[Type text] UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI

FACULTATEA DE ASISTENTA MEDICALA GENERALA

STUDENT:MIHAILA CRISTINA
ANUL III, GRUPA 2

REFERAT
URGENTE MEDICO-CHIRURGICALE

INTOXICATIILE ACUTE EXOGENE

Intoxicatia acuta reprezinta manifestarile ce apar in urma patrunderii in organism a

substantei toxice in doza relativ mare, o singura data sau de mai multe ori intr-un interval de 24
de ore. Substantele toxice reprezinta orice compus chimic capabil sa produca alterari structurale
si functionale, la diferite niveluri de organizare a materiei vii, alterari care se exprima pe plan
clinic printr-o stare patologica,  care poate sa fie reversibila sau nu, avand uneori caracter letal,
instalata in general brusc, este bine conturata si evolueaza rapid.
In tarile dezvoltate sunt mai frecvente intoxicatiile cu medicamente (analgezice,
antidepresive, sedative hipnotice, stimulante, droguri, medicamente cardiovasculare), in timp ce
in tarile in curs de dezvoltare se intalnesc mai frecvent intoxicatii cu substante agricole
(pesticide, ciuperci otravitoare), sau produse industriale (alcool metilic, produse petroliere),
menajere (soda caustica, detergenti, solventi).
Intoxicatiile medicamentoase apar datorita unor erori ale pacientului prin depasirea
zilnica a dozei recomandate sau asocierea cu alte medicamente cu actiune sinergica, erori ale
farmacistului (nedescifrarea corecta a prescriptiei, confuzia de substante), erori ale medicului
(prescrierea unor doze mai mari, nerespectarea posibilelor interactiuni medicamentoase cu alte
prescriptii ).
 

1
[Type text] UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI
FACULTATEA DE ASISTENTA MEDICALA GENERALA
STUDENT:MIHAILA CRISTINA
ANUL III, GRUPA 2

INTOXICAŢIILE ACUTE EXOGENE

Pătrunderea în organismul uman, voluntară sau involuntară, pe cale digestivă, respiratorie

sau cutanată a unor substanţe toxice (solide, lichide, gazoase), care determină tulburările grave,
uneori letale, poartă numele de intoxicaţie acută.
Prin substanţă toxică se înţelege orice fel de substanţă care, introdusă în organism,
provoacă tulburări funcţionale sau leziuni organice. In funcţie de modul şi locul de producere
intoxicaţiile pot fi :
-voluntare;
-accidentale (involuntare);
-profesionale (nerespectarea sau necunoaşterea normelor de protecţie a muncii;
-criminale (în scop de omucidere).

CRITERII DE APRECIERE A PERICULOZITĂŢII

In vederea instituirii celor mai potrivite măsuri terapeutice de prim ajutor, este neceşar ca,
în lipsa medicului, cadrul mediu aflat la locul unde este intoxicatul, sa facă rapid investigaţii
pentru:
- Aprecierea stării intoxicatului: - conştienţă, comă, moarte clinică etc.
- Identificarea substanţei: informaţii obţinute de la victimă, dacă este conştientă, date
obţinute de la cei din jur sau aparţinători, corp delict (comprimate, fiole, alimente, vărsături,
urină sau fecale etc., care trebuie păstrate şi trimise la laborator).
- Stabilirea cantităţii de substanţă pătrunsă în organism.
- Calea de pătrundere a toxicului,
- Timpul scurs de la agresiune pînă la acordarea primului ajutor.

2
[Type text] UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI
FACULTATEA DE ASISTENTA MEDICALA GENERALA
STUDENT:MIHAILA CRISTINA
ANUL III, GRUPA 2
CRITERII CLINICE DE APRECIERE A GRADULUI UNEI INTOXICATII

-Simptome nervoase şi tulburări neuro-musculare

*depresiune psihică, somnolenţă, comă: barbiturice, alte hipnotice, alcool,

insecticide, atropină, oxid de carbon, detergenţi cationici etc., detir, halucinaţii: alcool,
D.D.T., aspirină ciuperci etc.,
*cefalee: nitroglicerină, nitraţi, nitriţi, benzină, cianuri, oxid de carbon, atropină,
digitală, efe- drină, morfină, sulfamide, alcool metilic etc.,
*pareze, paralizii musculare: cianură, venin de şarpe, mercur, insecticide,
*contracţii, convulsii: atropină, insulina, stric- nină, benzen, cianuri, CO,
organofosforice, de- j tergenţi, ampicilină (la copii), hidrazide, orga- ( rroclorurate.

-Tulburări respiratorii:

*dispnee: organofosforice, ciuperci, cianuri, atropină, înţepături de insecte,

stricnină,
* bradipnee: barbiturice, alcool etilic, oxid de carbon, morfină, polipnee: CO?,
oxid de carbon (E.P.A.).
*tulburări în funcţiunea aparatului cardiovascular:
palpitalii: nitriţi, nitraţi, nitroglicerină, simpaticomimetice, benzen, tahicardie:
adrenalină, antipirină, atropină, j cofeină, benzen, antihistaminice, alcool etilic, j baze
caustice etc.,
* bradicardie: digitală, ciuperci (Amanita muscariaţ)

-La tegument:

*cianoză: methemoglobinemii prin nitraţi, meprobamat, barbiturice,

tranchilizante, coloraţie roşie: oxid de carbon, cianuri,

3
[Type text] UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI
FACULTATEA DE ASISTENTA MEDICALA GENERALA
STUDENT:MIHAILA CRISTINA
ANUL III, GRUPA 2
* tegument uscat: atropină, antidepresiv (teperin),
* tegument umed : barbiturice, insulina, morfină, piramidon etc.

Tulburări abdominale:

* dureri abdominale (vărsături şi deseori diaree) în j majoritatea intoxicaţiilor:

acizi corozivi, metale etc.

MĂSURI TERAPEUTICE NESPECIFICE DE PRIM AJUTOR ŞI ADMINISTRAREA

DE ANTIDOTURI.

Avînd în vedere multitudinea circumstanţelor este greu de stabilit în această lucrare

măsurile de urgenta pentru fiecare gen de intoxicaţie. Există însă unele manevre care nu trebuie
omise iar altele care trebuie evitate.
Cunoaşterea căii de pătrundere a toxicului în organism are o mare importanta. In cazul în
care toxicul pătrunde pe cale respiratorie, scoaterea victimei din mediul toxic trebuie făcută cu
mare rapiditate.
In caz de stop cardio-respirator se va face eliberarea căilor respiratorii, masaj cardiac şi
respiraţie artificială (atenţie la respiraţia artificială „gură la gură”, care ar putea pune în pericol
de contaminare pe salvator în cazul intoxicaţiilor cu organo-fosforice, cianuri).
Măsurile de urgenţă care se instituie apoi de ia caz la caz, la locul accidentului, în timpul
transportului, în cabinete medicale şi în camerele de gardă ale spitalelor sînt:
- evacuarea conţinutului gastric;
- spălarea tegumentului şi a mucoaselor ;
- administrarea de antidot;
- administrarea de oxigen şi calmarea durerilor ;
- menţinerea funcţiilor vitale;
- crearea accesului la o venă.

4
[Type text] UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI
FACULTATEA DE ASISTENTA MEDICALA GENERALA
STUDENT:MIHAILA CRISTINA
ANUL III, GRUPA 2
Contraindicaţiile provocării de vărsături:
-în stări comatoase (pericol imediat de asfixie prin aspiraţia conţinutului gastric);
-la cardiaci (poate provo- ca colaps) ;
-la vîrstnici aterosclerotici şi hipertensivi (pericol de hemoragie cerebrală) ;
-la emfizematoşi (pericol de pneumotorax),
-la gravide (pericol de declanşare a travaliului) ;
-în convulsii (sau în ingestia de substanţe colvulsivante);
-în ingestia de derivaţi de petrol (pericol de pneumonii chimice prin aspiraţie).

Spălătură gastrică este contraindicată Ia cei care au ingerat substanţe corosive (pot fi
provocate hemoragii sau perforaţii ale esofagului şi stomacului). Unii toxicologi admit spălătură
gastrică şi în intoxicaţii cu substanţe corosive, dar nu mai tîrziu de 30 de minute de la ingestie,
folosind în acest scop tuburi de calibru redus.
Alte contraindicaţii:
-convulsii,
-bolile cardiovasculare,
-aritmiile,
-sarcina,
-boli ale S.N.C.,
-laringospasmul.
Riscul major al spălăturii gastrice la semiconştienţi, somnolenţi, comatoşi este aspirarea
bronşică a conţinutului, cu sindrom Mendelson consecutiv (bronhopneumopatie acută gravă de
aspiraţie). La aceştia, spălătură gastrică se face după intubaţia traheală.
După spălătură gastrică sau după golirea stomacului prin provocarea vărsăturilor, vor fi
introduşi peroral sau prin sondă gastrică 250ml soluţie de manitol 20% pentru provocarea
diareei osmotice, 30g sulfat de sodiu sau magneziu dizolvat în 250ml apă.
In intoxicaţiile cu fenoli sulfatul de sodiu va fi înlocuit cu ulei de ricin 30-120 ml.

5
[Type text] UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI
FACULTATEA DE ASISTENTA MEDICALA GENERALA
STUDENT:MIHAILA CRISTINA
ANUL III, GRUPA 2
Spălarea tegumentului şi a mucoaselor
- îmbrăcămintea îmbibată cu toxic va fi imediat îndepărtată
- Pielea trebuie spălată bine cu apă şi săpun (inclusiv pielea capului şi unghiile) timp de
cel puţin 15 minute Important. Dezbrăcarea de hainele contaminate şi spălarea tegumentului vor
fi făcute cu mănuşi de protecţie şi cu ochelari de protecţie;
-nu vor fi folosite antidoturi, pentru că pot rezulta leziuni mai grave prin reacţiile care au
loc;
-nu vor fi folosite substanţe uleioase, grase,

Spălarea sacului conjunctival:

-spălarea cu apă potabilă, în jet, sub presiune mică (cel puţin timp de 5-10 minute pentru
acizi şi 20 de minute pentru baze). Pentru ca spălătură să fie eficace, trebuie ca pleoapele să fie
îndepărtate de globul ocular tot timpul cît sacul conjunctival este supus jetului de apă. Atenţie.
Nu se folosesc antidoturi chimice, nu se folosesc anestezice pînă nu se face examen
oftalmologie.

Administrarea de antidot
Prin antidot înţelegem o substanţă capabilă să neutralizare sau să inacliveze una sau mai
multe substanţe toxice.
Antidoturi care se pot aplica pentru împiedicarea absorbţiei toxicului:
a)administrare perorală
Cărbunele activat Doza perorală folosită la bolnavii care nu sînt supuşi spălăturii gastrice
este de: 10—20 g. Se administrează sub formă de suspensie în apă.
Antidotul universal cuprinde: oxid de zinc 1 parte, acid tanic 1 parte şi cărbune activat 2
părţi. Oxidul de magneziu(magnezia usta). Cel mai bun pentru neutralizarea acizilor corozivi:
40g magnezia usta în 1.000ml apă potabilă.
Soluţie de acizi slabi pentru neutralizarea bazelor: sucuri de fructe (citronada preparată
din lămîie) acid acetic 1 % -în doză de 200-300ml.

6
[Type text] UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI
FACULTATEA DE ASISTENTA MEDICALA GENERALA
STUDENT:MIHAILA CRISTINA
ANUL III, GRUPA 2
Bicarbonatul de sodiu, antidot pentru sulfatul feros : soiuţie de 5% în apă. Bicarbonatul
de sodiu este contraindicai ca antidot pentru acizi tari.
Sărurile solubile de calciu se folosesc în intoxicaţia cu acid oxalic. ! Se administrează
perorai soluţie de clorură de calciu sau gluconat de calciu 10-20%, reprezentînd conţinutului a
20-30 de fiole. Sulfatul de sodiu şi magneziu se folosesc în intoxicaţia cu săruri solubile de bariu:
30g dizolvate în 300ml apă.
Clorura de sodiu, antidot în intoxicaţia cu bromuri. Se administrează după golirea
stomacului prin spălătură gastrică : 1 g clorură de sodiu dizolvat în apă, administrat la fiecare oră
pînă la dispariţia fenomenelor de intoxicaţie
Alcoolul etilic, antidotul alcoolului metilic. După ce stomacul a fost golit, se
administrează 0,75 ml pe kilocorp din soluţia de 50/6 la fiecare 6 ore, timp de cîteva zile.
Laptele precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi. După administrarea fiecărei
doze de 250—300 m! lapte, trebuie să se provoace vărsătura, pentru a se îndepărta toxicul din
stomac.
Laptele este contraindicat în intoxicaţiile cu substanţe liposolubile (solvenţi organici, petrol,
benzină, unii compuşi organocloruraţi, fosfor etc.).
Albuşul de ou precipită sărurile de metale grele şi unii alcaloizi. Doza de albuş este de cel
puţin de 10 ouă.
Amidonul, antidotul iodului: 80 g la 1 000 ml apă ca lichid de spălătură gastrică.
Soluţia de săpun, antidot al detergenţilor cationici cîteva grame de săpun în 200 ml apă,
după care se provoacă vărsătura.
b) administrare parenterală
Dimercaptopropanolol (BAL), antidot pentru arsenic şi compuşii acestuia, pentru mercur
şi alte metale grele: soluţii 10% injectate i.m. (doza 4 mg/kilocorp) ; se repetă la 6 ore timp de 2
zile şi, la nevoie, la fiecare 12 ore timp de 8 zile,
E.D.T.A. (calciu-disodiu-edetat, edetamin), antidot pentru plumb, fier, cupru şi alte
metale grele. Se administrează în perfuzie ele glucoză 5% i.v. în doză de 30—50 mg/kilocorp în
cure de 4—5 zile (1 fiolă := 10 ml sol. 10%). Doza totală pe 24 de ore este de 2—3g (-3 fiole) Se
alternează cu perioade de pauză de 3-4 zile.

7
[Type text] UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI
FACULTATEA DE ASISTENTA MEDICALA GENERALA
STUDENT:MIHAILA CRISTINA
ANUL III, GRUPA 2
Kelocyanor, antidot al acidului cianhidric şi al derivaţilor acestuia. Se găsesc în fiole de
20ml =300mg.
Cuprenil (penicilamina) se foloseşte în intoxicaţii cu: plumb, cupru, mercur. Doza 1-
2g/zi (1 capsulă = 150mg ; un comprimat = 250mg).
Toxogonin (pirangyt, obidoxima), antidot specific al derivaţilor organo-fosfcrici (fiole
1ml 250 mg). Se administrează i.v. în doză de 250 mg (una fiolă). Doza se poate repeta fără să se
depăşească însă 1,25—1,50g (6 fiole) în 24 de ore.
Atropină este antidotul compuşilor organo-fos- forici şi al medicamentelor
parasimpaticomime- tice. Doza iniţială: 1-4mg(1fiolă 1mg) injectate i.v. şi apoi din 15 în 15
minute cîte -5 mg(1-5 f.). In funcţie de intensitatea tulburărilor şi de apariţia fenomenelor
atropinice (uscăciunea gurii, midriază, creşterea frecvenţei ventriculare) se poate ajunge pînă la
70 de fiole în 24 de ore.
Nalorfina, antidotul morfinei (1 fiolă = 1 ml — >= 5 mg). Se administrează i.v. în doză
de 5— 10 mg (1—2 fiole) la interval de 10—15 minute — eventual la 2—3 ore pînă la doza
totală de 40 mg (8 fiole) în 24 de ore.
Sulfatul de protamină, antidotul Heparinei Vit. K (fitomenadion) în intoxicaţia sau
supradozajul de anticoagulante perorale se administrează i.v. lent 50-100mg (5-10 fiole) în 24 de
ore.
Vit.C (acidul ascorbic), antidot al substanţelor methemoglobinizante. în doze de 1-3g/zi
injectate i.v.
Albastrul de metilen este anditotul substanţelor methemoglobinizante: se foloseşte
soluţia administrată i.v. Se începe cu 1 mg/kilocorp injectată i.v. lent (7ml din soluţia 1 %). Se
poate repeta în caz de nevoie după o oră o doză de 2mg/kilocorp Se poate ajunge la doza totală
de 70mg/kilocorp (50ml din sol. 1%).
Nitritul de sodiu, hiposulfitul de sodiu se folosesc în intoxicaţii cu acid cianhidric şi
cianuri. Piridoxina (vit. Bs) antidotul izoniazidei. Doza iniţială este de 500mg (2 fiole a 250mg)
Serul fiziologic (soluţie cloruro-sodică izotonă 9%o) este antidot pentru bromura de sodiu şi alte
bromuri, în doză de 1 000 ml la fiecare 4 ore pînă la doza totală de 4 l/24 de ore.

8
[Type text] UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI
FACULTATEA DE ASISTENTA MEDICALA GENERALA
STUDENT:MIHAILA CRISTINA
ANUL III, GRUPA 2
Administrarea oxigenului.
Oxigenul se administrează în toate cazurile de intoxicaţii acute însoţite de semne de
insuficienţă respiratorie acută atît la locul accidentului cît şi în timpul transportului către o
unitate sanitară. Se administrează (cel mai frecvent) prin sondă nazo-faringiană, cu un debit de 6-
8l/minut sau mai mult. Oxigenul este antidotul .intoxicaţiei cu oxid de carbon, cînd trebuie să se
administreze concentraţii mari (100%) şi sub presiune crescută de 2-3 atmosfere (în barocameră).

Calmarea durerilor se face în cazuri de agresiune chimică a tractului respirator şi

digestiv şi cînd durerile sînt foarte mari. Se foloseşte: mialgin 1 fiolă (100 mg) i.m. sau forlral 1
fiolă (30 mg) i.m. în cazuri de deprimare nervoasă nu se folosesc analgeticele de tip central, ci se
administrează algocalmin 1—2 fiole i.v. sau piafen 1—2 fiole i.m.

Menţinerea funcţiilor vitale în cazurile de insuficientă respiratorie acută se asigură

respiraţia artificială la locul accidentului în timpul transportului, la camera de gardă. Intoxicatul
este culcat obligatoriu în decubit lateral, avînd căile aeriene libere.In caz de oprire a circulaţiei
vor fi aplicate măsurile de resuscitare cardiorespiratorie. Nu se va administra intracardiac
adrenalină sau izoproterenol în intoxicaţii cu compuşi organocloraţi, tetraclorură de carbon,
derivaţi de petrol etc.
Crearea accesului la o venă încă de la domiciliu sau locul accidentului, cînd se prevede
o prăbuşire a tensiunii arteriale este obligatorie. Se face printr-o puncţie venoasă şi montarea
unei perfuzii cu glucoză 5% sau cu ser fiziologic.
Inainte de instalarea perfuziei se recoltează sînge pentru determinarea grupei sangvine.
Sîngele se trimite la spital o dată cu bolnavul.

UNIVERSITATEA BBIOTERRA BUCURESTI

FACULTATEA DE ASISTENTA MEDICALA GENERALA
INDRUMATOR : DR. FURDU LUNGUT EMILIA
STUDENT: MIHAILA CRISTINA, ANUL III, GRUPA 2