Anatomie curs 9

Diferentierea cailor genitale

Este o etapa in dezvoltare influentata de hormoni. Initial, tesutul fetal
elaboreaza o substanta nesteroida, care va influenta cresterea si diferentierea
canalului mezonefrotic si canalelor paramezonefrotice in sensul evolutiei sau
involutiei legate de influenta hormonilor estrogeni sau androgeni.

Astfel, canalul mezonefrotic la sexul feminin, sub influenta hormonilor

placentari sau materni se diferentiaza in segmente ale aparatului genital feminin
precum diferentierea labiilor mari/mici/clitorisului/partiala a vaginei.

La sexul masculin, sub influenta hormonilor androgeni, vor avea loc cresterea
penisului, formarea uretrei peniene, fuzionarea tuberculilor scrotali, formarea
prostatei si formarea glandelor seminale.

Daca canalul mezonefrotic are o evolutie pe ambele sexe relativ egala,

canalele paramezonefrotice la sexul masculin involueaza incepand din luna a 3-a,
ramanand ca vestigii: apendicele testicular si utriculul prostatic.

La femeie, evolutia merge in sensul aparitiei cailor genitale cu importanta

initiala si in perpetuarea speciei.

Astfel, iau nastere elemente ale tractului genital intern. Din luna a 3-a IU,
canalului paramezonefrotic i se descriu 3 portiuni:

- Portiunea craniala, longitudinala initial din care se va diferentia tuba uterina.

- Portiunea intermediara = creasta transversala genitala, din care se va
diferentia uterul(partial)
- Portiunea caudala, situata in cordonul genital, din care se va dezvolta restul
uterului, precum si 1/3 superior a vaginei.

Deoarece dezvoltarea cailor genitale coexista cu cea a rinichiului, dezvoltarea a

acestuia din urma, precum si a glandei suprarenale, primul segment al canalului
paramezonefrotic va fi orientat din longitudinal -> transversal(isi capata pozitia
din care se va dezvolta tuba uterina in final).

Restul canalului paramezonefrotic(portiunea 2 si 3) va fi primordiul utero-

vaginal, din care se dezvolta epiteliul acestor organe, glandele uterine, si portiunea
fibro-musculara din structura vaginei.

De mentionat ca un rol important in aceasta etapa si-l mentine mezenchimul din

jur, care va da nastere stromei endometriale si miometrului.

Vorbind de primordiul utero-vaginal, se va urmari dezvoltarea acestor

segmente astfel:
 - Initial uterul e organ abdominal, e urmat de un col lung(aceasta situatie se
poate mentine = uter infantil). Fiziologic se mentine pana la pubertate, cand
corpul uterin creste rapid, uneori ramane in stadiul de malformatie/anomalie
nu poate purta o sarcina.
- Dezvoltarea la pubertate a uterului este urmarea estrogenilor ovarieni, care
intra in actiune.
- Inca din perioada IU, luna a 4-a, uterul incepe sa se diferentieze de vagina,
diferentiere care este evidentiata odata cu aparitia fornixului vaginal. Tot
din luna a 4-a apar mugurii glandelor uterine, care raman in stadiul infantil
pana la pubertate.
- Musculatura uterina incepe sa se schiteze din viata embrionara. Astfel, in luna
a 7-a IU incepe a se schita musculatura circulara; Luna a 8-a longtudinala;
Dupa nastere apare cel de-al 3-lea strat muscular(parametrum) care
ingroapa in profunzime ramurile arterelor uterine.
- Pana in luna a 5-a IU, lumenul este prezent numai la nivelul fundului uterin si
colului uterin, colul lung fiind obliterat(astupat), iar portiunea cea mai caudala
a primordiului utero-vaginal reprezentata de vagina primitiva se termina
orb(in fund de sac) in sinusul uro-genital, ca ulterior sa se tunelizeze atunci
cand exista modificari locale ca de exemplu, fundurile de sac vaginale.

Canalele mezonefrotice => dezvoltarea organelor genitale externe.

Dezvoltarea prostatei

Glanda sexuala secundara masculina, importanta in fiziologia aparatului

sexual masculin, se dezvolta din muguri ai epiteliului ce inveleste partea falica a
sinusului urogenital, unde, cranial si caudal de locul de intrare a conductului ce
va deveni uretra prostatica(cale comuna urogenitala).

Prostata va fi alcatuita din:

a. Tesut glandular
b. Stroma conjunctivo-vasculara

Tesutul glandular se dezvolta de timpuriu(saptamana 11). Initial apar multi(cca

60) de muguri epiteliali, care initial sunt dezordonati, apoi grupati in 5 mase
distincte ce in dezvoltare vor da nastere lobilor prostatici.

Mugurii epiteliali sunt plini initial, apoi se tunelizeaza si dau nastere prima oara la
2 lobi laterali situati de o parte si de alta a canalelor deferente, apoi din populatia de
muguri epiteliali se va organiza lobul intermediar situat in peretele rectal al sinusului
urogenital, cranial de canalul deferent in raport cu trigonul vezical.

Pe fata pelvina a septului urogenital se dezvolta un lobul mai mic, cu aspect de

comisura anterioara, cu rol de a acoperi ventral uretra prostatica. Astfel, mugurii
epiteliali organizati in lobi vor schita prostata care inglobeaza in totalitate
uretra(calea comuna urogenitala).

Dupa schitarea prostatei, glanda are o evolutie extrem de lenta, pana la

pubertate cand evolueaza exploziv.

Stroma glandulara ca tot ce inseamna tesut conjunctiv/stroma ia nastere din

mezenchim. Mezenchimul va inconjura lobii si tubii prostatici, dand nastere unui
tesut conjunctivo-muscular, care, structural, patrunde intre lobii prostatici.

Prin dezvoltarea initial lenta, in final exploziva a mugurilor prostatici, acestia iau
in cap(sau imping) tunica musculara circulara a sinusului urogenital, dand nastere
periprostatic a capsulei acesteia.

In interior, evolutiv, pana la pubertate se gaseste un tesut colagenos, care odata

cu dezvoltarea exploziva a tesutului glandular in interiorul prostatei, regreseaza.

Dupa 50 de ani, tesutul glandular si muscular este inlocuit din nou de tesut
colagenos, care, este transformat apoi in tesut sclero-reticular, ce poate sa dea
patologia prostatei = adenom sau tumori maligne.

Anomalii si malformatii
Testicul

- Agenezia testiculara = lipsa testicului ce poate fi uni/bilaterala;

Monorhidie(intr-o parte); Anorhidie(ambele parti)
- Testicule multiple(poliorhidie). In general tot ce e in plus se poate maligniza
- Testicule fuzionate(sinorhidie).
- Ectopia testiculara(criptorhidia) -> Testicul necoborat(fiziologic) in primele
luni de viata, patologic mai tarziu, deoarece devine nefunctional. Se poate
deezvolta si in alta parte, precum la nivelul mm. Oblic extern, poate sa
ajunga in trigonul femural, poate sa fie de partea opusa(ectopie incrucisata)
sau in coborare sa se situeze dorsal de penis.

Organe externe(barbat)

- Epispadias = Penis rudimentar; Santul uretral si deschiderea uretrei pe fata

dorsala a penisului insotita de extrofia de vezica urinara(sub piele). Putem
intalni si la femeie asemanator cand uretra se deschide pe fata dorsala a
clitorisului.
- Hipospadias = Orificiul uretral se gaseste pe fata perineala si care poate fi
de grade diferite: glandular(pe glandul penian), penian(pe lungimea
penisului), peniscrotal(fata inferioara a penisului unde incepe rafeul scrotal)
sau scrotal. In aceste situatii, penisul e curbat cu aspect de chordee.
 - Penisul bifid, cand cei 2 tuberculi genitali nu au fuzionat.
- Micropenisul(dezvoltare insuficienta)

Genital feminin

In general sunt malformatii ce tin de canalele paramezonefrotice

- Uter rudimentar
- Uter bicorn
- Uter septat -> sept complet/incomplet
- Uter dublu vagina-dublu. Unul posibil mai functional decat celalalt.
- Uter unic cu vagina dubla.
- Absenta vaginei sau vagina incompleta sau stenozata congenital

Uterul se afla in mod normal in anter-verso-flexie.

Malformatii congenitale ale aparatului congenital prin

bipotentialitate(stimul dublu)

Bipotentialitatea are loc in etapa indiferenta: Intersexualitatea sau

hermafroditismul.

Diagnosticul il pune cromatina sexuala.

Exista 2 variante:

- Pseudohermafroditism cu testiculi cand pacientul are XY si cromatina

sexuala absenta => diaganostic sex masculin.
- Pseudohermafroditism cu ovare, cand pacientul are XX si cromatina
sexuala prezenta => diaganostic sex feminin.

O cauza a alunecarii spre sexul feminin este si sindromul adrenogenital care duce
la o hipoplazie a glandei suprarenale.

In cazul in care avem XY si cromatina sexuala absenta => productie

insuficienta de testosteron.

Spatiul extraperitoneal
Este situat intre peretele cavitatii abdomino-pelvine si peritoneul parietal, care
poate fi anterior, inferior si posterior.

Acest spatiu extraperitoneal contine tesut conjunctiv lax si adipos, organizat ca

fascie subperitoneala si organe neacoperite de peritoneu numite extraperitoneale cu
impartirea in primitiv si secundar.
 Alcatuirea spatiului extraperitoneal:

A. Spatiul preperitoneal
B. Retroperitoneal
C. Pelvis subperitoneal

Spatiul preperitoneal intre peritoneul parietal anterior si peretele

anterior abdominal centrat de cicatricea ombilicala.

Acest spatiu este intrerupt superior de ligamentul rotund al ficatului, ce face

legatura intre ombilic si ficat si pe care se reflecta ligamentul falciform, ramanand in
aceasta portiune un mic spatiu preperitoneal.

Inferior de la ombilic pana la fundul vezicii biliare se gasesc ligamente si plici ce

delimiteaza punctele slabe ale peretelui abdominal. Aceasta portiune inferioara se
continua cu spatiul pelvis subperitoneal.

Spatiul retroperitoneal este o zona mai larga intre peritoneul parietal

posterior si peretele posterior abdominal, ce contine un bogat tesut
conjunctivo-adipos condensat in jurul organelor(mentionam tunicile si fasciile
rinichiului).

Contine si organe primitiv intraperitoneale:

- Rinichi, uretere, glande suprarenale, aorta(abdominala) cu ramurile ei, VCI cu

tributarele, vena porta cu tributarele ei si lanturile simpatice lombosacrale

Secundar retroperitoneale:

- Pancreasul, duodenul II, III, IV, colonul ascendent, colonul descendent.

Spatiul pelvis subperitoneal delimitat de peritoneul parietal inferior si

planseul pelvin(mm. Diafragmei pelvine).

Organe retroperitoneale
Vena cava inferioara

Aduna sangele venos din:

- Membrele inferioare
- Bazin
- Perete abdominal
- Viscere(Ovare sau testicule, rinichi, glande suprarenale, ficat)
 Este un vas cu un calibru de 2.5-3cm si o lungime de 22-25cm. Pe traseu are
inegalitati, traseul este dinspre inferior spre superior, inegalitatile se numesc
sinusuri CALORI, unul situat in dreptul varsarii venelor renale si altul in portiunea
diafragmatic a VCI.

Situatie: retroperitoneal, anterior si la dreapta coloanei vertebrale, flancata pe

toata lungimea ei la stanga de aorta descendenta abdominala.

Originea: In dreptul vertebrelor L4-L5 prin confluarea venelor iliace comune,

in unghiul carora se deschide vena sacrala medie, avand la formare un raport
important, incrucisarea anterioara a arterei iliace comune drepte.

Traiect: Ascendent, trecand prin regiunea abdominala, retroperitoneal

subhepatic si apoi retrohepatic in regiunea diafragmatica in hiatusul VCI in
raport cu centrul tendinos al diafragmei.

Ultima portiune toracala, initial extrapericardica si in final intrapericardic cu

deschidere in atriul drept, deci are o portiune mediastinala.

Raporturi:

Posterior:

- Coloana vertebrala toracolombara

- Mm. Psoas drept
- Lantul simpatic paravertebral drept lombar
- Ramuri lombare parietale drepte ale aortei abdominale
- Artera renala dreapta
- Stalpul drept al diafragmei

Anterior(dinspre origine spre varsare):

- Peritoneul parietal posterior(in general)

- Radacina mezenterului cu vasele mezenterice superioare
- Ansele jejunale prin intermediul peritoneului
- Artera testiculara/ovariana dreapta
- Duodenul III
- Capul pancreasului cu arcada vasculara de la nivelul capului
- Coledocul si artera retroduodenala(merg retropancreatic si apoi in raport cu
cava)
- Hiatusul Winslow si vestibulul bursei omentale
- Ficatul Impresiunea VCI

Lateral in dreapta:

- Ureterul drept
- Hilul rinichiului drept
- Duodenul II
- Vasele testiculare/ovarriene drepte
- Ganglioni limfatici
 In stanga

- Aorta abdominala
- Ganglioni limfatici
- Ganglion nervos important = Ganglionul celiac stang, care se situeaza inter
aortico-cav

Afluenti

a. Afluenti parietali
b. Afluenti viscerali

Afluentii parietali

- Vv. Frenice inferioare

- Vv. Lombare
- Vv. Sacrala medie

Afluentii viscerali

- Vv. Hepatice
- Vv. Renale
- Vv. Spermatice drepte(testiculara/ovariana)
- Vv. Suprarenale

Vv. Frenice inferioare sunt vene pereche, 2 pentru fiecare artera

omonima si satelita. Aduna sangele venos de la centrul tendinos diafragmatic, de
la foliola diafragmatica respectiva(dreapta sau stanga) si de la glanda suprarenala.

Vv. Lombare sunt 4 perechi satelite si omonime cu arterele lombare(ce

provin din aorta). Pana la deschiderea in cava inferioara primesc venele spinale si
vene din plexul venos vertebral intern si extern. Sunt unite prin anastomoze
longitudinale(de cava) = venele lombare ascendente care sunt originea sistemului
venos Azygos.

Vv. Sacrala medie insoteste artera cu acelasi nume fiind situate in unghiul
de origine al VCI(iliace)

Vv. Hepatice parasesc ficatul pe fata posterioara. Reprezinta continuarea vv.

Centrolobulare din parenchimul hepatic. Aduna sange nutritiv si functional. Au pe
traseul lor dispozitive sfincteriene. Sunt 3 vene hepatice:

- Vv. Hepatica stanga situata intre segmentul medial si lateral hepatic. Aduna
sangele venos de la segmentul lateral si jumatatea superioara a segmentului
medial.
- Vv. Hepatica medie situata in scizura principala. Aduna sangele venos al
subsegmentului inferior din segmentul medial si subsegmentul inferior din
segmentul anterior.
 - Vv. Hepatica dreapta situata intre segmentul anterior si posterior. Aduna
sangele venos de la nivelul segmentului posterior si sangele subsegmentului
superior al segmentului anterior.

Aceste vene hepatice se deschid separat in VCI sau confluand.

Vv. Renale situate la nivelul hilului renal, anterior de artera renala si bazinet.

- Vv. Renala stanga mai lunga decat cea dreapta, raport important: strabate
pensa aortico-mezenterica. In traseul ei spre cava, primeste vv. Suprarenala
stanga, vv. Frenica inferioara stanga { uneori exista o arcada venoasa
suprarenodiafragmatica }. Mai primeste vv. Testiculara sau ovariana stanga
cu particularitatea deschiderii in unghi drept.

Important in clinica, deoarece intoarcerea venoasa e ingreunata, ceea ce face

ca retrograd sa se dilate venulele ce vor forma testiculara sau ovariana, ducand
la varice la acel nivel, care pot perturba dezvoltarea organului respectiv =
varicocel

Inca o tributara ar fi ramurile venoase de la suprafata rinichiului.

Originea venei renale e in arcul renal suprapiramidal in care vin ramuri

descendenete interlobulare si ramuri ascendente intrapiramidale.

Vv. Testiculara - origine la nivelul testiculului prin 2 grupuri de vene:

Superficiale si Profunde.

Acestea strabat mediastinul testicular si intra in componenta funiculului

spermatic, unde se organizeaza in 2 grupuri:

a. Grup venos posterior tributar(in vena epigastrica inferioara)

b. Grup venos anterior = plexul Pampiniform, care are traseu prin canalul
inghinal, dand nastere la nivelul orificiului inghinal profund, venei testiculare.

Traseul venei testiculare este in dreapta, ascendent, oblic spre medial spre VCI.
Primesc pe traseu si venele ureterale. In stanga are traseu rectiliniu, in unghi drept
spre renala, primind de asemenea venele ureterale.

Vv. Ovariana Origine in medulara ovarului. Prin prezenta initiala a unor retele
capilare, care dau nastere unor vene cu aspect varicos(flexoase dilatate) ce ajung
in hilul ovarului, pe traseu primind si ramuri de la uter si tuba uterina.

Vena ovariana merge impreuna cu artera cu acelasi nume in ligamentul

suspensor al ovarului = infundibulo-pelvic.

Se varsa ca si vena testiculara(direct in cava/vena renala stanga).

 Vv. Suprarenale Origine prin numeroase venule care se anastomozeaza in
final in vena centrala a glandei suprarenale, cu origine in medulara glandulara.

Traseul venei in stanga este scurt(se deschide in vena renala stanga +- vena
diafragmatica) si prin intermediul vv. Renale in cava.

Traseul venei in stanga este mai lung, deoarece se deschide direct in VCI.