Segmentarea (segmentaţia)

Zigotul omului este de tip oligolecit (are puţine substante nutritive/limba greacă oligos =
puţin, lekithos = gălbenuş). Imediat după fecundaţie începe segmentarea, mai întâi în 2
blastomere, apoi în 4, 8, 16, 32. În tot acest timp, zigotul alunecă în trompă, din treimea externă a
acesteia (unde are loc fecundaţia!), către cavitatea uterină. Stadiul de 32 de blastomere= morulă
(3 până la 4 zile după fertilizare). În acest stadiu există 2 grupe celulare: una centrală (din care se
formează embrioblastul, din care se va dezvolta corpul embrionului) şi una periferică -
trofoblastul (ce va intra în componenţa placentei).

Morula mai „rătăceşte” o zi sau două în cavitatea uterină, apoi devine blastocist (blastulă)
(4 până la 5 zile după fertilizare), prin apariţia unei cavităţi pline cu lichid, care se insinuează
între embrioblast şi trofoblast. Apoi, zigotul se va afunda în mucoasa uterină, aflată în a-21-a zi a
ciclului (fenomen numit nidaţie).

Nidaţia în uter este situaţia normală în care se dezvoltă oul uman. Există şi alte
posibilităţi de nidaţie: la nivelul trompei uterine, al ovarului, peritoneului. Acestea sunt sarcinile
extrauterine (ectopice). O bună nidaţie poate fi împiedicată de calitatea necorespunzătoare a
oului sau a mucoasei uterine (endometrite, sechele cicatriceale), tulburări hormonale, boli
(diabetul) etc.

Erori ale segmentării (segmentaţiei)

Elementul sensibil al segmentării este chiar mitoza (segmentaţia are loc prin diviziuni
mitotice succesive!)
Anomaliile mitotice sunt relativ frecvente: aneuploidii (număr anormal de cromozomi –
un cromozom în plus sau unul în minus), poliploidii (mai multe seturi de cromozomi), mozaicuri
cromozomiale (coexistenţa unor linii celulare normale şi a unora anormale la acelaşi individ),
deleţii cromozomiale (lipsa unui segment dintr-un cromozom) etc. Aceste anomalii sunt
rezultatul acţiunii a două categorii de factori:
• factori mutageni (factori care produc mutaţii, prin mutaţie întelegându-se o modificare
bruscă în structura materialului genetic, modificare care conduce la apariţia unui caracter
nou);
 • factori teratogeni (factori care produc malformaţii congenitale).

Gastrularea (gastrulaţia)

După segmentare, urmează gastrularea (gastrulaţia). Procesul de gastrulaţie începe în a

doua săptămână de dezvoltare (zilele 14-28). În afară de diviziunile mitotice continuate intensiv
au loc migrări celulare, care diferenţiază 3 categorii celulare:

 unele de acoperiere – ECTOBLASTUL (ECTODERMUL)

 unele mai profunde – ENDOBLASTUL (ENDODERMUL)

 între acestea, la mijloc – MEZOBLASTUL (MEZODERMUL)

Odată cu gastrulaţia apare şi simetria bilaterală a embrionului (săptămâna a-III-a a

dezvoltării). În condiţii normale fiecare foiţă embrionară urmează un plan de dezvoltare
particular. Astfel, de exemplu din ectoderm se formează: epiderma şi anexele pielii – păr, unghii,
glande, mucoasa bucală, nazală, anală, vaginală, ţesutul nervos, organele de simţ, cristalinul,
smalţul dinţilor, hipofiza, medulosuprarenala etc. Din mezoderm rezultă: muşchii netezi,
scheletici, muşchiul cardiac, ţesutul conjunctiv, osos, cartilaginos, sângele, derma, dentina,
epiteliul vaselor sanguine şi limfatice, cavităţile corpului, organele genitale interne, rinichii,
ureterele, corticosuprarenala etc. Din endoderm se formează: epiteliul faringelui, ductul auditiv
extern, amigdalele, tiroida, paratiroidele, timusul, laringele, traheea, plămânii, tubul digestiv,
vezica urinară, uretra, ficatul, pancreasul etc.

S-a ajuns la concluzia că partea de patologie a primelor 3 săptămâni de dezvoltare este

mai greu de precizat. Totuşi, s-a constatat că: 1/2 dintre zigoţi mor înainte de nidaţie, iar cca 1/3
dintre zigoţi dispar înainte de sfârşitul săptămânii a-3-a. Aşadar, această perioadă iniţială a vieţii
este cea care dă riscul vital cel mai ridicat.
Pe de altă parte, există posibilitatea apariţiei unor leziuni compatibile cu viaţa. Astfel,
apariţia unor malformaţii se poate corela cu unele anomalii ale gastrulării. Perturbaţiile de
simetrie determină SITUS INVERSUS (total, parţial). În această perioadă apar gemenii siamezi
sau monştrii dubli toracopagi, craniopagi etc. ce şi-ar avea geneza în dedublarea totală a axei
liniei primitive (pagos=care este unit).
După gastrulaţie, până în săptămâna a-3-a embrionul are formă de disc.
La sfârşitul primei luni embrionul începe să ia o formă cilindrică, formă completată în luna a-II-
a. În cea de-a -30-a zi embrionul uman măsoară cca. 5 mm. Este încovoiat şi prezină o
extremitate cefalică, o regiune mijlocie şi o extremitate caudală subţiată. Pe marginile regiunii
cefalice au apărut deja 4 arcuri branhiale (separă fante branhiale). Amplasarea organelor olfactiv,
optic, auditiv este marcată doar prin simple îngroşări. Până la 3 săptămâni creierul se împarte în
3 secţiuni principale, numite: lobul frontal al creierului, mezencefalul şi lobul posterior al
creierului. Dezvoltarea sistemelor respirator şi digestiv este şi ea în curs de desfăşurare. Pe
măsură ce primele celule sanguine apar în sacul vitelin, se formează vasele de sânge în întreg
embrionul şi apare inima tubulară. Aproape imediat, inima care se dezvoltă rapid se pliază şi
încep să se dezvolte camere separate. În săptămâna a -IV-a inima începe să bată (mai exact, la 3
săptămâni şi o zi de la fertilizare).

În a-II-a lună embrionul începe să ia formă umană. Creşte foarte mult regiunea cefalică;
se formează gura definitivă, fosele nazale primitive, mugurii oculari se apropie de linia mediană,
începe formarea urechii externe. Arcurile branhiale se estompează, începe formarea gâtului. La
nivelul porţiunii mijlocii după apariţia mugurilor membrelor (săptămâna a-5-a) începe creşterea
lor rapidă şi împărţirea în final în 3 segmente. Pe segmentul distal 4 şanţuri separă progresiv
mugurii degetelor (la 52 de zile degetele de la mâini sunt separate şi la 56 de zile şi cele de le
picioare – iniţial sunt unite printr-o membrană).
La extremitatea caudală apendicele caudal dispare, apar organele genitale externe în
forma lor rudimentară.
Opt sãptãmâni înseamnă sfârşitul perioadei embrionare.
În această perioadă, embrionul uman s-a dezvoltat de la o singură celulă la aproape 1
miliard de celule, care formează peste 4.000 de structuri anatomice distincte.
Acum, embrionul are mai mult de 90% din structurile pe care le au adulţii.

Din luna a-III-a începe perioada fetală (perioada funcţională) – fătul are aspect uman.
Lungimea fătului se dublează. Se precizează gâtul, apar pleoapele (închise), ochii şi urechile iau
forma definitivă; apar unghiile. Până la 9 săptămâni, fătul începe să işi sugă degetul mare şi să
înghită lichid amniotic. I se dezvoltă reflexul de prehensiune, el poate mişca capul, deschide şi
închide gura, mişca limba, suspina şi se poate întinde. Receptorii nervoşi de pe faţă, palme şi
tălpi pot simţi atingerile uşoare. Sexul este distinct după organele genitale externe, care acum
sunt suficient schiţate pentru a le deosebi. Ansele intestinale se retrag în abdomen (10
săptămâni), ele găsindu-se iniţial în cordonul ombilical.

În lunile a-IV-a şi a-V-a mişcările spontane apărute mai devreme sunt acum suficient de
puternice pentru a fi resimţite şi de către mamă. Asemenea mişcări sunt necesare pentru a
contribui la dezvoltarea neuromusculară normală. Se completează umanizarea feţei cu caractere
individuale. Ochii rămân uşor depărtaţi de linia mediană (hipertelorism). În luna a-IV- a apare
reflexul de deglutiţie (fătul înghite lichid amniotic şi în felul acesta lichidul amniotic se menţine
la un nivel constant).

În luna a-VI-a începe dezvoltarea rapidă a circumvoluţiunilor creierului, care până acum
erau abia schiţate. În acest stadiu mental există o legătură cu lumea de afară (în scoarţa cerebrală
straturile celulare care există la adult sunt deja conturate). Până la 28 de săptămâni, fătul poate
distinge între sunetele înalte şi cele joase.

În luna a-VII-a pleoapele iniţial sudate se despart şi globii oculari devin vizibili, unghiile
devin vizibile, se formează glandele sudoripare alcătuite din glomerul şi tub excretor. Glandele
sebacee se dezvoltă din muguri celulari plini, care se încarcă cu grăsime, devenind aşa numitele
celule sebacee. Plămânii au deja o structură ce permite supravieţuirea fătului în cazul unei naşteri
premature.

Spre sfârşitul lunii a -VII-a şi în luna a-VIII-a (săptămânile 30 şi 34) pielea fătului care
până acum era zbârcită devine netedă, prin faptul că se acumulează grăsime, acumularea grăsimii
continuând şi în luna a-IX-a.

Fătul iniţiază travaliul, eliberând cantităţi mari de estrogen, în acest fel începând tranziţia
de la făt la nou-născut. Estrogenul măreşte receptivitatea uterului pentru oxitocină,
un hormon peptidic sintetizat de către nucleii paraventricular și supraoptic ai hipotalamusului și
depozitat în neurohipofiză şi care exercită o acțiune dilatatorie asupra colului uterin (înainte de
debutul travaliului) și totodată contractilă asupra musculaturii netede a uterului, în timpul
travaliului. Travaliul este marcat de contracţii puternice ale uterului, având ca rezultat naşterea.
Din momentul fecundaţei, până la naştere şi mai departe, dezvoltarea umană este continuă,
complexă şi dinamică. Noile descoperiri în domeniul acestui proces fascinant arată din ce în ce
mai mult, impactul major al dezvoltării fătului asupra sănătăţii de-o viaţă. Pe măsură ce
înţelegerea noastră asupra dezvoltării umane timpurii avansează, la fel se va întâmpla cu
capacitatea noastră de a îmbunătăţi sănătatea - atât înainte, cât şi după naştere.

DATA NAŞTERII se poate calcula la 266 de zile (38 de săptămâni) de la fertilizare sau
280 de zile (40 de săptămâni) de la prima zi a ultimului ciclu menstrual.

* * *

Pentru aprecierea lungimii fătului la diferite luni de sarcină există diverse scheme de calcul
dintre care una cu mai multe implicaţii medico-legale poartă numele de „Schema lui Haase”:

-pentru primele 5 luni de sarcină se consideră luna de sarcină la pătrat. De ex.:

luna I: 1X 1cm=1cm

luna II: 2X2cm = 4 cm

luna III: 3X3cm= 9 cm

luna IV: 4X 4cm = 16 cm

luna V : 5X 5cm = 25cm

După luna a-V-a formula de calcul este lunaX5+5 (se înmulţeste şi se adună coeficientul 5)

- luna a- VI-a 6X5+5=35 cm

- luna a- VII-a 7X5+5=40 cm

- luna a- VIII-a 8x5+5=45 cm

- luna a- IX-a 9X5+5=50 cm

Calculul greutăţii se ia după luna a-VI-a, când se consideră că în mod normal fătul are 1000 de
grame, greutate necesară pentru a considera fătul ca viabil. La fiecare lună se adaugă 700 g., cifră
cu care ar creşte lunar fătul.