Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
b) perioada de formare a organelor (de la a 3-a pânã la a 6-a sáptâmâná de dezvoltare intrauterina). Incepând
cu sáptâmâna a 6-a intrauterinã incep sá se formeze mugurii dintilor temporari, iar din luna a patra - mugurii
primilor molari permanenti;
c) perioada de formare a placentei: in decursul lunei a 3-a de dezvoltare intrauteriná are loc formarea
definitivà a placentei, functiile ei atingānd gradul maxim de activitate
!!!Dacã in primele 3 luni de dezvoltare intrauterinã asupra organismului mamei actioneazà factori
nocivi, atunci apar malformatii si anomalii de dezvoltare, uneori incompatibile cu viata. Cele mai
frevente anomalii in dezvoltarea regiunii maxilo-faciale sunt dehiscentele labiale si palatinale, chisturile
si fistulele regiunii parotidiene si a gâtului;
d) de la 20-a pânã la a 24-a sáptâmánã, cand are loc formarea principalelor sisteme functionale ale fatului,
Incepand cu lunile 4-5 de dezvoltare intrauterinã
B. Dezvoltarea extrauterinà
IV - pubertatea: 14 - 16 ani.
V - adolescenta: 16 - 19, 20 ani.
1. Perioada neonatalã (pânã la patru sãptâmâni). Durata perioadei de nou-nãscut este individualã si reflectà
perioada de adaptare a organismului la conditiile extrauterine. Pentru nou-nãscut, este caracteristicà rezistenta
la multi agenti patogeni datorità imunitâtii pasive, transmise de la mamã in timpul perioadei intrauterine sau cu
laptele matern. Concomitent cu aceasta, se determinã o sensibilitate mârità fatà de microorganismele piogene,
fatà de tulpina patogenà a colibacililor si candide. La nou-nãscuti este frecvent afectatà mucoasa cavitâtii
bucale de câtre candidele albe,ceea ce provoacã candidoza acutà a mucoasei bucale (mârgâritârelul).
2. Perioada de sugar. Dureazà aproximativ pânà la vârsta de 1 an, in functie de termenul de aláptare. La
sfârsitul primului an de viatà, copilul náscut la termen si care s-a dezvoltat normal atinge o anumità maturitate
functionalã, care permite trecerea lui la asa-numita dietà comunã.
3. Perioada anteprescolará sau a formárii dentatiei temporare (de la 1 an pânã la 3 ani). Se caracterizeaza prin
perfectionarea treptatã a tuturor posibilitátilor fiziologice ale organismului copilului. in aceastà perioadà
organismul copilului este foarte plastic, reflectând influenta pozitivà si negativã ale mediului ambiant.
4. Perioada prescolará (de la 3 la 6 ani). Predominà dezvoltarea cantitativá a organismului copilului. in cazul
când nu -a organizat profilaxia principalelor afectiuni stomatologice, cele mai frecvente afectiuni stomatologice
la copiii de aceastà vârstà sunt caria dentarà, inclusiv complicatiile inflamatorii grave odontogene, infectile
virotice acute, anomaliile dento-maxilare în curs de formare sau deja formate.
5. Perioada scolarã:
a) primarà (6-10 ani);
Debutul perioadei pubertare difera in functie de sex si de particularitàtile individuale ale copilului. La baieti
aceastà perioadà incepe la 14-15 ani, iar la fete cu doi ani mai inainte. Proportiile corpului si particularitâtile
functionale ale organelor si sistemelor organismului copilului ating dezvoltarea lor definitivà dupà depásirea
acestei perioade.
in afará de afectiunile stomatologice enumerate, la copini de varstà scolarà sunt freevente afectiunile (esuturilor
parodontiului - gingivitele si parodontitele, dereglârile
endocrine.
Intre cele doua proeminente fronto-nazala exista o depresiune profunda, stomodeumul sau gura primitiva
inchisa in profunzime de membrana orofaringiana.
Delimitarile stomatoideumului
b) Mediul este mai profund implicat in dezvolarea psihica a copilulu;, oferind conditi materiale, sociale
culturale. El mai oferà copilului informati, modele de conduita, schimburi afective, toate susceptibile de afi
percepute si invatate. Foarte important penta dezvoltarea psihicã a copilului sunt relatile afective si de
comunicare care se stabilese de timpuriu, in cadrul familiei, intre mama si copil. in concluzie, mediul
poate fi o bariera sau un factor de facilitarc pentru dezvoltarea psihica.
c) Educatia reprezint un ansamblu de actiuni si influente fundamentate stintific si directionate spre procesul de
formare a copilului ca personalitate. Pe baza unor cercetári de antropologie si psihologie comparata, s-aapreciat
faptul cà dacã copilul ar fi privat in primii 5 ani de viatà de factorul educational, umanizarea si dezvoltarea
psihicà ar fi profund si iremediabil compromise.
STADIUL
DE LAMĂ DENTARĂ (INIŢIEREA)
Dinții își încep dezvoltarea în săptămâna a 6-a a vieții intrauterine, prin invaginarea ectodermului de la nivelul
stomodeumului în mezenchimul subiacent al primului arc branhial, care reprezintă procesele alveolare primare.
Prin aceasta invaginare se formează lama dentară (lamina dentară), în forma de potcoavă, câte una pentru
fiecare maxilar. Pe marginea liberă a lamei dentare, se vor forma 20 de digitații (cate 10 pentru fiecare maxilar),
ce constituie mugurii dinților temporar
MUGURII DENTARI (proliferare egală)
• prin proliferare egală iau naştere 10 formaţiuni rotund-ovalare denumite mugurii dinţilor temporari (10 din
lama dentară superioară şi 10 din lama dentară inferioară).
• procesul incepe in zona anterioară cu incisivii, molarii unu, caninii şi se continuă spre posterior pentru molarii
doi (săp. 6 - 10 viu)
mugurii dinţilor succesionali se formează intre naştere şi 8 luni postnatal
- prin proliferare mai accentuată (inegală) la baza mugurelui, mugurele capătă aspectul morfologic
de cupă
- spre sfarşitul stadiului de cupă incepe histodiferenţierea prin care incep să se formezedouă
ansambluri celulare
• la exterior: un ansamblu de celule epiteliale care vor forma organul smalţului
• in interiorul cupei: un ansamblu de celule ectomezenhimale, plasate in interiorul cupei, care vor forma organul
dentinei (papila dentară)
• de jur imprejurul cupei celulele ectomezenhimale formează sacul folicular care va forma ţesutul de susţinere
al dintelui.
STADIUL DE CLOPOT
Prin procesul de histodiferenţiere, celulele germenelui dentar suportă transformări morfologice şi funcţionale.
Etapelor de histodiferenţiere şi morfodiferenţiere le corespund stadiul de clopot, moment în care se atinge
maximum în organizăm dezvoltării. Stadiul de clopot este denumit după forma pe care o capătă organul
smalţului când suprafaţa concavă a capişonului se adânceşte, respectiv prin creşterea în adâncime a invaginării
epiteliului intern al organului smalţului
• proliferarea inegală continuă in special in zonele ce mai avansate ale cupei care astfel capătă aspect de clopot
STADIUL CORONAR
• Cuprinde: depunerea matricilor organice ale smalţului (amelogeneza) şi dentinei (dentinogeneza) şi
mineralizarea lor. Dentina şi smalţul se depun în manieră apoziţională, existând o depunere ritmică de matrice
extracelulară, de natură organică, care se maturizează apoi prin mineralizare
FORMAREA RĂDĂCINII
• formarea rădăcinii incepe după formarea coroanei şi se desfăşoară concomitent cu debutul
iar prin proliferarea celulelor epiteliale de la nivelul buclei cervicale către baza papilei dentare ia naştere o
formaţiune epitelială numită teaca lui Hertwig
• celulele tecii la locul de cudură au efect inductor asupra celulelor papilei dentare cu diferenţiere lor in
odontoblaste, care vor depune dentină. Ritmul de depunere a dentinei radiculare este mai lent ca cel al dentinei
coronare
• dentina fiind acum in contact direct cu celulele nediferenţiate ale sacului folicular este indusă diferenţierea lor
in cementoblaste, osteoblaste şi fibroblaste care vor secreta ulterior cementul, osul şi ţesutul conjunctiv
constituind aparatul de susţinere al dintelui
• apoi teaca Hertwig proliferează din nou şi se depune o nouă cantitate de dentină corespunzătoare tecii şi astfel
rădăcina se alungeşte
activitatea de proliferare a tecii încetează când rădăcina şi-a atins lungimea dictată genetic. În acest moment
zona apicală a rădăcinii are un diametru de 1-3 mm
5. Proliferarea
Proliferarea debuteazã în sãptâmâna a 6-a intrauterinã, când celulele bazale din mucoasa stomodeumului se
multiplica, învaginându-se in mugurii maxilari, sub forma unei lame epiteliale numita lama bazala comuna sau
lama epitelialã primarã. Aceasta se dedubleazã in luna a doua in lama vestibulara si lama dentara
primará(epitelialá secundarã). Celulele centrale ale lamei vestibulare se vacuolizeaza si dispar lasand o
depresiune care formeazã santul vestibular labio-dentar. Celulele epiteliale din portiunea profundã a lamei
dentare primare se multiplicã in 20 de zone si formeazã mugurii dentari ai celor 20 de dinti temporari. De pe
fata dorsalã a acestei lame dentare ia nastere o alta lamã, care inainteazã posterior în mezenchimul maxilarelor
pentru a forma muguri molarilor permanenti - dintii de completare (la molarul trei, mugurele apare abia la patru
ani dupà nastere).
Pe fata internã a lamei dentare primare apare o alta lamã - lama dentarã secundarà (epitelialã tertiarã), din care
se formeazã tot prin proliferári ale celulelor epiteliale alti 20 de muguri ce vor forma dintii permanenti de
inlocuire (8 incisivi, 4 canini, 8 premolari). Mugurii primilor molari permanenti se formeazã in luna a patra de
viata (din luna a 4-a intrauterina pânã in luna a 10-a extrauterinã se formeazã: incisivii (centrali si laterali),
caninii, premolari (primi çi secunzi). In primul an dupà nastere apar mugurii molarilor secunzi permanenti. In
jurul vârstei de 4 ani se formeazã mugurii molarilor de minte. Asadar, perioada de activitate a lamei dentare
incepe in luna a doua intrauterinã si se continuã pânã la vârsta de 4-5 ani de viata
6. Histodiferențierea
Histodiferentierea debuteaza dupa inchiderea proliferarilor celulelor bazale cand prin multiplicari inegale ale
celulelor epiteliale pe fata profunda a mugurelui apare o depresiune ( la formarea careia participa si
mezenchimul). Faza este cunoscuta sub numele de cupa sau capsula careia ii urmeaza faca de clopot. In etapa
de histodiferentiere celulele incep sa isi exercite functiile programate constatand in formarea smaltului,
dentinei, radacinii dentare, parodontiului si gubernaculumului dentis.
Partea epiteliala va forma organul smaltului ( organul adamantin) iar tesutul conjunctiv va forma papilla
dentara.
7. Morfodiferențierea
8. Dentinogeneza
9. Amelogeneza
Depunirile sun dinspre porfunzime spre suprafata pentru smalt si dintre suprafata spre profunzime pentru
dentina si apoi spre radacina . Coroana clacificata conplet erupe .
Calcifierea incepe in luna a 4-a intrauterina si se inchie dupa eruptia molarilor secunzi permanenti la 12-14ani
Dentina 65%
4 La 1 an 12 ani
8 La 5 ani 19 ani
13. Erupție dentară
Erupţia precoce se referă la apariţia anticipată a dinţilor normal conformaţi în cavitatea bucală. Acest fenomen
se însoţeşte de o dezvoltare precoce şi o accelerare în calcifierea dinţilor cauzată fie de factori de ordin general
(factori de mediu, sex, unele stări patologice endocrine sau boli febrile) sau factori locali (extracţia dinţilor
temporari cu 6-12 luni înainte de perioada de erupţie a dintelui permanent stimulează apariţia precoce pe arcadă
a acestuia cu apariţia unor tulburări şi în ordinea de erupţie). Erupţia întârziată (tardivă) înseamnă apariţia
dinţilor în cavitatea bucală după un interval de timp mai mare decât intervalul mediu considerat normal.
Factorii implicaţi în erupţia tardivă a dinţilor pe arcade sunt fiziologici şi patologici: -Cauzele fiziologice pot fi
reprezentate de persistenţa dinţilor temporari peste vârsta normală de erupţie a celor definitivi (anchiloza dento-
alveolară )sau de formarea unui ţesut dens, greu de străbătut la nivelul cavităţii bucale (apare ca o consecinţă a
extracţiei dinţilor temporari cu mai mult de doi ani înainte de înlocuirea lor fiziologică). -Întârzierile de cauza
patologică sunt datorate fie unor cauze locale, precum obstacole( dinţi supranumerari, tumori odontogene şi
nonodontogene), fibromatoza gingivală, lipsa de spaţiu pe arcadă, care determină incluzia osului în propria
alveolă, sau unor cauze de ordin general- rahitism, carenţe vitaminice, sindroame genetice( sindromul Down),
factori endocrini( hipofuncţia hipofizară şi tiroidiană).
Dinții natali sunteți dinții care sunt prezenți deasupra gingiei (deja au izbucnit) la naștere, și dinții neonatali
sunt dinți care apar în prima lună de viață. Alternativ, ar putea fi dinți supranumari, dinți suplimentari, care nu
fac parte din alocarea normală a dinților. De obicei, nu se recomandă nicio intervenție, cu excepția cazului în
care acestea cauzează dificultăți sugarului sau mamei. Cu toate acestea, unii recomandă îndepărtarea lor
deoarece dintele poate tăia sau amputa vârful limbii. Acestea ar trebui lăsate în gură cât mai mult timp posibil
pentru a reduce probabilitatea de a îndepărta mugurii permanenți dinți cu dintele natal. De asemenea, nu trebuie
îndepărtate dacă copilul are hipoprotrombinemie. În caz de complicații atunci când dinții natali trebuie
îndepărtați, radiografiile dentare trebuie obținute ori de câte ori este posibil și evaluate și urmărite cu
stomatologi pediatri.
1. Rezorbția fiziologică
- inflamatii periapicale
- traumatismele dentare
- tumori; chisturi
- dinti inclusi
- manevre parodontale
albire a dintilor
sistemice:
- dezechilibrul hormonal
- boala Paget
4. Rezorbtia idiopatica:
- cauze necunoscute
CLASIFICARE
1. Rezorbtia interna
2. Rezorbtia externa
- in suprafata
- inflamatorie
- dupa replantari
3. Rezorțtia invazivă
4. Rezorbția presională
5. Rezorbția idiopatică
Resorbția radiculară este un răspuns fiziologic normal în cazul dinților temporari și are loc paralel cu
dezvoltarea foliculilor dinților permanenți, rezultând în exfolierea dinților termporari și înlocuirea cu dentiția
permanentă. Resorbția rădăcinilor dinților uniradiculari începe de la suprafața linguală a rădăcinilor, iar la
pluriradiculari – de la suprafața internă a rădăcinilor.
- coroana clinică este mai mare decît coroana anatomică : atunci cînd inserţia gingivală este retrasă spre apex
-coroana clinică este mai mică decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingiei este mai înaltă decît coletul
dintelui.
Forma coroanelor dentare este asemănătoare cu cea a unor corpuri geometrice: piramide pentru dinţii frontali şi
prisme pentru dinţii laterali.
Fiecare coroană dentară prezintă mai multe feţe care sunt denumite după orientarea pe care o au:
1.Faţa VESTIBULARĂ: -este acea faţă a dintelui care vine în contact cu buzele (caz în care mai este denumită
şi faţă labială) sau cu obrajii ( caz în care este denumită faţă jugală)
2.Faţa ORALĂ -este acea faţă a dintelui care este orientată spre interiorul cavităţii bucale.La dinţii superiori ea
este orientată spre bolta palatină, motiv pentru care este denumită şi faţă palatinală. La dinţii inferiori este
orientată spre limba, motiv pentru care este denumită şi faţă linguală.
3.Feţele PROXIMALE :-sunt acele feţe ale dintelui care privesc spre dinţii vecinii (sunt în număr de două).
Faţa orientată spre mezial (spre linia mediană) este denumită faţă mezială. Faţa orientată spre înapoi (spre
distal) este denumită faţă distală.
4.Faţa OCLUZALĂ:-este reprezentată de extremitatea liberă a dintelui. În cazul dinţilor frontali există doar o
muchie denumită margine incizală care are rol în tăierea alimentelor. În cazul dinţilor laterali avem de-a face cu
o suprafaţă, denumită suprafaţă ocluzală care are rol în masticaţia alimentelor (măcinarea lor), motiv pentru
care mai este denumită şi suprafaţă triturantă.
COLETUL DENTAR:- este linia de demarcaţie dintre cele două componente ale dintelui şi are untraiect sinuos.
COROANA DENTARĂ:- are doua extremităţi:-una liberă ( margine incizală pentru dinţii frontalisau suprafaţă
ocluzală pentru dinţii laterali).-una inferioară reprezentată de coletul dentar.-la dintele implantat în alveolă,
partea vizibilă în cavitatea bucală senumeşte coroană clinică.În funcţie de locul inserţiei gingivale, între
coroana clinică şi coroana anatomică pot existatrei tipuri de relaţii:-
coroana clinică=coroana anatomică
--atunci cînd inserţia gingiei este la nivelul coletului.-
coroana clinică este mai mare decît coroana anatomică : atunci cînd inserţia gingivală esteretrasă spre apex-
coroana clinică este mai mică decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingiei estemai înaltă decît coletul
dintelui.Forma coroanelor dentare este asemănătoare cu cea a unor corpuri geometrice: piramide pentru dinţii
frontali şi prisme pentru dinţii laterali.Fiecare coroană dentară prezintă mai multe feţe care sunt denumite după
orientarea pe careo au:
1.Faţa VESTIBULARĂ: -este acea faţă a dintelui care vine în contact cu buzele (caz în care maieste denumită
şi faţă labială) sau cu obrajii ( caz în care este denumită faţă jugală)
2.Faţa ORALĂ-este acea faţă a dintelui care este orientată spre interiorul cavităţii bucale.La dinţiisuperiori ea
este orientată spre bolta palatină, motiv pentru care este denumită şi faţă palatinală. Ladinţii inferiori este
orientată spre limba, motiv pentru care este denumită şi faţă linguală.
3.Feţele PROXIMALE :-sunt acele feţe ale dintelui care privesc spre dinţii vecinii (sunt în număr de două).
Faţa orientată spre mezial (spre linia mediană) este denumită faţă mezială. Faţa orientatăspre înapoi (spre distal)
este denumită faţă distală.
4.Faţa OCLUZALĂ:-este reprezentată de extremitatea liberă a dintelui. În cazul dinţilor frontaliexistă doar o
muchie denumită margine incizală care are rol în tăierea alimentelor. În cazul dinţilor laterali avem de-a face cu
o suprafaţă, denumită suprafaţă ocluzală care are rol în masticaţiaalimentelor (măcinarea lor), motiv pentru care
mai este denumită şi suprafaţă triturantă.
4. Cementul-reprezinta stratul de invelis al radacinii dintelui, este o varietate de tesut osos, este secretat de
celulele membranei periodontale. Este puternic calcificat (55% substante minerale), contine geode in care se
afla cementocitii este hranit de vasele periodontale si pulpare prin intermediul dentinei
33.Particularitatile morfo-functionale a dintilor permanenti in perioada de crestere
Alimentatia variata a determinat formarea de patru tipuri de dinti cu forme si functii particulare. Incisivii sunt
monoradiculari, au coroana. in forma de dalta, realizeaza prin intalnirea suprafetelor ocluzale fragmentarea prin
taierea alimentelor. Caninii sunt cei mai putenici dinti monoradiculari, forma ascutita a coroanei realizeaza
perforarea si sfasierea hranei la miscarile de lateralitate. Premolarii si molarii care au suprafete mari de contact
ale coroanei asigura strivirea si triturarea hranei intre cuspizi (proeminente ce patrund in adanciturile dintelui
din partea opusa), prin miscarile de lateralitate si circumductie realizand transformarea mecanica a alimentelor.
Functional dintele este format din tesuturi proprii dentare (odontiul) ce cuprinde emailul (smaltul dentar),
dentina, cementul, pulpa si tesuturile de fixare in alveola (parodontiul)
EOD
Termodiagnostic
Transiluminarea
Radiografie
Tomografie computerizata
Diagnosticul alergologic(bacterian si medicamentos)
36.Termodiagnosticul dentar.