Pantă Alexandru 07.10.

2022

Evreii

Liceul Teoretic “Anghel Saligny”

 Cine sunt evreii?

Evreii sunt un popor, de origine etnico-religioasă, al

cărui leagăn s-a aflat în Palestina antică și apoi în Diasporă,
si care cuprinde pe adepții religiei iudaice sau mozaice și pe
cei care s-au convertit la iudaism, precum și o bună parte a
urmașilor acestora.
Evreii sunt populația majoritară în Israel -74.2%. În
Israel marea majoritate a evreilor vorbesc limba ebraică
modernă. În lume, după unele estimări în anul 2019, numărul
evreilor în lume este estimat la 14,8 milioane din care 6,7
milioane sunt israelieni, circa 5,7 milioane locuiesc în Statele
Unite ale Americii, circa 450,000 în Franța, circa 392,000
în Canada, 292,000 în Regatul Unit, 180,000 în Argentina,
165,000 în Federația Rusă, în Australia 112,000,
în Germania 108,000, iar în Brazilia 85,000.

Istoria evreilor.

Istoria evreillor este istoria religiei si culturii poporului

evreu, cum s-a dezvoltat si a interacționat cu alte popoare,
religii si culturi. Istoria evreilor are o vechime de aproximativ
33 de secole.
Cronologia începe cu Avraam unul din cele mai
recunoscute caractere din istoria veche. Avraam a înțeles că
Dumnezeu va împlini promisiunea dată prin el și toate 
națiunile au văzut  Aceasta este și acum un mister dar în
același timp este un eveniment viitor.
Această perioadă de timp începe când Iosif, strănepotul
lui Isaac, a condus pe israeliți în Egipt, care după câteva
generații au devenit sclavi.
Moise a fost liderul evreilor ajutându-i  pe israeliți sa iasă
din Egipt, apoi a instituit sărbătoarea Paștelui, urmează
Exodul și în sfârșit sosirea lui Moise în Israel, locul în care cu
sute de ani înainte, Avraam dorea de fapt sa se așeze. Moise a
Binecuvântat și a Blestemat în cele din urmă, înainte să
moară.
Pentru mai multe sute de ani, evreii au trăit în această
țară fără să fi avut un rege și nici nu aveau ca și capitală
Ierusalimul, perioadă în care s-au perindat judecători în
diferite orașe. Totul a fost însă schimbat pe la anul 1000 î.Hr,
mai ales cât timp a domnit David.
David a cucerit Ierusalimul, a construit capitala acolo ,și
a dat o promisiune, care mai târziu s-a adeverit, cum că,
Domnul Hristos va descinde din linia sa..Fiul lui David,
Solomon, a construit primul Templu Evreiesc în Ierusalim.
Descendenții Regilor Davidieni au continuat să domnească
încă 400 de ani.
 Este perioada de glorie a Israelului, și o vreme fără
îndoială de Binecuvântare promisă. Vorbim despre a perioadă
măreață, cu o societate avansată, din punct de vedere cultural 
și cu un Templu al lor. Știm de asemenea că în Vechiul
Testament se vorbește despre descendenții corupți, care au
stricat societatea și religia, închinându-se la idoli în loc sa se
închine lui Dumnezeu. Multe cărți din Vechiul Testament
vorbesc despre această  perioadă cu avertismentele și
Blestemele rostite prin Moise, în cazul în care evreii nu se
schimbă. Ei bine, evreii nu au ascultat și au compromis religia
lui Moise.
In jur de anul 600 î.Hr, marele rege Nabucodonosor al
II-lea din Babilon, a venit in Ierusaluim si l-a cucerit.
Nabucodonosor  a ars totul și a distrus Templul pe care
Solomon l-a  construit. Apoi, i-a luat pe israeliți și i-a exilat, ca
să construiască apoi  Imperiul Babilonian. Dupa aproximativ
70 de ani, Babilonul a fost cucerit de Imperiul Persan, învins
mai târziu de Imperiul Grec condus de Alexandru cel Mare ce
a fost la conducere pentru alti 200 de ani, iar la final cucerit
de Imperiul Roman.
Inca din vremea Babilonului, evreii nu au mai fost liberi
niciodata, ca în perioada regilor David si Solomon, deoarece
diferitele imperii au devenit o putere absolută. Bineînțeles că
evreii s-au răsculat de mai multe ori încă de pe vremea
romanilor, însă revoltele au eșuat și romanii au distrus
Ierusalimul, iar evreii au fost deportați si împraștiați pe tot
cuprinsul Imperiului Roman. Aproape 2000 de ani, aceștia au
fost fragmentați in diferite țări, niciodată acceptați cu adevărat
în vreuna dintre ele.

Religia poporului evreu.

Iudaismul, cunoscut și sub numele de religie

mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia
poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza
religiilor monoteiste creștinism și islam. Termenul iudaism își
are originea în numele regatului Iuda, țara tribul Iuda-
descendenții celui de-al patrulea fiu
al patriarhului Iacob (secolul XVIII - finele secolului XVII
î.Hr.) -- cu capitala la Ierusalim, lăcașul Marelui Templu.
Istoria iudaismului este împărțită în trei perioade: 1.
Perioada Templului din Ierusalim; 2. Perioada talmudică; 3.
Perioada rabinică (din secolul al VI-lea până în prezent).
Iudaismul ortodox contemporan s-a format pe baza mișcării
fariseilor (pirushim) din perioada Macabeilor.
Iudaismul contemporan nu are o instituție sau
personalitate, acceptată universal, care ar avea autoritatea
dreptului, învățăturii sau puterii. Sursele dreptului (Halaha)
ale iudaismului contemporan sunt: Tanahul (Tora scrisă)
și Talmudul (Tora orală). Halaha reglementează aspectele
vieții evreilor care nu sunt reflectate în codurile penale sau
civile din sistemul secular, ci servesc doar ca ghid obligatoriu
pentru cei aparținând aceluiași curent religios.
În sinagoga (lăcașul de cult), se află un dulăpior
(chivotul) în care se află textele religioase, de regulă, scrise pe
suluri și, de asemenea, Menorá (candelabrul cu șapte brațe).
La sinagogă, conducătorul ritualului este rabinul, care
are funcția unui îndrumător religios. El este cel care
coordonează studiul Torei.
 La opt zile de la naștere, copilul de sex masculin
este circumcis, ca semn al legământului cu Dumnezeu.
Majoratul religios pentru fete este la vârsta de 12 ani, iar
pentru băieți la 13 ani.
Iudaismul a accentuat importanța executării poruncilor
mai mult decât afișarea unor convingeri dogmatice. Astfel, nu
există un canon de rugăciune, ci o varietate de cărți de
rugăciune, care, totuși, au un număr mare de rugăciuni
unificate, deseori în versiunea din Scripturi sau din poezia
religioasă medievală. 

Mișcările de protest ale Evreilor.

Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa,

prigonirea lor economică, politică, administrativă, culturală și
religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire. Pe
acest substrat, după emancipare, deseori tineri evrei au fost
tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul
popoarelor în cadrul cărora trăiau, și să participe la
încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu
speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi
o viață mai echitabilă și mai onorabilă.
Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu
simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848,
însuflețite de lozincile de „Libertate, Egalitate, Fraternitate”.
Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre
revoluționarii liberali, socialiști, comuniști și anarhiști, printre
activiștii sindicaliști, feminiști, și pentru drepturi civile ale
minorităților etnice, rasiale, sexuale și ale altor pături
oprimate.
Migrația poporului evreu
(1900-1200 î.Hr)

(https://sites.google.com)

Reprezentare a lui Moise

(https://ro.wikipedia.org)
Evreii in România

(https://merg.in)

Încheiere
Toate informațiile au fost extrase de pe următoarele
site-uri:

-https://ro.wikipedia.org
-https://www.osce.org

Cuprins
Pagina 1 : Introducere (numele,subiectul,data
realizarii referatului,
liceul)

Pagina 2 : Cine sunt evreii? + Istoria evreilor.

Pagina 3 : Istoria evreilor.

Pagina 4 : Istoria evreilor. + Religia poporului
evreu.

Pagina 5 : Religia poporului evreu. +

Mișcările
de protest ale evreior

Pagina 6 : Poze cu referire la poporul evreu.

Pagina 7 : Încheiere.