FUNCTIA DE REPRODUCERE

REPRODUCEREA. SISTEMUL REPRODUCATOR

Prin reproducere se asigura perpetuarea speciei umane. Fiinta noua rezulta prin dezvoltarea
ontogenetica a zigotului. Acesta se formeaza prin fecundatia dintre cele doua celule sexuale,
numite gameti. Gametii se formeaza in gonadele cuprinse in sistemele genitale masculin si
feminin.

I. SISTEMUL GENITAL MASCULIN

Este alcatuit din:

-organele genitale interne (conductele excretoare, glande anexe-veziculele
seminale, prostata, glande bulbouretrale Cowper)
-organele genitale externe (penisul, testicule, scrot).

I.1.Testiculele, gonadele masculine, sunt organe pereche de forma ovoida, avand pe marginea
posterioara epididimul, care contine canalul de excretie a spermei. Testiculele sunt situate in
scrot. Testiculul este acoperit de o membrana fibroasa, albuginea. Aceasta trimite spre
interior septuri ce impart testiculul in lobuli formati din 2-3 tubi seminiferi, producatori de
sperma, si tesut interstitial, producator de hormoni masculini. Tubii seminiferi se unesc
formand un canal unic care, la iesirea din epididim, devine canal deferent. Canalele
deferente patrund in bazin, inapoia vezicii urinare, si se continua cu canalul ejaculator, care
se uneste cu canalul de excretie al veziculei seminale, strabate prostata si se deschide in
uretra.

Vascularizatia testiculului este asigurata de mai multe artere. Cea mai importanta
este artera testiculara, ramura a aortei abdominale. Sangele venos este colectat de vene
omonime. Limfa este colectata de vase limfatice, care merg paralel cu venele.
Inervatia testiculului este vegetativa, simpatica si parasimpatica.

I.2.Veziculele seminale secreta un lichid care se elimina in canalul ejaculator, servind ca

transportor si ca mediu nutritiv pentru spermatozoizi.

I.3.Glandele bulbouretrale Cowper secreta mucus

I.4.Prostata, glanda tubulo-acinoasa este situata in jurul portiunii initiale a uretrei; secreta un
lichid care intra in compozitia spermei.

I.5.Penisul, organul genital extern, organul copulator masculin, este alcatuit din doi corpi
cavernosi si corpul spongios, care acopera complet uretra; este de asemanea un organ al
mictiunii.
Functiile testiculului constau in:

1.Spermatogeneza - producerea de gameti masculini (spermatozoizi). Pe membrana bazala a

tubilor seminiferi se gasesc spermatogoniile (celule germinative primare), care au setul
complet de cromozomi (sunt diploide). Spermatogoniile se divid prin mitoza, rezultand
spermatocite de ordin I, diploide. Dupa maturare, acestea se divid meiotic, rezultand
spermatocite de ordin II (hapliode). Spermatocitele de ordin II se divid mitotic, rezultand
spermatide (haploide) care, prin maturare, se transforma in spematozoizi. Spermatozoidul
determina sexul noului organism. Este alcatuit din cap, piesa intermediara si flagel. La
partea anterioara prezinta acrozomul, un corpuscul ce contine o enzima care faciliteaza
patrunderea spermatozoidului in ovul in timpul fecundatiei. Piesa intermediara contine
glicogen, care furnizeaza energie pentru miscarile spermatozoidului. Flagelul asigura
mobilitatea spermatozoidului.

2. Secretia de hormoni androgeni consta in principal in secretia de testosteron de catre

celulele interstitiale Leydig. Pe langa testosteron, care este un steroid, testiculul secreta si
cantitati mici de hormoni estrogeni, asa cum ovarul endocrin secreta cantitati mici de
testosteron.
Efectele hormonilor androgeni sunt:
-stimularea cresterii si dezvoltarii genitale masculine, a maturarii spermei;
-stimularea dezvoltarii caracterelor sexuale secundare (voce, pilozitate, dezvoltarea
musculaturii si a scheletului, distributia depozitelor adipoase);
- impreuna cu STH are o actiune anabolizanta asupra metabolismului proteic, stimuland
dezvoltarea musculaturii, a oseinei si depunerea de calciu in oase.
-stimularea sintezei de proteine in cadrul metabolismului.

Reglarea secretiei de hormoni androgeni se realizeaza la nivel hipotalamo-hipofizar; la

randul sau, testosteronul regleaza cantitatea de hormon eliberator de gonadotropina (GnRH)
trimis de hipotalamus la nivelul hipofizei. GnRH determina eliberarea de hormoni
gonadotropi de catre hipofiza. LH regleaza producerea de testosteron, iar FSH controleaza
spermatogeneza. Printr-un mecanism feed-back, testosteronul inhiba secretia de LH. Acest
mecanism este controlat de hipotalamus.

II. SISTEMUL GENITAL FEMININ

Este format din:

-organe genitale interne (ovarele, trompele uterine, uterul, vaginul)
-organe genitale externe (vulva).
II.1.Ovarele, gonadele feminine, sunt organe pereche situate in pelvis. Au forma
ovoida si sunt legate prin ligamente cu peretele bazinului, cu uterul si cu trompele uterine. Au
invelis conjunctiv sub care se disting doua zone: zona corticala, in care se afla foliculii
ovarieni (formatiuni veziculare in care se formeaza cate un ovul), si zona medulara, tesut
conjunctiv lax, in care se gasesc vase sangvine si nervi. In ovar se gasesc foliculi in diferite
stadii de dezvoltare ; acestia se maturizeaza cate unul pe luna si expulzeaza ovulul impreuna
cu lichidul folicular; in timpul vietii sexuale a femeii, se maturizeaza circa 400 de foliculi.
 Ele determina caracterele sexuale principale si secundare ale femeii si au rol deosebit
in constructia endocrina a acesteia. Sunt situate in interiorul abdomenului, in cavitatea
pelvina, de o parte si de alta a uterului in retrouterin. Ele sunt fixate pe organele vecine prin
ligamente (tubo-ovarian, utero-ovarian, lombo-ovarian, mezo-ovarian) si prin formatiuni
vasculonervoase (artera ovariana, venele utero-ovariene, vase limfatice si nervi simpatici
peri vasculari), toate acoperite de peritoneu.
Congenital, ovarele se dezvolta in regiunea lombara si coboara in bazin. Ele pot sa
nu coboare, determinand o situatie ectopica, sau pot cobori mai mult ajungand in canalul
inghinal sau labiile mari.
Au forma ovoida, cu lungime de 3-5 centimetri, latime 3 centimetri, grosime 1-2
centimetri, greutate de 6-8 g, culoare alb-galbui, consistenta elastica. In general de marimea
unei migdale verzi, volumul lor variaza cu varsta (pubertate, adolescenta, senescenta) si cu
starea fiziologica (preovulatie, ovulatie, sarcina). Pe suprafata ovarelor exista mici vezicule cu
dimensiuni ce variaza de la o gamalie de ac la o cireasa. Ele sunt foliculii ovarieni, De Graf.
Fiecare ovar contine la nastere aproximativ 400.000 de foliculi din care, pe parcursul
activitatii ovariene, se vor matura doar 300-400 foliculi primari ce vor ajunge sa fie ovulati,
restul degenereaza. Dezvoltarea foliculului si a ovarului se face sub influenta hormonului
foliculostimulant (FSH) produs de hipofiza.

II.2.Trompele uterine, conducte pereche intre ovare si uter, in forma de palnie, au

margini franjurate spre ovar si servesc pentru captarea ovulului expulzat din folicul matur. Ele
conduc ovulul capatat spre uter, adapostesc intalnirea garnetului feminin (ovulul) cu cel
masculin (spermatizoidul) si permite fecundarea in treimea exterioara a sa (a uneia dintre ele).
Fiecare tuba are lungimea de 10-12 centimetri. Descriptiv prezinta patru parti: interstitiala (in
peretele uterin), istmica (3-4 centimetri), ampulara de 7-8 centimetri si pavilionara in forma
de palnie cu fimbrii de 1,5-2 centimetri.
Tuba prezinta doua orificii : unul uterin, cu deschidere in cavitatea uterina in dreptul
fundului uterin si altul abdominal, in mijlocul pavilionului tubei, cu deschiderea in cavitatea
abdominala.
Pavilionul tubei prezinta mai multe franjuri, dintre care unul mai mare, care asigura
legatura intre ovar si pavilionul tubei. Pavilionul tubei cupleaza ovulul de la suprafata
ovarului. Uneori, anormal nodarea oului se face in afara uterului, in tube, pe ovar, peritoneu
sau ansele intestinale, dand nastere sarcinii ectopice sau extrauterine. Obstructia tubei
constituie o cauza de sterilitate.

Portiunile trompei uterine:

- infundibilul - compus dintr-un pachet de 10-15 ciucuri sau fimbrii care masoara 10-
15mm.
- portiunea ampulara sau ampula tubei- este segmentul cel mai lung al ei.
Masoara 7-9 cm. si reprezinta aproape doua treimi din lungimea totala a tubei.
-istmul - patrunde in cornul uterului, intre ligamentul rotund si ligamentul propriu al
ovarului. Masoara 3-4 mm.diametru.
- portiunea uterina - strabate peretele uterului, este scurta de 1 cm. si ingusta de 1
mm. O teaca de tesut conjunctiv o separa de peretele uterin.

VASCULARIZATIA SI INERVATIA OVARELOR SI A TROMPELOR UTERINE

-ARTERELE - artera primara a ovarului este artera ovariana, iar a trompei, artera uterina.
-VENELE- urmeaza in general dispozitia arterelor: vena ovariana stanga se varsa in stinga in
vena renala stanga, iar vena renala dreapta direct in vena cava inferioara.Venele trompei merg
paralel cu arterele formand o retea subtebara.
-NERVII: provin in cea mai mare parte din plexul ovarian si in cea mai mica masura din
plexul uterin. Nervii trompei provin din plexul ovarian si din plexul uterin; ei urmeaza
traiectul vaselor

II.3.Uterul, organ musculos cavitar, nepereche, situat intre vezica urinara si rect, are
forma de para; este format dintr-un corp si colul uterin, care proemina in vagin; are o
musculatura neteda cu fibre longitudinale, radiare si spiralate (miometru); cavitatea uterului
prezinta o mucoasa (endometru), care sufera modificari ciclice sub influenta hormonilor
ovarieni. Pe sectiune frontala, corpul uterin are forma triunghiulara, cu baza spre fundul
organului si varful spre canalul cervical. Are doi pereti, anterior si posterior, fiecare perete
prezinta un trei margini, una superioara si doua laterale, cele trei unghiuri sunt marcate prin
trei orificii. Orificiile superioare foarte inguste corespund deschiderii trompelor. Orificiul
interior duce in canalul cervical. Colul uterin- are aspect fuziform. Extremitatile sunt
reprezentate de cele doua orificii ale acestui canal: orificiul intern conduce in cavitatea
uterina, orificiul extern se deschide in vagin.

Clasic, uterul negravid are urmatoarele portiuni de sus in jos :

Fundul uterului - partea craniala a uterului, mai inalta, ce prezinta dinainte inapoi
insertia celor doua tube uterine, ligamentele utero-ovariene ligamente rotunde.
Corpul uterin - usor turtit antero-posterior cu o fata ventrala plana (fata vezicala si
o fata dorsala - fata intestinala).
Istmul uterin- portiunea inferioara se continua cu colul uterin (lung de aproximativ
3 centimetri); colul se subimparte in doua subportiuni: una superioara, supravaginala si alta
caudala, proeminand in vagin, reprezentand partea vaginala a colului. Cavitatea uterina este
mai larga in partea superioara, reducandu-se spre col, unde da nastere canalului cervical ce
comunica cu vaginul. El comunica cu vaginul prin orificiul uterin extern punctiform la virgine
si transversal cu margini neregulate citiceale la multipare.
Uterul primeste si fixeaza blastocistul in endometrul (nidatia) transformat estrogeno-
progestativ ; asigura hranirea si dezvoltarea oului lipsit de rezerve nutritive in cele 9 luni (280
zile) de gestatie.

VASCULARIZATIA SI INERVATIA UTERULUI:

ARTERELE: Irigatia arteriala a uterului este asigurata in primul rand de catre artera
uterina; in mica masura participa si artera ovariana si artera ligamentului rotund.
VENELE: pleaca din toate tunicile uterului si se aduna mai intai in niste canale
speciale, situate in stratul plexiform al miometrului.
INERVATIA UTERULUI: simpatica si parasimpatica.

Ciclul menstrual normal, cu o durata de 28 zile incepe la pubertate si constituie un element

principal al caracterelor sexuale feminine. La femeile din Europa incepe la varsta de 11-15 ani
si este influentat de constitutia fizica, rasa, clima, de alti factori de mediu si de factori
patogeni. El inceteaza in jurul varstei de 50 de ani, cand se instaleaza menopauza. Cuprinde
trei faze:

1.faza menstruala- cu durata de 2-3 zile, in care stratul superficial al mucoasei uterine
distruse se elimina impreuna cu o anumita cantitate de sange;

2.faza proliferativa- intre a 4-a si a 14-a zi, caracterizata prin ingrosarea mucoasei uterine;

3.faza secretorie- care dureaza de la a 15-a zi pana la un nou ciclu, in cazul in care nu a avut
loc fecundarea ovulului; aceste modificari ale mucoasei uterine creeaza conditiile optime
pentru grefarea ovulului fecundat.

II.4.Vaginul se gaseste in continuarea uterului, este un organ cavitar, care se deschide la

exterior in regiunea vulvei. Este un canal musculo-membranos, extensibil si elastic, turtit
antero-posterior, lung de 8-12 cm. si larg de 2,5 cm. El se insera pe laturile colului uterin,
formand funduri de sac (anterior, posterior si doua laterale) si se deschide la nivelul vulvei.

II.5.Vulva este organul genital extern, cuprinde labiile mari si muntele lui Venus, labiile mici
si clitorisul, orificiul vaginal si glandele externe vaginale; orificiul inferior al vaginului este
acoperit de virgine de o membrana, himenul, de forma semilunara sau inelara, care se rupe la
primul contact sexual.
 Glandele anexele sistemului genital feminin
Glandele lui Bartholin sunt echivalente glandelor lui Cowper de la barbat, in
numar de doua, in forma ovoida, ele au marimea unui bob de mazare si sunt situate de o parte
si de alta a orificiului vaginal. Canalul lor secretor se deschide in santul dintre labiile mici si
himen. Se dezvolta la pubertate si se atrofiaza la menopauza. Produsul lor este expulzat in
timpul actului sexual, avand rol de lubrifierea cailor genitale.
Glandele periuretrale sau glandele Skene, mai numeroase, sunt situate in apropierea
uretrei. Orificiile de deschidere se gasesc in general, de o parte si de alta a orificiului uretral
extern sau a meatului uretral. Ele se dezvolta in perioada pubertara si dispar dupa menopauza.
Sunt echivalente glandelor prostatice de la barbat.
Glandele vestibulare sunt mici, foarte numeroase, sunt dispuse pe mucoasa
orificiului vaginal, secretia (participand la lubrifierea orificiului vaginal).

Glandele mamare sunt in mod normal organe pereche prezentand la exterior areola
mamara, in centrul acesteia gasindu-se mamelonul. Greutatea lor variaza in functie de starea
lor functionala : la nastere au greutatea de 5 g, la adulte 200 g, iar la femeile ce alapteaza
aproximativ 500 g., greutatea ca si forma celor doi sani sunt inegale.
Mamelele sunt in numar de doua, exceptionale existand si mamele supranumerare
(polimastie), sau pot lipsi mamelonul (atelie).
La suprafata intalnim mamelonul, situat in centru, inconjurat de areola de 3-5 cm
diametru. Pe suprafata areolei se gasesc tuberculii Morgagni, glande sebacee care in sarcina,
isi maresc volumul, luand denumirea de tuberculi Motogomery.
Mamelonul prezinta la suprafata sa 15-20 pori galactofori prin care se deschid
canalele galactofore in numar de 15-25. Fiecare canal galactofor aduna secretia unui lob
glandular, inainte de a ajunge la mamelon, canalul prezinta o dilatatie - sinusul lactifer - in
care se acumuleaza latele in intervalul celor doua alaptari. Structural, glanda este formata din
15-20 lobi, fiecare lob fiind alcatuit la randul sau din lobuli, iar acestia din acini glandulari.
 Functiile ovarului constau in:
1.Ovogeneza - producerea de ovule (gameti feminini). Ovogoniile (celule germinative
primare diploide) se divid prin mitoza, rezultand ovocite de ordin I, diploide. In timpul
ovulatiei are loc prima diviziune meiotica, rezultand ovocitul de ordin II (haploide), care
este expulzat din ovar si captat de trompa uterina, si primul globul polar. Ovocitul de ordin
II se divide mitotic in trompa uterina, rezultand ovotida (preovulul haploid) si al doilea
globul polar. Preovulul se matureaza devenind ovul fecundabil.

2.Secretia de hormoni ovarieni (estrogeni si progesteron) este rezultatul activitatii

foliculilor ovarieni, a corpului galben si a placentei (in timpul sarcinii). Foliculii ovarieni
secreta, in prima etapa a ciclului ovarian, hormonii estrogeni (estrona, estradiolul,
estriolul). Corpul galben secreta, in a doua etapa a ciclului ovarian, dupa ovulatie,
progesteronul si inhibina.

Cantitati mici de estrogeni si progesteron sunt secretate si de cortico suprarenale si testicule.

Estrogenii:
-proliferarea mucoasei si a musculaturii uterine;
-dezvoltarea caracterelor sexuale secundare feminine
-determina scaderea secretiei de FSH, urmata de cresterea in dimensiuni a adenohipofizei;
-influenteaza centrii hipotalamici responsabili de reglarea activitatii sexuale;
-determina cresterea glandelor mamare si pigmentarea areolei mamare, precum si aparitia
caracterelor sexuale secundare;
-determina proliferarea mucoasei uterine si a glandelor acesteia, stimuleaza dezvoltarea stromei si
a vaselor uterului, proliferarea musculaturii si a epiteliilor trompelor uterine;
-au efecte metabolice: scad concentratia glucozei in sange, stimuleaza sinteza proteica,
favorizeaza retentia apei si sodiului in organism si depunerea calciului in oase.
Progesteronul:
-pregateste tractul genital feminin pentru nidatia ovulului fecundat si mentinerea sarcinii;
- modifica secretia mucoasei uterine.

Inhibina:
-inhiba secretia de FSH si LH.

Reglarea secretiei de hormoni ovarieni este realizata la nivel hipotalamo-hipofizar de catre

adenohipofiza, hipotalamus si sistemul limbic. FSH initiaza si continua maturatia foliculilor
ovarieni si secretia de estrogen, iar LH determina formarea corpului galben si controleaza
activitatea corpului galben si secretia de progesteron, provoaca ovulatia. Secretia FSH si LH
este controlata de hipotalamus prin feed-back. Hormonii ovarieni regleaza cantitatea de
hormon eliberator de gonadotropina trimis de hipotalamus la nivelul hipofizei. Aproximativ la
fiecare 28 de zile, FSH si LH determina inceputul maturarii foliculilor ovarieni, dintre care
doar unul singur ovuleaza (ovulatia reprezinta procesul de eliberare a folicului matur, care
devine ovul fecundabil) in a 14-a zi a ciclului ovarian. Dupa ovulatie, celulele secretorii ale
foliculului se transforma in corp galben, care secreta cantitati mari de estrogen si progesteron.
Dupa circa 2 saptamani, corpul galben degenereaza, secretia de estrogen si progesteron scade
mult si se instaleaza menstra. Urmeza apoi un nou ciclu ovarian. Asociat productiei ciclice de
estrogen si de progesteron este si ciclul endometrial, cu urmatoarele faze:
faza proliferativa - sub influenta unor cantitati mari de estrogeni, are loc proliferarea
endometrului (mucoasa uterului);
faza secretorie- se finalizeaza cu aparitia unor depozite considerabile de substante nutritive la
nivelul endometrului, depozite necesare pentru implantarea si dezvoltarea oului;
faza menstruala- are loc daca ovulul nu a fost fecundat.

Fecundatia si nidatia
In urma actului sexual, spermatozoizii se deplaseaza din vagin, pana in treimea externa a
trompei uterine unde intalnesc ovulul. Primul ajuns este spermatozoidul fecundat, fecundatia
fiind monospermica, In cazul ovulelor cu doi nuclei, fecundatia duce la o srcina gemelara
monovitelina in care gemenii sunt de acelasi sex si se aseamana bine intre ei. Cand se face
concomitent fecundatia a doua ovule, se produce o sarcina gemelara bivitelina intr-o astfel de
situatie gemenii au sexe diferite si nu se aseamana intre ei. Spermatozoidul fecundat se
contopeste cu ovulul, fuzionand nucleii, deci are loc procesul de fecundatie propriu-zisa. Se
reface numarul de cromozomi caracteristic speciei, determinand in acet mod si sexul viitorului
individ in functie de spermatozoidul fecundat:
22 X + 22 X = 44 XX (femela)
22 X + 22 Y = 44 XY (mascul)

Zigotul format incepe sa se segmenteze in timp ce parcurge trompa uterina, indreptandu-se

spre uter (3 zile). In cavitatea uterina, zigotul isi continua segmentarea inca 3 zile, dupa care
se fixeaza pe mucoasa uterina – nidatia – in cazul sarcinii uterine normale. Din zigot se
formeaza embrionul, care se dezvolta timp de 9 luni in uter (perioada normala de dezvoltare
intrauterina). Din luna a treia, embrionul devine fat, care creste si se dezvolta pana la sfarsitul
lunii a noua de sarcina. Schimburile nutritive dintre mama si fat se realizeaza la nivelul
placentei, organ discoidal in care vasele sangvine ale mamei se deschid lacune sangvine. Aici
plutesc formatiuni filiforme, nimite vilozitati coriale, prin care fatul primeste hrana de la
mama. Unele vilozitati sunt mai lungi, se fixeaza de peretele uterului si ancoreaza fatul in
uter. Vasele ombilicale, doua artere si o vena, inconjurate de tesut conjunctiv, strabat cordonul
ombilical, care stabileste legatura dintre placenta si corpul fatului. Placenta este si un organ
endocrin, secretand gonadotrofine, prolactina si estrogeni. Placenta are si rol de bariera, care
impiedica trecerea agentilor patogeni de la mama la fat.
Nasterea cuprinde ansamblul fenomenelor prin care se realizeaza expulsia fatului la sfarsitul
celor 9 luni de dezvoltare intrauterina. Acest act presupune coordonarea armonioasa a trei
componente: materna, fetala si placentara.