Evreii în Antichitate şi în Evul Mediu

(statutul juridic al evreilor şi apariţia

miturilor antievreieşti în mentalul
colectiv)
Istoria evreilor.Holocaustul
Evreii în Antichitate şi în Evul Mediu (statutul juridic al evreilor şi
apariţia miturilor antievreieşti în mentalul colectiv)
• În secolul II î.Hr., Marele Templu și religia
iudaică sunt pângărite din ordinul regelui
seleucid Antiochus Epiphanes;
• În consecință evreii se revoltă fiind conduși de
Iuda Macabeul și reușesc să îl înfrângă pe
regele seleucid;
• Statul iudeu intră treptat sub influența
romanilor;
• În timpul regelui Irod cel Mare (37-4 î.Hr.),
statul evreu, deşi supus romanilor, cunoaşte o
perioadă de prosperitate.
Evreii în Antichitate şi în Evul Mediu (statutul juridic al evreilor şi
apariţia miturilor antievreieşti în mentalul colectiv)
• Prin evreii aflaţi în diaspora, civilizaţiile iudaică şi cea greacă se
influenţează reciproc;
• În Galilea, la începutul secolului I d.Hr. ia naştere o nouă religie
monoteistă – creştinismul;
• Creştinii credeau că Iisus din Nazaret este Mesia, fiul lui Dumenzeu
şi că a înviat în a treia zi după ce a fost crucificat;
• Iisus a fost acuzat de blasfemie de către autorităţile religioase
evreieşti şi de conspiraţie de către autorităţile politice romane;
• Iisus a fost condamnat la moarte prin crucificare la Ierusalim;
• Creştinismul s-a răspândit rapid în jurul Mării Mediterane atât la
evrei, cât şi la alte populaţii.
Evreii în Antichitate şi în Evul Mediu (statutul juridic al evreilor şi
apariţia miturilor antievreieşti în mentalul colectiv)
• La începutul perioadei romane, evreii s-au bucurat de libertatea
religioasă;
• Ulterior, relaţiile evreilor cu Roma s-au deteriorat deoarece evreii au
refuzat să practice cultul împăratului;
• În consecinţă, evreii au organizat mai multe revolte, iar romanii le-au
distrus Marele Templu şi au cucerit statul evreu;
• Cei mai mulţi evrei au început să părăsească acele teritorii şi s-au
răspândit în Europa;
• Statutul evreilor s-a degradat treptat: au fost interzise căsătoriile mixte
între evrei şi creştini, evreii nu aveau dreptul de a depune mărturie
împotriva unui evreu.
Evreii în Antichitate şi în Evul Mediu (statutul juridic al evreilor şi
apariţia miturilor antievreieşti în mentalul colectiv)
• În 438, împăratul Teodosius II stabilea prin Codul care îi
poartă numele că religia creştină este singura legală a
Imperiului Roman;
• Evreii îşi vedeau, astfel, religia scoasă în afara legii;
• Pe măsură ce creştinismul devenea o religie unică şi
universală, în mentalul colectiv se dezvoltă tot mai mult
antiiudaismul şi începe demonizarea evreilor şi a credinţei
lor.
Evreii în Antichitate şi în Evul Mediu (statutul juridic al evreilor şi
apariţia miturilor antievreieşti în mentalul colectiv)
Citiţi textele de mai jos şi apoi răspundeţi la cerinţe:

1. Edictul lui Augustus cu privire la drepturile evreilor, secolul I d.Hr. (fragment):

„Evreii îşi pot folosi propriile obiceiuri în conformitate cu legile lor strămoşeşti
şi nu vor apărea în faţa tribunalelor în ziua de Şabat.”
2. Lege a lui Iustinian cu privire la eretici, 28 iulie 531 (fragment):
„Noi hotărâm că niciun eretic, nici măcar cei care îndrăgesc superstiţia evreiască,
nu pot depunde mărturie împotriva creştinilor ortodocşi care sunt implicaţi în
litigii.”

a. Precizaţi care a fost scopul pentru care a fost emis edictul!

b. Explicaţi scopul elaborării acestei legi de către Iustinian!
Evreii în Antichitate şi în Evul Mediu (statutul juridic al evreilor şi
apariţia miturilor antievreieşti în mentalul colectiv)
• În Evul Mediu evreii au trăit în
diaspora;
• S-au răspândit în Orientul Apropiat
şi Nordul Africii (devenite
islamice) şi în toată Europa
(devenită creştină), unde au
continuat să trăiască conform
obiceiurilor şi tradiţiei iudaice;
• În momentul declanşării Primei
Cruciade (1096) în spaţiul german
au avut loc asupra evreilor
adevărate masacre, expulzări şi
convertiri forţate la creştinism.
Evreii în Antichitate şi în Evul Mediu (statutul juridic al evreilor şi
apariţia miturilor antievreieşti în mentalul colectiv)
• Chiar şi în aceste condiţii, în spaţiul
german (Centrul şi Estul Europei) se
dezvoltă o civilizaţie iudaică de tip
aşchenaz (folosirea limbii idiş), iar în
Spania se dezvoltă o civilizaţie iudaică
de tip sefard (folosirea limbii ladino –
iudeospaniolă);
• În Evul Mediu, evreii au fost
meşteşugari – artizani, comercianţi,
medici, unii (foarte puţini) proprietari
de pământ, armatori sau notari;
• Viaţa evreilor era strâns legată de
familie şi comunitate, studiind textele
religioase.
Evreii în Antichitate şi în Evul Mediu (statutul juridic al evreilor şi
apariţia miturilor antievreieşti în mentalul colectiv)
• În 1492, evreii au fost expulzaţi din Spania de
regii Isabella şi Ferdinand;
• Evreii erau somaţi să părăsească Spania în trei
luni, fără să scoată din ţară aur, argint sau alte
valori;
• Evreii sefarzi au emigrat spre Ţările de Jos,
Nordul Africii şi Imperiul Otoman, de unde, unii
dintre ei au ajuns în Ţările Române;
• Antiiudaismul era construit pe prejudecăţi de
natură religioasă (omor ritual, deicid, necurăţenie
fizică şi morală, răspândirea ciumei);
• Biserica Catolică a adoptat târziu o nouă
atitudine faţă de acuzaţia de deicid.
Citiţi textele de mai jos şi apoi răspundeţi la cerinţe:

1. Un evreu italian despre expulzarea evreilor din Spania, mai 1495 (fragmente):
„În anul 1492, în zilele regelui Ferdinand, Dumnezeu a pedepsit rămăşiţele poporului său şi l-a exilat. După ce regele
a cucerit cetatea Granada de la mauri, a ordonat expulzarea tuturor evreilor din toate părţile regatelor Castilia,
Catalonia, Aragon, Galicia şi Valencia. Regele le-a oferit un răgaz de trei luni pentru a pleca. Evreii aveau case,
pământuri, podgorii, castele, dar cel mai adesea erau meşteşugari. În răgazul celor trei luni ei au încercat să ajungă la
o înţelegere care să le permită să rămână în ţară şi păreau destul de siguri de succes, dar când au înţeles că regele le-a
hotărât răul, au renunţat la speranţa de a rămâne. Ei şi-au vândut casele, pământurile, vitele la preţuri foarte mici ca
să se poată salva. Regele nu le-a permis să scoată din ţară aur sau argint, astfel încât au fost obligaţi să-şi schimbe
aurul şi argintul pe haine, pielărie sau alte lucruri.
O parte dintre evreii spanioli exilaţi s-au dus peste mare, în Turcia, iar sultanul i-a primit cu bunăvoinţă pentru că
erau meşteşugari. El le-a împrumutat bani şi i-a aşezat pe cei mai mulţi dintre ei pe o insulă şi le-a dat pământuri şi
un statut social pentru că turcii aveau nevoie de fierari şi de constructori de armament pentru războiul împotriva
Europei creştine.”

2. Declaraţie a Papei Ioan Paul al II-lea în timpul vizitei în Israel, la Ierusalim, 23 martie 2000 (fragmente):
„Mă aflu la Yad Vashem pentru a aduce un omagiu milioanelor de evrei care, privaţi de orice drepturi, şi mai ales de
demnitate umană, au fost ucişi în Holocaust.
Ca episcop al Romei şi succesor al Sfântului Apostol Petru asigur poporul evreu că Biserica Catolică, inspirată de
cuvântul Bibliei pentru adevăr şi dragoste, este profund întristată de ura, actele de persecuţie şi manifestările de
antisemitism îndreptate împotriva evreilor de către creştini de-a lungul timpului.”

a. Consideraţi că evreii acceptaţi de Imperiul Otoman s-au răzbunat pe creştinii din Europa? În ce fel?
b. Explicaţi ce demonstrează noua atitudine a Bisericii Catolice faţă de evrei?