CURS 7

ARITMII CARDIACE 

Aritmiile cardiace pot avea drept cauza: tulburarile de ritm cardiac si tulburarile de
conducere atrio-ventriculara.

TULBURARILE DE RITM CARDIAC 

TAHICARDIA SINUSALA – reprezinta accelerarea ritmului cardiac peste valorile

normale admise. La adult , frecventa se situeaza intre 100-180/min, iar la nou nascut
poate depasi 200/min.

Cauze: la persoanele normale – anxietate, efort fizic, distonii neurovegetative, dupa

cafea, ceai, alcool si tutun; in stari patologice - hipertiroidie, boli febrile, insuficienta
cardiaca, stair de soc, miocardite, endocardite, pericardite, anemii; deasemeni dupa
unele medicamente.

Clinic: ritm cardiac frecvent si regulat.

Tratamentul pentru tahicardia fiziologica este reprezentat de beta-blocanti cu actiune

prelungita de tipul atenolol, metoprolol.

BRADICARDIA SINUSALA 

Ritmul cardiac determinat de nodulul sinusal variaza intre 40-60/min.

Cauze: la persoane sanatoase – sportivi, cei care desfasoara o munca fizica grea, in
somn, distonie neurovegetativa; in stari patologice – hipotiroidie, hipertensiune
intracraniana, icter mecanic, infarct miocardic, tulburari electrolitice (hiperkaliemie);
dupa unele medicamente – digitala, betablocante.

Clinic: ritm rar, regulat, care se accelereaza la efort.

EXTRASISTOLELE 

Extrasistola reprezinta o contractie a inimii determinata de un impuls, care are punct de

plecare un focar ectopic. Aceasta inseamna ca impulsul nu pleaca din nodulul sinusal.
In acest caz sistola cardiaca apare intotdeauna mai devreme decat ar trebui sa apara
urmatoarea sistola normala a cordului. 3

In functie de pozitia focarului ectopic, extrasistolele vor fi : a) supraventriculare – cand

focarul ectopic este situat deasupra sau in interiorul septului atrio-ventricular

b) ventriculare – cand focarul ectopic este situat la nivel ventricular.

Apar dupa consum de cafea, alcool, fumat, surmenaj, emotii, postprandial, miocardite,
cardiopatie ischemica, infarct, cardita reumatismala, cardiopatie hipertensiva,
administrare de droguri, hipertiroidism, tulburari electrolitice (hipercalcemie,
hiperpotasemie).

TAHICARDIA PAROXISTICA 

TP este o tulburare de ritm caracterizata printr-o frecventa cardiaca crescuta, peste

160-180/min, cu ritm regulat, care survine in atacuri ce apar brusc, dureaza un timp
variabil si au un sfarsit brusc.

TP poate fi: a) supraventriculara si b) ventriculara.

Simptomatologie: palptatii, dureri precordiale, ameteli, cefalee, lipotimie, chiar

sincopa.

Obiectiv: TA scazuta, puls rapid, regulat si mic.

Tratament: utilizarea manevrei vagale (compresia sinusului carotidian); administrarea

intravenoasa de droguri antiaritmice: adenozina, verapamil, propranolol, metoprolol.

FIBRILATIA ATRIALA 

FA este o aritmie in care activarea atriala este desincronizata, sub forma unor unde
foarte frecvente (peste 400-500/min), neregulate si superficiale. Practic dispare sistole
atriala.

Cauze: valvulopatii (mai frecvent SM), cardiopatie ischemica, hipertiroidism, cardiopatie

hipertensiva, embolii pulmonare, boli infectioase, etc.

Prin disparitia sistolei auriculare, in FA scade umplerea ventriculara si deci scade

debitul cardiac si, deasemeni, se creeaza conditii favorabile formarii de trombi
auriculari.

Simptomatologia este in functie de modul de debut al FA si de frecventa ventriculara.

In FA paroxistica, cu frecventa ventriculara crescuta, apar palpitatii, dispnee, anxietate.
FA cronica, cu frecventa ventriculara normala, este, de obicei, bine tolerata.

Clinic exista aritmie completa si deficit de puls (frecventa batailor la inima mai mare
decat pulsul radial), cu puls neregulat si amplitudine inegala.

Tratamentul - in urgenta (FA paroxistica)fibrilatia este redusa prin electroconversie.

Cand bolnavul este stabilizat hemodinamic, se poate face reducere medicamentoasa cu
procainamida sau amiodarona.

FLUTTERUL AURICULAR 
FlA este asemanator cu FA, fiind caracterizat prin contractii auriculare cu ritm regulat si
cu o frecventa in jur de 300/min, din care numai o parte se transmit la ventriculi (2/1,
3/1, 4/1), in mod regulat sau neregulat.

Cauzele si simptomele sunt aceleasi cu ale fibrilatiei atriale.

Obiectiv vom avea un ritm cardiac regulat sau, mai rar, neregulat, tahicardic sau nu.

FIBRILATIA VENTRICULARA 

FV reprezinta cea mai severa tulburare de ritm si cauza cea mai frecventa a mortii
subite cardiace. Ventriculii in fibrilatie se contracta parcelar, anarhic, cu o frecventa
foarte mare, fiind incapabili sa realizeze sistola ventriculara, cu consecinte
hemodinamice catastrofale: incetarea functiei pompei cardiace, prabusirea debitului
cardiac si a TA.

Cauze: cardiopatie ischemica, traumatisme toracice, electrocutare, interventii

chirurgicale pe cord, substante anestezice, etc. 4

Simptome: pierderea constientei, midriaza, convulsii, TA prabusita, disparitia pulsului si

a zgomotelor cardiace; daca criza depaseste 4 minute, suferinta cerebrala devine
ireversibila.

Conversia la ritmul sinusal a flutterului atrial se face prin soc electric exern de urgenta.
Deasemeni se pot administra droguri antiaritmice: chinidina, procainamida, flecainida,
propafenona.

TULBURARI DE CONDUCERE 

Reprezinta consecinta blocarii partiale sau complete a excitatiei la nivelul uneia sau mai
multor ramuri sau fascicule ale sistemului de conducere.

TULBURARI DE CONDUCERE ATRIO-VENTRICULARE 

Tulburarile de conducere constau in diminuarea vitezei de transmitere a stimulului sau

transmiterea intermitenta sau blocarea completa a transmiterii intr-un anumit teritoriu
cardiac.

Cauze: leziuni inflamatorii, cardiopatie ischemica, HTA, cardiomiopatii, valvulopatii (SA),

tulburari hidroelectrolitice, intoxicatii medicamentoase.

Tulburarile de conducere se pot clasifica:

1) dupa intensitatea deprimarii conducerii stimulului – bloc de gradul I (bloc a-v

simplu), bloc de gradul II (partial) si bloc de gradul III (complet)
2) dupa sediul la care se realizeaza tulburarea de conducere – bloc sino-atrial (blocarea
propagarii stimulului din nodulul sinusal catre auriculul drept), blocuri atrio-
ventriculare (a-v) siblocuri intraventriculare (de ramura).

In blocul sino-atrial, pe ecg apar, intermitent, pauze electrice (absenta undei P si a

complexului QRS).

In blocul a-v de gradul I are loc o prelungire a timpului de conducere a-v, care se
recunoaste ecg prin prelungirea intervaluluiPQ.

In blocul a-v de gradul II, pe langa deprimarea conducerii, se inregistreaza , intermitent

sau constant, blocarea completa a acesteia, pe traseul ecg existand mai putine
complexe QRS decat unde P.

Blocul a-v de gradul III (total, complet) se caracterizeaza prin faptul ca nici un impuls
atrial nu se transmite la ventriculi, activitatea acestora fiind preluata de un centru
propriu, astfel incat activitatea atriala si cea ventriculara se desfasoara in mod
independent una de alta: undele P se succed cu o frecventa proprie (de ex. max
70/min), iar complexele QRS au o frecventa mult mai mica decat cea a undelor P (de
ex, 30/min).

Simptomatologia blocului este dependenta, in mare masura, de severitatea

bradicardiei si variaza de la simple ameteli pana la pierderea constientei. Oprirea
activitatii centrului idioventricular determina aparitia sindromului Adam-Stokes,
caracterizat prin pierderea constientei, stop respirator si convulsii.

Obiectiv pacientul prezinta bradicardie accentuata (20-40/min), fixa ( nu se modifica la

efort) si cu ritm regulat.

Tratamentul este chirurgical si presupune implatarea de pace-maker cardiac.

TULBURARI DE CONDUCERE INTRAVENTRICULARE 

Blocarea se realizeaza la nivelul unor ramuri sau fascicule ale sistemului de conducere
intraventricular.

Cauze: cardiopatii organice (ischemica, hipertensiva, reumatica, congenitala),

cardiomiopatii, tulburari electrolitice, intoxicatii medicamentoase.

Cele mai cunoscute sunt blocurile de ramura, drept si stang. Diagnosticul se pune
electrocardiografic.