Civilizația evreilor.

Evreu (uneori, în trecut și în unele țări - israelit) este un termen etno-confesional care denumește
adepții religiei iudaice sau mozaice, urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor (
iudaismul ortodox recunoaște adesea, în anumite limite, apartenența la poporul evreu și a evreilor
convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică, și există unele grupuri de evrei
convertiți la culte creștine care continuă să-și afirme apartenența la poporul evreu). Evreii sunt
populația majoritară în Israel.
În sensul strict, pornind de la Vechiul Testament, israeliții sau evreii sunt cele 12 triburi ale lui Israel, iar
iudeii sunt urmașii tribului lui Iuda, singurii israeliți rămași după exilul babilonian. Tot potrivit Vechiului
Testament, israeliții sau evreii sunt descendenți ai lui Avram (Abraham), prin fiul său, Isac (Ițhac), și fiul
acestuia, Iacob (Iaakov, fratele geamăn al lui Esau) și a descendenților lui Iacob pe linie feminină. Iacob,
care și-a schimbat numele în Israel, este considerat a fi primul evreu. Evrei sunt și fii ai altor popoare
care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei
(Eretz Israel) sau în diaspora. Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre
independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor.
Arealul de trai.
 Evoluția civilizației.
Istoria evreilor este istoria  religiei și culturii poporului evreu, cum s-a dezvoltat și a interacționat
cu alte popoare, religii și culturi. Istoria evreilor are o vechime de peste 4000 de ani.
Conform Bibliei, evreii sunt descendenții poporului antic al Israelului care s-a stabilit în Canaan,
situat între coasta de est a Mării Mediterane și râul Iordan (1451 î.Hr.). Deplasările nomade ale
evreilor s-au situat în jurul localității Hebron undeva între 1991 și 1706 î.Hr.
Istoria evreilor, din perioada antică, e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată
lumea. Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie, dar perioada mai veche,
a primului Templu, nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din
narațiunea istorică biblică, ar avea mai mult un caracter mitologic.
De exemplu, istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic.[2] Peter
Enns, un cercetător evanghelic, profesor la Seminarul Teologic Westminster, deși crede că Biblia
este infailibilă, recunoaște următoarele: pentru poziția că relatarea biblică a Exodului s-ar fi
petrecut în mod real nu există dovezi, iar pentru poziția că relatarea ar putea fi plauzibilă (nu
dovedită) există cărțile unora ca Hoffmeier și Kitchen.[3] Pentru poziția că evreii au provenit din
populația canaanită există dovezi copleșitoare, ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt
sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert”, conform lui William Dever.[4] Consensul
modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie[5] și că
relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie, teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui
Istoria poporului evreu este cea mai lungă şi în
acelaşi timp cea mai frământată. Găsim evrei în
zeci de cetăţi antice cu mult înaintea erei
creştine; astăzi , ei sunt cetăţeni ai multor ţări
din lume. Pentru a simplifica , putem distinge 3
perioade :
 – perioada biblică din secolul al 13 lea î.H. până
în secolul al 4 lea d.H.,
– diaspora,
– perioada contemporană – secolul al 19 lea şi
secolul al 20 lea.
După tradiția evreiască 12 triburi de evrei, formate din
descendenții celor 12 fii ai lui Israel (tribul lui Iosif s-a divizat în
două triburi, după fiii lui, Menașe și Efraim), au cucerit Țara Israel,
au colonizat-o și, după o perioadă în care nu aveau o conducere
centrală, au format un regat condus de regele Saul. Lui Saul i-a
urmat regele David. Acesta a cucerit orașul Salem (în ebraică
Șalem), căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a
devenit capitala evreilor. Fiul lui David, Solomon, a construit la
Ierusalim Templul, care urma să fie unic în religia evreilor. Pe 
Muntele Templului unde, după tradiția evreiască și tradiția creștină,
a fost Templul evreilor, în perioada Bizantină a fost clădită o
biserică. Când musulmani au cucerit teritoriile, ei au distrus
biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa,
care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor,
ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume,
limitează posibilitățile cercetărilor arheologice. Unii istorici
presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a 
Templului lui Solomon[21], dar sunt unii arheologi care cred că acest
templu nu ar fi existat în mod real
Templul evreilor construit de regele
Solomon
 Civilizația evreilor a luat nastere cu cca 4000 de ani în urmă.
În toți acești ani această civilizație a fost împărțită, a fost ruptă
și lipită la loc, a fost condusă de o mulime de regi și împărați,
au dus războaie pe care le-au cîștigat și pe care le-au pierdut.

Vorbindt despre epoca contemporană și menținonînd cel de al Doilea

Război Mondial și Holocaustul aflăm că evreii au fost într-un mare
pericol de dispariți. Cu toate că în acest război un număr mare de evreii
și-au pierdut viața, această civilizație oricum a reșit să supraviețuiască.

Avînd în vedere toate aceste lucruri pe care le-au avut de trăit evreii ,
putem spune că ei sînt o civilizație, care a reușit să ajungă pînă astăzi,
considerîndu-se o civilizație înaltă, cu un grad de intelectualitate foarte
ridicat.
Deci putem concluziona că evreii sînt o civilizație puternică, care se vor
apăra mereu și nici într-un caz nu vor permite ca națiunea lor să dipsră
vriodată