ÎNGRIJIRI ÎN GASTROENTEROLOGIE

Factorii de risc exogeni în bolile digestive

1. Alcoolul şi cafeaua consumaţi abuziv produc ulcer. Prima dovadă a acţiunii iritante a alcoolului
asupra mucoasei aparţine Dr. Beaumont care a avut prilejul să studieze mucoasa gastrică a unui
etilic cu gastrectomie.
El a descris modificările morbide care apăreau după consumul în abuz de whisky, lichior,
vin sau bere, când acestea continuă câteva zile. După 4-5 zile de abstinenţă modificările dispar şi
reapar la reluarea consumului unor mari catităţi de alcool.
2. Tabagismul
Există dovezi pertinente că fumatul reprezintă un factor etiologic important în producerea
gastritei şi ulcerului gastro-duodenal.
3. Agresiunile termice
S-au făcut experimente în legătură cu rolul mâncărurilor şi băuturilor fierbinţi în
determinarea gastritei şi ulcerului. Ingestia de ceai şi alimente fierbinţi (46,3* C) produce leziuni
gastrice cât şi alimente prea reci de la frigider.
4. Medicamentele
Consumul de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene produce leziuni ale mucoasei
gastrice. Fenilbutazona creşte concentraţia de acid clorhidric. Salicilaţii dintre care: aspirina are
acţiune corozivă asupra mucoasei gastrice, de aceea se administrează cu pansamente gastrice care
neutralizează acţiunea. Indometacina are efecte asemănătoare.
Consumul unui medicament alcătuit din aspirină, fenacetină şi cofeină dezvoltă ulcer
gastric.
Cortizonicele administrate în doze mari şi timp îndelungat produc leziuni gastrice.
5. Factorii infecţioşi
Infecţia cu Helicobacter pylori provoacă leziuni, inflamaţii ale mucoasei gastrice.
Helicobacter pylori cunoscut sub denumirea de Campielobacter pylori, este un microorganism
flagelat cu o lungime de 2,5 mm şi grosime de 0,5 mm cu înveliş neted. Există mai multe varietăţi
de Helicobacter pylori, între care cea mai virulentă produce citotoxine vacuolare.
6. Factorii alimentari
Orarul neregulat al meselor expune mucoasa gastrică la un exces de secreţie. Alimentele
condimentate, acriturile şi murăturile au acţiune ulcerogenă prin stimularea excesivă a secreţiei
gastrice.
Consumul de alcool, cafea şi alte băuturi care conţin cofeină (cola) măresc riscul pentru
dezvoltarea ulcerului gastro-duodenal, deoarece stimulează secreţia acidă a stomacului.
7. Factorii genetici
Incidenţa familială a bolilor digestive aste menţionată în 15-50% din cazuri. Descendenţii
din părinţi ulceroşi prezintă manifestări clinice ulceroase precoce. Rudele bolnavilor cu ulcer
gastric au o prevalenţă de 3 ori mai mare a ulcerului decât populaţia generală. Unii autori clasifică
bolnavii cu ulcer duodenal în două grupe:
a) grupa cu debit clorhidric normal: - manifestă o prevalenţă mai mare pentru personele cu
grupa sanguină OI, care au o incidenţă mai mare la hemoragie digestivă şi perforaţie şi nu
au o istorie familială de boală ulceroasă;
b) grupa cu debit clorhidric maximal crescut de două ori mai mult decât normal: predomină
grupele An, Bm, ABiv, fac rar complicaţii hemoragice şi au antecedente familiale de boală
ulceroasă.
8. Factorii psiho-sociali
1. Modificări ale personalităţii:
S-a demonstrat că bolnavii de ulcer prezintă o sensibilitate şi o excitabilitate exagerate.
Caracterul sezonier al evoluţiei ulcerului gastro-duodenal se aseamănă cu evoluţia clinică a
nevropaţilor şi deprimaţilor.

1
 2. Frecvenţa bolii este mai mare la populaţiile cu nivel socio-economic dezvoltat.
3. Boala este mai frecventă în mediul urban.
4. Incidenţa creşte în timpul calamităţilor, războaielor, bombardamentelor.
5. Stresul social - şomajul, angajaţi temporari, preocupaţi de starea materială precară şi care
nu respectă condiţiile de odihnă.
Tensiunile emoţionale şi anxietatea predispun la formarea ulcerului prin stimularea
secreţiei clorhidrice.
9. Factorii endocrini
Bolnavii cu hiperparatiroidism au o incidenţă crescută a ulcerului.
Bolnavii cu boală Cushing au o incidenţă crescută a ulcerului prin hipersecreţie gastrică, iar la
cei cu boală Addison cazuri de ulcer sunt rare.
ANALIZE DE LABORATOR
1) Investigaţia secreţiei salivare se face prin:
- examen biochimic din salivă şi determinarea pH-ului (VN = 5,75 - 7,50); se recoltează saliva
(eprubete curate şi uscate) se etichetează şi se trimite la laborator .
2) Investigarea pancreasului:
Amilaza serică: se recoltează prin p.v. 2 ml sânge fară anticoagulant VN = 16-32 u.W.
(Wohlgemuth).
Amilazuria: se recoltează din urina de dimineaţă câţiva ml în recipiente curate şi uscate VN =
32-64 u.W.
- Investigarea funcţiei hepatobiliare: se recoltcază sânge prin p.v. 5ml fără anticoagulant
Proteinelor totale VN = 60 - 80%; Electroforeza,TGP (ALAT) = 5 - 4 0 u.i. < 35 u/l TGO (ASAT)
= 5 - 2 5 u.i.GGT(gamaGT) = 11 - 50 u/l creşte la consumatorii de Etanol LDH(lactic
dihidrogenaza) - VN = 40-160 u/l ;FA (Fosfataza alcalină) Sideremia (fier seric) Cupremia
(cupru seric) VN = 70-140 pg%; cresc în hepatite toxice.Bilirubinemia totală VN = 0,2-1 mg%.
Alfafetoproteina se recoltează prin p.v. fără anticoagulant VN = 6 ku/1.
Recoltări din urină:
Examen sumar de urină : - se recoltează câţiva ml de urină dimineaţa Ia prima micţiune în
sticluţe curate şi uscate; se determină prezenţă albuminei, glucozei şi sedimentul. Urobilinogen: -
se recoltează la fel cu sumarul de urină. VN = 0,05 - 2,5 mg/24h

Puncţia abdominală (paracenteza)

Definiţie : Puncţia abdominală sau peritoneală reprezintă pătrunderea cu un ac de puncţie
prin peretele abdominal în cavitatea peritoneală cu scopul de a recolta lichid. Paracenteza este
puncţia abdominală cu ajutorul unui trocar cu scopul de a evacua lichidul de ascită în cazul
cirozelor ascitogene cu lichid în cantitate mare.
Scop:
explorator de punere în evidenţă a prezenţei lichidului;
- recoltare de lichid pentru analize de laborator;
- terapeutic de evacuare a lichidului de ascită ;
- pentru efectuarea dializei peritoneale.
Rolul asistentei: pregătirea materialelor, pregătirea bolnavului, servirea medicului, îngrijirea
bolnavului după puncţie.
Pregătirea materialelor.
- sterile aşezate pe un câmp chirurgical: - ace de puncţie, trocar gros cu diametru 3-4 mm cu
mandren ascuţit şi unul bont de rezervă; seringi 5-20ml ,ace 5-6cm, pense hemostatice,
comperse, tampoane, tub prelungitor , eprubete, mănuşi chirurgicale, mediamente
anestezicelocale, tonicardiace;
- nesterile:
- romplast, cilindru gradat, eprubete, găleată de 10 1 pentru colectarea lichidului de ascită;
cearşaf sau aleză; tăviţă renală, paravan.

2
Pregătirea bolnavului:
- pregătirea psihică: se informează, se explică sumar tehnica, se ia consimţământul, se
asigurăintimitatea;
- pergătire fizică: - se spală locul cu apă şi săpun, se rade pilozităţile unde este cazul, se
dezinfetează cu alcool iodat; locul puncţiei poate fi în fosa iliacă stângă pe linia Monroe-
Richter, la locul de unire a 1/3 externe cu cea medie a liniei ce uneşte spina iliacă superioară cu
ombilicul; puncţia se mai poate efectua la mijlocul liniei ce uneşte ombilicul cu pubisul;
se trimite bolnavul să urineze; unde este cazul se efectuează sondaj vezical;
- se dezbracă bolnavul la nivelul regiunii abdominale, se măsoară circumferinţa abdominală;
poziţia la început decubit dorsal peste aleză sau un cearşaf păturit; după puncţie care este
efectuată de medic, asistenta va aşeza pacientul care face paracenteză în decubit lateral
stâng, la marginea patului; pentru menţinerea acestei poziţii va aşeza un suport la spatele
bolnavului(o pătură făcută sul).
Tehnica execuţiei: - medicul alege locul; este ajutat de două asistente:
- una aşează pacientul în poziţie şi supravegheză starea generală , a doua dezinfectează locul
de 2 - 3 ori prin badijonare şi serveşte medicul cu instrumentele necesare în ordinea
execuţiei tehnicii;
- puncţia se execută cu anestezie locală pentru confortul bolnavului;
- se recoltează în eprubete lichidul de ascită;
- pentru evacuare lichidului de ascită se ataşează la canulă sau trocarul de puncţie un tub
prelungitor;
- se supraveghează scurgerea lichidului în vasul colector; se supraveghează pacientul;
- după evacuarea a 4-5\ \a prima paracenteză , medical va extrage trocarul, se dezinfectează
locul, se face o cută a pielii, se aplică o agrafă Michel şi se pansează steril locul;
- se strânge cearşaful în jurul abdomenului fixându-se cu ace de siguranţă.
Inrijiri după puncţie:
- repaus la pat în poziţia opusă locului puncţionării pentru a nu se scurge lichidul în
continuare;
- se măsoară circumferinţa abdominală;
- se monitorizează funcţiile vitale;
- se schimbă pansamentul şi se scot agrafele după 48-72 ore;
Produsul recoltat se eticheteză şi se trimite la laborator pentru examen citologic,
bacteriologic, biochimic.
Accidente : - infecţii prin perforare intestinului; hemoragie digestivă; colaps vascular; oprirea
scurgerii lichidului prin obstrucţie cu flocoane sau cu o ansă intestinală; se foloseşte
mandrenul în acest caz.
Examinarea radiologică a tubului digestiv
a) Radioscopia simplă de orientare “pe gol” a abdomenului
• Această examinare se face fară o pregătire prealabilă a bolnavului. în majoritatea cazurilor este
vorba de mari urgenţe, care nu permite pregătirea.
• Indicaţii:. - la bolnavii suspecţi de abdomen acut când încercările de golire a tubului digestiv şi
administrarea substanţei de contrast ar putea provoca agravarea bolii de bază cu consecinţe fatale.
Organele abdominale au aceeaşi putere de absorţie faţă de razele Roentgen şi nu pot fi
diferenţiate. în unele forme ale abdomenului acut ca : perforaţii de organe ale tubului digestiv sau
ocluzie intestinală, iau naştere transparenţe patologice prin pătrunderea aerului în cavitatea
peritoneală sau prin formarea de niveluri de lichide în ansele intestinale destinse, care realizează
contraste radiologice cu mare valoare de diagnostic.
Radioscopia sau radiologia simplă a abdomenului poate evidenţia corpi străini radioopaci
în tubul digestiv sau în organele extradigestive, ca de exemplu calculii renali. Explorarea funcţiei
motorii (motilităţii) stomacului (peristaltismiul gastric, evacuarea conţinutului stomacului) precum
şi morfologia gastrică (modificările reliefului mucoasei gastrice, leziuni ulceroase sau tumorale)

3
 sunt explorate prin examen radiologie şi examen gastroscopic al stomacului.
b) Examenul radiologie al stomacului cu substanţă de contrast
Examenul radiologie a tubului digestiv se efectuează după administrarea unei substanţe de
contrast (pe calea orală).
Scopul: - studierea morfologiei tubului digestiv şi a funcţionalităţii;
- stabilirea diagnosticului (gastrite, ulcere, tumori).
Contraindicaţii: bolnavii caşectici în stare gravă, adinamici cu tromboze, ileus, perforaţii ale
tubului digestiv, hemoragii gastro-intestinale, preritonite acute, femei gravide în prima jumătate a
sarcinii.
Materiale necesare : - BaS04 150 g , cană, apă, lingură de lemn.
Etape de execuţie :
1) Pregătirea materialelor necesare: - se pregăteşte suspensia de bariu (150g BaS04 + puţină H2O
caldă până se obţine o pastă omogenă la care se adaugă apa rece până la 200 - 300 g, se mestecă
cu lingura de lemn).
2) Pregătirea psihică a bolnavului :
se anunţă bolnavul cu 2-3 zile mai înainte;
se explică tehnica; se ia consimţământul; în
dimineaţa examenului bolnavul nu
mănâncă;
- nu fumează - măreşte secreţia gastrică.
3) Pregătirea fizică a bolnavului:
1 - 2 zile înainte de examen regim neflatuent şi uşor de digerat (supe, pâine prăjită, unt.
făinoase, produse lactate);
seara în ajunul examenului clismă evacuatoare;
- este condus la serviciul radiologie.
4) Participarea la examen:
bolnavul dezbracă toracele, i se oferă cana cu BaS04 ; la
comanda medicului va înghiţi; după examen va fi condus în
salon;
este readus la serviciul radiologiei după 2, 8, 24 h pentru a urmări sub ecran evacuarea
stomacului, umplerea intestinului subţire şi a colonului;
5) îngrijirea bolnavului după examen
după examen se administrează bolnavului 1 linguriţa ulei de parafină;
scaun colorat în alb.
La copii mici sulfatul de bariu se corectează gustul cu cacao, lămâie, se administrează cu linguriţa,
iar la sugari se administreză prin sondă sterilă specială de unică folosinţă.
Cu 2-3 zile înainte de examen se evită administrarea de purgative sau medicamente ce
conţin Bismut, Iod, Calciu împiedică vizibilitatea organelor. Nu se execută sondaj gastroduodenal
înainte de examenul radiologie, irită mucoasa, produce hipersecreţii.
c) Examenul radiologie al colonului
Colonul se poate examina radiologie prin clismă baritată = irigoscopie/irigografie metodă
de elecţie în explorarea colonului.
Pregătirea bolnavului: - regim dietetic o zi lipsit de reziduri celulozice şi alimente care
fermenteaza în cantitate redusă;
- administrare de purgative;
- clismă evacuatore seara şi în dimineaţa examinării;
- tuşeu rectal prealabil.
Tehnica: - la radiologie se pregăteşte suspensia de sulfat de bariu 500g + 1000ml apă călduţă, se
efectează clisma după tehnica cunoscută, după care se face ex. radiologie atât în faza de umplere
cât şi după evacuare.
Irigoscopia este necesară în diagnosticul cancerului de intestin gros, a tumorilor, a

4
rectocolitei ulcero-hemoragică, diverticuloză, polipoză familială.
d) Colecistografla orală cu Razebil
Colecistografia este examenul radiologie al vezicii biliare, opacifiată cu ajutorul substanţelor de
contrast care se administrează pe cale orală.
Pregătirea bolnavului: regim alimentar, se efectuează dimineaţa pe nemâncate.
Tehnica : - substanţa de contrast se administrează per os cu 12 - 16 h înainte de radiografie (Razebil
4-6 tablete, acid iopanoic);
- a doua zi se face radiografierea hipocondrului drept;
- se administrează prânz colecistokinetic Boyden - 2 gălbenuşuri de ou cu zahăr, 30 min. se stă în
decubit lateral drept apoi se fac radiografii la 15-30- 45-60 min.
Metoda este tot mai rar folosită fiind înlocuită cu echografia.
Echografîa ficatului, colecistului şi pancreasului
Este metoda de elecţie pentru colecist, pentru că prezintă avantajul vizualizării directe a
pereţilor, conţinutului vezicii biliare, a căilor biliare, ficatului şi pancreasului. Este o metodă
rapidă, se face fară pregătire, în urgenţe (colici) este ieftină rezolvând peste 90% din patologia
biliară.
Pregătirea bolnavului este sumară, poziţie decubit dorsal relaxat, se aplică gel acustic pe
tegumente, la nivelul hipocondrului drept. La indicaţia medicului poziţia se poate schimba în
decubit lateral stâng, îngrijiri după echografie:
- ştergerea pacientului cu o compresă de tifon de gel.
Scintigrafia digestivă
Scintigrafia este explorarea care cu ajutorul unui radiotrasor evidenţiază modificările
tractului gastro-intestinal, ficatului şi splinei.
Indicaţii:
- bolile stomacului - sindroame dispeptice, neoplasme;
bolile intestinului - maladii inflamatorii cronice , tumori, hemoragii;
bolile ficatului + căile biliare - colecistita acută, hepatită cronică, hepatom, hemangiom
hepatic, ciroză hepatică şi biliară, anastomoze bilio- digestive;
boli pancreatice - tumori.
Pregătirea bolnavului: - se anunţă bolnavul să nu mănânce în ziua examenului;
- se însoţeşte pacientul la laboratorul de medicină nucleară;
- dimineţa se va administra bolnavului omletă amestecată cu substanţa radioactivă - techneţiu sau
suc de fructe amestecat cu Indium DTPA .Acestea se pot administra şi simultan. După
administrarea lor se va urmări distribuţia radiotrasorului pe monitor după care se vor realiza
imagini seriate în care se va urmări dimensiunea, conturul precum şi modificările de la nivelul
organelor explorate.
Scintigrama hepatică este înregistrarea automată a radioactivităţii hepatice, după administrare de
substanţă marcată cu un izotop radioactiv: Roz Bengal, Techneţiu.
Cel mai frecvent se administrează Techneţiu pe calea i.v., iar după 1-1,5h se detectează cu
ajutorul unui contor de scintilaţie rezultând scintigrama.
Scintigrama indică imaginea ficatului constituită din densităţi de semne (liniuţe paralele,
puncte) pe hârtie sau film scintigrafic.

ENDOSCOPIA APARATULUI DIGESTIV

Scopul:
-diagnostic: de descoperire în faze incipiente a modificărilor anatomopatologice, prelevări
de biopsii pentru examenul histopatologic ale peretelui stomacului, duodenului (polipi).
- terapeutic: - îndepărtarea corpilor străini; hemostază.
Pregătirea materialelor :

5
 Pe un câmp steril asistenta va pregăti :
- fibroscopul cu toate anexele sterile;
- sondă esofagiană de cauciuc cu deschiderilateralepentruanestezia traiectului;
- soluţie anesteziantă sau spray lidocaină
- sondă gastrică (Faucher) pentru evacuarea conţinutului stomacului la bolnavii cu stenoză
pilorică şi o tăviţă renală;
- sursă de lumină, oglindă frontală, oglindă laringiană, o spatulă linguală,tampoane, port
tampoane;
- seringi de 2 ml cu ace corespunzătoare;
- glicerină sterilă pentru lubrefierea tubului gastroscopului, a sondelor esofagiene şi gastrice.
Pregătirea bolnavului:
- se execută dimineaţa pe nemâncate ;
- cu o zi înainte (seara), în caz de stenoză pilorică se va face o spălătură gastrică cu apă
călduţă pentru completa evacuare ;
- se interzice fumatul în ziua examinării;
- cu 45-50 min. înainte de probă, bolnavul primeşte un diazepam f i.m şi atropină i.v.
- îndepărtarea protezelor unde e cazul;
- după 15 min. medicul începe anestezia locală prin badijonarea sau pulverizarea bazei
limbii şi faringelui. Apoi se introduce în esofag sonda cu deschideri laterale pentru anestezia
pereţilor esofagului.
- poziţia bolnavului culcat pe masa de examinare în decubit lateral stâng , după începera
operaţiei nu este permisă mişcarea.
Rolul asistentelor în timpul examinării'.
- prima asistentă asigură poziţia capului bolnavului, în extensie forţată şi ţine tăviţa
renală;
a doua asistentă ajută medicul la introducerea aparatului, Iubrefiindu-1, prezintă
apoi instrumente, tampoane, iar la cererea medicului mânuieşte para de cauciuc.
- Extragerea tubului se face încet de către medic având grijă să nu se atingă
dinţii.
Ingrijirea bolnavului după intervenţie:
- bolnavul elimină mucus şi prin câteva eructaţii elimină aerul introdus cu para de
cauciuc
- (asistenta va ajuta cu sonda pentru a elimina gazele);

6
-timp de 2-3 ore de la terminarea examenului nu va mânca, şi nu va bea până la trecerea
efectului anestezicului;
- se fac inhalaţii cu mentol pentru a evita senzaţiile neplăcute din gât, regim hidric în caz
de tumefieri şi dureri amigdaliene.

Colonofibroscopia
DefiniţiePrin colonoscopie se înţelege vizualizare intestinul gros pe toată lumgimea lui .
Scopul: - explorator - inspecţie şi prelevări de biopsii pentru depistarea cancerului
de colon; .
- terapeutic (curativ): extirpări şi cauterizări de polipi, injectare de
medicamente citostatice intratumoral, hemostază, extragere corpi străini.
Materiale necesare :
- colonoscop cu toate anexele sterile ;
- ulei de vaselină pentru lubrefierea tubului;
- mănuşi sterile două perechi;
- medii de cultură pentru examenul bacterilogic ;
- eprubete cu soluţii fixatoave pentru examenul biopsie sau ţesuturi îndepărtate în timpul
intervenţiei.
Pregătirea bolnavului:
• psihică - se va explica importanţa examenului, se ia consimţământul;
• fizică: - cu 2-3 zile înainte bolnavul primeşte regim dietetic fară celuloză, de preferinţă
hidro-zaharat, fară lapte;
-cu 16 ore înainte se face lavajul intestinal administrându-se bolnavului un purgativ
Fortrans
-nu se administreză medicamente care coloreză scaunul preparate de Fe, cărbune;
- ! seara se face o clismă evacuatoare dacă mai este necesar;
- în caz de diaree nu se va da purgativ,
- în ziua examenului bolnavul va primi o premedicaţie cu 10 mg diazepam, scobutil 1 tb.
Examinarea se face la serviciul de endoscopie.
Colonoscoapele sunt endoscoape din fibre de siclă cu L = 165-185 cm, cu diametru = 12-
13 mm capabile să intubeze tot colonul până la cec, prevăzute cu dispozitive de reglare a
sistemului optic 1- 2 căi de biopsie , de electrocogulare etc.
Recent s-a construit videoendoscopul care înlocuieşte vizualizarea directă la capătul
fibrei optice cu transmiterea imaginii la un sistem video examinarea endoscopică şi dirijarea
aparatului facâdu-se pe un monitor de T.V.
Poziţia bolnavului: decubit lateral stâng cu coapsa dreaptă flectată pe abdomen iar
membrul inferior întins
Rolul asistentei în timpul examenului:
lubrefiază segmentul distal al
colonoscopului,
- menţine poziţia bolnavului aducâdu-1 la nevoie în decubit dorsal;
serveşte medicul cu accesoriile aparatului pentru executarea manevrelor de investigaţie şi
tratament;
examenul durează 20 minute - 1 oră în funcţie de scop ;
supraveghează starea generală a bolnavului - puls, respiraţie, culoarea feţei.
Sarcinile asistentei după terminarea examenului:
- bolnavul transportat în salon şi supravegheat ;
aplicarea tubului de gaze în caz de distendie abdominală sau dacă nu se rezolvă spontan ;

7
 - probele recoltate vor fi trimise Ia laborator cu bilete completate ;
- colonoscopul va fi curăţat şi sterilizat.
- timp de 2-3 ore de la terminarea examenului nu va mânca, şi nu va bea până la trecerea
efectului anestezicului;
- se fac inhalaţii cu mentol pentru a evita senzaţiile neplăcute din gât, regim hidric în caz de
tumefieri şi dureri amigdaliene.
ENDOSCOPIA CAPSULARĂ CU VIDEOPILULA
Institutul de Gastroenterologie din Iaşi a folosit pentru prima dată în România
videopilula în martie 2004 la un pacient cu anemie a cărei cauză nu a putut fi descoperită la
gastroscopia clasică şi nici la colonoscopie.
Pregătirea bolnavului :
-pacientul nu va mânca 12 ore înainte de examen ; capsula se înghite
dimineaţa pe stomacul g o l ; cu 2ore înainte pacientul poate bea apă ;
-după înghiţirea capsulei bolnavul nu are voie să se alimenteze 4 ore, tranzitul
gastric al capsulei dureză aproximativ 1 oră ; la 3, 5 - 4 ore urmează
investigarea intestinului subţire ;
-pacientul poartă în jurul abdomenului o centură cu recorderul timp de 8 ore şi poate să-şi
desfăşoare activitatea normal.
Videocapsula are numai 4g, lungime = 26 mm, diametru = 11 mm fiind asemănătoare cu o
vitamină mai mare şi este prevăzută cu o cameră digitală, 4 leduri de iluminare a zonei filmate,
baterii şi o antenă pentru transmiterea informaţiilor prin unde radio ,capsula se elimină singură la
24 - 48 ore.
Indicaţii:
-vizualizarea mucoasei intestinului subţire pentru precizarea diagnosticului;
- depistarea leziunilor vasculare, ulcere, tumori;
- depistarea maladiei Crohn.
Contraindicaţii: - pacienţii purtători de pace- maker ;
- pacienţii suspectaţi de obstrucţii, stricturi, fistule ;
- pacienţii cu tulburări de deglutiţie.
Avantaje : - este uşor tolerată de bolnavi;
poate fi efectuată şi la copii de 10- 18 ani.

METODE DE TRATAMENT ÎN GASTROENTEROLOGIE

Tratamentul hidromineral:- reprezintă terapia cu ape minerale. Cele mai folosite izvoare de
apă minerală în tratament se găsesc în urmatoarcle staţiuni: Sângeorz, Slănic - Moldova,
Malnaş, Borsec.
Regimul dietetic reprezită baza tratamentului în bolile digestive.
Alimente cu acţiune vitalizantă şi cu rol protector indicate în alimentaţia omului sănătos şi
bolnav sunt:
1. - Drojdia de bere. Conţine: 50% proteine digerabile, 14 minerale esenţiale, 17 vitamine
(grupul B - toate) şi ergosterol = provitamina D.
Se administrează 1 linguriţă / zi la masă amestecată în supă. Este indicată la: denutriţi,
diabetici (contribuie la digestia şi utilizarea glucidelor), la sportivi, rol protector pentru ficat
2. - Germenele de grâu conţine proteine complete cu toţi aminoacizii esenţiali, săruri de Fe,
Mg, vitaminele B şi E.
Se administrează în: convalescenţă, stări de depresie, anemii, sarcină, lactaţie, tulburări
intestinale 2-3 linguriţe pe zi.

8
 Se pun boabele de grâu în apă 24 ore vara şi 36 ore iarna.
3. - Polenul conţine proteine, zahăr, grăsimi minerale, oligoelemente, toate vitaminele,
hormoni, enzime, previne îmbătrânirea şi reface denutriţia.
4. - Pătrunjelul conţine 200 mg vitmina C, 60 mg provitamina A, 240 mg Ca, Fe. Are efect
antiseptic, indicat în rahitism, TBC, anemie. Se consumă ca atare.
5. - Iaurtul conţine vitamina B, Ca, proteine, protejează flora intestinală, împiedică putrefacţia.
Se administrează câte 6 linguriţe pe zi timp de 10 zile.
Tratamentul medicamentos
- se face cu: antiacide, antispastice, antialgice, antiemetice, antiflatulente, antiulceroase,
laxative şi antiinfecţioase intestinale, antibiotice, antiinflamatore, hepatoprotectore,
anticolinergice, colertice, colecistokinetice, reglatoare ale motilităţii intestinale şi citostatice.
Tratamentul chirurgical
în caz de ulcer perforat, stenoză pilorică, risc de malignizare la bolnavii ulceroşi cu
vârsta mai mare de 40 de ani, hemoragie digestivă, pancreatită, peritonită, cancer colon,
stomac, rect, litiază biliară, ocluzii, apendicită etc..

Ingrijirea bolnavului cu colică biliară

Definiţie. Colica biliară (veziculară sau hepatică) este o durere acută, violentă, localizată
în hipocondrul drept, cu iradiere până la coloana vertebrală, umărul şi omoplatul drept.
Cauze: - litiaza biliară - este prezenţa de calculi în vezicula biliară şi canalele biliare intră şi
extrahepatice;
- colecistita acută - survine din cauza obstrucţiei canalului cistic (litiază cistică) şi infecţiei
pereţilor veziculei biliare;
- angiocolitele - afecţiuni inflamatorii ale căilor biliare;
- colecistita cronică şi diskinezii biliare - sunt tulburări ale motricităţii veziculei biliare;
parazitoze intraveziculare (Giardia).
Simptome:
- durerea - debutează în hipocondrul drept sau în epigastru, se accentuează progresiv, atingând
intensitatea maximă la câteva ore şi cedează brusc sau lent;
- greţuri, vărsături, pot avea conţinut alimentar sau bilios;
- icter - coloraţia se datoreşte unui edem, spasm, reflex al sfincterului Oddi şi se poate instala
fără să existe un obstacol prin calcul de coledoc;
- frisonul - când este infecţia căilor biliare, urmat de transpiraţii abundente, stare
generală proastă;
- febra - apare mai ales în colecistita acută şi angiocolite prin infecţii cu germeni microbieni.
Intervenţii de urgenţă:
Colicile biliare de intensitate şi durată mică, fară complicaţii pot fi tratate la domiciliu
prin:repaus la pat;
- regim alimentar;
antalgice, pungă cu gheaţă în hipocondrul drept,
antispastice (No-spa , Lizadon, Scobutil), antiemetice Metoclopramid.
Intervenţiile asistentei în spital:
- CVP şi recoltează sânge pentru: - leucogramă, bilirubina, ionogramă sanguină, RA, azot,
glicemic, amilazemie;
- recoltează urină pentru: ex. Sumar, urobilinogen, pigmenţi biliari;
- pregăteşte bolnavul pentru echografie;
- administrează calmante pentru dureri doar la indicaţia medicului, antispastice:

9
- NO-SPA f i.m., Scobutil sau parenteral, antalgice - Algocalmin. Dacă nu cedează colica se
recurge şi la Mialgin la recomandare.
-combate vărsăturile; se supravegheză şi se dă o cană cu apă rece bolnavului..
- previne infecţiile administrând : antibiotice Ampicilină .
- montează o perfuzie cu soluţii hidroelectrolitice pentru corectarea tulburărilor
hidroelectrolitice;
-în caz de evoluţie nefavorabilă medicul recomandă tratament chirurgical.

Ingrijirea bolnavului cu pancreatită acută

Pancreasul este o glandă cu dublă secreţie:

- exocrină - secretă fermenţi digestivi (Tripsina, Amilaza, Lipaza);
- endocrină - elaborează insulina şi glucagonul, cu rol în metabolismul glucidic.
Pancreasul este un organ retroperitoneal situat înapoia stomacului.
Definiţia.Pancreatita acută este o afecţiune caracterizată prin inflamaţia edematoasă necrotică
sau necrotico-hemoragică.
Cauze: - litiaza biliară, obstrucţia canalului pancreatic, consumul excesiv de alcool, infecţii,
cauze toxice (intoxicaţii cu ciuperci), ulcerul duodenal, obezitatea etc.
Problemele bolnavului:
-debutul bolii este brusc cu durere abdominală localizată în etajul superior “în bară” cu
iradiere în spate;
-vărsături: alimentare, bilioase sau hemoragice; meteorism;
- tulburări de tranzit (constipaţie, ileus dinamic);
- stare de şoc.
Atitudinea de urgenţă:
- internare de urgenţă în spital.
Intervenţiile asistentei la domiciliu:
- nu va administra nimic per oral;
- calmează durerea administrând: Algocalmin IM, Bicarbonat desodiu o linguriţă per oral;
aplică pungă cu gheaţă pe abdomen;
canulează o venă şi monteză o perfuzie cu ser fiziologic, ser glucozat 5%.
In spital:
- recoltează sânge pentru: - Amilazemia, ,glicemia,VSH,Bilirubina, leucocite;
- recoltează urină pentru:- Amilazuria, Glicozuria;
- introduce osondă de aspiraţie duodenală “a demeure”;
- pregăteşte pacientul pentru examenul radiologie abdominal “pe gol” (exclude ulcerul
perforat) sau pentru echografie;
-administreză calmante , antispastice la indicaţia medicului;
supraveghează funcţiile vitale
- administrează soluţii hidrolectrolitice în perfuzie iv. pentru reechilibrarea hidroelectrolitică;
antibiotice în caz de infecţii.
Dacă tratamentul medical nu ameliorează starea clinică medicul va decide conduita
terapeutică prin intervenţie chirurgicală.

Ingrijiri generale acordate bolnavilor hepato-biliari

1. Repaus absolut la pat, fizic şi psihic

a) în perioada acută - decubit dorsal;

10
b) în ciroze ascitogene - ce poziţie este comodă bolnavului;
c) în pancreatita acută - decubit dorsal;
d) în colica biliară - “cocoş de puşcă”.
2. Alimentaţia
a) Mese mici şi dese;
b) in perioada acută a Hepatitei - fără grăsimi, fără alimente meteorizante, proteine
progresiv: brânză de vaci, came fiartă, grătar; se dau grăsimi vegetale: ulei, unt cantităţi
mici; sunt interzise băuturile alcoolice;
z) în ciroze - regim desodat;
i în afecţiuni biliare nu se dau alimente meteorizante, nu se dau grăsimi animale, ouă; se dau
făinoase, budinci, came albă;
3. Se urmăreşte:
- temperatura;
- culoarea mucoaselor şi tegumentelor;
- pruritul;
- culoarea scaunelor;
- culoarea şi cantitatea urinei;
- edemele;
- modificări de comportament;
- aportul de lichide;
- greutatea corporală
4. Investigaţii: examene din sânge, sondaj duodenal, examen radiologie, puncţia
abdominală, laparoscopie.
5. Se administrează medicamentele prescrise:
- antispastice: Nospa, Scobutil,
- antiemetice: Metoclopramid;
- coleretice: Colebil, Bilicol, Anghirol;
- în ciroze: Cortizon, diuretice, vitamine: B, C, E, antiemetice, extracte de ficat,
hepatoprotectoare.
6. Hidratarea: - oral;
- perfuzie glucozată.
7. Pentru corectarea deficitului proteic se pot face perfuzii de plasmă.
8. Asigurarea igienei:
bolnavii cu ciroză hepatică sunt foarte sensibili la infecţii; nu vor fi aşezaţi în saloane cu:
angine, stafilococii cutanate, infecţii pulmonare; igiena corporală zilnică;
- unghii tăiate scurt;
- toaleta cavităţii bucale;
- respectarea cu stricteţe a regulilor de asepsie şi antisepsie.
9. Educaţia sanitară:
- respectarea repausului fizic şi psihic;
- respectarea regimului dietetic;
- interzicerea alcoolului, tutunului, cafelei.
Reguli de îngrijire a bolnavilor cu boli hepatobiliare:
1. Respectarea normelor de prevenire a răspândirii infecţiilor, deoarece simptomatologia
hepato-biliară poate ascunde adesea o boală infecţioasă.
2. Recunoaşterea modificărilor psihice, ca: somnolenţă, obnubilare, comă, anxietate,
depresie.
3. Internarea obligatorie în spital a urgenţelor medicale sau medico-chirurgicale: Colecistita

11
 acută, Insuficienţa hepatică acută.
4. Informarea medicului asupra simptomatologiei exacte pentru diferenţierea afecţiunilor
hepato-biliare de simptomatologiile abdominale, cum ar fi: greţuri, vărsături, frisoane,
febră.

12