Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„ILARION POSTOLACHI”
CHIȘINĂU 2023
Îtrebări de control
1. Definiţie "relaţii intermaxilare centrice"
2. Definiţie"DVO în edentația totală”
3. Definiţie"spaţiul liber de vorbire"
4. Definiţie"spaţiul de inocluzie fiziologică"
5. Etapele determinării relaţiilor intermaxilare centrice în edentaţia totala
6. Modelarea curbii vestibulare a şablonului cu bordurile de ocluzie.
7. Determinarea înălţimii bordurii de ocluzie la maxila
8.Stabilirea planului de ocluzie după Fox.
9. Stabilirea planului de ocluzie după Camper.
10. Metoda antropometrică de determinare a DVO.
11. Metoda anatomo-fiziologică de determinare a DVO.
I2. Metoda funcţională de determinare a DVO.
13. Metoda de determinare a relaţiilor intermaxilare centrice (poziţia neutră a
mandibulei).
14. Înregistrarea relaţiilor intermaxilare centrice.
15. Determinarea liniilor de reper pentru montarea dinţilor.
1. Definiţie "relaţii intermaxilare centrice"
R.C. este poziţia cea mai înaltă, cea mai posterioară şi neforţată
a condililor în cavitatea glenoidă.
In primul caz de pe suprafata vestibulara a bordurii se înlatura un strat de ceara, iar in al doilea-
se adauga o bandoletà din cearà dupà necesitate.
Operatia respectiva este efectuatà in scopul aprecierii pozitiei tesuturilor moi peribucale pentru
restituirea aspectului fizionomic individual.
Se atrage atentie si la segmentele laterale ale bordurii de ocluzie care nu trebuie sà impingã
obrajii în afara sau sa le permità a rämîne pràbusiti. De aceea se recomanda o modelare
individualà pe tot parcursul vestibular al borduri de ocluzie tinînduse cont de ovalul tefei.
Curbura vestibular a borduri confectionata din cearà la maxilà se aflà putin mai vestibular, fat de
centrul apofizei alveolare. Concomitent, in caz de necesitate, este modificatà si bordura de
ocluzie de la mandibulã.
7. DETERMINAREA ÎNĂLŢIMII BORDURII DE OCLUZIE LA
MAXILA
Foarte mult folosit este planul Iui Fox, care permite o vizualizare global ă a
orientării planului de ocluzie atât în regiunea laterală, cât şi în cea frontal ă. în
cazul uti- lizării lui materializarea planului de refe- rinţă se face fie cu o rigl ă
metalică perfect dreaptă (linia bipupilară, planul lui Camper), fie chiar trasând o
linie pe tegument cu creionul dermatograf de la punctul subnazal la tragus.
8.STABILIREA PLANULUI DE OCLUZIE DUPĂ FOX.
Planul Camper reprezinta linia care uneşte spina nazală anterioară cu centrul
conductului auditiv extern. Această linie este paralelă cu cu planul de ocluzie
care trece tangent la marginea incisivilor centrali superiori și vârful cuspidului
distal palatinal al celui de al doilea molar superior. Planul de ocluzie dupa
Camper reprezinta suprafata ce se afla la o distanţă de aproximativ 26 mm fata
de planul Camper
La majoritatea cazurilor relaţia dintre planul lui Camper şi planul ocluzal este de strict
paralelism. Dar, uneori, poate exista şi o convergen ţă spre distal, mai ales când spa ţiul
protetic dintre cele două creste antagoniste Se micşorează spre posterior.
În cazuri foarte rare de progenie adevărată, această distan ţă fiind m ărit ă, poate ap ărea şi o
divergenţă între cele două planuri mergând spre distal.
Aceste abateri de la paralelism permit o dimensionare aproximativ egală a din ţilor laterali
la cele două maxilare şi o înşiruire normală pe crestele edentate.
Orientarea planului de ocluzie în raport cu planul lui Camper va trebui s ă ţin ă cont şi de
profilul pacientului
10. METODA ANTROPOMETRICĂ DE DETERMINARE A DVO.
Pacientul este rugat sã deschida gura maximal, iar medicul aplică virfurile
brațelor extreme corespunzător unul de virful nasului, altul pe menton.
Fără a schimba pozitia compasuiui pacientul închide gura pinã la momentul cind
bratul intermediar va ocupa pozitia pe virful nasului in punctul unde s-a aflat
extrema compasului mare. Aceasta înălțime va corespunde poziției de repaus
fiziologic relativ al mandibulei.
Dimensiunea verticalã de ocluzie va fi mai mică cu 2-3
mm. Pentru a determina aceste valori in dimensiuni
concrete, s-a modificat compasul Appenrodt-Gheringher
incluzînd in constructia lui o plăcută metalică gradată in
mm .
Tehnica determinarii dimensiunii verticale de ocluzie după Pentru determinarea dimensiunii verticale de ocluzie
metoda anatomofiziologica constă in urmatoarele: distanta dintre punctele notate se micsoreazã cu 2- 3
1. la baza nasului si pe menton cu creionul se aplica cîte un mm.
punct, care vor servi ca repere.
2. Apoi pacientul este implicat într-o convorbire la sfirsitul Dupä aceasta in cavitatea bucala se introduc sabloanele
careia mandibula se pozitioneazà in stare de repaus cu bordurile de ocluzie si pacientul este rugat sà inchidã
fiziologic relativ, iar buzele contacteazà atingîndu-se usor gura. In continuare se determina distanta dintre reperele
între ele. indicate pe fat, care trebuie sa fie cu 2-3 mm mai mică,
3. In această poziție se determină distanta dintre punctele conform marimii spatiului de inocluzie in stare de
notate cu ajutorul riglei sau a altor dispozitive, capatind repaus fiziologic relativ al mandibulei.
astfel dimensiunea vertical de repaus fiziologie relativ
(postură).
Este cunoscut faptul că muşchii pot să realizeze o forţă maximă numai în cazul unei
dimensiuni optimale între punctele de fixare amuşchilor, această funcţie se află sub
controlul sistemelor nervos, endocrin.Au făcut investigaţii în această direcţie un şir de
cercetători: Ş.V. Harccnko,A.P. Voronov, B.C. Kostur, V.A Mineaeva ş.ă. In consecinţă,
a fostconstruit un aparat special pentru determinarea ocluziei centrice cu un dispozitiv
intraoral care permite determinarea şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare centrice cu o
precizie de +;-0,5 mm.