Consilierea privind cariera – aspecte generale

În decursul timpului omul îşi dezvoltă o serie de aptitudini în rezolvarea unor

probleme ( Pică, A., Păcurariu, A., 2002),dar sunt situatii cand pot interveni probleme
deosebite si trebuie sa ia hotarari-dar nu stie sau are incertitudini,fapt pentru care poate
apela la un consilier.
Activitatea de consiliere în carieră are un rol deosebit în societatea umană
termenul de consiliere descrie relaţia interumană de ajutor dintre o persoană specializată,
numita consilier, şi o altă persoană care solicită asistenţă de specialitate,numit
client(Egan,1990)
Definţia data de reţeaua - European Lifelong Guidance Policy – ELGPN:
 Consilierea reprezintă procesul prin care o persoană de specialitate (consilier)
oferă
sprijin, într-un cadru metodologic bine definit, unei alte persoane (beneficiar), care este
astfel sprijinită în luarea unor decizii privind viaţa sa personală şi profesională.
 Consilierea reprezintă interacţiunea dintre un profesionist şi un individ, pe care-l
ajută
să soluționeze o problemă specifică. Consilierea implică ascultarea activă a relatării
individului, comunicare, înţelegere, respect şi empatie, precum şi clarificarea obiectivelor
şi asistarea persoanei în procesul de luare a deciziilor.
 Orientarea pe tot parcursul vieţii a fost definită ca "o serie de activităţi care
permit
cetăţenilor de orice vârstă şi în orice moment al vieţii lor să-şi identifice capacităţile,
competenţele şi interesele, să ia decizii educaţionale, de formare profesională.
Orientarea este de fapt umbrela care cuprinde consilierea, precum şi activităţi ca
informarea, coaching-ul, instruirea, evaluarea şi susţinerea.
Orientarea profesionala este activitatea in cadrul careia o persoana este ajutata sa
se dezvolte si sa accepte o imagine completa despre sine, despre rolul sau in societate.
Definiţiile carierei
Toate definitiile si indiferent ca se refera la orientarea profesionala la nivel scolar
sau la cariera profesionala, inclusiv a adultilor, fac referire la aspecte psihologice ce tin de
aptitudini, aspiratii, motivatii individuale, corelate cu cerintele sistemului în care
individul îsi desfasoara activitatea.
Cariera este acea activitate care oferă o sursă de venit, dar şi diferite grade de
satisfacţie profesională.
Carieră„succesiune de profesii, îndeletniciri şi poziţii pe care le are o persoană în
decursul perioadei active de viaţă, inclusiv funcţiile pre-vocaţionale (ex.elevi şi studenţi,
care se pregătesc pentru viaţa activă) şi post-vocaţionale (pensionarii care pot avea rol de
suplinitori, colaboratori etc.)” (Butnaru, 1999).
Cariera reprezinta totalitatea profesiilor, meseriilor, ocupațiilor, rolurilor sociale,
familiale, funcțiilor, experiențelor de muncă, timpul liber, hobby-urile - este viața
însăsi,se întâmpla, de la naștere și pâna la sfârșitul vieții(Butnaru, 1999).
Termenul de carieră este asociat cu ideea de mişcare ascendentă sau de avansare
a unei persoane într-un domeniu de activitate dorit, cu scopul de a obţine mulţi bani,multă
responsabilitate sau de a dobândi prestigiu şi putere.
Cariera profesională reprezintă evoluţia profesională a unui individ pe parcursul
întregii sale vieţi., înscriindu-se specializări, perfecţionări sau promovări profesionale.
 Motivația celor ce aleg profesia de asistent medical este direct proporțional cu:
 factori intrinseci precum dorința de a ajuta oamenii, dragostea pentru meserie,
 invers proporțional cu factorii extrinseci,precum influența familiei.

Conţinutul activităţilor de consiliere privind cariera

Consilierea şi orientarea profesională îl sprijină pe individ să-şi îndeplinească
propria carieră,pentru a avea un destin demn în viaţă.
Alegerea unei profesii trebuie să fie un act personal, liber, rezultat al procesului
deliberării responsabile, în acord cu situaţiile concrete, obiective ale realităţii sociale şi
economice, cu motivaţiile interne şi interesele dominante şi stabile.
Orientarea profesională se ridică de la aptitudini la personalitate, de la rezolvare
unor sarcinii la posibilitatea de a obţine satisfacţii, de la omul care execută, la omul care
creează.
Una dintre modalităţile de consiliere pentru a-l determina pe consiliat să opteze
singur pentru o rezolvare, este aceea de a-i diviza problema în şapte paşi, după modelul
M.Goldfried (1975), citat de studiul lui A.Pică:
1. identificarea problemei;
2. propunerea soluţiilor alternative;
3. repetarea fiecărei alternative până când toate implicaţiile ei sunt clare;
4. alegerea unei soluţii;
5. definirea paşilor ce trebuie făcuţi spre soluţionare;
6. efectuarea acestor paşi;
7. evaluarea rezultatului ( Pică, A., Păcurariu, A., 2002)
Consilerea şi orientarea incearcă să rezolve două aspecte:
 asigurarea echităţii sociale prin democratizarea permanentă a accesului la
educaţie şi formare profesională;
 ameliorarea continuă a bunei utilizări a resurselor umane.
Conţinutul activităţii de consiliere şi orientare in cariera constă în:
 informarea şi documentarea personală (prin consultarea de profile
ocupaţionale, monografii profesionale, ghiduri, lucrări de specialitate, filme de orientare
şcolar-profesională, prin vizite de documentare şi participarea la activitatea practică din
ateliere),
 informarea şi educaţia pentru orientarea carierei desfăşurate
sistematic în şcoală sau în cadrul orelor de activităţi extraşcolare,
 valorificarea în grup a experienţelor personale pozitive ale elevilor
şi părinţilor acestora,
 exersarea alegerii diferitelor rute de formare profesională iniţială
sau continuă sau simularea situaţiilor favorabile bunei orientări (interviul de angajare,
convorbirea telefonică),
 a acorda atenţie şi sprijin special persoanelor cu handicap, copiilor străzii,
grupurilor minoritare etnic, celor cu un nivel redus de educaţie
 desfăşurarea de activităţi orientate către punerea în practică a
tehnicilor de căutare a unui loc de muncă (redactarea unui Curriculum Vitae, a unui
proiect personal de dezvoltarea carierei, a unei scrisori de prezentare, a portofoliului
personal),
Construcţia identităţii vocaţionale
 Literatura de specialitate tinde să substituie denumirea clasică de orientare şcolară
şi profesională cu cea de consiliere a carierei / vocaţională a tânărului / adultului.
In timp ce orientarea scolara si profesionala/in cariera/vocationala acopera un
spectru
larg de activitati, de la evaluare si informare pana la consiliere si educatie, consilierea
vocationala a carierei este o interventie predominant psihologica si presupune ajutorul,
sprijinul unei persoane pentru rezolvarea unor probleme specifice
Identitatea vocațională, cunoscută și ca identitatea profesională, poate fi definită
ca percepția clară asupra intereselor ocupaționale, abilităților, scopurilor, valorilor și
structura semnificațiilor care leagă aceste autopercepții de rolurile în carieră.
Teoretic identitatea vocațională acordă semnificație și direcție către cariera unei
persoane, crește abilitățile de adaptare în fața stresului și a provocărilor și acordă șansa
individului de a-și alege o muncă care să reflecte punctele forte, interesele, preferințele și
scopurile.
Consilierea şi orientarea vocaţională urmăreşte ca prin tehnicile practice utilizate
să contribuie la descoperirea de sine şi să faciliteze opţiunea către un tip de educaţie
adecvat propriilor abilităţi şi interese.
În procesul de modelare a aptitudinilor în funcţie de cerinţele sociale, care începe
din copilărie şi se continuă chiar după terminarea studiilor, orientarea vocaţională are în
atenţie îndrumarea către o meserie sau alta, reorientarea celor care practică deja o
anumită profesie, remodelarea potenţialului uman şi chiar recuperarea resurselor umane.
Opţiunile vocaţionale ale fiecărui individ sunt influenţate de o mare varietate de
factori, precum:
 statusul social şi economic al părinţilor, oferite de un anume nivel social
sau
prin apartenenţa la o anumită categorie socială,
 impactul anumitor factori situaţionali în a alege un anumit context social
sau
profesional,
 procesul socializării (de adaptare la cerinţele sociale sau sau de
conformare la
rolurile profesionale aşteptate).
Identitatea vocațională se formează prin activități de pregătire a carierei precum:
 planificarea viitorului,
 explorare,
 luare de decizii,
 influența factorilor personali.
 stima de sine,

 stabilirea scopurilor,

 rezolvarea de probleme,

 dezvoltarea deprinderilor de comunicare,

 dezvoltarea comportamentelor responsabile etc.

 Deci,consilierea vocationala semnifica, procesul de compatibilizare maxima
intre resursele, cerintele, aspiratiile, valorile si interesele unui individ si oferta reala din
domeniul educatiei, formarii si integrarii socio-profesionale; este un serviciu social care
initiaza o abordare globala a individului, sub toate aspectele semnificative ale vietii
si rolurilor asumate,in scoala, profesie, viata sociala sau comunitate, familie, timp liber
etc. si se materializeaza prin toate categoriile de servicii de informare, consiliere si
orientare oferite solicitantilor de catre consilieri.
Teoria personalităţii vocaţionale John L. Holland(tab.1) porneşte de la stabilirea
unei corelaţii corespondente între tipul de personalitate şi mediul profesional
corespunzător si consideră că echilibrul/dezechilibrul personalităţii unui individ este
influenţat de exercitarea unei profesii care favorizează sau împiedică această exprimare.

Tab 1.Tipuri de personalitate descrise de Holland

Tip de Caracteristici Posibile profesii
personalitate
Realist Tipul practic, îi plac activităţile în Mecanic, arheolog, inginer mecanic,
aer liber, îi place să construiască fermier, pompier, bijutier, optician,
şi să repare, îi place să muncească poliţist, instalator.iinginer
folosind mâinile, are dificultăţi în constructor, miner, mecanic auto,
comunicarea sentimentelor, pădurar, depanator radio-tv, tehnician
respinge ideile radicale dentar, electrician, bijutier, instalator,
maşinist, lăcătuş, pilot de avion,
tâmplar
Convenţional Este stabil, are respect faţă de Contabil,casier, operator calculator,
lege, autorităţi preferă activităţile analist financiar, secretară,
bine definite, structurate, are bibliotecar, operator
autocontrol puternic, vrea să ştie telefonie,secretar, stenodactilograf,
ce se aşteaptă de la el, nu caută funcţionar public, expert financiar,
roluri de lider,îi displac muncile poştaş, recepţioner, vânzător, ospătar
fizice,
Social Abilităţi de a stabili relaţii Antrenor, profesor, psiholog, asistent
interpersonale, de a se implica în medical, medic, poliţist, coafor,
activităţi de ajutorare a altora, este asistent social, logoped, profesor,
preocupat de starea celorlalţi, Medic, psihoterapeut,
responsabil, comunică bine cu fizioterapeut, consilier şcolar,
oamenii, este sociabil, îi place să i sociolog, infirmier, ministru,
se dea atenţie, este popular, îi bibliotecar, istoric, consultant resurse
place să fie lider umane, director de servicii sociale,
preot
Investigativ Îi plac activităţile intelectuale, Economist, medicgeolog antropolog,
rezolvări de probleme, are astronom, fizician, chimist, laborant,
înclinaţii spre ştiinţă,este original psihiatru, psiholog, cercetător,
şi creativ, independent, raţional, farmacist, operator PC,matematician,
curios, pasionat de probleme statistician, meteorolog, biolog,
teoretice, nu îi plac regulile, nu e horticultor, oceanograf, radiolog,
interesat de munca în colaborare stomatolog, radiolog, chirurg,

Întreprinzător/ Vrea sa domine, are dorinţă de
anteprenorial putere şi statut social, se pricepe
să vorbească, are energie, este
entuziast, încrezător în sine,
convingător.
Sensibil, preferă să lucreze singur,
Artistic neconvenţional, are nevoie de
exprimare şi comunicare
individuală, original , nu îi plac
mediile structurate
proiectant, biochimist, bio-fizician
Analist financiar, agent comercial,
agent de asigurări, bancher, avocat,
procuror, judecător, crainic radio-tv,
jurnalist, mic întreprinzător, analist
de sistem, manager
Actor, profesor de dans,de
teatru, dansator, filosof, profesor de
literatură/muzică/arte plastice,
regizor, actor, jurnalist, reporter,
muzician, dirijor, designer, decorator,
creator de modă, arhitect, artist,
fotograf, compozitor, manager
publicitar, fotomodel, moderator TV,
scriitor

Investigarea caracteristicilor personale relevante pentru carieră

Psihologul utilizeaza teste si alte instrumente pentru cunoaşterea

personalităţii,dar si autocunoaşterea este o condiţie esenţială a orientării profesionale.
Aceasta este un proces complex ce necesită un anumit nivel de dezvoltare a
conştiinţei şi un volum de cunoştinţe atât despre nivelul social înconjurător, cât şi despre
propria persoană,deoarece autocunoaşterea presupune posibilitatea de autostăpânire,

Autodeterminare personalităţii.(tab2)
Autocunoaşterea corectă
 Permite valorificarea şi
surprinderea
atuurilor personale (aptitudini, capacităţi,
valori, atitudini, posibilităţi, etc.)
 Stă la baza autoeducaţiei în direcţia
îmbogăţirii şi completării calităţilor şi
competenţelor deţinute
 Permite depăşirea defectelor
personale, ca prim pas în depăşirea lor
 Generează echilibru psihic (confort
psihic, siguranţă, echilibru afectiv)
 Favorizează creşterea încrederii în
sine şi o atitudine optimistă faţă de
viitor
 Permite formarea unei imagini de
sine realiste, care se va transforma într-
un suport esenţial în construirea
viitorului
Autocunoaşterea insuficientă/incorectă
 Determină imposibilitatea
valorificării propriilor atuuri
 Accentuează „calităţi” dovedite
ocazional
 Este cauza necunoaşterii propriilor
limite şi a imposibilităţii de a le depăşi
 Generează nesiguranţă, confuzie,
incertitudine, tensiune psihică
 Favorizează lipsă de încredere în
sine şi în viitor sau, dimpotrivă o prea mare
încredere care va scădea considerabil
eforturile depuse pentru realizarea
proiectelor propuse
 Determină formarea unei imagini de
sine incorecte, nerealiste
 Crează greutăţi şi erori în alegerea
propriului drum de dezvoltare
  Permite o opţiune şcolară /
profesională corectă

Pentru aceasta individul trebuie să-şi cunoască atât calităţile şi posibilităţile sale
cât şi defectele, insuficienţele voinţei,ale caracterului şi ale intelectului,pentru a- şi
alegerea profesiei mai matur, orientându-se nu atât după criterii exterioare şi formale sau
după influenţele momentului, ci pe baza unei confruntări a calităţii persoanei cu
exigenţele profesiunii dorita.
Consilierea şi orientarea individului în carieră o prezintă educarea intereselor
cognitive şi profesionale, a aptitudinilor cât şi dirijarea aspiraţiilor în direcţia ofertei
sociale privind necesarul forţei de muncă şi cultivarea unei motivaţii superioare stau la
baza opţiunilor sale.
Informaţiile despre sine cele mai relevante pentru planificarea carierei sunt:.
Interesele reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite
domenii de cunoştinţe sau de activitate si constituie factori motivaţionali esenţiali în
alegerea carierei şi determină gradul de satisfacţie şi performanţă pe care le realizează
persoana în activităţile pe care le desfăşoară.
Valori- sunt surse motivaţionale şi ale standardelor individuale de performanţă într-un
anumit domeniu.

Modalităţi de investigare a valorilor personale:

 Ierarhizarea unor valori date;
 Analiza alegerilor anterioare;
 Utilizarea discreţionară a timpului;
 Analiza fanteziilor personale legate de carieră;
 Identificarea modelelor
Valorile reprezintă convingeri bazale ale unei persoane; ele descriu ceea ce este important în
viaţă, în muncă, în relaţionarea cu ceilalţi.
Alături de interese, acestea sunt etaloane prin care persoanele se raportează la oportunităţile
de carieră.
Dacă valorile legate de muncă (securitate, câştiguri mari, realizare, statut, apreciere, putere
etc.) sunt concordante cu valorile personale , atunci ele vor ghida persoana în alegerea carierei
(ex.persoana are ca valoare personală securitatea, el va căuta cu preponderenţă medii de
muncă care să îi ofere securitate).
Conturarea valorilor legate de muncă este influenţată de mai mulţi factori dintre care
amintim:
 familia (prin oferirea de modele),
 şcoala (prin promovarea anumitor cerinţe şi metode de predare),
 grupul de prieteni,
 experienţe concrete de muncă.
Valorile legate de muncă se pot referi la mediul de muncă, relaţiile de muncă,
conţinutul muncii sau la muncă în general
 Caracteristicile de personalitate sunt modele tipice de gandire, comportament, afectivitate si
relationare pe care le manifests o persoana(tab.3).
Cercetarile nu au confirmat relatia directa dintre anumite caracteristici de personalitate si
ocupatie. Astfel, persoane cu caracteristici de personalitate similare pot sa aiba performante bune
si sa fie multumite in ocupatii diferite asa cum persoane cu caracteristici diferite pot prefera
aceeasi ocupatie sau ocupatii similare.
Aceasta intrucat comportamentul oamenilor e determinat nu numai de caracteristicile
personale, ci si de ale mediului in care se desfasoara.

Tab 3.Caracteristici definitorii ale stilurilor decizionale

STILUL
DECIZIONAL CARACTERISITICI EXEMPLE

Stilul raţional  Utilizează o abordare logică şi “Am luat decizia

organizată după ce am cântărit
în luarea de decizii; bine toate
 Elaborează planuri minuţioase pentru alternativele”
punerea în practică a deciziei luate;
Stilul dependent  Se bazează sfaturile, sprijinul şi îndrumarea “Ceilalţi ştiu cel
din partea altora în luarea de decizii; mai bine ce e
 Consideră că ajutorul celor apropiaţi este potrivit pentru
indispensabil în luarea deciziei; mine”
Stilul evitativ  Amână şi / sau evită luarea unei decizii; “Acum nu e
momentul potrivit
să iau această
decizie”
Stilul intuitiv  Se centrează pe intuiţii şi impresii în luarea “Am făcut aşa
unei decizii; pentru că am simţit
 Nu caută dovezi pentru argumentarea unei eu că e mai bine”
decizii;
Stilul spontan  Iau decizii sub impulsul momentului, rapid şi “Am luat decizia
fără prea multe deliberări. rapid şi fără să mă
gândesc prea
mult”
Aptitudini si deprinderi reprezinta potentialul unei persoane de a invata si
obtine performanta intr-un domeniu. Prin invatare si exersare aptitudinea devine abilitate,
iar prin aplicare in practica si autorealizare se transforma in deprindere.
Aptitudinile se impart in:
 aptitudinea generala sau inteligenta generala care ajuta persoana sa se descurce in
orice siruatie;
 aptitudini specifice (fluiditate verbala, memoria, reprezentarea spatiala,
dexteritatea manuala) care conditioneaza reusita in anumite categorii de activitati
Atitudinea profesionala este o dispozitie sau orientare generala a persoanei
spre activitate sau complexul de idei, motive si cunostinte despre o anumita profesie care
conditioneaza modul de raportare a individului la o anumita profesie.
 Atitudinile pot fi pozitive sau negative, favorabile sau nefavorabile si in functie de
imaginea pe care o are subiectul despre anumite profesii poate demonstra atitudini pozitive sau
negative pentru acestea,iar reusita profesionala este conditionata de existenta unor atitudini
pozitiv.
Factori semnificativi în alegerea carierei Decizia de carieră
Principali factori care pot influenta alegerea carierei potrivit teoriei si practicii
manageriale in domeniul resurselor umane sunt:
Autoidentitatea- modul in care ne intelegem pe noi insine si imaginea noastra
despre sine.
Interesele- in conceptia marii majoritati a oamenilor,familia reprezinta aceea
unitate
“naturala” sau acel model institutional,consfintit de istoria organizarii sociale,a carui
functie de solidaritate familiala realizeaza mijloacele de protectie si de sprijin cele mai
accesibile sau cele mai adecvate.
Personalitatea-dupa teoria lui Holland exista mai multe tipuri fundamentale de
personalitate sau orientari:
 Orientare realista-oamenii sunt atrasi de cariere sau ocupatii care implica activitati
fizice sau manipulare a obiectelor intr-un mediu profesional bine ordonat , cu putine
cerinte sociale
 Orientarea privind cunoasterea-oamenii sunt atrasi de activitati care implica
gandire,organizare intelegere , decat de activitati afective care implica
sentimente,impresii , emotii.
 Orientare sociala-oamenii sunt atrasi de cariere care implica relatii interpersonale
sau
activitati de informare ajutoare si dezvoltarea altora.
 Orientare conventionala- oamenii sunt atrasi de activitati care implica o anumita
structura,legi si reglementari,in care se asteapta ca angajatii sa subordoneze nevoile
personale celor organizationale;oamenii respectivi sunt ,conformisti ,ordonati ,eficienti si
practici.
 Orientarea intreprinzatoere-oamenii sunt atrasi de cariere care implica activitati al
caror scop este influentarea celorlalti pentru atingerea obiectivelor organizationale;
 Orientare artistica-oamenii sunt atrasi de cariere care implica autoexprimarea prin
creatie artistica sau activitati individuale,oamenii sunt imaginativi ,intuitivi si
independenti , dar si dezordonati,emotivi si nepractici.
Deci, principal este de a stabili in ce tip de orientare in cariera se incadreaza un individ ,
pentru ca apoi acesta sa-si elaboreze strategia de cariera si sa se pregateasca pentru
posturile compatibile cu orientarea sa.
Mediul social este un factor de influenta a carierei are avand in vedere aspecte de
exemplu :tehnica si tehnologia ,educatia sau pregatirea ,nivelul ocupational,situatia
sociala si economica a parintilor.
Persoanele de toate varstele,in special tinerii pretind tot o autonomie mai mare
in alegerea carierei ,o marja mai mare a obtiunii individuale ,in sensul ca ceea ce se
intreprinde este in ceea mai mare masura in interesul lor si sunt mai putin concentrati pe
necesitatile organizatiei.
În procesul de decizie vocaționala concură o multitudine de factori: familia,
școala, grupul de prieteni, mass-media etc.
 Decizia de carieră reprezintă procesul de selecție a unei alternative de carieră din
mulțimea de variante disponibile la un moment dat (A. Baban, 2001).
Alegerea carierei presupune (Jigău, M., 2001):
 schimbare dinamică, permanentă;
 o anumită stadialitate;
 accidente, eșecuri, reveniri, șansa;
 trasee diferite ale carierei;
 aspirații, preferințe, idealuri.
Termen asociat celui de decizie de carieră este stilul decizional si se disting diferite
faze:
 pregătire-explorare a alternativelor și acceptarea uneia
 realizare -planificare, implementarea planului.
Stilurile decizionale sunt următoarele:
 abordare rațională a deciziei;
 agonizant - investire de timp și energie în identificarea datelor și analiza
alternativelor;
 impulsiv - acceptarea primei alternative disponibile;
 intuitiv - decizia de carieră se bazează pe sentimente și trăiri neverbalizate;
 delăsător - amânarea procesului de evaluare și acțiune;
 fatalist - transferarea rezolvării problemei către mediu;
 substituit - acceptarea deciziei altuia în locul deciziei personale;
 paralitic - incapacitate de inițiere a procesului decizional.
Procesul decizional parcurge următoarele etape:
 definirea problemei prin-culegerea de informații; sistematizarea datelor.
 analizarea alternativelor-elaborarea câtorva alternative; analizarea implicațiilor,
consecințelor
 selectarea și aplicarea unei soluții-identificarea soluției optime; aplicarea soluției
în practică.
Indecizia este consecința unei stări de inadaptare atât personală cât și socială,iar cauzele
care favorizează indecizia sau fac dificilă luarea unei decizii sunt(E.L. Herr, J.H. Cramer,
1974):
 lipsa de informații,
 analiza superficială a informațiilor;
 imaginea de sine negativă;
 lipsa capacitații de înțelegere a sinelui și a fenomenelor pieței muncii;
 excesiva dependență de ceilalți;
 conflicte interne;
 anxietatea alegerii;
 imaturitatea decizională;
 obiectivele nerealiste;
 lipsa capacității de sintetizare a datelor;
 incapacitatea de a identifica alternative
Decizia de cariera reprezintă un proces de selecţie a unei alternative de carieră
din variantele disponibile la un moment dat.
 Aceasta se referă, pe de o parte, la decizia ce trebuie luată şi, pe de altă parte, la
procesul decizional.
Decizia de cariera se referă la:
 alegerea şcolii şi a profilului de studiu
 alegerea unei profesii
 alegerea traseului educaţional
 alegerea unor modalităţi de formare a competenţelor profesionale
Procesul decizional presupune parcurgerea unui traseu alcătuit din mai multe
etape posibile:
 definirea deciziei şi identificarea alternativelor (“Trebuie să iau o decizie”,
“Trebuie să identific alternativele posibile”);
 explorarea şi evaluarea alternativelor existente (“Care dintre opţiuni corespund
valorilor şi stilului de viaţă dorit?”);
 planul de carieră (“Cum pun în practică decizia luată?”)
 implementarea deciziei (“Trebuie să aplic planul stabilit”)
 reevaluarea deciziei (“Am ales bine?”)
Curs 2
Exigențele actuale privind orientarea în carieră
Exigentele în carieră înseamnă modul în care te adaptezi schimbărilor permanente de
pe
piaţa muncii, şi mai ales, să manifeşti responsabililitate.
Se ştie că schimbarea locului de muncă nu este o dramă, ci o situaţie normală pentru
piaţa
muncii,fiecare dintre noi este liber să muncească acolo unde valorile sale personale sunt
respectate.
Termenul de carieră este asociat cu ideea de mişcare ascendentă sau de avansare a
unei persoane într-un domeniu de activitate dorit, cu scopul de a obţine mai mulţi bani,
mai multă responsabilitate sau de a dobândi mai mult prestigiu şi mai multă putere.
Inainte de a te hotara ca iti doresti o cariera in trebuie sa iti pui urmatoarele
intrebari:
 Ma intereseaza ce se intampla in jurul meu si sunt dispus sa depun toate eforturile
pentru a fi la curent cu noutatile?
 Am aptitudini in comunicare? Sunt dispus sa fac prezentari in fata unui numar
mare de
persoane si am capacitatea de a pregati de fiecare data cel mai bun material despre
subiectul pe care il promovez?
 Pot lucra in conditii de tensiune? Imi place sa fiu organizat, in asa fel incat sa nu
omit
lucruri si sa am eficienta maxima?
 Sunt o persoana integra, dispusa sa adopt si sa urmez un cod etic riguros?
 Am capacitatea de a motiva si de a influenta pe altii prin aptitudinile mele de
comunicare?
 Sunt dispus sa imi asum raspunderea pentru actiunile mele? Am capacitatea de a
sustine solutia oferita, in fata unor mase de oameni?
Informarea cu privire la diverse profesii:
 Cine sunt şi cu ce se ocupă?
 Care sunt îndatoririle postului?
 Unde se desfăşoară activitatea şi în ce condiţii?
 Ce instrumente / echipamente folosesc?
 De ce este nevoie pentru a reuşi ?
 Profesii înrudite
Exigențele în carieră:
 autocunoaşterea şi formarea deprinderilor de relaţionare interpersonală,
 educaţia şi formarea profesională iniţială,
 asumarea de diferite roluri în viaţă,
 modul de integrare, trăire şi planificare a activitatilor,.
 comportarea responsabilă în familie, şcoală, societate,
 utilizarea deplină a oportunităţilor oferite de şcoală şi comunitate pentru inegrarea
personală socio-profesională,
 să dezvolte spirit de iniţiativă
  să dezvolte deprinderi de a căuta informaţiile de care au nevoie, referitoare la
dezvoltarea carierei
 să realizeze o orientare a carierei pe baza unei bune autocunoaşteri, precum şi a
unei bune cunoaşteri a ofertei educaţionale
Strategiile si eficienta cariera:
 Cunoaşte-te pe tine însuţi
 Cunoaşte-ţi mediul profesional
 Îngrijeşte-ţi reputaţia profesională
 Rămâi mobil, vandabil, mereu în evoluţie
 Fii atât specialist cât şi generalist
 Documentează reuşitele proprii
 Pregăteşte întotdeauna un plan de rezervă
 Menţine-te în formă financiară şi psihică

Globalizarea și noua calitate a pregătirii profesionale a AMGL

Globalizarea activităţii economice şi a pieţei muncii, precum şi integrarea
europeană, de o parte, deschid noi perspective pentru mobilitate şi de cealaltă parte,
accentuează presiunea concurenţei.
Ritmul susţinut al dezvoltării tehnologice determină o schimbare în modalităţile de
angajare, forţează adulţii să înveţe şi să descopere noi căi de a lucra.
Schimbările majore din societate şi piaţa muncii aduc modificări în viaţa personală
şi profesională a adulţilor,iar in timpul perioadei de tranziţie, oamenii se simt
dezorientaţi şi au dificultăţi în reajustarea rapidă a propriilor cariere.
În contextul general, consilierea abordeazã aspecte care iau în considerare
dezvoltarea individului în timp (pe plan psihologic, al intereselor, competenþelor
dobândite în cadrul învãþãrii iniþiale ºi continue ºi experienþei de muncã), precum ºi de
cele intervenite pe plan social, economic, organizaþional etc.
Aceasta presupune o abordare globalã a individului, continuã ºi flexibilã ºi derulatã
de-a lungul tuturor ciclurilor vieþii personale (finalizarea studiilor formale, încadrarea în
muncã, inserþia socialã, asumarea de roluri comunitare, schimbarea locului de muncã,
schimbarea statutului familial, recalificarea, pensionarea etc.)
Realitatea socialã, noile dinamici ale pieþei forþei de muncã, dezvoltarea
economicã sau ofertele de educaþie ºi formare fac operaþional, dau conþinut ºi utilitate
conceptului de consiliere de-a lungul întregii vieþi.
La nivel european este unanim acceptat faptul că una dintre componentele cheie
ale construcției UE și a strategiilor naționale de dezvoltare ale Statelor Membre se referă
la investiția în resurse umane prin dezvoltarea profesională continuă.
În sensul Directivei 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20
noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor
profesionale, dezvoltarea profesională continuă contribuie la siguranța și eficacitatea
activităților profesioniștilor, vizează evoluțiile tehnicii, știintei, reglementărilor, eticii
cuprinde programe de învățare pe tot parcursul vieții, relevante pentru profesie.
În Strategia națională de sănătate 2014 -2020 și în Planul de acțiuni pe perioada
2014 - 2020, aprobate prin HG nr. 1028 din 18 noiembrie 2014, se subliniază necesitatea
implementarii unei politici sustenabile de asigurare a resurselor umane în sanatate, prin
introducerea de noi specializari/calificări în formarea de bază a asistenților
medicali,calificări în formarea de bază a asistenților medicali.
Statele Membre UE trec printr-o perioadă de transformare. Progresul tehnologic şi
provocările pe termen lung, cum ar fi globalizarea, presiunea exercitată asupra resurselor
şi îmbătrânirea populaţiei, se intensifică,iar o soluţie fundamentalăla aceste provocări este
investiţia în resurse umane.
Hotărârea Nr. 7/ 17 martie 2016 prevede aprobarea Metodologiei privind
întocmirea şi eliberarea documentelor care atestă titlurile româneşti de calificare de
asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical, în vederea recunoaşterii
profesionale de către celelalte state membre ale Uniunii Europene, de statele aparţinând
Spaţiului Economic European şi de către Confederaţia Elveţiană.
OAMGMAMR, în calitate de autoritate competentă pentru profesiile membrilor
săi, atestă titlurile româneşti de calificare de asistent medical generalist, de moaşă şi de
asistent medical, în vederea recunoaşterii profesionale în celelalte state membre ale
Uniunii Europene (UE), statele aparţinând Spaţiului Economic European şi Confederaţia
Elveţiană.
Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management și Perfecţionare în Domeniul
Sanitar (SNSPMPDS)- parteneriat pentru organizarea programelor de dezvoltare
profesională continuă și perfecționare pentru asistenţi medicali generaliști, moașe și
asistenţi medicali este imlicata in organizarea și desfășurarea programelor pentru
obținerea specializărilor; organizarea și desfășurarea programelor de formare de
formatori în domenii ale sistemului de sănătate, adresate asistenţilor medicali.
Înfiinţarea Facultăţilor de Asistenta Medicala(4 ani),de Moaşe(4ani), sunt în
concordanţă cu recomandările Uniunii Europene de a aborda specializarile reglementate
sectorial,de moaşe si asistenţi medicali, de pe o pozitie ştiinţifică, fapt ce conferă
autonomie în activitatea de îngrijire a sănătăţii,beneficiind de recunoaşterea automată a
diplomei de licenţă.
Asistentul medical generalist licenţiat, ca profesionist din domeniul de studiu
sănătate , oferă servicii de îngrijire esențiale, specificate în standardele profesionale, etice
şi legale care respecta urmatoarele principii:
 competenţei profesionale – conform căruia furnizarea serviciilor de îngrijiri
medicale
se face pe baza şi în limita competenţelor profesionale dobândite de asistentul
medical generalist;
 răspunderii personale – conform căruia, asistentul medical generalist poartă
întreaga
răspundere a actului/ serviciului de îngrijiri medicale efectuat de acesta;
 respectării drepturilor pacienţilor;
 confidenţialităţii asupra actului de îngrijiri medicale efectuat;
 apărării demnităţii şi a prestigiului profesiei de asistent medical generalist
La finalul studiilor de licenţă, asistentul medical generalist licenţiat trebuie să
integreze
cunoştinţele teoretice şi abilităţile practice de promovare şi management al sănătăţii,
prevenire a îmbolnăvirilor, recuperarea şi redobandirea sănătăţii precum şi alte teorii
biomedicale şi psihosociale relevante, într-o abordare cuprinzătoare şi holistică a
pacientului.
 Aria de competenţe generale şi specifice
Formarea la nivel universitar și a cărei componentă principală este asistenţa medicală,
trebuie să
mențină un echilibru între aspectele teoretice/practice ale formării în profesie și trebuie să
asigure dobândirea următoarelor cunoștințe și competențe:
 cunoştinţe despre factori ce pot influența calitatea asistenţei medicale;
 capacitatea de a înțelege relațiile dintre oameni și creațiile asistenţei medicale,
pe de
o parte, și interacţiunea cu mediul social, pe de altă parte, precum și capacitatea de a
înțelege necesitatea de a armoniza creațiile asistent medicale și în funcție de necesitățile
și scara umană;
 capacitatea de a înțelege profesia de asistent medical și rolul său în societate, în
special
ținând seama de factorii sociali;
 capacitatea care să îi permită să îndeplinească cerințele actului medical,
respectând
totodată limitele impuse de buget și reglementările în domeniu;
 cunoștințe corespunzătoare despre organizații, reglementări și proceduri care
intervin
în procesul de asistenţă medicală și de integrare a în planificarea general a actului
medical.
Legislaţie generală
 1. Legea Educaţiei Naţionale Nr.1/2011
 2. Ordonanţa nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor
 3. Strategia formării profesionale din România pentru perioada 2014 - 2020
 4. Strategia Naţională pentru Dezvoltarea durabilă a României Orizonturi 2013 –
2020 – 2030
 5. Strategia Naţională pentru competitivitate
 6. Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020. Sănătate pentru Prosperitate
 7. Legea 53/ 2003- Codul muncii
 8. Codul de etică şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al
asistentului medical din România din 09.07.2009
 9.Legea privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de
moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România
 10. Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România din 10.02.2009;
 11. Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 613/2013 privind aprobarea Normelor de
organizare şi desfăşurare a programelor de pregătire pentru obţinerea
specializărilor în domenii complementare specialităţii de bază de către asistenţii
medicali generalişti şi asistenţii medicali de pediatrie;
 12. Directivei 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20
noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea
calificărilor profesionale.