prin
naţionalizare şi prin noile reglementări comuniste, aceste pături sociale şi
profesionale au fost primele lovite, primele spoliate şi pauperizate, primele
distruse. Valurile succesive de emigrare în Israel, de la sfârşitul anilor ’40 şi
începutul anilor ’50 se explică în acest fel, şi nu altfel.
- evreii au adus în societatea românănească o contribuție mult mai însemnată
decât ponderea lor demografică, cultura evreilor-români este parte din cultura
română.
-în multe dintre operele şi creaţiile lor evreii nu au ţinut cont de originea şi
religia lor. Mai mult unii evrei au fost ,,avangardişti,,/deschizători de drumuri,,
în domeniile lor- Arthur Segal (1875-1944), Marcel Iancu (1895-1984), Tristan
Tzara (1895-1962), M.H. Maxy (1895-1971), Victor Brauner (1903-1966), Jules
Perahim (1914-2008) şi Paul Păun (1915-1994) au fost artişti plastici şi literari.
- De la neo-impresionismul lui Arthur Segal, la dadaismul lui Marcel Iancu, la Zurich ( unde
s-a alăturat Segal mai târziu), de la pictopoezia lui Tristan Tzara “Caligrama” la cubismul din
portrete , la expresionismul şi mai târziu, la constructivismul îmbrăţişat atât de Marcel Iancu,
cât şi de M.H. Maxy, de la figurativ la abstract, de la influenţele dada la simbolismul discret
al lui Victor Brauner, care s-a dedicat în final suprarealismului, primul val al avangardei se
caracterizează printr-o perpetuă căutare a unor mijloace de expresie noi, alăturând culori de
bază şi nuanţe non-conformiste, uneori complementare, alteori într-o stridenţă ostentativă.
https://acum.tv/articol/41919/

- De multe ori cultura noastră a dat dovadă, în anumite epoci istorice, de o vizibilă
ingratitudine față de contribuția cărturarilor de etnie evreiască. Multor evrei nu li
s-a recunoscut adevărata lor valoare, au fost minimalizaţi în domeniul lor de
activitate. Este necesară reevaluarea contribuţiei evreilor în multe domenii de
activitate şi întroducerea operelor şi creaţiilor evreieşti în circuitul opiniei
publice româneşti şi chiar universale.

Oameni de știință şi litere

Constantin Dobrogeanu-Gherea, sociolog și teoretician marxist
Lazăr Edeleanu, chimist
David Emmanuel, matematician
Julius Popper, explorator
Solomon Marcus, matematician
Nina Cassian, poetă
Mihail Sebastian, dramaturg
Alexandru Toma, poet
Tristan Tzara, poet și eseist
Tudor Vianu, critic literar
Ilarie Voronca, poet și eseist
Elie Wiesel, scriitor
Haralamb Zincă (Hary Isac Zilberman), scriitor

Artiști
Victor Brauner, pictor și fotograf
Marcel Iancu, arhitect și pictor
Constantin Daniel Rosenthal, pictor

Oameni de afaceri
Max Auschnitt, bancher și industriaș
Mauriciu Blank, bancher
Emil Calmanovici, om de afaceri și activist comunist

Artiști de teatru și film

Bela Lugosi, actor
Lucian Bratu, regizor/producător de film
Maia Morgenstern, actriță de teatru și film[

Muzicieni
Dan Bittman, cântăreț de muzică Rock și pop rock[necesită citare]
Radu Lupu, pianist
Silvia Marcovici, violonistă
Jean de la Craiova, cantaret de manele

Oameni politici
Silviu Brucan, politician comunist și disident
Mihail Roller, politician comunist
Ana Pauker, politiciană comunistă
Petre Roman, politician

Studiu de caz:
1Antisemitism în politica și cultura românească 1850-1914
2. Evreii în armata română (1877—1878, 1913, 1916—1918)

1Antisemitism în politica și cultura românească 1850-1914

-Antisemitismul este un curent extremist și discriminatoriu de respingere și ură
față de evrei. Denumirea pleacă de la cuvântul semiți care se referă la un grup de
popoare din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi
arabii, sirienii, evreii etc.

-Apare în secolul al XIX-lea, în 1879,inițiat de jurnalistul german Wilhelm

Marr (1819-1904) într-o broșură propagandistă antisemită-„Victoria germanității
asupra evreimii....

-se propagă sub diverse forme: scrisuri și învățături religioase care proclamă fie,
că evreii sunt deicizi (că „l-au omorât pe Cristos”) fie, inferioritatea lor ca rasă,
fie, pentru „lipsa lor de umanitate și pericolul pe care îl constitue pentru
popoarele în cadrul cărora trăiesc”,
-include opinii stereotipe și prejudecăți care pot merge de la încercarea de a-i
discrimina, izola și oprima pe evrei, până la violența fizică contra lor.
-Antisemitismul este o formă de rasism, de xenofobie, de intoleranță etnico-
religioasă. Evreii au fost puternici din punct de vedere economic, au devenit
puternici și politic și au intrat în conflict cu populația bogată din țările unde
locuiau.
- cauzele antisemitismului românesc sunt similare cauzelor celorlalte
antisemitisme europene.
-evreii erau lăsați de autorități să locuiască numai în zonele urbane, de aceea
multe orașe din Moldova, Basarabia și Bucovina erau ocupate in proporție de
peste 30% de evrei, Cei mai mulți evrei erau înstăriți, erau medici, avocați,
comercianți,bancheri și se aflau cu mult peste populația românească,din punct de
vedere economic. Acest lucru a atras ura și disprețul populației românești care i-
a discriminat pe evrei, i-a marginalizat și chiar a folosit violența contra lor.
-acțiunile antisemite românești au fost moderate până în perioada interbelică, dar
ulterior ele au fost grave și s-a ajuns la Holocaust.
-Viaţa politică şi culturală au fost invadate şi ele de curentul antisemit, din cele
mai timpurii decenii ale dezvoltării României moderne
- mulți oamenii politici au avut opinii antisemite -ex:
*Ion Brătianu, în 1866, nu era de acord cu acordarea de drepturi cetățenești
pentru evrei considerându-i o ,, plagă socială pentru România,,. „ei au ca scop,
nu mai puţin decât să distrugă existenţa noastră naţională”
*Mihail Kogălnicenu a susţinut ca ministru de stat, în 1879, procesul de
eliminare a evreilor din sate.
* Nicolae Iorga,a avut multe scrieri îmbibate cu un limbaj antisemit ostentativ,
apoi i s-a alăturat lui A.C. Cuza în 1910, pentru a pune bazele Partidului
Naţional Democrat, primul partid declarat antisemit din România.
In cultură se remarcă :
*Vasile Alecsandri- ,,Puterea evreilor este fără măsură,,
*Mihai Eminescu şi-a exprimat şi el opiniile antisemite în perioada dintre
dobândirea independenţei naţionale şi formarea României Mari

*Romancierul şi eseistul Ioan Slavici spunea că evreii sunt o “boală” de care

practic este imposibil să scapi.

* Istoricul Alexandru D. Xenopol declara la începutul secolului că numai evreii

botezaţi sunt potriviţi pentru a primi cetăţenia, iar cei care nu s-au convertit la
creştinism ar trebui să fie eliminaţi fizic din ţară .

- filologul Bogdan Petriceicu-Haşdeu scria că evreii atrag asupra lor ura şi

provoacă ruină economică, deoarece sunt carcterizaţi prin trei trăsături
îngrozitoare: “tendinţa de a câştiga fără muncă, lipsa simţului demnităţii şi ura
contra tuturor popoarelor”

filozoful Vasile Conta,, - adevăratul scop al evreilor era să alunge românii din
România şi să stabilească acolo un stat pur evreiesc.

2. Evreii în armata română (1877—1878, 1913, 1916—1918)

-Evreii au fost prezenţi în armata română , au fost soldați, ofițeri, medici,

sanitari, și și-au adus aportul chiar şi în spatele frontului, în spitale de exemplu.

- In războiul de independenţă ,au participat cca 1000 evrei, dintre toţi s-a evidențiat prin
eroism, sublocotenentul Mauriciu Brociner, el fiind rănit în luptele de la Plevna.
Ulterior, Mauriciu Brociner a fost înaintat la gradul de colonel și a primit
distincțiile Steaua României și medalia Virtutea Militară. El a căpătat cetățenia
română în 1879. După terminarea războiului evreii care au luptat au primit
cetăţenie românească. Statul român a refuzat acordarea cetățeniei tuturor evreilor
și a înființat o birocrație atât de mare, încât a descurajat pe cei care doreau să
obțină cetățenia.

-In al doilea război balcanic, din 1913 , la fel,evreii care participă la operaţiunile
din Bulgaria , primesc cetăţenie românească. Wilhelm Filderman, soldat în
regimentul 46 infanterie, va deveni ulterior lider al Comunității Evreiești din
România

-In primul război mondial cca 23.000 evrei s-au înrolat în armata română, au
acoperit toate structurile ei, iar 882 au murit, 825 au fost răniți, circa 450 luați
prizonieri, 3.453 au fost dați dispăruți la sfârșitul războiului.

- comunitățile evreiești au participat la efortul de război şi prin contribuția

materială, nu numai bănească. A luat naștere un Comitet de Ajutorare a Evreilor
pământeni cu filiale în toată țara, care avea ca scop colectarea de bunuri și bani
pentru efortul de război. Au fost puse la dispoziția armatei române clădirile
sinagogilor, școlilor, căminelor de bătrâni și tot lanțul de instituții comunitare.
Dar lucrul cel mai important a fost adeziunea, înflăcărarea și vitejia cu care
evreii au luptat pe front, în condițiile în care majoritatea dintre ei nu erau
cetățeni români.

- După primul război mondial, în urma Tratatului de Pace de Versailles care a

recunoscut frontierele României Mari, statul român a fost nevoit, în sfârșit, să
acorde în bloc cetățenia evreilor, ceea ce a făcut prin Constituția din 1923.
Evreii se bucură de drepturi până în 1938, când un decret-lege adoptat de
guvernul Goga – Cuza are ca efect retragerea cetățeniei unui număr de 225.222
de evrei, circa o treime din totalul evreilor din România Mare. A urmat o serie
de măsuri discriminatorii împotriva evreilor printre care și a celor din armată. Pe
data de 9 august 1940 este adoptat un decret prin care evreii sunt excluși din
armată, indiferent dacă erau sau nu cetățeni români. Niciun evreu nu mai era
admis în armată, inclusiv cei care luptaseră în primul război mondial.

Comunitățile evreiești din România în perioada interbelică:

Uniunea Evreilor Români,
Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din România

- Comunităţile evreieşti în Ţările Române s-au organizat din secolul al XVI-lea ,

pentru a-şi apăra drepturile, astfel ia fiinţă în 1719, funcţia de Hahambaş – adică
de rabin-şef, care se interesează indeapropape de traiul tuturor evreilor.
Organizarea lor a fost în primul rând etnico- religioasă, bazată pe
sinagogă/biserică dar şi socială, economică şi politică. Comunităţile evreieşti au
sprijinit material şi financiar nu numai evrei nevoiaşi ci şi alţi cetăţeni din statul
unde locuiau.

1.Uniunea Evreilor Români

-Uniunea Evreilor Români s-a înfiinţat în perioada interbelică, în 1923, s-a
desfiinţat în 1947
- Primul președinte al formațiunii a fost Adolphe Stern, succedat de avocatul
Wilhelm Filderman.
- a încheiat mai multe carteluri electorale cu PNL, în timp ce formațiunea
evreiască rivală, Partidul Evreiesc din România, a încheiat mai multe alianțe cu
PNȚ.

2. Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din România

- este o organizație religioasă şi etnică a evreilor în România.
-Cuprinde toate comunităţile şi obştile din ţară, are in subordinea sa muzee, centre
de recreere, arhive, bibloteci, şcoli, ziare şi reviste
- Ea asigură realizarea în fapt a practicilor, preceptelor şi tradiţiilor religioase
mozaice şi coordonează activitatea comunităţilor, aprobă constituirea de noi
comunităţi sau desfiinţarea acestora, reprezintă şi apără, pe plan intern, interesele
comunităţilor evreieşti, organizează şi întreţine, pe plan extern, relaţii cu diaspora
evreiască şi organizaţiile religioase internaţionale.
-Structura şi componenţa organelor centrale şi teritoriale de conducere a activităţii
cultice, precum şi desfăşurarea vieţii spirituale sunt elaborate în concordanţă cu
interesele, tradiţiile şi prescripţiile religioase mozaice.

Violență și retorică antisemită în România interbelică

- Rădăcinile antisemitismului românesc se împletesc cu originile statului român modern , cu
unirea principatelor, independenţa şi crearea României Mari. In viziunea multor români ,evreii
erau urâţi pentru religia lor iudaică, pentru puterea lor financiară, pentru că unii dintre ei
sprijineau comunismul.
-In 1930.evreii erau prin ponderea lor numerică a treia mare minoritate,
numărând 728.115 suflete (4,0%) potrivit criteriului naţionalităţii şi 756.930 (4,4%) după cel
al religiei. Ei reprezentau 13,6% din populaţia oraşelor (a doua colectivitate urbană după
români) şi doar 1,6% din aceea a satelor.
-în perioada interbelică s-au înfiinţat mai multe partide antisemite

Liga Apărării Național Creștine (LANC)

- partid politic de orientare naționalistă și antisemită din România, fondat în 4 martie, 1923,
de A.C. Cuza, profesor la facultatea de drept din Iaşi, ( ideologul şi „părintele”
antisemitismului românesc)
- obiectivul esenţial era soluţionarea problemei evreieşti prin eliminarea evreilor din
societatea românească.
-un student membru al LANC,Corneliu Zelea Codreanu a fost însărcinat cu organizarea
LANC pe întreaga țară. La 26 martie 1923, Parlamentul a modificat art. 7 din Constituție,
astfel, fiind acordată din oficiu cetățenie deplină tuturor evreilor aflați pe teritoriul patriei.
LANC s-a împotrivit acestei măsuri și a îndemnat studențimea la manifestări de protest. Au
avut loc ciocniri cu poliția. În aceste mișcări studențești, Corneliu Zelea Codreanu, a avut un
rol important, pe atunci membru LANC, ulterior fondator al Mișcării Legionare.

Mișcarea legionară
-înfiinţată în 1927ca organizație paramilitară, fascist, de Corneliu Zelea Codreanu
- era o grupare antisemită, anticomunistă, antidemocratică, cu caracter mistic religios
-ȋn 1930 devine „ Garda de Fier”, interzisă ȋn 1934 când se transformă ȋn „ Totul pt țară”
-urmărea un regim totalitat deș ipropaga ideea renașterii naționale
-a promovat ortodoxismul naționalist
-a recurs la teroare , violență și asasinat politic ( 1933-I.G.Duca, in 1939 –Armand Călinescu,
in 1940, N.Iorga și alți 67 de demnitari)
- susţinea teoria elitelor
- a lansat teoria purificării prin moarte, exacerbând misticismul, promovând ura, intoleranţa şi
apologia morţii.

Partidul Național Creștin

- a fost creat la Iași prin fuziunea, la 14 iulie 1935, a Ligii Apărării Național Creștine
(A.C.Cuza) și Partidului Național Agrar (Octavian Goga). Președinte suprem a fost A.C.Cuza,
iar președinte Octavian Goga
-regele Carol al II-lea a numit acest partid la guvernare, cu scopul de a diminua puterea
legionarilor ,care nu-i agrea pe cei din Partidul Național Creștin
- Octavian Goga a condus între 28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938 un guvern minoritar, a
avut o atitudine ostilă evreilor, ca de exemplu:
*a promulgat în 29 decembrie 1937 suprimarea ziarelor acuzate ca fiind de orientare
evreiască.
*a revizuit dreptul de cetăţenie a populaţiei evreieşti din România ,obligând toate primăriile
din ţară să trimită la judecătoriile de ocol tablourile încetăţeniţilor de la 1918 încoace. Astfel
toţi evreii trebuiau sa-şi justifice cu acte, cum a obţinut cetăţenia româneasca, daca nu
reuşeau , pierdeau dreptul de cetăţenie românească.
- In februarie1938, prin instituirea dictaturii regelui Carol al II-lea, Partidul Național Creștin a
fost înlăturat de la guvernare și, ca toate celelalte partide. cu excepția partidului regalist, scos
în afara legii.

HOLOCAUSTUL ÎN EUROPA

Discurs antievreiesc și legislație antisemită în Germania nazistă

-Ura contra evreilor nu s-a născut în secolul XX. Ea venea din epoca medievală
după o lungă şi dureroasă istorie de marginalizare, discriminare, segregare,
excludere, umilire şi pauperizare sistematică şi avea motive diverse: etnice,
religioase, sociale, economice. Personalităţi din multe domenii de activitate, dar
şi simpli cetăţeni germani nu se fereau să îşi expună opiniile antisemite.
-In epoca modernă şi contemporană sentimentele de aversiune contra evreilor au
crescut, iar în sec XX au ajuns la apogeu. Evreii erau consideraţi răspunzători de
moartea lui Iisus în trecut, iar acum în perioada interbelică erau:
*asociaţi cu socialiştii şi comuniştii
*învinuiţi pentru marea criză economică (1929-1933) în care se înglodase
populația,
* considerați „inferiori”, erau o amenințare extraterestră pentru germanii ( ei se
credeau „superiori din punct de vedere rasial” )

-In 1933, în Germania, preia puterea cancelarul Adolf Hitler, acesta împreună cu
guvernul german a adoptat legi prin care evreii erau excluși din societatea civilă,
cele mai cunoscute fiind Legile de la Nürnberg, din 1935.
1.Legea pentru protecția sângelui german și a onoarei germane a interzis
căsătoria dintre evrei și nonevrei de origine germană, a incriminat relațiile
sexuale dintre aceștia și a interzis evreilor să angajeze femei cu vârsta sub 45 de
ani ca servitoare
2.Legea cetățeniei Reichului prevedea că numai cei cu „sânge german sau
înrudit” puteau fi cetățeni ai Germaniei, iar evreii, definiți ca o rasă, au fost
privați de cetățenia germană și retrogradați la statutul de „supuși ai statului”.
Această lege a definit drept evreu orice persoană cu trei sau mai mulți bunici de
origine evreiască, inclusiv convertiți la creștinism și copii și nepoți ai acestor
convertiți.
Legile de la Nürnberg au afectat viața de zi cu zi a tuturor evreilor din Germania
şi au determinat apariția unui un nou val de interdicții spontane privind
participarea evreilor la viața germană.

- Pe 9 noiembrie 1938-în ,,Noaptea de Cristal,, in Germania nazistă, se luau

primele măsuri fizice împotriva evreilor de pe tot cuprinsul ţării.Pogromul,
început la Berlin, a fost organizat de trupele de intervenţie rapidă ale lui Adolf
Hitler. În toată Germania au fost incediate sinagogi, au fost sparte geamurile
magazinelor evreieşti, cioburi de cristal fiind împrăştiate pe străzi. Peste 30.000
de evrei au fost arestaţi în acea noapte şi trimişi în lăgărele de concentrare,
printre care şi Auscwhitz. 9 noiembrie 1938 a rămas în istorie ca începutul
simbolic al Holocaustului

-Planurile antievreeşti au fost implementate în mare parte de către SS

(Schutzstaffel, „Eșalonul de protecție”), alături de membrii altor organizații și
instituții din Germania și din alte țări.

-SS nu ar fi putut ucide atât de mulți oameni fără asistența activă a membrilor
Wehrmacht-ului (Forțelor Armate) germane și a administrațiilor civile germane
din teritoriile ocupate, iar crimele au fost comise și de unități ale Poliției de
Securitate și Poliției de Ordine care, deși erau în mod oficial instituții civile, s-au
aflat sub comanda liderilor SS după 1936.
- După izbucnirea războiului în 1939, evrei germani și străini au fost înghesuiți
în ghetouri.

-În 1941, când Germania a început să se pregătească să cucerească noi teritorii

înspre est, toate măsurile antievreiești s-au radicalizat. Unități paramilitare
specializate, denumite Einsatzgruppen, au omorât circa două milioane de evrei
în execuții în masă în mai puțin de un an. În prima fază s-a folosit uciderea cu
gloanțe, metodă considerată de eficiență scăzută pentru exterminarea unui popor
deci, s-a trecut la transporturile cu Trenurile morții - vagoane de vite supra
încărcate - spre lagărele de exterminare. Majoritatea celor care supraviețuiau
călătoriei erau uciși sistematic prin camere de gazare și incinerare în cuptoare
special concepute. Aceasta a continuat până la sfârșitul celui de al Doilea Război
Mondial în Europa în aprilie–mai 1945.

Exterminarea evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial:

lagăre, ghetouri, Holocaustul prin gloanțe, deportări, exterminări în masă
-Ura contra evreilor în Europa primei jumătăţi de secol XX, a fost atât de mare,
încăt germanii au hotărât uciderea lor în masă, în al doilea război mondial. Până
la ucidere, au existat însă o ideologie specifică şi o legislaţie restrictivă contra
evreilor.
-Criza economică din anii 1929-1933 a alimentat sentimentele naţionaliste şi
antisemite din Europa. Poporul german a fost cel mai sensibil la discursurile
antidemocratice, antisemite şi naţionaliste şi nu s-a opus legislaţiei antisemite.
-Partidul Naţional Socialist ( nazist), condus de Adolf Hitler, s-a bazat în
ideologia antisemită pe lucrarea ,,Mein Kampf,, (Lupta mea-scrisă de Hitler in
1924 în închisoare)
-Conform lucrării,,Mein Kampf,, rasa umană era împărţită în 2:
a.una superioară ariană, cu drept de dominare a lumii
b. una inferioară care trebuia să fie exterminată sau transformată în sclavi, din
care făceau parte evreii, slavii, romii şi toţi cei cu probleme fizice şi psihice.
-pe 30 iunie 1933, Adolf Hitler preia puterea în Germania şi începe aplicarea
politicii antisemite . Astfel, treptat, se iau măsuri contra evreilor precum:
1.s-a interzis cumpărarea de mărfuri diverse din magazinele evreeşti ( ,,boicotul
magazinelor,,)-1 aprilie 1933
2. de la sfârşitul anului 1933 începe construcţia lagărelor de concentrare şi de
muncă forţată a evreilor
3.distrugerea magazinelor evreeşti şi uciderea multor evrei în ,,Noaptea
cuţitelor,,-9 noiembrie 1934
4.septembrie- noiembrie 1934-apar ,,Legile de la Nurnberg,,-legi prin care evreii
îşi pierdeau statutul de cetăţenie şi drepturile civile
5.în 1936, evreii au fost excluşi din toate posturile şi funcţiile ce aveau legătură
cu educaţia, politica şi industria.
6.în 1937, germanii iniţiază politica de expulzare şi emigrare forţata a evreilor
germani din Germania şi apoi şi din Austria-1938 şi Cehoslovacia-1939
7.1938-evreii bărbaţi au fost obligaţi să-şi adauge numele de Israel, femeile-
Sarah, iar pe paşaport litera J-de la jude=evreu
-Pentru că evreii erau mulţi şi nu puteau fi exterminaţi doar prin măsuri
legislative, odată cu începerea celui de al doilea război mondial, s-a hotărăt în
ianuarie 1942, rezolvarea problemei evreeşti , adică uciderea lor în masă, aceasta
fiind ,,soluţia finală,,
-In timpul celui de al doilea război mondial, ,,soluţia finală,, a devenit prioritară
şi a fost pusă în aplicare pas cu pas adică:
*mai întâi evreii au fost deposedaţi de bunuri
*apoi s-a trecut la interzicerea exercitării meseriilor şi a drepturilor lor civile
*ulterior au fost obligaţi să locuiască în ghetouri
*iar în final au fost duşi în lagăre de concentrare şi apoi în cele de exterminare.
-Populaţia Germaniei a fost un ,,martor tăcut,, la discriminarea şi uciderea
evreilor, funcţionarii şi militarii germani s-au dovedit,,zeloşi,, în
aplicarea ,,soluţiei finale,, iar riposta evreilor a fost nesemnificativă, astfel încât,
la finalul celui de al doilea război mondial, între 5,2 -6 milioane de evrei, se
crede, că au dispărut, în condiţii greu de imaginat.

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB

ADMINISTRAŢIE ROMÂNEASCĂ ŞI NORDUL TRANSILVANIEI

Preliminariile Holocaustului din România (1938—1940).

Primele legi antisemite și pogromurile de la Dorohoi și Galați
Preliminarii= introducere
Pogrom= masacru împotriva unui grup minoritar, național sau rasial, organizat
de elemente ultranaționaliste
-Primele tendinţe antisemite mai pronunţate ,apar în România în perioada
înterbelică, când după Marea Unire s-a constatat că evreii reprezentau 4,2% din
populaţia ţării, adică 756.939 de cetăţeni, ei reprezentând a treia minoritate ,
după unguri şi germani.
-Intoleranţa etnică şi xenofobia (ura contra străinilor) populaţiei româneşti creşte
constant şi conduce la apariţia unor partide politice ultranaţionaliste şi a unei
ideologii antisemite, ce prevedea eliminarea evreilor din toate sectoarele vieţii
economice şi culturale. Astfel se remarcă:
1.Partidul Naţionalist-Democrat Creştin, înfiinţat în 1920, iar apoi
Liga Apărării Naţional Creştine (LANC) , înfiinţat în 1923, având acelaşi
lider- A. C. Cuza.
2.1927-Legiunea Arhanghelului Mihail, condusă de ,,căpitanul,, Corneliu Zelea
Codreanu ; Legiunea va deveni ,,Garda de Fier,, în 1930, iar în 1934 îşi va
schimba numele în ,, Totul pentru Ţară,,
- Argumentele antisemiţilor erau:
*rasiste-evreii sunt inferiori ca rasă
*religioase/teologice-legate de religia iudaică a evreilor
*politice-evreii s-ar organiza ca un stat în stat, că sunt în Transilvania unguri
revizionişti( vor modificări) şi iredentişti ( vor să alipească teritorii la un stat)
iar în Basarabia sunt ,,ruşi bolşevici,, (adepţi ai comunismului)
* economice-evreii sunt ,,paraziţi,,care îi exploatează pe ceilalţi cetăţeni
-Mulţi intelectuali de marcă au agreat şi au aderat la ideile mişcării legionare:
Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, etc.
-In anii 1922-1933, în Iaşi, Bucureşti, Botoşani, Cluj, Suceava, Oradea ,evreii au
fost agresaţi fizic, jefuiţi, alungaţi din facultăţi, li s-au devastat sinagogile
(bisericile), casele şi magazinele.
-In 1934 s-a adoptat ,,Legea pentru folosirea personalului românesc în
întreprinderi,, care limita accesul evreilor la muncă , la studiu şi încălca
principiul egalităţii cetăţenilor , prevăzut în Constituţia din 1923.
-Începutul legislaţiei antisemite a fost în timpul guvernării Octavian Goga care,
deşi a guvernat puţin între 28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938, , a avut o
atitudine ostilă evreilor, ca de exemplu:
*a promulgat în 29 decembrie 1937 suprimarea ziarelor acuzate ca fiind de
orientare evreiască.
*a revizuit dreptul de cetăţenie a populaţiei evreieşti din România ,obligând
toate primăriile din ţară să trimită la judecătoriile de ocol tablourile
încetăţeniţilor de la 1918 încoace. Astfel toţi evreii trebuiau sa-şi justifice cu
acte, cum a obţinut cetăţenia româneasca, daca nu reuşeau , pierdeau dreptul de
cetăţenie românească.
-Guvernul Miron Cristea, din vremea regimului autoritar al lui Carol al II-lea
( 1938-1940) , a continuat politica antisemită a lui Goga şi a trecut
la ,,revizuirea,, cetăţeniei româneşti a evreilor , astfel încât, unui procent de 30%
din populaţia evreiască din România , i s-a retras cetăţenia,pierzându-şi dreptul
la proprietate şi muncă pe teritoriul românesc.
-In aceste condiţii este lesne de înţeles cum au putut avea loc
a. -Masacrul de la Galați se referă la asasinarea, la 30 iunie 1940, a unui
număr de cetățeni de naționalitate evreiască, estimați a fi între 80 și 400, de câtre
militari români retrași din Basarabia predată URSS-ului și instigați de
propaganda oficială a Statului Român fascist-antisemit. A fost primul masacru al
Holocaustului în România.
b. progromul de la Dorohoi dn 1 iulie 1940- când mai mulţi militari români-
grăniceri veniţi din Basarabia- au ucis un numar între 53-200 de evrei civili şi
militari. Guvernul condus atunci de generalul Constantin Sănătescu, a
intervenit , a oprit masacrulpe care l-a criticat, dar nu a luat măsuri contra
vinovaţilor.

Statul național legionar și măsurile antievreiești (1940—1941)