Motivația lucrării

Lucrarea de față este realizată în scopul de ajuta tinerii părinți care nu s-

au mai confruntat cu o astfel de etiologie sau care au avut o serie de
manifestări în familie și nu au știut cauza.
Din dorința lor de a face totul pentru ca, copilul lor să nu mai sufere uită
că diagnosticare și tratamentul medicamentos este oferit de medicul specialist,
mai precis de pediatru.
De cele mai multe ori enterocolita pleacă de la lipsa igienei în familie sau a
preparatelor culinare necorespunzător gătite(fierte, prăjite), de aceea
profilaxia este baza de căpătâi a tuturor bolilor digestive.
Cea mai mare greșeală a tinerilor părinți, dar nu numai, este
administrarera după ureche a antibioticelor, care nu fac altceva decât să facă
mai rezistentă tulpina de agenți infecțioși și ca organismul copilului lor să
devină imun la acel medicament.
Lucrarea mea sper că va putea ajuta această categorie de părinți și va
trage un semnal de alarmă către toți care fac această greșeală, diferențierea stă
în examen coproparazitologic și coprocultura copilului.

1
 Scurt istoric

Infecția cu rotavirus este cea mai frecvenă cauză de gastroenterocolită acută

la sugari și copilul mic.
Tabloul clinic al infectiei cu rotavirus variază de la forme asimptomatice, la
forme clinice severe asociate cu colaps, prin vărsături și diaree severă. Boala
simptomatică se manifestă prin vărsături și febra moderată, urmate de diaree
apoasă fără sânge. Diareea durează între 3 și 8 zile, dar poate fi prelungită la
copii imunodeprimați. Pot fi asociate și simptome respiratorii în infecția cu
rotavirus, însă virusul nu a fost izolat din secrețiile respiratorii.
Diareea este o cauza importantă de mortalitate infantilă, în lume fiind
raportate 5-10 milioane decese anual. Dintre acestea, gastroenterocolitele acute
virale reprezintă o proporție mare, vârsta cea mai frecvent afectată fiind de la 3
luni până la 2 ani. Infecția digestivă cu rotavirusuri și alte gastroenterocolite
acute virale nu sunt numai o importantă cauză de mortalitate infantilă, ci și una
de creștere a morbidității prin alte boli, secundar malnutriției produsă de diaree
în multe cazuri.
  Transmiterea infecției de la persoană la persoană se face de regulă pe
calea fecal-orală, mult mai rar s-a demonstrat transmiterea prin secreții
respiratorii. Ocazional, au loc focare de infecție prin alimente sau apă
contaminate. În colectivitățile de copii virusul s-a depistat pe jucării, suprafețe
de paviment, mobilier, grup sanitar, etc. Transmiterea de la animale infectate la
om este foarte rară.
Imunitatea după boală protejează copilul împotriva altei infecții cu rotavirus
simptomatice.
Infecția asimptomatică cu rotavirus se întâlnește la copilul mare, dar și la nou
născuți
( protejați de anticorpi materni ).
Transmiterea infecției este redusă printr-o atentă igienă a mâinilor,
alimentației, dar și a jucăriilor, mobilierului, pavimentului, grupurilor sanitare în
colectivitățile de copii.
Este importantă de asemenea izolarea pacienților pentru a evita apariția
infecțiilor nozocomiale. Alimentația naturală reduce riscul de infecție cu
rotavirus la sugari.
Vaccinarea sugarilor a fost aprobata în US în anul 1998, oferind protecție
acestei grupe de vârstă împotriva infecției.
Vaccinul nu este prevăzut în programul de imunizări obligatorii, dar
administrarea lui este permisă și recomandată.

2
 Capitolul I
Anatomia și fiziologia sistemului digestiv

1.1. Anatomia sistemului digestiv

Aparatul digestiv (ANEXA 1) este alcătuit din organe la nivelul cărora se
realizează digestia alimentelor și ulterior absorbția lor. În același timp, la nivelul
ultimului segment al tubului digestiv, rectul, se realizează eliminarea resturilor
neabsorbabile, prin actul defecației.
Cavitatea bucală este porțiunea inițială a aparatului digestiv. Funcțiile pe
care le îndeplinește sunt: funcția de masticație pentru formarea bolului
alimentar, începutul digestiei glucidelor sub acțiunea patialinei salivare, funcția
de fonație, funcția receptoare, funcția de aparare și funcția fizionomică.

Figura 1.

Faringele este un organ care aparține atât aparatului digestiv, cât și

aparatului respirator. El se află situat în partea posterioară a cavității bucale și se
continuă cu esofagul. Prin reflexul de deglutiție, bolul alimentar trece din
faringe în esofag; prin coordonare nervoasă, musculatura formează unde
contractile care împing bolul spre cardia; sfincterul cardiei se desface,
împiedicând și refularea conținutului gastric în esofag.

3
 Figura 2.

Esofagul este un canal cilindric care începe de la faringe și ajunge în

stomac, străbătând aproape vertical întreaga cavitate toracică; după ce
traversează diafragma, mai urmează un scurt traiect abdominal. Pereții canalului
au o structură musculară, care la contracție imprimă o mișcare de propulsie a
alimentelor.
Stomacul, organ cavitar musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv
situat între esofag și intestinul subțire. Forma lui este asemanatoare cu a unei
pere, cu vârful ușor îndoit și îndreptat în sus: la examenul radiologic apare ca
litera „J" sau ca un cârlig. Forma lui este variabilă în funcție de: conținut,
tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea peretelui abdominal, poziția
individului și volumul organelor vecine. Din punct de vedere fiziologic,
stomacul primește alimentele și, datorită funcției sale motorii, le frământă, le
amestecă cu sucul gastric și apoi le evacueaza în duoden.

Figura 3.

4
 Intestinul subțire, tub care are o lungime de cinci-șase metri și care se
încolăcește în interiorul cavității abdominale în multe anse intestinale,începe la
pilor și se termină la nivelul valvulei ileo-cecale. Aici se desfășoară procesele de
digestie și absorbție a alimentelor, pentru a putea realiza mai bine absorbția,
suprafața internă este acoperită de numeroase vilozități intestinale. Constă în trei
porțiuni: duoden, jejun și ileon.
Duodenul este prima porțiune a intestinului subțire și are formă de
potcoavă, cu concavitate în sus, în care se află capul pancreasului. Are o
lungime de 25 de cm și începe la nivelul pilorului și ține până la flexura
duodeno-jejunală. Constă în patru părți: prima este oblică și începe de la pilor,
cea de-a doua este descendentă, cea de-a treia este orizontală, iar cea de-a patra
este ascendentă și se termină cu unghiul duodenojejunal, prin care se trece la
jejun. În duoden își varsă secrețiile ficatul și pancreasul și, grație acestor secreții
aici se realizeză principalele procese de digestie.
Jejunul cea de-a doua parte sau porțiunea medie a intestinului subțire, care
începe din unghiul duodenojejunal. Locul în care se unește cu ileonul este
marcat de capătul terminal al arterei mezenterice superioare. În jejun se
desfășoară majoritatea proceselor de absorbție a alimentelor.
Ileonul a treia și ultima porțiune a intestinului subțire se varsă în intestinul
gros printr-un orificiu valvular cunoscut sub denumirea valva ileocecală, care
permite trecerea resturilor alimentare în intestinul gros și împiedică refluxul lor
în cel subțire. În ileon se absorb multe alimente care nu au fost absorbite în
duoden și jejun.
Vascularizația este asigurată de ramuri care provin din artera mezenterică
superioară. Sângele venos este colectat de vena mezenterică superioară. Limfa
este colectată în ganglionii mezenterici superiori, situați în rădăcina
mezenterului.
Inervația este vegetativă, asigurată de plexul mezenteric superior desprons
din plexul celiac. Structura pereților intestinului subțire:
- Stratul mucos: căptușește interiorul întregului intestin subțire și este
acoperit de vilozități. În acest strat se găsesc numeroase glande secretoare
care produc substanțe mucoase ce protejează mucoasa de accid clorhidric
din stomac și de enzimele digestive.
- Strat submucos: este foarte subțire și conține numeroase terminații
vasculare, nervoase și țesut conjunctiv.
- Stratul muscular: este format din fibre musculare netede, dispuse
longitudinal și circular

5
 - Stratul adventicial sau seros: strat de țesut conjunctiv care îmbracă
exteriorul intestinului și care face parte din învelișul peritoneal.

Figura 4.

Intestinul gros este segmentul terminal al tubului digestiv; el începe de la

valva ileo-cecală și se termină cu anusul. Lungimea lui variază între 1,5 și 3
metri. Tub de calibru mai mare decât intestinul subțire; în el se absoarbe apa, iar
resturile de alimente care nu au fost absorbite se transforă treptat în materii
fecale. Intestinul gros este împărțit în urmatoarele segmente: cecul, colonul
ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid și rectul.
Cecul este situat în fosa iliacă dreaptă; legatura dintre ileon și cec se
realizeaza prin sfincterul ileo-cecal (formațiune musculară). Pe partea internă a
cecului se află apendicele, a cărui poziție este variabilă. Cecul are un grad de
mobilitate.
Colonul ascendent este situat în flancul drept și continuă cecul, urcând
vertical până la fața inferioară a ficatului, unde, prin unghiul hepatic (unghiul
drept), secontinuă cu colonul transvers.
Este fixat de peretele posterior al abdomenului prin peritoneu.
Colonul transvers se întinde de la unghiul hepatic până la unghiul splenic
(unghiul stâng) și este situat orizontal sau în forma literei „V".
Colonul descendent este situat în flancul stâng și se întinde de la unghiul splenic
până la nivelul crestei iliace, unde se continuă prin colonul sigmoid.
Colonul sigmoid, în continuarea precedentului, situat în fosa iliacă stângă și
în pelvis, are forma unui „S" și se întinde până la unghiul recto-sigmoidian.
Rectul este porțiunea terminală: se întinde de la unghiul recto-sigmoidian
până la anus și este situat în pelvis. Rectul comunică cu exteriorul prin canalul
anal, care continuă ampula rectală.

6
 Vascularizația colonului este asigurată de artera mezenterică superioară și
de artera mezenterică inferioară. Venele colonului sunt tributare venei porte.
Limfaticele ajung în ganglionii mezenterici superiori și inferiori.
Inervația vegetativă este asigurată de fibre vegetative din plexul mezenteric.
Structura pereților intestinului gros:
- Stratul mucos: căptușește în întegime interiorul intestinului gros și este
mult mai neted decât cel al intestinului subțire; este format din eminențe
aplatizate. În acest strat se găsesc multiple glande secretoare care produc
substanțe mucoase.
- Stratul submucos: este foarte subțire și conține numeroase terminații
vasculare, nervoase și țesut conjunctiv
- Strat muscular: este format din fibre musculare netede, dispuse
longitudinal și circular, deși cele longitudinale nu îmbracă intreaga
circumferință, ci unt grupate în niște benzi numite tenii
longitudniale.Stratul adventicial sau seros: îmbracă exteriorul intestinuliui
gros și face parte din învelișul peritoneal.

Figura 5.

7
1.2. Fiziologia sistemului digestiv
Digestia este totalitatea transformărilor pe care le suferă alimentele în tubul
digestiv. Prin digestie, alimentele sunt transformate în elemente simple, ce pot fi
absorbite în sânge și limfă. Resturile alimentare sunt evacuate sub forma de
materii fecale.
Procesul de digestie constă în două categorii de fenomene:
a) fenomene fizice, datorită cărora alimentele sunt fragmentate, amestecate
cu sucurile digestive și deplasate în tubul digestiv; 
b) fenomene chimice, datorită cărora alimentele sunt descompuse chimic în
elemente simple. Ambele categorii de fenomene se completează una pe
cealaltă. În diferite porțiuni ale tubului digestiv au loc fenomene digestive, însă
cu aspecte deosebite, legate de necesitatea transformărilor pe care trebuie să le
sufere hrana într-o porțiune 
  Digestia bucală:
a) fenomenele fizice consta în masticație, adică fragmentarea alimentelor și
în amestecul lor cu saliva. 
b) fenomenele chimice consta în transformarea amidonului în dextrină sub
acțiunea fermentului numit ptialina, conținut în salivă. Celelalte alimente nu sunt
atacate de salivă. 
În cadrul bolului alimentar, saliva își continuă acțiunea ei chimică și în esofag și
stomac, până ce alimentele sunt îmbibate în suc gastric. Formarea bolului
alimentar este urmată de deglutiție sau înghițire.
Digestia gastrică
a) fenomenele fizice constă în modificări de tonus și mișcări peristaltice.
Prin modificari de tonus pereții stomacului se destind sau se strâng, adaptându-
se conținutului gastric.
Mișcările peristaltice sunt unde de contracții ce apar la intervale scurte în
special în porțiunea orizontală a stomacului și au ca rezultat evacuarea
conținutului stomacal către duoden sau invers, către esofag și cavitatea
bucală. Aceste ultime mișcări sunt numite antiperistaltice. În acest caz vorbim
de vomă sau vărsături. Când în urma contracțiilor stomacului se elimină doar
gaze din stomac, vorbim de eructații.
b) fenomenele chimice constă în acțiunea sucului gastric asupra proteinelor
și grăsimilor. Ca rezultat al digestiei gastrice, alimentele sunt transformate într-o
materie păstoasă, numită chim gastric, bogat în acid clorhidric. Sucul gastric este
format din 90% apa și 10% acid clorhidric, fermenți, substanțe minerale și
mucus, fiind secretat în cantitate de circa 1,5 l în 24 de ore la omul adult

8
normal. Mucusul are rol de protector al mucoasei gastrice față de acțiunea
digestivă a sucului stomacal; 
c) motilitatea stomacului este reglată de sistemul nervos vegetativ astfel: 
nervii parasimpatici provoacă contracția stomacului și deschiderea sfincterului
piloric. 
Nervii simpatici au o acțiune inversă. Secreția gastrică poate fi provocată
printr-un mecanism nervos și unul humoral. Introducerea alimentelor în gură
provoacă printr-un reflex nervos necondiționat o secreție bogată în acid
clorhidric și fermenți. 
Contactul alimentelor cu mucoasa stomacului produce în regiunea pilorică
un hormon numit gastrină, care la rândul lui provoacă o secreție de suc gastric
mai puțin activă de cât secreția aparută pe cale nervoasă. 
d) Evacuarea stomacului.
Cu ocazia undelor peristaltice, pilorul se deschide și o parte din chimul gastric
trece în duoden. Aici alimentele produc pe cale reflexă o închidere a pilorului,
până ce tot acidul clorhidric pe care îl conțin este neutralizat de sucul
intestinal.Dupa neutralizare, o nouă cantitate de chim trece în duoden.
Digestia intestinală:
a) fenomenele fizice constau în mișcările peristaltice care fac să avanseze
alimentele din intestin. Alte mișcări ale intestinului ajută amestecul acestora cu
sucul intestinal, sucul pancreatic și cu bila, secretate fiecare în cantități de circa
1 în 24 de ore la adult;
b) fenomenele chimice din intestinul subțire constau în transformările pe
care le suferă alimentele sub acțiunea fermenților secretați de glandele
intestinale, ficat și pancreas. 
În urma activității digestive din intestinul subțire, substanțele alimentare sunt
transformate într-un lichid gros numit nil intestinal. Sucul intestinal este compus
din lipază, erepsină, fermenți pentru glucide, apă, substanțe minerale și mucus. 
Sucul pancreatic este asemanator celui intestinal, iar bila se compune din
pigmenți și săruri biliare substanțe minerale, apă, grăsimi și mucus.
Rolul acestor sucuri digestive poate fi rezumat astfel: 
- lipazele desfac grăsimile în glicerină și acizi grași;
- tripsina și erepsina continuă desfacerea proteinelor (începută în stomac) în
aminoacizi; 
fermenții pentru glucide descompun zaharurile complexe în monozaharide.
Prezența bilei în intestin intervine în fragmentarea grăsimilor în particule mici
(proces numit emulsionare), care pot fi mai bine atacate de lipaze. Tot bila

9
mărește acțiunea lipazelor și ajută absorbția acizilor grași, ajutând și motilitatea
intestinală.
Dintre porțiunile intestinului subțire, duodenul are o importanță mare în
digestie deoarece, pe de o parte, aici se varsă bila și sucul pancreatic, iar pe de
alta, prin pereții duodenali pornesc reflexe ce controlează activitatea veziculei
biliare și a sfincterului Oddi situat la locul de „vărsare" a canalului coledoc în
duoden. 
Datorita acestui fapt, bila și sucul pancreatic ajung în duoden doar atunci când
este nevoie de acțiunea lor digestivă;
c) fenomene chimice în intestinul gros.
După ce o mare parte din substanțele nutritive au fost absorbite în intestinul
subțire, resturile alimentare trec în intestinul gros, unde sunt supuse unor noi
transformări. 
Secrețiile intestinului gros sunt sărace în fermenți, dar bogate în mucus, acțiunea
lor digestivă fiind foarte mică. Bacteriile intestinale au însă o acțiune importantă
asupra proteinelor și hidrocarbonatelor. Bacteriile de putrefacție acționează
asupra proteinelor, iar bacteriile de fermentație transformă hidrocarbonatele.
Fenomenele chimice din intestinul gros se desfășoarî în mod normal doar în
colonul ascendent și prima porțiune a colonului transversal. Fenomenele
mecanice din colon și ultimele părți ale tubului digestiv constau în progresia
alimentelor devenite materii fecale către rect și evacuarea lor . 
Avansarea alimentelor de-a lungul tubului digestiv se numește tranzit digestiv și
are loc în mod normal în urmatoarele intervale de timp:
- din cavitatea bucală în stomac, câteva secunde;
-din stomac în duoden, apa trece imediat; grăsimile, după circa 3 ore; celelalte
alimente, după 1-2 ore părăsesc complet stomacul.
Prin duoden, alimentele trec rapid, în câteva minute, ajungând în celelalte
porțiuni ale intestinului subțire . Alimentele ajung în prima parte a intestinului
gros după 4 ore de la ingestie. 
În intestinul gros, alimentele sunt la nivelul unghiului hepatic al colonului după
6 ore, iar în unghiul splinei, după 8 ore de la ingerare. După 15 ore, ele sunt
prezente în colonul sigmoid, iar la 20-24 de ore sunt evacuate din organism.
Tranzitul în intestin poate fi accelerat (diaree) sau încetinit (constipatie) față de
valorile normale menționate. În ambele cazuri, atât digestia, cât și absorbția
alimentelor sunt tulburate și urmate de semne generale și suferință. De aceea,
menținerea unui tranzit normal are mare importanță pentru păstrarea sănătății.

Capitolul II
10
 Enterocolita la copii

2.1. Definiție
Enterocolita reprezintă o inflamație simultană a mucoasei intestinului
subțire și a colonului afecteaza ca urmare a infectării cu microrganisme. Aceste
microorganisme ajung în organism prin intermediul apei, a alimentelor, a
mâinilor murdare, a tacâmurilor nespalate etc.

2.2. Etiologie
Etiologia enterocolitei poate fi infecția bacteriana (Escherichia coli, Shigella,
Salmonella, Yersinia etc.), virală (cel mai frecvent cu Rotavirus) sau parazitară
(Giardia). Ciuperci-candida, în special la pacienții imunodeprimați sau care au
primit anterior tratamente prelungite cu antibiotice. Unii vectori( muște, gândaci,
rozătoare, etc.) pot vehicula și împrăștia microorganismele pe distanță mare. Pin
urmare se pot îmbolnăvii într-un moment toți cei care au consumat un anumit
aliment contaminat sau apă dintr-o sursă contaminată, precum și cei care au
venit în contact cu aceștia nerespecând regulile de igienă.
Transmiterea se face cel mai frecvent pe cale fecal-orala, dar și prin alimente,
apă contaminată sau direct de la o persoană la alta. 

2.3. Fiziopatologie
Fenomenele fiziopatologice sunt complexe și demonstrate de:
– evidențierea a numeroase enterotoxine și citokine responsabile de procesele
secretorii și distrugerile celulare
– descoperirea recentă a caracterului secretor al diareei cu Rotavirus sub
acțiunea proteinei nestructurale cu rol de enterotoxină
Toxinele și germenii determină un proces inflamator prin intervenția
sistemului imunitar digestiv situat în mucoasa și submucoasa intestinală. Paralel,
apar fenomene motorii reprezentate de complexul migrator al potențialului de
acțiune, care este responsabil de accelerarea tranzitului. Tranzitul accelerat
diminuă timpul de contact digestiv al alimentelor, afectează capacitatea de
absorbție și agravează simptomele.
Fenomenele motorii survin prin intervenția PAF (Factor de Activare
Plachetar) care acționează fie direct pe celulele mușchiului neted, fie indirect
prin intermediul PGE și radicalilor liberi. Enzimele bacteriene la rândul lor
deconjugă acizii biliari, iar aceștia stimulează motricitatea colonului.

11
 Unii agenți infecțioși, mai ales virali antrenează distrucții celulare îndeosebi
la nivelul celulelor vârfurilor vilozitare (cu activitate de reabsorbție), pe când
celulele criptice au o activitate secretorie crescută. Apare lezarea stratului de
mucus care determină creșterea puterii patogenice a germenilor și favorizează
adeziunea lor la membrana enterocitului. Diareea invazivă este cauzată de
distrugerea directă a mucoasei de către agentul invaziv. Microorganismele
perturbă transportul ionilor, nu prin intemediul unei enterotoxine ci prin
afectarea procesului normal de reînnoire al epiteliului intestinului subțire.
Datorită procesului de reparație lent, vilozitățile sunt populate cu celule imature
care duc la un deficit în dizaharidaze (lactază), care determină tulburări în
absorbția hidraților de carbon și care în final provoacă o creștere a încărcării
osmotice în intestin.
Poluarea bacteriană, prin hidroxilarea sărurilor biliare neabsorbite de către
bacterii, duce la formarea de analogi ai acidului ricinoleic responsabil de leziuni
ale vârfurilor vilozitare, creșterea secreției hidroclorate a intestinului subțire și
colonului, iar în final determină creșterea activității motorii.
Bacteriile pot provoca o diaree prin mecanisme variate adesea asociate:
 unele alterează peretele enterocitar și reduc suprafața de absorbție,
fie direct prin invazia mucoasei cu inflamație, fie indirect prin
intermediul toxinelor;
 altele acționează prin eliberare de enterotoxine care modifică
balanța hidrică fără a afecta morfologia mucoasei;
 alte bacterii aderă la membrana apicală a enterocitului colonizându-
l masiv, iar apoi antrenează distrucția reliefului microvilozitar cu
pierderea echipamentului enzimatic.

2.4. Anatomie patologică

În formele ușoare, mucoasa apare hiperemiată, cu pliuri îngroșate, edem și
secreție bogată în mucus. În formele mai avansate se descuameaza epiteliul, apar
eroziuni superficiale, foliculii limfatici se inflamează și se pot necroza,
producând ulcerații care interesează și submucoasa. 

12
2.5. Tablou clinic
Tabloul clinic poate îmbrăca forme uşoare de boală, dar şi forme severe, cu
refuzul complet al alimentaţiei şi lichidelor pe gură , însoţit de scaune şi
vărsături frecvente având ca rezultat sindromul de deshidratare acută, care este
complicaţia cea mai severă a bolii. În alte cazuri tabloul clinic este dominat de
sindromul infecţios (febră, stare toxico-septică) acesta fiind apanajul
enterocolitelor bacteriene. 
 Boala debutează brusc, la scurt timp după consumarea unor alimente
alterate sau după ingerarea substanței toxice. Este mai frecventă în anotimpul
călduros.
În marea majoritate a cazurilor se asociaza și semnele unei gastro-duodenite
acute.
Primele simptome sunt: inapetența, greața, cefalee, stare de neliniște.
Curând bolnavul acuză dureri abdominale progresive, până la colici,
zgomote hidro-aerice, balonări, vărsături alimentare și bilioase. Apoi apar diaree
explozive, cu eliminări de gaze urât mirositoare.
Scaunele, la început subțiri, devin lichide, murdare, brune sau gălbui, în
număr de 5 - 10 - 20 pe zi; ulterior capată un aspect mucos. Deseori există și
tenesme. Febra și frisoanele însoțesc de cele mai multe ori aceste manifestări, în
cazurile mai grave se instalează fenomene de colaps periferic, cu adinamie,
transpirație, cianoză, răcire a extremităților, puls mic, hipotensiune, hipotermie.
Bolnavul este deshidratat, prezintă sete, oligurie, piele uscată, ameteți. Alte
simtoame clinice:
accelerarea tranzitului intestinal;
digestie incompletă a alimentelor;
absorbție incompletă a nutrienților;
tulburarea florei intestinale normale;
dezvoltarea unor specii bacteriene patogene;
activitatea enzimatică deficitară;
agresiuni toxice locale;
metabolizarea sărurilor biliare deficitare;
tulburarea imunității locale;
inflamația și apariția de leziuni la nivelul mucoasei intestinale.

13
2.6. Forme clinice
Există două forme de enterocolită acută sau cronică, infecțioasă sau
inflamatoare.
De departe cele mai frecvent întalnite cazuri de enterocolită sunt cele de etilogie
infecțioasa, iar clasificarea în funcție de natura agentului patogen este:
 infecție bacteriană: poate fi cauzată de o bacterie care distruge mucoasa
intestinală
(Shigella, Salmonella, Yersinia, Campylobacter etc) sau de o bacterie care
produce o toxină responsabila de o hipersecreție hidroelectrolitică
(Staphylococcus aureus, Escherichia Coli, Vibrio Cholerae etc). În cazul
enterocolitei bacteriane tratamentul constă, în principal, în rehidratare și în
administrarea de antibiotice în caz de afectare severă sau prelungită.
In cazul pacientilor imunodeprimati, tuberculoza digestiva reprezinta o cauza
relativ frecventa a enterocolitei infectioase.
 Infecție virală: cel mai frecvent, prin rotavirus care afecteaza îndeosebi
copiii, și
evolueaza de la sine către vindecare.
Infecțiile cu citomegalovirus în rândul pacienților imunodeprimați pot fi
complicate de leziuni ischemice la nivelul colonului și rectului, cu evoluție
posibilă spre megacolon toxic.
 Infecție parazitară: Giardia lamblia, Blastocystis homnis, Balanti dium
coli etc.
Parazitozele frecvente sunt amibiaza, în timp ce persoanele imunodeprimate pot
fi subiecții unor infestări intestinale grave precum criptosporidioza sau
anguililoza. Evoluția este favorabilă sub tratament antiparazitar. Bolnavii de
SIDA sau persoanele imunodeprimate pot fi subiecții unor infestări intestinale
grave (criptosporidioza sau anguililoza).
 Infecție fungică: candidoza este adesea o consecință a dismicrobismului
datorat
administrării îndelungate de antibiotice. Transmiterea microorganismelor se face
pe cale fecal-orală, acestea fiind introduse în organism odată cu apa și
alimentele contaminate (care pot conține și toxine microbiene) sau prin incorecta
igienizare a mâinilor sau tacâmurilor. De asemenea, transmiterea agenților
infecțioși se poate face și direct între indivizi, sau prin intermediul vectorilor
cunoscuți (rozătoare, gândaci, multe altele).
Enterocolita inflamatorie - Este o inflamație de origine neinfecțioasă a
mucoaselor intestinului subțire și a colonului. Boala lui Crohn reprezintă forma

14
principală a acestui tip de enterocolită. În această boală cronica a cărei origine
este încă necunoscută, orice segment al tubului digestiv poate fi afectat și,
îndeosebi, ileonul și colonul. 
Enterocolitele cronice se împart în secundare și primare enterocolita
secundară este produsă de factori etiologici cunoscuți. Parazitozele intestinale
(lambliaza strongiloidoza, teniaza etc.), produc enterocolita parazitară, sau poate
aparea în urma stomacului operat, cu anaclorhidrie și evacuare rapidă. Alteori
boala se datorează unei creante enzimatice în diharazidoza (lactaza) sau a unei
alergii alimentare.
Enterocolita primară nu are o cauză bine precizată. În producerea bolii
intervin factori determinanți și factori predispozanți (de teren). În producerea
bolii  mai pot interveni și factori medicamentoși cum sunt unele antibiotice cu
spectru larg ce produc dibacterioze și exacerba o enterocolită cronică latentă
printr-o acțiune toxică directă asupra mucoasei intestinale.
 Debutul bolii este insidios. Durerile abdominale au caracter colicativ, sunt
localizate preombilical, însoțite de balonări, garguimente și de flatulență. Pe
primul plan se situeaza sindromul enteritic si tulburarile de tranzit intestinal.
Sindromul enteritic se caracterizează prin dureri abdominale migratorii,
preombilicale, de intensitate variabilă, ajungând până la aspectul de crampe sau
colici abdominale ce apar și se accentuează după ingestia de lapte, dulciuri
concentrate, crudități, băuturi reci, expuneri la frig sau emoții.
Tulburarile de tranzit intestinal se exteriorizează prin scaune siareice, în
medie de 2-4 ori pe zi, numărul lor fiind influențat de felul alimentației, de
gravitatea bolii și de reactivitatea individuală. Scaunele sunt voluminoase, cu
resturi alimentare incomplet digerate mai ales în a doua jumătate a nopții și spre
dimineață. Uneori, fazele diareice alternează cu perioade de constipație.
La aceasta simptomatologie se mai pot asocia tulburări funcționale gastrice,
duodenale, biliare, manifestări neurovegetative și neuropsihice ca: inapetență,
grețuri, gust amar, pirozis, eructații, vărsături cu stări depresive, anxioase,
cefalee, astenie, amețeli, tendința la lipotimie, tremurături, palpitații, valuri de
căldură ce imită tulburările sindromului Dumping, încadrate în "sindromul
jejunal" de O.Fodor.

15
2.7. Investigații
Investigațiile în enterocolita la copii constă în anamneză și examen clinic
minițios ținându-se foarte mult seama de simptomatologia bolii care ne este dată
de către parinți.
La examenul fizic se realizează inspecția, palparea, auscultația și percuția,
examinări care ne vor ajuta pe parcurs și la decelarea unui diagnostic corect.
În inspecție se apreciază aspectul general al pacientului, starea de denutriție,
cașexia, paloarea tegumentelor, mărirea de volum al abdomenului. Palparea
pune în evidență sediul durerii, accentuarea sau reducerea ei la compresiune;
apărarea musculară.
Examenele de laborator sunt de asemenea importante, se recoltează:
- sânge ( hemoleucograma, ionograma, transaminaze și bilirubina)
- suc gastric
- secreția pancreatică
- bilă, materii fecale, urina (coprocultură, coproparazitologia)
Evaluarea morfo-funcțională a aparatului digestiv și a glandelor anexa se va
face prin examene radiologice - radiografie abdominală.

2.8. Diagnostic
2.8.1. Diagnostic pozitiv
Diagnosticul este precizat de către medical pediatru printr-o corelație între
istoricului bolii, vârsta pacientului, anotimp și examenele paraclinice de scaun:
 examenul coprologic – studiul materiilor fecale în scopul examinarii
digestiei, depistării viermilor intestinali și determinării componenților
chimici și bacterieni;
 coprocitograma – ramura a biologiei care studiază structura, dezvoltarea
și funcțiile celulelor;
 examenul coproparazitologic;
 testele rapide de identificare a antigenelor (de exemplu, pentru giardia,
rotavirus, adenovirus).
Necesită internarea anumiți pacienți care prezintă urmatoarele
simpome:
- letargie sau somnolență excesivă la un copil care este deshidratat
(încercănat, cu extremități reci și pliu cutanat leneș);
- anurie (lipsa micțiunilor pe o durată mai mare, de 6-8 ore – a se verifica
prin cântărirea pampers);

16
 - febră înaltă, peste 39 C, ce nu poate fi combătută cu antitermice (pentru că
varsă tot și are scaune foarte frecvente)
- copil cu afecțiuni aparent amenințătoare de viață (convulsii, episoade de
apnee cu cianoza, frison, etc);
- copil foarte mic (sub 3 luni), foști prematuri, cu dezvoltare somatică
precară;copii cu boli severe asociate (malformații cardiace congenitale,
boli neurologice, boli cronice gastrointestinale).
Internarea se va face la recomandarea medicului în cazurile în care persoanele
afectate nu pot fi tratate decât la spital.

2.8.2. Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial se face cu toxiinfecțiile alimentare, cu febra tifoidă și
febrele paratifoide și cu dizenteriile. 

2.9. Tratament
2.9.1. Tratament profilactic
Educația pentru sănătate a populației constă în luarea și respectarea unor
măsuri de prevenire a bolilor digestive; și anume:
 Măsuri de profilaxie primară- ce vizează reducerea numărului de cazuri
noi de îmbolnăvire, constă în:
- dispensarizarea persoanelor cu risc crescut, persoane cu teren ulceros
(descendenți din familii în care unul sau ambii părinți au ulcer)
- educarea populației privind igiena buco-dentară (dentiție bună, care să
asigure masticație)
- educarea populației privind igiena alimentară
- alimentație echilibrată cantitativ și calitativ
- pregătirea alimentelor- fără exces de condimente, fierbinți sau reci
- orarul alimentației- mese regulate
- igiena psiho- nervoasă, servirea mesei în condiții de relaxare nervoasă,
ambianță plăcută
- educarea populației privind abandonarea obiceiurilor dăunătoare
- alcoolismul, fumatul care favorizează apariția bolii stomacului, ficatului.
 Măsuri de profilaxie secundară
- Urmărește, prin măsurile luate, ca în evoluția bolilor digestive deja
existente să nu apară complicații grave
 Măsuri de profilaxie terțiară

17
 - Se realizează prin acțiuni destinate diminuării incapacităților cronice de
reeducare a invalidităților funcționale ale bolnavilor
Prevenirea enterecolitelor este posibilă prin respectarea regulilor de igienă
individuală: spălatul mâinilor cu apă și săpun înaintea oricărei mese, spălarea
eficientă a alimentelor care se consumă neprelucrate termic, spălarea și
dezinfectarea tacâmurilor, veselei, prin utilizarea numai apei provenite din surse
sigure, necontaminate, iar când acest lucru nu este posibil, a apei fierte și răcite
ori a apei minerale îmbuteliată corespunzator.

2.9.2. Tratament igieno-dietetic

Pe prim plan în tratamentul enterocolitelor este corectarea pierderilor de
lichide și electroliți. Aceasta se realizează prin consumul de lichide - ceaiuri
neîndulcite, apă minerală (plată), zeamă de orez, supă de morcovi. Utilă este
adăugarea sărurilor de rehidratare care se găsesc în farmacii, în pliculețe cu
dozaj corespunzator. Pentru calmarea durerilor abdominale se pot utiliza
antispastice (numai la recomandarea medicului), aplicații de caldură pe
abdomen.
De cele mai multe ori, cu un regim alimentar adecvat, enterocolitele se
vindecă în cîteva zile. Regimul alimentar este bazat pe orez fiert, brânză
proaspătă, mere rase, supă de zarzavat strecurată, carne fiartă. Sunt excluse
legumele și fructele crude, lactatele și prăjelile. Regimul trebuie menținut 2 - 3
zile după dispariția simptomelor.  
Alimentația trebuie să fie cât mai completă, cu interdicții cât mai puține.
În formele severe, cu scaune numeroase, se aplică un regim hidric de 12 – 14
ore, cu ceaiuri amare sau îndulcite cu zaharină sau cu zahar în proporție de 5 %,
zeamă de orez, supă de morcovi, supă de zarzavaturi strecurată.
La adult se impune evitarea fumatului din cauza afecțiunii peristatogene a
nicotinei.Evitarea consumului de alimente excesiv de reci și băuturile
fermentate.
Regimul hidric poate fi înlocuit de cura de mere rase, indicată la bolnavii
inapetenți sau supuși unei alimentații unilaterale prea multa vreme.
Când exista un dezechilibru al proceselor de fermentație și putrefacție, se începe
o dieta cu un suport redus de glucide, dar cu administrare în exces de proteine.
Pentru a combate diareea se dau produse bogate în:
-tanin -ceai oriental concentrat;
-ceai de coarne;
-suc de gutui;

18
-suc de afine;
-calciu (brânzeturi);
-mucilagii (orez).
Pentru combaterea constipației se dau legume și fructe.
Alimentația se îmbogățește progresiv cu prudență, fiecare aliment fiind introdus
în rații mici.
Bolnavul trebuie să respecte anumite condiții de igienă și anume spălarea pe
mâini și a fructelor înainte de a consuma alimentele.
Trebuie să faca cure cu Saprosan sau Mexaform, asociate cu vitamine din
complexul B, timp de 5 – 7 zile. Dacă după ingerarea de alimente apar balonări,
senzație de agitație abdominală și barborisme, trebuie să ingere soluție de
Novocaina 1- 2 % înainte de masă cu 10 – 15 minute.

2.9.3. Tratament medicamentos

Nu întotdeauna tratamentul  cauzei, adică eradicarea agentului infecțios cu
ajutorul  antibioticelor, este indicată. Diareea provocată de virusuri nu răspunde
la  tratamentele antibiotice. În plus utilizarea nerațională a antibioticelor duce la
perturbarea florei intestinale normale nepatogene sau determină selecționarea
unor tulpini microbiene rezistente la antibiotice.
Vărsăturile pot fi combătute cu medicamente de tipul Emetiral, Torecan,
Metoclopramid, dar numai la indicația medicului și în dozaj corespănzăror.
Administrarea  de antibiotice se face numai la indicația medicului.
Antibioticele sunt utilizate în unele cazuri de enterocolite bacteriene: dizenteria
bacteriană, gastroenterite cu Salmonella, cu risc de bacteriemie și localizări
extraintestinale, forme care nu răspund la dietă și la medicația simptomatică,
forme recidivante, enterocolite ale sugarului, cu coproculturi pozitive. Totodata
sunt recomandate în enterocolite ale copiilor din colectivități, enterocolite ale
personalului din sectoarele cu risc epidemiologic crescut și enterocolite cu febră
persistentă..
Antibioticul recomandat, doza zilnică, durata tratamentului, diferă în funcție
de etiologia enterocolitei, gravitatea bolii, vârsta pacientului. În diareea
călătorilor se poate utiliza Doxiciclina (Vibramycin) 100 mg/zi sau
Cotrimoxazolul (Biseptol) 2 tablete de 2 ori pe zi. Enterocolitele acute cu
modificarea stării generale, cu deshidratare mare trebuie spitalizate în vederea
reechilibrarii hidroelectrolitice rapide și a prevenirii complicațiilor. Se
spitalizează enterocolitele aparute la persoana care lucrează în sectoare cu risc

19
de a provoca epidemii (industria alimentară, comerțul cu produse alimentare,
alimentația publică, distribuția apei).
O mare atenție trebuie acordată enterocolitelor sugarilor și copiilor mici,
deoarece aceștia se deshidratează mult mai ușor, fiind astfel predispuși formelor
severe de boală. Enterocolitele acute sunt boli care pot fi în mare măsură
prevenite cu respectarea normelor de igienă corespunzatoare. Ele au în general o
evoluție autolimitată în timp, regimul alimentar bogat în lichide și de protecție
digestivă, fiind cheia de boltă în remisia formelor necomplicate.

2.9.4. Tratament chirurgical

Enterocolita banală la copii nu necesită o intervenție chirurgicală, ea se poate
trata foarte ușor și la domiciliu doar cazurile grave cu febră și dezhidratare
severă se recomană internarea. Există cazuri de enterocolită mult mai grave cu
perforații sau ulceroase care se intervine chirurgical în diferite zone ale
intestinului subțire.

2.10. Evoluție. Prognostic. Complicații

Enterocolita acută evoluează în funcție de agentul patogen. În mod obișnuit
simptomele regresează în 2 – 3 zile. Boala se poate vindeca spontan, sau rareori,
dacă este neîngrijită, se poate croniciza.
Enterocolita cronică reunește o succesiune de perioade de agravare și
perioade de acalmie. Puseurile de exacerbare sunt declanșate în majoritatea
cazurilor de alimente sau suportate prin experiența anterioară sau binecunoscută
ca generatoare de diaree (fructe, zarzavaturi în exces, ciuperci, dulciuri, lichide
reci, lapte, iaurt, bere, must, etc). În alte cazuri, răspunderea agravării o poarta
curele de antibiotice orale, expunerile la frig, infecțiile generale și curele
hidrominerale. Durata episoadelor active este de la câteva săptămâni pâna la 2 –
3 luni.
Permisiunea se obține prin restricții alimentare sau prin aplicarea unei
terapii active. Persistă intoleranța față de alimente, care solicită eforturi digestive
mari, nu au echivalent enzimatic, stimulează peristaltismul.
Enterocolita glutenică evoluează cronic, cu perioade de agravare și cu
ameliorări parțiale.
Complicațiile sunt:
a) locale
-posibile leziuni inflamatorii, infiltrative, mai frecvent cantonate la nivelul
cecului și sigmei;
-manifestări rectosigmoidiene;
20
-manifestări rectale;
b).generale
-sindromul de denutriție severă cu multiple manifestări carențiale;
-neuroza secundară;
-deficiențe pluriglandulare hipofizosuprarenale și tiroidiene și gonadice.
Complicatiile enterocolitei glutenice sunt:
-osteomalacie;
-distrofie;
-tetanie;
-hemoragii;
-anemie carențială (feriprivă sau prin deficit de acid folic)
Prognosticul este în general bun, bolnavul păstrându-și capacitatea de
muncă, cu excepția perioadelor de exacerbare diareică și a formelor complicate,
cu stări pluricarențiale.
Sunt cazuri când bolnavii redobândesc toleranța alimentară care declanșează
instalarea suferinței.
Marea majoritate a bolnavilor cu enterocolita sunt obligați să respecte cu
strictețe unele norme igieno – alimentare și utilizarea periodică a
medicamentelor. Susceptibilitatea la accidente diareice rămâne definitivă.
Situația este însă diferită atunci când există defecte fundamentale
ireversibile, ca aclorofidria sau carența dizaharidică sau atunci când există
inflamația mucoasei enterale.
Într-un spectru mai larg putem vorbi de vindecare dacă bolnavul se simte bine,
respectând evitarea unor categorii de alimente. Restricțiile pe care trebuie să le
respecte nu reprezintă contramandări de incapacitate, ci doar soluții adaptive
față de o situație care este lipsită de progresivitate.
Respectând anumite condiții care se pot stabili de comun acord și recurgerea
sistematică la medicamentele necesare, bolnavul devine capabil de o activitate
normală.
În enterocolita glutenică, prognosticul se îmbunătățește radical, prin
introducerea regimului fără gluten.
În etapa anterioara mortalitatea atinge 5% din bolnavi. În prezent, se poate
obține vindecarea clinică și cea morfologică. Defectul enzimatic ereditar obligă
la respectarea restricțiilor alimentare.

Capitolul III

21
 Rolul asistentei medicale în îngrijirea copilului cu enterocolită

3.1. Rolul propriu

3.1.1. Asigurarea condițiilor de spitalizare
Îngrijirea copilului sănătos și bolnav cere unele calități deosebite din partea
asistentei de pediatrie. Dintre acestea, cea mai importantă este dragostea față de
copil. Îngrijirea copilului cere răbdare, perseverență, înțelegere. Asistenta
trebuie să știe să interpreteze comportamentul copiilor prin prisma gândirii lor.
Toate acestea sunt posibile numai atunci când asistenta iubește copii și-i
îngrijește cu dragoste și devotament.
Este foarte important ca prima impresie a copilului despre mediul
spitalicesc să fie cât se poate de plăcută. Ajungând într-un anturaj străin,
înconjurați de instrumente medicale și de halate albe, copii sunt speriați, mai
ales că în unele familii de multe ori se comite greșeala de a-i amenința prin: ,,
dacă nu ești cuminte, ți se face o injecție”.
Copiii vin adesea cu anumite reflexe negative gata formate, cu frică față de
mediul spitalicesc. Este sarcina asistentei să înlocuiască familia lăsată acasă și să
restabilească echilibrul sufletesc tulburat al copilului.
Înlocuirea mamei, în cazul în care copilul este internat fără mamă pentru a
nu fi privat de îngrijirile necesare, să-i fie asigurat un mediu corespunzător din
punct de vedere psihic pentru a se acomoda mediului din staționar, cere foarte
multă dăruire și dragoste pentru copii. Atitudinea asistentei față de copii va fi
totodată senină și echilibrată; în felul acesta va reuși să trezească în ei
sentimentul de siguranță și încredere.
Întodeauna copiii vor sta în camere speciale în funcție de etiologia
diagnosticului, respectându-se totodată categoriile devârsta a fiecăruia.
Staținoarul de copii va respecta condițiile necesare de mediu prin asigurarea
unui salon curat, dezinfectat, cu temperatură, umiditate, luminozitate, aerisire și
ordine corespunzătoare. Lenjeria de pat și de corp se vor păstra curate
asigurându-se schimburi corespunzătoare vârstei suficiente pentru toții copii și
vor fi schimbate ori de câte ori va fi necesar. Camerele vor fi prevăzute cu
diverse jucării corespunzătoare vârstei, dezinfectate, care să nu producă
accidente. Copii se obișnuiesc repede cu noul lor mediu. Din acest motiv în
perioada de convalescență, când se simt bine, ei nu vor să mai stea în pat și fac
dezordine în salon. Asistenta trebuie să aibă răbdare și înțelegere cu acești copii.
Ea trebuie să le asigure o oarecare preocupare, dându-le cărți cu poze, hârtie și

22
creion pentru desenat, cuburi sau alte jucării și dacă timpul îi permite, să le
povestească în locul mamelor.
Bruscarea sau pedepsirea copiilor nu este compatibilă cu calitatea de
asistentă!

3.1.2. Rolul asistentei medicale în examinarea clinică a pacientului

Ajutorul asistentei la examinarea clinică a copilului reduce mult timpul
necesar pentru examinare, liniștește și preocupă copilul și creează condiții
optime pentru munca medicului.
În vederea examinării copilului, asistenta se va îngriji de încălzirea camerei
la temperatura optimă, pentru ca copilul dezbrăcat să nu răcească și să nu
reacționeze prin reflexe de apărare față de frig în cursul examinării. Examinarea
se va face pe masa de examinare, acoperită cu o mușama, peste care se așază un
scutec curat.
Înainte ca medicul să înceapă examinarea, asistenta se va spăla pe mâini cu
apă și săpun și la nevoie își va încălzi mâinile, pentru a nu crea senzații
neplăcute copilului. Ea trebuie să se apropie de copil cu dragoste, însușindu-și o
atitudine de prietenie și va căuta să se joace cu sugarul sau să discute prietenește
cu copilul mare, în scopul de a le câștiga încrederea. Examinarea propiu-zisă se
va începe numai după ce copilul s-a liniștit și s-a împrietenit cu medicul și cu
asistenta, ceea ce îi suprimă rezistența față de procedeele examinării la care va fi
supus.
Asistenta trenuie să cunoscă mersul cronologic al examenului clinic, pentru
a prezenta medicului instrumentarul necesar fără să fie mereu solicitată, pentru a
aduce copilul examinat în poziție adecvată fazei de examinare și pentru a
preocupa din timp atenția copilului.
Copilul trebuie dezbrăcat complet pentru examinare. La copiii mari,
asistenta trebuie să ia în considerare rezistența copilului, izvorâtă din simțul
pudoarei. Acești copii nu trebuiesc forțați, bruscați sau obligați să se dezbrace, ci
prin muncă educativă se va încerca a-i lămuri asupra necesității acestui lucru.
Sugarii vor fi așezați pe masa de examinare în decubit dorsal, copii mici în
poziție șezând, iar cei mari în picioare, mersul examenului fiind identic cu cel al
adultului.
În timp ce medicul se ocupă cu luarea anamnezei de la mamă și exacută
inspecția, asistenta pregătește instrumentarul pentru executarea măsurătorilor și
determină greutatea, lungimea și perimetrele copilului.

23
 Prin examinarea tonicității musculare se va decela starea de hipotonie sau
hipertonie a musculaturii. În vederea examinării intratoracice, copilul va fi
așezat în poziție șezând pe masa de examinare, fiind sprijinit de asistentă. În
vedera examinării organelor intaabdominale, asistenta va menține copilul în
decubit dorsal, fixându-i membrele superioare. În această fază a examinării,
copilul trebuie neapărat liniștit, căci plânsul încordează musculatura peretelui
abdominal făcând imposibilă palparea organelor. În acest scop este bine dacă se
dau în mâna copilului jucării atractive, care îi angajează în același timp și
mâinile.

3.1.3. Supravegherea pacientului

Supravegherea copilului bolnav cuprinde în esență acețeași obiective ca și la
supravegherea adultului. Totuși sugarul și copilul mic neputând semnala direct
sau descrie simptomele subiective și nici expune unele manifestări obiective,
supravegherea lor prezintă unele particularități. Asistenta va trebui să
urmărească manifestările subiective și să le descrie medicului inclusiv
intensitatea, gravitatea și caracterul manifestărilor.
În cursul îngrijirii copilului bolnav, asistenta își va axa atenția asupra
următoarelor probleme:
 Anorexia – ce trebuie imediat recunoscută. Anorexia poate fi falsă sau
adevărată. Cea falsă apare la nou născuții prematuri sau cu diferite malformații
sau procese inflamatoare de la nivelul cavității bucale. Anorexia adevărată
reprezintă lipsa necesității reflexe de a se alimenta. Ea survine în stări de
avitaminoze, în boli infecțioase acute și cronice, tulburări digestive, precum și în
cursul alimentației neraționale a copilului. Anorexia în fază incipientă este
destul de frecvent întâlnită la copii cu enterocolită dat fiind inapetența acestora
și mai ales a stărilor de vărsături care preced acest diagnostic.
 Scaunul. Aprecierea scaunului trebuie făcută în funcție de vârsta și
alimentația copilului. Se va ține seama de numărul emisilor, caracterul lor
macroscopic, consistență, vâscozitate, miros și reacție. În cazuri patologice,
scaunul poate fi muco-grunjos, lichid și semilichid, mucos, muco-purulent și
muco-sanguinolent. Păstrarea scaunelor se va face cu mare atenție fără a le
contamina pentru a fi examinate microscopic, bacteriologic, chimic și
parazitologic.
În cazul enterecolitelor evacuările de scaun pot fi dese, 4-6-10 eventual și
mai multe la zi sau mai rare, la 2-3-4 chiar și 5 zile, putând fi însoțite de crize
dureroase și conținând striuri sanguine, false membrane, mucozități gleroase,

24
etc. Lipsa scaunului se notează în foaia de temperatură și se raportează
totdeauna medicului la vizită.
 Vărsăturile sunt foarte frecvente la copii cu enterocolită, dar nu numai,
putând îmbrăca variate îmbolnăviri. Ele apar uneori ca elementul esențial al
tabloului clinic, mascând restul simptomatologiei. Din acest motiv ele trebuie
totdeauna privite cu seriozitate și raportate de urgență medicului. Ele nu
trebuiesc confundate cu regurgitările obișnuite ale sugarului. Regurgitarea nu
este precedată de grețuri și nici nu compromite greutatea copilului.
 Meteorismul este un fenomen frecvent întâlnit în cursul îmbolnăvirilor la
copii.
Abdomenul copilului este foarte balonat, sub tensiune și foarte sensibil la
atingere. Meteorismul însoțit de constipație și lipsa emisiunilor de gaze denotă
o oprire a tranzitului intestinal și se raportează imediat.
 Transpirațiile. Transpirația la copilul mic are o intensitate mai redusă și
apariția ei este condiționată de alte împrejurări decât la adult. În primele 6 luni,
sugarul nu transpiră aproape deloc. Totuși. Transpirația este foarte abundentă în
cursul rahitismului( mai ales în regiunea occipitală) și al spasmofiliei. La copilul
mai mare, transpirația este observată regulat în cursul tuberculozei pulmonare, la
sfârșitul pneumoniei, precum și în stadiul inițial al oliomielitei.
 Colorația anormală a tegumentelor, paloarea, roșeața, cianoza, icterul,
malformația pielii se interpretează la fel ca la adulți. Cianoza la sugar și la
copilul mic poate să apară și sub formă de crize în cursul laringospasmului sau
episoadelor de tuse convulsivă.
 Erupțiile cutanate sunt foarte frecvente la copii. Asistenta este cea care
dezbracă și îmbracă copilul, deci este prima care observă formațiunile cutanate.
Ea trebuie să facă diferențierea și să recunoscă formațiunile, înainte de apariția
exantemelor. În cursul îngrijirilor curente asistenta va putea să observe dacă
copilul se scarpină, ceea ce denotă o afecțiune pruriginoasă.
 Durerea este o manifestare frecventă la copii. Dacă copilul mare poate să-
și exprime și să localizeze durerea, acest lucru este imposibil în cazul sugarului.
În cursul colicilor abdominale, abdomenul pare crescut în volum, proieminent,
relazându-se numai în perioadele de liniște.
 Tusea . În timp ce adulții și copii mari pot să aprecieze intensitatea și
orarul tusei și pot reproduce caracterul ei în fața medicului, sugarii și copii mici
nu pot furniza aceste informații. Asistenta va supraveghea caracterul, frecvența,
orarul, ritmul, sonoritatea, timbrul tusei precum și manifestările de altă natură
care o însoțesc. Tusea poate fi uscată sau umedă cu sau fără expectorație.

25
Frecvența tusei este diferită. Poate să apară sub forma de tuse rară, seacă sau
tuse permanentă chinuitoare , ce nu lasă copilul să se odihnescă pe timpul nopții.
Prin supravegherea conștiincioasă a copilului bolnav asistenta poate ajuta în
mare măsură medicul la stabilirea diagnosticului, urmărirea evoluției bolii și
aplicarea tratamentului adecvat.

3.1.4. Rolul asistentei medicale în alimentația pacientului

Alimentația copilului trebuie să se adapteze caracteristicilor și morfologiei
particularea a copilului. Dentiția și actul masticației fiind în dezvoltare se pot
introduce în meniul copilului și alimente consistente de consistență păstoasă sau
fărâmițate. La acestă vârstă simțul gustului fiind destul de diferențiat,
alimentația trebuie să fie variată, apropiindu-se încet de alimentația adultului.
Trebuie ținut cont că la acestă vârstă trebuie asigurate:
- Nevoile nutritive ale organismului în dezvoltare
- Aportul tuturor factorilor nutritivi în proporțiile necesare
- Să conțină proporții de alimente de origine animală și vegetală
- Să fie cât mai variată și corespunzătoare vârstei copilului
- Alimentele noi să fie introduse treptat, în porții mici
- Alimentele să fie de bună calitate, proaspete, prezentate în mod apetisant
și atrăgător pentru a face poftă copilului
Laptele rămâne și la acestă vârstă un aliment esențial, se poate da sub formă de
cacao cu lapte, kefir, iaurt, brânză sau preparat cu paste făinoase.
Nevoia de lichide va fi satisfăcută cu apa din alimente ( supe de legume, bulion
de carne, supă de fructe)
 Pe prim plan în tratamentul enterocolitelor este corectarea pierderilor de
lichide și electroliți. Aceasta se realizează prin consumul de lichide - ceaiuri
neândulcite, apă minerală (plată), zeamă de orez, supă de morcovi. Utilă este
adaugarea sărurilor de rehidratare care se găsesc în farmacii, în pliculețe cu
dozaj corespunzator.
De cele mai multe ori, cu un regim alimentar adecvat, enterocolitele se vindecă
în câteva zile. Regimul alimentar este bazat pe orez fiert, brânză proaspată, mere
rase, supă de zarzavat strecurată, carne fiartă. Se mai poate alimenta cu diverse
rețete care au această bază cum ar fi: pilaf de morcovei cu pui, ciorbiță de vacă
cu orez, pilaf cu perișoare de pui, măr copt cu orez, banană cu orez cu/fără
brânză de vaci, supă pui cu paste
Sunt excluse legumele și fructele crude, lactatele și prajelile. Regimul
trebuie menținut 2 - 3 zile după dispariția simptomelor.  

26
3.1.5. Rolul asistentei medicale în educația sanitară a pacienților
Educația sanitară constă în prevenirea tuturor bolilor ce se pot răspândi fie
pe cale aeriană, acvatică sau orală (picaturile Pfluge).
Educația sanitară o încep însuși tineri părinții prin luarea de măsuri încă din
perioada sarcinii pentru a preveni îmbolnăvirile și malformațiile viitorului copil.
Acestora li se face educația necesară prin conștientizarea importanței imunizării
și încurajarea lor de a-și duce copii la vaccinări conform programului național de
vaccinare. Părinții se vor lămuri asupra necesității controlului periodic al
sugarului, apoi al copilului
Prevenirea enterocolitei este posibilă prin respectarea regulilor de igienă
individuală precum: spălatul pe mâini cu apă şi săpun înaintea fiecărei mese,
spălarea eficientă a alimentelor care se consumă neprelucrate termic, spălarea şi
dezinfectarea tacâmurilor, consumul de apă potabilă, necontaminată şi curăţarea
veselei prin utilizarea apei provenite din surse sigure.
De altfel timpul cald creează condiții favorabile de dezvoltarea a microbilor
patogeni și de răspândire a bolilor diareice acute. Răspandirea BDA în mediul
populației se realizează pe 3 căi- acvatică(cu apă contaminată), alimentară
(respectiv cu produse alimentare contaminate, mai frecvent produsele lactate,
carnea și produsele din carne, peștele, ouăle, legumele, fructele), habituală (prin
intermediul obiectelor de uz casnic contaminate). Combaterea și profilaxia
maladiilor infecțioase se pot realiza printr-o serie de măsuri cunoscute de
majoritatea populației, cum ar fi:
- Prelucrarea termică a produselor alimentare până la asigurarea unei
temperaturi de 70 grade C și mai mult pentru orice parte a produsului.
- Consumarea bucatelor îndată după preparare.
- Păstrarea produselor alimentare la rece (temperatura mai jos de +6 grade
C).Nu se admite păstrarea îndelungată a hrănii pentru copii de vârstă
fragedă (până la 3 ani ) – ea trebuie să fie proaspată și consumată imediat
după preparare.
- Excluderea contactului direct și indirect al bucatelor preparate cu
produsele alimentare crude prin intermediul veselei.
- Folosirea apei potabile necontaminate (o metodă eficace de dezinfectare a
apei este fierberea timp de 1-3 minute) și păstrarea ei în vase de sticlă
închise nu mai mult de 24 ore.
- Spălarea pe mâini cu săpun înainte și după masă, după tualetă etc.
Părinții ai căror copii au diaree trebuie să previna diseminarea infecției la
frații mai mari (daca au mai mulți copii), dar și la ei înșiși. Spălarea frecventă a

27
mâinilor, schimbarea corectă a scutecelor, izolarea copiilor sunt câteva din
metodele de prevenție.
Spălarea mâinilor este esențială și foarte eficientă în prevenirea diseminării
infecției. De preferat, mâinile trebuie spălate cu apă din abundență și săpun
antibacterian, timp de 15-30 de secunde. Copii mici vor fi supravegheați și
învățați totodată să-și facă o igienizare corectă. O atenție specială trebuie
acordată unghiilor, zonelor dintre degete și articulațiilor radio-carpiene. Clătirea
se va face cu apă din abundență, iar uscarea, de preferat cu un prosop uscat de
hârtie de unică folosință. Dezinfectantele pe bază de alcool sunt o alternativă
bună, în cazul în care apa și săpunul nu sunt la îndemână. Mâinile se vor spăla
după schimbarea scutecului sau după contactul cu orice obiect murdar de fecale,
înainte și după prepararea mesei, după mersul la toaletă, după ducerea gunoiului
sau strângerea lenjeriei murdare, după atingerea animalelor, dar și după suflarea
nasului și după strănut.
Educația copiilor pentru o igienă efectivă a mâinilor
O igienă și educație corespunzătoare a copiilor trebuie să pornescă de la
vârsta fragedă. Se poate începe cu bebelușii, sub formă de joacă, urmând ca pe
măsură ce copii încep să conștientizeze, să știe ca regulă, că spălarea mâinilor
este importantă pentru părinți și trebuie să o respecte.  Părinții trebuie să fie în
primul rând un exemplu. În acest fel, chiar și când nu sunt cu copilul, el va cere
din reflex să-și spele mâinile înainte-după anumite activități. În acest fel există o
contribuție majoră la păstrarea sănătății lor și la evitarea îmbolnăviriilor.
Este prima și cea mai ușoară metodă de protejare a celor mici și dragi nouă.
Cei mai afectați de o igienă necorespunzătoare a mâinilor sunt copii care petrec
timp în colectivitate (grădinițe, școli). Ei prezinta riscul cel mai mare de a se
contamina din colectivitate cu germeni ce pot declanșa foarte ușor probleme
gastrointestinale, gripe, răceli.
Pentru copii care se află sub supravegherea unei terțe persoane în timpul
zilei (grădinițe, școli) întrebați dacă se face educație sanitară, dacă sunt
instructați să se spele obligatoriu pe mâini după ce au fost la tualetă și dacă sunt
mobilizați să își spele în mod regulat mâinile pe parcursul unei zile, și nu numai,
dar și înainte de servirea mesei.
 

28
3.2. Rolul delegat
3.2.1. Rolul asistentei medicale în examinarea paraclinică
Într-o societate în care prevenția a început să fie din ce în ce mai mult un
mod de viață, analizele medicale reprezintă unul dintre puținele exemple care
pot asigura concret prevenirea unor afecțiuni serioase, precum și depistarea în
stadiul incipient a altoră, permitându-ne astfel să luăm din timp cele mai
potrivite măsuri.
Asistenta trebuie să aibă foarte multă răbdare cu copii, mai ales dacă aceștia
sunt nervoși sau neliniștiți. Vizita medicală, examinările clinice, recoltările
pentru examinările de laborator ca și procedee de tratament trezesc teama multor
copii și pot declanșa stări de neliniște, îngrijorare, vărsături, etc. Atitudinea
atentă, manoperele executate cu blândețe și însoțite de cuvinte călduroase,
mângâierile, liniștesc copiii, trezesc încrederea lor și contribuie de multe ori la
ameliorarea suferințelor lor.
Pregătirea copiilor pentru recoltarea probelor de sânge reprezintă o situație
particulară, deloc de neglijat, fiind în măsură să reducă stresul și anxietatea care
se manifestă aproape în egală măsură atât la copii, cât și la părinți.
 Pentru copiii mai mici de 2 ani, nu este necesară nici o pregătire prealabilă;
totuși, trebuiesc oferite câteva sfaturi părinților: 
 să fie pregătiți pentru momentul în care copilul poate va plânge;
 să fie pregătiți pentru situația, foarte probabilă, în care va fi nevoie să
imobilizeze copilul;
 plânsul copilului se datorează mai mult mediului nefamiliar, prezenței
persoanelor străine, lipsei părintelui din zonă și cu siguranță imobilizării
fizice;
 cel mai mult pot ajuta copilul prin prezența lor la locul recoltării și prin
afecțiunea aratată copilului în timpul procedurii. 
Copiii mai mari de 2 ani încep să conștientizeze frica, iar plânsul lor se
datorează și durerii resimțite în timpul recoltării. Este foarte important ca părinții
să diminueze teama copilului prin diferite exerciții: 
 simularea în joacă a recoltării;
 explicarea în cele mai simple cuvinte că durerea va fi comparabilă cu o
pișcătură de țânțar și mult mai mică decât atunci când cade cu bicicleta
sau cu rolele;
 se pot folosi eventual păpuși care permit vizualizarea procedeului de
recoltare;
 se poate repeta lecția de acasă și cu 5-10 minute înainte de recoltare;

29
 
Prezența părintelui lângă copil în timpul recoltării va ajuta foarte mult.
Copilul trebuie convins că tot ce se întâmplă este spre binele lui, explicându-i-se
că nu o să-l mai doară burtica copilul. Acesta trebuie să aibă libertatea de a
plânge sau de a-și exprima durerea verbal.
Pentru copii sugari recoltarea de materii fecale este esențială în enterocolite,
respectându-se pașii necesari vom avea parte de o probă necontaminată și un
rezultat optim pentru declararea diagnosticului și administrarea un tratament
corect.
 se curăță zona genito-urinară cu apă și săpun, eliminându-se astfel și
urmele de creme, uleiuri sau pudre;
 se utilizează pentru recoltare pungile pediatrice speciale furnizate de
laborator;
 se atașează punga pediatrică de recoltare în zona genito-urinară a
copilului, prin porțiunea sa autoadezivă, având grijă să nu rămână spații
prin care să se poată scurge urina contaminând proba;
 imediat după ce copilul urinează, se dezlipește punga și se transportă la
laborator. 
Anumite teste de laborator necesită și recoltarea specială a unor probe de urină,
cea mai frecventă din acestea fiind urina pe 24 de ore, care de cele mai multe ori
este fie incorect recoltată, fie incorect conservată, ceea ce conduce la erori
regretabile.
Pacientul urinează dimineața; această urină se aruncă; în tot timpul zilei, al
nopții și prima urina de a doua zi de dimineață se colectează urina într-un
recipient de colectare curat;
Recipientul de colectare se păstrează într- un loc rece ( frigider) pe durata
colectării. A doua zi de dimineață se măsoară exact cantitatea de urină colectată,
se omogenizează și se trimite către laborator un eșantion de 100 ml. Eșantionul
va fi pus într-un recipient pentru sumar de urină pe eticheta căruia se vor
nota numele și prenumele pacientului și volumul urinar colectat în 24 de ore.
Rezultatele analizelor sunt utile medicului atât înainte de începerea terapiei,
cât și la încheierea acesteia pentru a putea monitoriza evoluția afecțiunii pentru
care au fost recomandate.

30
3.2.2. Rolul asistentei medicale în administrarea tratamentului
Administrarea medicamentelor la copii este o muncă de răspundere și cere o
mare conștiinciozitate din partea asistentei. Sugarul și copilul mic nu știu să
vorbescă, deci nu pot reclama neprimirea la timp a medicamentelor prescrise.
La vârsta preșcolară, copilul refuză de multe ori luarea medicamentelor,
neânțelegând încă rostul lor. Pentru a combate rezistența acestor copii, asistenta
trenuie să intervină hotărât, dar calm și cu multă răbdare. Copii mai mari pot fi
mai ușor convinși despre necesitatea medicației.
Administrarea medicamentelor trebuie făcută în mod obligatoriu de către
asistentă personal. Nu se admite sub nici o formă antrenarea însoțitorilor sau a
copiilor mai mari în această muncă.
Administrarea medicamentelor pe cale bucală la sugari și copii mici se face
sub formă lichidă. Medicamentele solide se dizolvă într-un lichid călduț: lapte,
ceai, etc. și se administrează cu lingurița. Medicamentul se dă în mai multe
prize, având grijă ca lingurița să nu fie plină, pentru a preveni pierderea de
substanță medicamentoasă. Dacă copilul refuză luarea medicamentului sau nu
vrea să deschidă gura i se vor fixa mâinile și se vor apăsa ușor obrajii cu
degetele; în felul acesta se obține deschidera gurii. Se introduce lingurița în
cavitatea bucală a copilului, unde se menține până ce acesta înghite substanța
introdusă. La sugarii care vomită medicamentele în repetate rânduri,
introducerea lor se va face prin sondă.
Medicamentele cu gust neplăcut, dacă componența lor chimică o permite, se
vor corect cu zahăr, lămâie, sirop de fructe, etc. După ce copilul a înghițit
lichidul respectiv i se mai administrează câteva lingurițe de ceai îndulcit pentru
a dispărea complet gustul dezagreabil din gură.
La copii de vârstă preșcolară cea mai bună metodă de administrare este
includerea medicamentului într-un aliment. Până la vârsta de 8-10 ani nu se vor
administra tablete, pilule, drajeuri sau cașete, pe care copii nu le pot înghiți
întregi. Acestea se vor sfărâma în mojar sau între două linguri și se dau sub
formă de praf, suspensii sau soluții.
Administrarea medicamentelor pe cale parenterală se bazează pe aceleași
principii ca la adult.
a) Injecția pe cale intradermică la sugarul mic se face la nivelul suprafeței
anterioare a antebrațului, iar la vârsta de 1 an, în regiunea interscapulo-
vertebrală. În timpul injecției copilul se așează pe masă, fiind ținut de un
ajutor.

31
 b) Injecția subcutanată se efectuează de preferință în partea externă a brațului
sau a coapsei, pentru injectarea unei cantități mai mare de medicament se
va opta pentru flancurile peretelui abdominal.
c) Injecția pe cale intramusculară se administrează la sugari și copii mici,
totdeauna în mușchii fesieri, în decubit ventral. Pentru împiedicarea
mișcărilor în timpul injecției persoana care ajută asistenta fixează cu o
mână membrele inferioare la nivelul genunchilor, iar cu cealaltă mână
exarcită o presiune la nivelul regiunii lombare, asigurând astfel
imobilitatea în decubit ventral. Dacă asistenta efectuează singură
tratamentul, ea va fixa regiunea lombară a copiluli cu mâna stangă.
d) Injecția pe cale intravenoasă se efectuează în regiunile unde se pot pune în
evidență vene mai superficiale. La sugari ea se face la nivelul venelor
capilare.
În spitale și colectivități de copii dar și acasă, se va acorda o grijă deosebită cu
toate substanțele chimice ( medicamente, substanțe dezinfectante, etc.) ca
acestea să fie păstrate în dulapuri închise, pentru a evita posibilitatea ca ele să
ajungă la îndemâna copiilor.

3.3. Descriera a două tehnici

32
3.1.1. Recoltarea materiilor fecale- coprocultura
Sacunul reprezintă resturi alimentare supuse procesului de digestie,
elimimnate din organism prin actul defecației.
 Scop- explorator
- Depistarea unor germeni patogeni responsabili de îmbolnăvirea tubului
digestiv
- Depistarea unor purtători sănătoși de germeni
- Depistarea unor tulburări în digestia alimentelor
Generalități:
- Recoltarea materiilor fecale se realizează în vedearea examinării lor la
macroscopice, biochimice, bacteriologice și parazitologice
- Examenul bacteriologic permite diagnosticarea bolilor infecțioase și
gastrointestinale; după stabilirea diagnosticului, recoltarea se efectuează
pentru supravegherea evoluției bolilor.
- Examenele biochimice și de digestie permit descoperirea unor tulburări în
secreția fermenților digestivi, prezența microscopică a sângelui, etc.
- Examenele parazitologice descoperă parazitozele intestinale prin
evidențierea ouălelor de paraziți
 Pregătire:
a). Materiale:
- materiale pentru toaleta perineală (apă călduță, săpun, scutec curat încălzit)
- mușama, aleză
-recipient de colectare a materiei fecale,
- coprorecoltoare de unică folosință pentru copii mai mari
- pungă pediatrică specială pentru copii mici
- sondă Nelaton pentru sugar, tampon montat ( ca la prelevări din faringe), tub
steril sau scutec sterilizat
b). Pacient
- psihic ( se anunță și se explică necesitatea efecturării tehnici, la copii mari –pe
înțelesul lor)
- fizic: - se efectuează toaleta regiunii perineale se curăță zona genito-urinară cu
apă și săpun,
eliminându-se astfel și urmele de creme, uleiuri sau pudre
-se așteaptă golirea vezicii urinare pentru a nu se contamina proba

 Execuție

33
 În cazul copiilor mari se utilizează coprorecoltoare de unică folosință. Din
scaunul emis spontan într-un vas colector curat, opărit, cu ajutorul spatulei
coprorecoltatorului se vor preleva din zonele cele mai reprezentative ale bolului
fecal (muco-purulente, fibrinoase, sanguinolente, lichide, cu mucozități).
Coprorecoltorul este etichetat corect cu nume , prenume și se trimite la
laboratorul de analiză.
Pentru copii mici se utilizează pentru recoltare pungile pediatrice speciale
furnizate de laborator; se atașează punga pediatrică de recoltare în zona genito-
urinară a copilului, prin porțiunea sa autoadezivă, având grijă să nu rămână
spații prin care să se poată scurge urina contaminând proba; imediat după ce
copilul urinează, se dezlipește punga și se transportă la laborator.
În cazul sugarilor scaunul se poate preleva prin emisie directă pe scutecul
sterilizat, de unde se prelevează proba cu un tampon montat pe un bețișor tip
exudat faringian și se descarcă prin agitare într-un tub steril cu 1-3 ml apă
distilată sau bulion steril și se face însămânțarea. Fie cu sonda Nelaton atașată la
o seringă direct din rect. Se introduce sonda prin anus pe o distanță de 10-15 cm.
Se aspiră cu seringa, se îndepărtează sonda și se folește conținutul prin insuflare
într-o eprubetă sterilă.
 Îngrijiri ulterioară a pacientului
- Se efectuează toaleta în regiunea anală
- Se îmbracă pacientul și se așează comod
- Se aerisește camera
 Reorganizarea
- Se îndepărtează materialele folosite
- Se curăță riguros și se pregătesc pentru sterilizare
 De știut:
- La copii, în afară de reclarea pielii din regiunea anală, se recomandă și
recoltarea mucusului nazal și a depozitului de sub unghii
- Depozitul de sub unghii se recoltează înmuind toată marginea unghiei cu
o soluție de hidrat de sodiu sau potasiu 0,5-1%, după care se curăță
capătul proximal al unghiei marginale și spațiului de sub unghie cu un
tampon de vată și o pensă.
- Materialul recoltat se introduce într-un flacon cu soluție de hidrat de sodiu
1%, se astupă, se agită bine și se trimite la laborator

3.3.2. Recoltarea sângelui capilar

34
Este utilă în special în cazul pacienților pediatrici și pentru efectuarea frotiurilor
de sânge. Se obține un amestec de sânge provenit din arteriole, venule și capilare
care la rândul său poate fi diluat cu lichid interstițial și intracelular.
Zone pentru recoltarea sângelui prin puncție capilară
- Suprafața palmară a falangei distale a degetului, perpendicular pe
amprente, nu paralel cu acestea
- Suprafața plantară laterală a călcâiului
- Suprafața plantară a degetului mare
Se au în vedere urmatoarele recomandări:
- La copii mai mici de un an se recomanda punctia calcaiului
- La copii mai mari și la adulți se recomandă suprafața palmară a ultimei
falange a
degetului mijlociu sau inelar
- Nu se puncționează mai profund de 2 mm
Nu se obține sânge din puncția urmatoarelor zone:
- Degetul mic
- Lobul urechii
- Zona centrală a călcâiului (la copilul mic)
- Degetele nou-născutului
- Vârful degetului
- Un loc puncționat anterior
Se recomandă încălzirea prealabilă a locului de puncție în felul acesta se crește
fluxul de sânge la locul puncției. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unui
prosop sau comprese
încălzite la maximum 420C ținută timp de 2-3 minute pe locul respectiv.
 Echipamente auxiliare necesare la locul de recoltare
La locul unde se efectuează recoltarea trebuie să existe:
• un dulap în care se păstrează recipientele și materialele necesare recoltării,
• stative pentru vacutainere,
• tăvi, cutii sau genți special dedicate transportului probelor
• containere pentru deșeuri medicale (speciale pentru cele înțepătoare) cu
marcaje corespunzatoare
• troler pentru aducerea la patul pacientului a materialelor necesare recoltării (în
cazul în care pacientul este internat în spital)
 Materiale necesare recoltării
•Tampoane sterile
• Tampoane cu antiseptice (alcool izopropilic)

35
• Mănuși (obligatoriu recoltarea sângelui și a materialelor patologice se
efectuează cu mănuși din latex, vinil sau nitril)

• Ac de puncție sau lantetă

• Microtuburi de recoltă (se utilizează în special microtuburi pentru hemogramă
– cu dop roșu și microtuburi pentru ser – cu dop mov)
Înainte de efectuarea puncției venoase în vederea prelevării sângelui pentru
analize se dezinfectează tegumentele în zona de puncționare pe o suprafață de
cca 5cm/5cm, prin mișcări ferme dar fără să se producă hiperemia zonei
dezinfectate.
 PRECAUȚII GENERALE PENTRU RECOLTARE:
 Se notează pe cererea de analize orice neconformitate legată de
recoltarea probelor biologice
- Pacientul refuză recoltarea anumitor probe biologice
- Pacientul refuză recoltarea pentru anumite analize
- Pacientul nu a respectat indicațiile din „Indicații privind pregătirea
pacientului și recoltarea probelor pentru examinările de laborator”
- Pacientul nu a adus probe autorecoltate (recoltate la domiciliu) necesare
anumitor analize de pe comandă / cerere
- Persoana care recolteaza are obligația să poarte mănuși chirurgicale
- Recipientele de recoltă ce necesită desigilare (ace, tampoane de exsudat,
etc) se arată pacientului înainte de desigilare pentru a se confirma sigiliul
de sterilitate
- Se recoltează strict acele tipuri de probe care sunt necesare pentru
efectuarea analizelor specificate în cererea de analize prezentată de
pacient
- După recoltare acul se aruncă direct în recipientul de deșeuri înțepătoar
 Pregătirea psihică
Plânsul excesiv poate influența rezultatele unor teste cum ar fi numărătoarea de
leucocite. Se recomandă o perioadă de așteptare de circa 30 minute între
momentul calmării copilului și efectuarea propriu-zisă a puncției.

36
Dacă proba este recoltată în timpul plânsului se solicită notarea pe cererea de
analize a acestui lucru.
 Execuție:
- dezinfectați locul puncționării cu ajutorul unui tampon steril îmbibat în
soluție de
alcool și așteptați să se usuce zona înainte de a efectua incizia (trebuie evitată
folosirea altor dezinfectanți deoarece aceștia pot induce valori fals crescute
pentru acid uric, fosfor sau potasiu);
- prindeți ferm zona adiacentă locului puncționării și efectuați rapid incizia,
apăsând pe
butonul lantetei;
- îndepărtați  prima picătură de sânge cu ajutorul unei meșe de tifon,
deoarece aceasta
poate conține lichid interstițial;
- prin mișcări de apăsare ușoară, fără a masa zona din jur, colectați
picăturile de sânge
care curg liber într-un microtub etichetat;
- dacă picăturile nu curg liber în microtub, percutați ușor tubul;
- în cazul microtainerelor care conțin anticoagulant, efectuați 8-10 mișcări
ușoare de
inversiune a tubului pentru a asigura amestecul optim al sângelui cu
anticoagulantul;
- la sfârșitul recoltării aplicați un tampon steril compresiv care va fi
menținut până la
oprirea sângerării; nu aplicați bandaje adezive la copii, deoarece pe lângă faptul
că pot produce iritații, există riscul de a fi înghițite atunci când se lărgesc;
- depuneți lanteta într-un container rezistent la puncționare după ce sa
aplicat capacul de
protecție
Ordinea de recoltare în puncția capilară:
1. Microtub pentru hemogramă (dop roșu) – se urmărește obținerea unui volum
adecvat pentru acuratețea testului hematologic
2. Microtub pentru ser
Se etichetează corect cu nume și prenume și se trimit la laborator.

37
 Capitolul IV
Studiu de caz I

4.1. Culegerea datelor

4.1.1. Culegerea datelor
Date relativ stabile
Nume: D
Prenume: C
Vârsta: 7 ani
Sex: F
Religie: ortodox
Rasă: albă
Limba vorbită: romana
Domiciliu: jud. Brasov
Grup sanguin: A II
APP: nu are
Deficiențe senzoriale: nu prezintă
Alergii: nu are
Înaltime: 1,26 m
Date variabile
T.A. : 90/60mm Hg
Puls: 95 bătăi/min.
Temperatura: 38,60 C
Respirație: 20 r/min, respirații fiziologice
Greutate: 23 kg
Manifestări de dependență: febră, frison, vărsături, dureri abdominal, scaune
moi 4/zi, balonări, borborisme, gaze, refuz alimentar și hidric

38
4.2.1. Grila de stabilire a gradului de dependență
NEVOIA MANIFESTARI SURSE DE DIAGNOSTIC GRADUL DE
FUNDAMENT DE DIFICULTATE DE ÎNGRIJIRE DEPENDENȚĂ
ALĂ DEPENDENȚĂ
1.A RESPIRA Independent
ȘI A AVEA O
BUNĂ
CIRCULAȚIE
2.A MÂNCA ȘI Inapetență Dezechilibru Alterarea Dependent
A BEA metabolic stării de
Vărsături nutriție prin
deficit
3.A ELIMINA Diareea Exacerbarea Alterarea Dependent
4sc./zi peristaltismul produșilor de
Balonări ui intestinal metabolism în
Gaze exces
Borborisme
4.A SE MIȘCA Independent
ȘI A AVEA O
BUNĂ
POSTURĂ
5.A DORMI ȘI Independent
A SE ODIHNI
6.A SE Independent
IMBRACA ȘI
DEZBRĂCA
7.A MENȚINE Febră Procesul Alterarea Dependent
TEMPERATUR T= 38,60C infecțios temperaturii
A CORPULUI
corpului
ÎN LIMITE
NORMALE
8.A FI CURAT, Carență de Scaunelor Predispoziție Dependent
INGRIJIT ȘI A igienă multiple la alterarea
PROTEJA
diareice mucoasei
TEGUMENTEL
E ȘI anale
MUCOASELE
9.A EVITA Independent
PERICOLELE

39
 10.A Independent
COMUNICA
11.A ACȚIONA Independent
CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI
12.A FI Independent
PREOCUPAT
ÎN VEDEREA
REALIZARII
13.A SE Anxietate Starea Alterarea Dependent
RECREEA patologică capacității de
a se recreea
14.A ÎNVATA Cunoștințe Limite Deficit de Dependent
CUM SĂ ÎȘI insuficiente cognitive cunoștințe
PĂSTREZE
medicale/prof
SĂNĂTATEA
ilaxia

4.3. Examinări paraclinice

40
4.3.1. Examinări paraclinice

EXAMEN VALORI NORMALE VALORI REALE

LABORATOR
Fibrinogen 200-400 mg/dL 350 mg/dL

TGO 5-34 UI/l 4 UI/l

TGP 0-55 UI/l 2UI/l
VSH Barbați: normal
prag patologic=vârsta/2
NEGATIV
Hemocultura
< 12 mg/L
PCR
NEGATIV
ASLO

41
 4.4.1. Plan de îngrijire
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT
1.Alterarea stării de Pacientul să - determinarea greutății, înălțimii -evaluarea stării de 04.04. ora 9 dim.
nutriție prin deficit fie echilibrat -monitorizarea pacientei (vomă, nutriție a copilului și pacientul nu
datorită nutrițional vărsătură, greață) aprecierea aportului mănâncă nimic,
dezechilibrului -alimentație conform regimului alimentar în funcție plânge
metabolic manifestat orez fiert, brânză proaspată, mere de vârstă, sex, 04.04. ora 17
prin inapetență rase, supă de zarzavat strecurată, înălțime p.m. pacientul
carne fiartă. (sunt excluse -instaurarea regimului servește cu
legumele și fructele crude, -administrarea de dificultate o supă
lactatele și prăjelile) lichide cu valoare de zarzavat
-evaluarea calitativă a calorică mare 13.04 pacientul
alimentelor ingerate - colaborare cu prezintă stări de
-observarea capacitații copilului infirmiera și familia inapetență dar
de a mânca-apetit - recoltare exudat este cooperant și
-explorează preferințele copilului faringian se alimentează
și le respectă în limita regimului 15.04. pacientul
impus de medicul specialist cere mâncare și
-servește alimentele la o se alimentează
temperatură moderată, la ore singur, este
regulate prezentate atrăgător cu echilibrat
tacâmuri și veselă personală nutrițional
-asistenta vorbește calm cu voce

42
 caldă și nu obligă copilul să
mănânce
- creearea unor condiții adecvate
în vederea alimentării (aerisirea
salonului, îndepărtarea produșilor
de excreție, folosirea
meloterapiei)

2.Eliminarea Realizarea -descoperirea și evaluarea -identificarea cauzelor 04.04. pacientul

produșilor de unui tranzit factorilor favorizanți infecției digestive prezintă 4 scaune
metabolism în exces, intestinal -evaluarea consistenței, -administrarea de diareice/zi,
datorită exacerbării normal frecvenței, mirosului, cantității de Debiridat 5 ml/3×zi, apoase
mișcărilor calitativ și materii fecale eliminate Smecta-săruri de 12.04. pacientul
intestinale,manifestat cantitativ -depistarea elementelor rehidratare prezintă 2
ă prin scaune diareice patologice din materii -examen scaune/zi
fecale( sânge, puroi) coproparazitologic, consistență
-evaluarea echilibrului ingesta- coprocultura, moale
excreta, monitorizarea greutății, coprocitograma, 15.04. pacientul
tegumentelor antigene prezintă 1
-respectarea cu strictețe a scaun/zi de
regulilor de igienă și de prevenire consistență
a transmiterii infecției normală, stare
-recoltarea materiei fecale generală
-educarea pacientului să ameliorată

43
 mănânce în cantități mici,
frecvente în special alimentația
ce favorizează constipația:
banane, orez, cartofi
-menținerea unei igiene riguroase
perianale
-educarea pacientului să ceară
asistență dacă simptomele se
agravează

3.Alterea temperaturii Menținerea -aerisește camera și asigură o -administrare de -04.04. pacientul

corpului datorită temperaturii în temperatură optimă de 200C antipiretice la nevoie plânge este
viremiei manifestată limite normale -monitorizarea temperaturii la 4- -diclofenac neliniștit cu
prin febră moderată 6 ore supozitoare 2mg/kg/zi febră moderată
T= 38,60 C și notarea sa în foaia de -05.04 seara ora
observație a pacientului 6,30 starea
-evaluarea stării de sănătate pacientului se
-anunțarea medicului asupra ameliorează
oscilării temperaturii și 07.04 febra a
eventualelor complicații scăzut T=37,50C
(convulsii)
-administrarea de lichide în
cantitate suplimentară în funcție
de pierderi

44
 -calculează bilanțul ingesta
excreta
-schimbarea hainelor și a lenjeriei
de pat ori de câte ori este nevoie

4.Predispoziție la Pacientul să -asigură temperatura camerei 20- -colaborarea cu 04.04. pacientul

alterarea mucoasei prezinte 220C și a apei 37-380C familia și infirmiera se internează cu
anale datorită tegumente și -efectuează toaleta pe regiuni, emisii multiple
scaunelor diareice mucoase insistând în zona perianală de scaune
multiple manifestată curate -protejează mucoasa anală cu diareice. În urma
prin carență la igienă unguient sau pudră îngrijirilor
-protejează patul cu mușama și copilul nu a
aleză suferit
-pune la dispoziție oliță în caz de modificări la
copilul nu poate merge la toaletă nivelul
-schimbă copilul ori de câte ori mucoaselor
este necesar anale și nu a
-aerisește camera după fiecare devenit sursă de
emisie infecție
-ia măsuri de prevenire a
infecțiilor nosocomiale
-încurajează copilul privind
pudoarea și situația jenantă

45
 EVALUARE FINALĂ I

Pacient în vârstă de 7 de ani se interneză în spitalul de pediatrie secția

infecțioase, în dimineața zilei de 04.04.2011, cu următoarele manifestări de
dependență: febră, frison, vărsături, dureri abdominal, scaune moi 4/zi, balonări,
borborisme, gaze, refuz alimentar și hidric
În urma datelor anamnezice și a investigațiilor clinice și paraclinice s-a
stabilit diagnosticul de enterocolită virală cu rotavirus.
Datele culese sunt analizate și interpretate definindu-se probleme de
dependență, diagnostice de îngrijire și obiective de îngrijire. În urma
intervențiilor cu rol propriu și rol delegat, a conduitei de urgență medicală ,
manifestările s-au ameliorat iar obiectivele propuse au fost realizate.
În cursul spitalizării s-a administrat: Debridat 5 ml/3zi, Smecata, Diclofenac
2mg/kg/zi
În data de 07.04.2011 pacientul prezintă stare generală bună, mișcare și
postură ameliorate, somn fiziologic și odihnitor, simptomatologie ameliorate în
procesul de angină.
Astfel pacientului i se recomandă externarea.
Se externeaza cu recomandarile:
- Să fie ocrotit de masele populate cu indivizi bolnavi (școală, parcuri)
- Să respecte regimul hidric și alimentar
- Respectarea profilaxiei (fructe spălate, alimente bine gătite, apă
proaspătă)
- Multivitamine
Verfic dacă familia copilului a înțeles corect mesajul transmis și dacă și-a
însușit corect noile cunostințe. Conștientizez aparținătorilor pacientului că
starea de sănătate constă doar în recuperarea individuală și respectarea regimului
impus de medicul specialist.

46
 Studiu de caz II

4.1.2. Culegerea datelor

Date relativ stabile
Nume: M
Prenume: A
Vârsta: 12 ani
Sex: M
Religie: ortodox
Rasă: albă
Limba vorbită: romana
Domiciliu: jud. Brasov
Grup sanguin: B III
APP: nesemnificative
Deficiențe senzoriale: nu prezintă
Alergii: nu are
Înălțime: 1,43 m
Date variabile
T.A. : 110/60 mm Hg
Puls: 90 bătăi/min.
Temperatura: 37,20 C
Respirație: 20 r/min, respirații fiziologice
Greutate: 45 kg
Manifestări de dependență: durere preombilicală, crampe, balonări, flatulență,
diaree 6 scaune/zi, scaune voluminoase cu resturi alimentare nedigerate, grețuri,
vărsături alimentare, inapetență, depresie, anxietate, cefalee, transpirații

47
4.2. Grila de stabilirea a gradului de dependență
4.2.1. Grila de stabilire a gradului de dependență
NEVOIA MANIFESTARI SURSE DE DIAGNOSTIC GRADUL DE
FUNDAMENT DE DIFICULTATE DE ÎNGRIJIRE DEPENDENȚĂ
ALĂ DEPENDENȚĂ
1.A RESPIRA Independent
ȘI A AVEA O
BUNĂ
CIRCULAȚIE
2.A MÂNCA ȘI Inapetență Dezechilibru Alterarea Dependent
A BEA metabolic stării de
Grețuri nutriție prin
Vărsături deficit
3.A ELIMINA Diareea Exacerbarea Alterarea Dependent
6sc./zi peristaltismul produșilor de
Crampe ui intestinal metabolism în
Flatulență exces
Transpirații Starea
patologică a
organismului
4.A SE MIȘCA Postură Colică Alterarea Dependent
ȘI A AVEA O inadecvată abdominală mobilității
BUNĂ
POSTURĂ
5.A DORMI ȘI Insomnii Colică Alterarea Dependent
A SE ODIHNI abdominală calității
somnului
6.A SE Independent
IMBRACA ȘI
DEZBRĂCA
7.A MENȚINE Febră Procesul Alterarea Dependent
TEMPERATUR T= 38,20C infecțios temperaturii
A CORPULUI
corpului
ÎN LIMITE
NORMALE

8.A FI CURAT, Carență de Scaunelor Predispoziție Dependent

INGRIJIT ȘI A igienă multiple la alterarea
PROTEJA
diareice mucoasei
TEGUMENTEL
E ȘI anale

48
MUCOASELE
9.A EVITA Independent
PERICOLELE

10.A Independent
COMUNICA
11.A ACȚIONA Frustrare Starea de Dificultate de Independent
CONFORM sănătate a participa la
PROPRIILOR
cursurile
CONVINGERI
școlare
12.A FI Independent
PREOCUPAT
ÎN VEDEREA
REALIZARII
13.A SE Anxietate Starea Alterarea Dependent
RECREEA patologică capacității de
a se recreea
14.A ÎNVATA Cunoștințe Limite Deficit de Dependent
CUM SĂ ÎȘI insuficiente cognitive cunoștințe
PĂSTREZE
medicale/prof
SĂNĂTATEA
ilaxia

4.3. Examinări paraclinice

4.3.1. Examinări paraclinice
EXAMEN VALORI NORMALE VALORI REALE
LABORATOR
Fibrinogen 200-400 mg/dL 350 mg/dL

49
TGO 5-34 UI/l 4 UI/l
TGP 0-55 UI/l 2UI/l
VSH Bărbați: normal
prag patologic=vârsta/2
NEGATIV
Hemocultura
< 12 mg/L
PCR
NEGATIV
ASLO

ROTAVIRU

50
 4.4.2. Plan de îngrijire
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT
1.Alterarea stării de Pacientul să - determinarea greutății, înățimii -evaluarea stării de 11.04. ora 9 dim.
nutriție prin deficit fie echilibrat -minitorizarea pacientului (vomă, nutriție a pacientului pacientul nu
datorită nutrițional vărsătură, greață) și aprecierea mănâncă nimic,
dezechilibrului -alimentație conform regimului  orez aportului alimentar în anorexic
metabolic manifestat fiert, brânză proaspată, mere rase, funcție de vârstă, sex, 11.04. ora 17 p.m.
prin inapetență supă de zarzavat strecurată, carne înălțime pacientul servește
fiartă. (sunt excluse legumele și -instaurarea cu dificultate o
fructele crude, lactatele și prăjelile) regimului supă de zarzavat
-evaluarea calitativă a alimentelor -administrarea de 13.04 pacientul
ingerate lichide cu valoare prezintă stări de
-observarea capacitații pacientului de calorică mare inapetență dar este
a mânca-apetit - colaborare cu cooperant și se
-explorează preferințele pacientului și infirmiera și familia alimentează
le respectă în limita regimului impus - recoltare exudat 15.04. pacientul
de medicul specialist faringian cere mâncare și se
-servește alimentele la o temperatură -administrare alimentează singur,
moderată, la ore regulate prezentate Ibrupofen 10mg/kg/8 este echilibrat
atrăgător cu tacâmuri și veselă h nutrițional
personală
-asistenta vorbește calm cu voce caldă
și nu obligă copilul să mănânce
51
 - creearea unor condiții adecvate în
vederea alimentării(aerisirea
salonului, îndepărtarea produșilor de
excreție, folosirea meloterapiei)

2.Alterarea stării de Pacientul să -instalare în cameră curată, aerisită, Am administrat: 11.04 ora 9 copilul
nutriție prin deficit prezinte o temperatură abientală, Metoclopramid sirop prezintă stare
datorită stare de bine -protejarea patului cu mușama și 5mg/3 zi, Emetiral generală alterată cu
dezechilibrului fără grețui și aleză, în funcție de poziția pacientului 5mg/2 zi, No-Spa grețuri și vărsături
metabolic manifestat vărsături -așează pacientul în poziția 2/zi 2/zi
prin vărsături șemișezând, șezând sau în decubit -Ceai de chimen, 11.04 ora 18 starea
dorsal, cu capul într-o parte coada șoricelului copilului se
-așează la îndemâna pacientului neândulcite ameliorează, nu
recipient curat-dacă apare voma -am colaborat cu mai varsă, în
-sprijină,încurazează și îl învață să familia și infirmiera continuare prezintă
respire profund în timpul vărsăturii grețuri
-păstrarea cavității bucale curate 13.04 starea
-oferă un pahar cu apă pentru clătirea pacientului s-a
cavității stabilizat, nu mai
-aplică tratamentul medicamentos: varsă și nu mai
antispastice , antiemetice prezintă grețuri
-observarera aspectului, cantității și
numărului vărsăturilor și trece datelor
în F.O

52
 -aprecierea gradului de dezhidratare
- aerisirea camerei la nevoie.
-oprirea aportul de lichide și
alimente.
-urmăresc ca pacientul sa fie
echilibrat hidroelectrolitic
3.Eliminarea Realizarea -descoperirea și evaluarea factorilor -identificarea 11.04. pacientul
produșilor de unui tranzit favorizanți cauzelor infecției prezint 4 scaune
metabolism în exces, intestinal -evaluarea consistenței, frecvenței, digestive diareice/zi, apoase
datorită exacerbării normal mirosului, cantității de materii fecale -administrarea de 12.04. pacientul
mișcărilor calitativ și eliminate Imodium1caps./după prezintă 2
intestinale,manifestată cantitativ -depistarea elementelor patologice din fiecare emisie=3 scaune/zi
prin scaune diareice Reducerea materii fecale( sânge, puroi) caps./20 kg corp consistență moale
riscului de -evaluarea echilibrului ingesta- Debiridat 5 ml/3×zi 15.04. pacientul
apariție a excreta, monitorizarea greutății, -examen prezintă 1 scaun/zi
iritației anale tegumentelor coproparazitologic, de consistență
-respectarea cu strictețe a regulilor de coprocultura, normală, stare
igienă și de prevenire atransmiterii coprocitograma, generală ameliorată
infecției antigene
-recoltarea materiei fecale
-educarea pacientului să mănânce în
cantități mici, frecvente în special
alimentația ce favorizează constipația:
banane, orez, cartofi

53
 -menținerea unei igiene riguroase
perianale
-educarea pacientului să ceară
asistență dacă simptomele se
agravează
-aerisirea camerei după fiecare scaun
dacă acesta nu poate folosi W.C.- ul
-punerea la îndemână a unui recipient
de recoltare dacă scaunele apar brusc
4.Eliminarea Pacientul să -asigur un microclimat corespunzator. Am administrat 11.04 satare
produșilor de prezinte o -aerisesc camera de 3-4 ori pe zi. nurofen forte 400 alterată a
metabolism în exces stare de -asigur îmbrăcăminte de bumbac și o mg/6h. pacientului,
datorită stării confort fizic schimb ori de câte ori este nevoie. -rehidratare orală transpirații
patologice a -mențin igiena tegumentelor curate și treptată, la indicația profunde
organismului uscate medicului (lichide 12.04. starea
manifestată prin -spăl tegumentele ori de câte ori este reci, cu lingurița, pacientului începe
transpirații necesar dacă pacientul nu se poate apoi supe strecurate) să se amelioreze,
ridica transpirația nu mai
-educ pacientul cu tact și blândețe să- este abundentă
și efectueze igiena corporală cu apă și 15.04 starea
săpun generală a
-menți igiena riguroasă a plicilor și a pacientului este
spațiilor interdigitale menținerii normală
tegumentelor și fanerelor curate și

54
 integre, stabilim împreună un
program zilnic de igienă
-explic pacientului importanța
-calculez bilanțul ingesta excreta pe
24 de ore.
-ofer pacientului confort hidric
parenteral corespunzator în 24 de ore.
-monitorizez temperatura pacientului
și o notez în F.O.
-administrez antitermice.
5.Alterarea mobilității Creșterea Stabilirea gradului de independență -consult medical 11.04 pacientul
datorită colicilor gradului de conform scalei: -permiterea vizitei acuză dureri
abdominale, independență -total dependent, necesită rar însoțitor aparținătorilor abdominale
manifestată prin -se îmbracă singur/trebuie ajutat -colaborarea cu puternice, nu se
postură inadecvată -se poate deplasa singur/se sprijină infirmiera poate mobiliza,
Evaluarea abilității de a se -administez calmante poziție
mișca/deplasa No-Spa, inadecvată(stă
Monitorizarea toleranței la activitatea ceaiuri(mentă, aplecat)
fizică (puls, tensiune, respirație) chimion) 12.04. durerile sunt
Evaluarea durerii(accentuată sau nu prezente dar
de mișcare) poziția corpului
Asistarea pacientului când se revine la normal
deplasează pe distanțe mai lungi 15.04.stabilizat
6.Dificultate de a Creșterea Sprijinirea pacientului să se -colaborarea cu Pacientul s-a

55
participa la cursurile gradului de alimenteze, să-și asigure propria familia și infirmiera adaptat condițiilor
școlare datorită stării implicare a igienă sau dacă acest lucru nu e de carantină și le
laterate de sănătate activităților posibil, depistarea semnelor de respectă întocmai.
manifestată prin spitalicești depresie
frustrare Asigurarea condițiilor de siguranță
dacă el nu se poate mobiliza singur
-observarea factorilor ce determină,
lipsa de energie și frustrare
-stabilirea împreună cu pacientul a
unui plan realist de îngrijire și
evaluare periodic
-educarea pacientului să-și exprime
speranțele, să devină conștient de
puterea lui de reinegrare ccolectivă
-evaluarea nevoilor pacientului pentru
a avea o stare de confort
adecvată( TV, reviste, telefon)
-sprijirirea pacientului să înțeleagă
care sunt limitele activității pe care o
poate desfășura în spital
-educarea pacientului să citească, să
asculte muzică, să facă restul de
activități accesibile

56
57
 EVALUARE FINALĂ II

Pacient în vârstă de 12 de ani se interneză în spitalul de pediatrie secția

infecțioase, în dimineața zilei de 11.04.2011, cu următoarele manifestări de
dependență: durere preombilicală, crampe, balonări, flatulență, diaree 4
scaune/zi, scaune voluminoase cu resturi alimentare nedigerate, grețuri, vărsături
alimentare, inapetență, depresie, anxietate, cefalee, transpirații
În urma datelor anamnezice și a investigațiilor clinice și paraclinice s-a
stabilit diagnosticul de enterocolită virală cu rotavirus.
Datele culese sunt analizate și interpretate definindu-se probleme de
dependență, diagnostice de îngrijire și obiective de îngrijire. În urma
intervențiilor cu rol propriu și rol delegat, a conduitei de urgență medicală ,
manifestările s-au ameliorat iar obiectivele propuse au fost realizate.
În cursul spitalizării s-a administrat: Imodium 3 caps./zi, Debridat 5 ml/3
zi, Emetiral 5 mg/2 zi, Ibrupofen 10 mg/kg/8h, Metoclopramid sirop 5 mg/3 zi,
No-Spa 2/zi
În data de 15.04.2011 pacientul prezintă stare generală bună, mișcare și
postură ameliorate, somn fiziologic și odihnitor, simptomatologie ameliorate în
procesul de angină.
Astfel pacientului i se recomandă externarea.
Se externeaza cu recomandarile:
- Să fie ocrotit de masele populate cu indivizi bolnavi (școală, parcuri)
- Să respecte regimul hidric și alimentar
- Respectarea profilaxiei (fructe spălate, alimente bine gătite, apă
proaspătă)
- Multivitamine
Verfic dacă familia copilului a înțeles corect mesajul transmis și dacă și-a
însușit corect noile cunostințe. Conștientizez aparținătorilor pacientului că
starea de sănătate constă doar în recuperarea individuală și respectarea regimului
impus de medicul specialist.

58
 Studiu de caz III

4.1.3. Culegerea datelor

Date relativ stabile
Nume: A
Prenume: A
Vârsta: 2 ani
Sex: F
Religie: ortodox
Rasă: albă
Limba vorbită: romana
Domiciliu: jud. Brasov
Grup sanguin: B III
APP: nesemnificative
Deficiențe senzoriale: nu prezintă
Alergii: nu are
Înălțime: 86 cm
Date variabile
T.A. : 65/45 mm Hg
Puls: 80 bătăi/min.
Temperatura: 39,20 C
Respirație: 30 r/min,
Greutate: 12 kg
Manifestări de dependență: greață, vărsături, colică abdominală violentă, febră,
frison, dureri musculare, deshidratare ușoară cu pliu cutanat persistent, scaune
diareice 8/zi, flatulență, orbite înfundate, cearcăne, scădere ponderală vizibilă,
stare de fatigabilitate, anxietate, plânsete, mâini picioare reci, refuz
alimentar,hipotensiune, puls scăzut

59
4.2. Grila de stabilirea a gradului de dependență
4.2.3. Grila de stabilire a gradului de dependență
NEVOIA MANIFESTARI SURSE DE DIAGNOSTIC GRADUL DE
FUNDAMENT DE DIFICULTATE DE ÎNGRIJIRE DEPENDENȚĂ
ALĂ DEPENDENȚĂ
1.A RESPIRA Independent
ȘI A AVEA O
BUNĂ
CIRCULAȚIE
2.A MÂNCA ȘI Inapetență Alterarea Alterarea Dependent
A BEA Anorexie mucoasei stării de
Grețuri tubului nutriție și
Vărsături digestiv hidratare prin
Deshidratare deficit
3.A ELIMINA Diareea Exacerbarea Alterarea Dependent
8sc./zi apoase peristaltismul produșilor de
Flatulență ui intestinal metabolism în
exces

Diaforeză Starea
patologică a
organismului
4.A SE MIȘCA Postură Colică Alterarea Dependent
ȘI A AVEA O inadecvată abdominală mobilității
BUNĂ
POSTURĂ
5.A DORMI ȘI Insomnii Colică Alterarea Dependent
A SE ODIHNI abdominală calității
somnului
6.A SE Independent
IMBRACA ȘI
DEZBRĂCA
7.A MENȚINE Febră ridicată Procesul Alterarea Dependent
TEMPERATUR T= 39,20C infecțios temperaturii
A CORPULUI
corpului
ÎN LIMITE
NORMALE

8.A FI CURAT, Carență de Scaunelor Predispoziție Dependent

INGRIJIT ȘI A igienă multiple la alterarea
PROTEJA
diareice mucoasei

60
TEGUMENTEL anale
E ȘI Cearcăne Deshidratare Alterarea
MUCOASELE integrității
Orbite
înfundate tegumentelor
Pliu cutanat
persistent
9.A EVITA Independent
PERICOLELE

10.A Neputință de Informații Alterarea Dependent

COMUNICA a-și ajuta insuficiente capacității
copilul medicale familiei de a
face față
afecțiunii
11.A ACȚIONA Independent
CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI
12.A FI Independent
PREOCUPAT
ÎN VEDEREA
REALIZARII
13.A SE Anxietate Starea Alterarea Dependent
RECREEA patologică capacității de
a se recreea
14.A ÎNVATA Cunoștințe Limite Deficit de Dependent
CUM SĂ ÎȘI insuficiente cognitive cunoștințe
PĂSTREZE
medicale/prof
SĂNĂTATEA
ilaxia

4.3. Examinări paraclinice

4.3.3. Examinări paraclinice
EXAMEN VALORI NORMALE VALORI REALE
LABORATOR

61
Fibrinogen 200-400 mg/dL 350 mg/dL

TGO 5-34 UI/l 4 UI/l

TGP 0-55 UI/l 2UI/l
VSH Bărbați: normal
prag patologic=vârsta/2
NEGATIV
Hemocultura
< 12 mg/L
PCR
NEGATIV
ASLO

Hematocrit
Biochimia
Ionograma sanguină
Creatinina

COPROCULTURA
COPROPARAZITOLOGIC
ANTIGENE- SALMONELA
CULTURĂ BACTERIANĂ
Analiza plasmidic

62
 4.4.3. Plan de îngrijire
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Alterarea stării de Echilibrarea -monitorizarea aportului lichidian -determinarea 18.04. copilul
nutriție și hidratare hidro-nutritivă -evaluarea calitativă a alimentelor afecțiunilor ce prezintă stare
prin deficit, a pacientului ingerat determină generală alterată
datorită alterării -monitorizarea greutății, înălțimii, a deshidratarea și anorexie și
mucoasei tubului semnelor vitale (la 15 minute în anorexia deshidratare cu pliu
tubului digestiv, deshidratări) -descoperirea cutanat
manifestat prin -determinarea tensiunii arteriale în semnelor paraclinice 18.04. ora 18
anorexie și ortostatism/decubit dorsal ce determină copilul nu mai
deshidratare -descoperirea rapidă a semnelor clinice deshidratarea plânge este calmat
de deshidratare -determinarea și se urmează
-administrare de lichide oral/per os ionogramei sanguine, programul de
-menținerea tegumentelor intacte, creatinină hidratare i.v.
menținerea igienei cavității bucale -administrarea 19.04. starea
-observarea capacității pacientului de a lichidelor pentru pacientul se
mânca/pasivă rehidratare Hidrasec ameliorează, este
-monotorizarea pacientului (grețuri, dim/seara și i.v. calm, servește măr
vărsătură) Gluconat de calciu copt cu brânză
-crearea unor condiții adecvate în i.v. 20-30ml din sol. proaspătă și supă de
vederea alimentării(aerisirea salonului, de 10% /24h, ser zarzavat
îndepărtarea produșilor de excreție, fiziologic 4000ml, 22.04. pacientul
folosirea meloterapiei) Ringer 4000 ml, și mănâncă și se
63
 -alimentație conform regimului  orez glucoza 5% 3000 ml. hidratează conform
fiert, brânză proaspată, mere rase, supă obiectivului
de zarzavat strecurată, carne fiartă. (sunt
excluse legumele și fructele crude,
lactatele și prăjelile)

Alterarea Realizarea -evaluarea defecației, a ritmicității - identificarea 18.04. copilul este

produșilor de unui tranzit eliminărilor, a consistenței materiilor cauzelor internat de urgență
metabolism în intestinal fecale și mirosului și notarea în FO -administrarea de cu scaune diareice,
exces datorită normal -depistarea elementelor Imodium1caps./după dureri colicative
exacerbării calitativ și patologice( sânge, puroi, mucus) fiecare emisie=3 20.04 după un
peristaltismului cantitativ -depistarea factorilor favorizanți caps./20 kg corp regim hidric starea
intestinal -evaluarea echilibrului ingesta-excreta, Debiridat 5 ml/3×zi pacientului s-a
manifestat prin monitorizarea greutății, tegumentelor -ceai Baby normalizat, prezintă
scaune diareice -recoltarea de fecale calm(spasmolitic), în continuare 4
multiple -alimentație hidrică, în primele 24 ore Saprosan 10 mg/kg scaune de
-asistenta servește ceai neândulcit corp/zi, Ampicilină consistență
(mentă, coarne, mușețel), supă de 500mg și moale/zi
morcov, zeamă de orez; treptat, Gentamicină 40 mg 22.04. prezintă 2
introduce cantități de carne slabă fiartă, -examen scaune moi/zi
brânză de vaci, supe strecurate coproparazitologic,
-adminstrarea medicației: spasmolitice, coprocultura,
antiseptice digestive, antimicrobiene coprocitograma,
antigene

64
Alterarea Menținerea -aerisește camera și păstrează o -colaborarea cu -18.04. pacientul
temperaturii temperaturii în temperatură ambientală de 220C infirmiera plânge este
corpului datorită limite normale -monitorizarea temperaturii la 4 ore -administrare Panadol neliniștit cu febră
procesului -luarea temperaturii intrarectal și 5 ml/3 zi ridicată
infecțios trecerea rezultatului în FO -19.04 seara ora
manifestat prin -evaluarea stării de sănătate urmărind 6,30 starea
febră ridicată descoperirile celorlalte semne asociate pacientului se
febrei ameliorează
( tegumente calde, transpirații, mialgii) 21. 04 febra a
-anunțarea medicului asaupra scăzut T=37,50C
temperaturii pacientului și a Obiectiv realizat
modificărilor ce apar în temperatură
-administrarea de lichide în cantitate
suplimentară în funcție de pierderi
-schimbarea hainelor ori de câte ori este
nevoie
-asigură îmbăcăminte lejeră
-aplică comprese reci, împachetări reci,
pungă cu gheață
-administrarea medicamentelor:
antipiretice, antibiotice

65
Predispoziție la Menținerea -evaluarea gradului de igienă -colaborarea cu 19.04 copilul este
0
alterarea mucoasei tegumentelor -asigură temperatura camerei 20-22 C și infirmiera și membrii internat cu ușor
anale datorită curate a apei 37-380C familiei eritem fesier.
sacunelor diareice -protejează patul cu mușama și aleză Datorită îngrijirilor
multiple -efectuează toaleta pe regiuni, insistând cadrelor medicale
manifestată prin în zona perianală starea pacientului
carență perianală -inspectarea tegumentului în timpul băii nu s-a alterat și
-protejează mucoasa anală cu unguient prezintă zonă
sau pudră perianală și fesieră
-pune la dispoziție oliță sau scutece de integră
unică folosință
-schimbă copilul ori de câte ori este
necesar
-aerisește camera după fiecare emisie
-ia măsuri de prevenire a infecțiilor
nosocomiale
-încurajează copilul privind pudoarea și
situația jenantă

66
Alterarea Creșterea -evaluarea relațiilor interfamiliale -colaborarea cu Familia și-a însușit
capacității familiei capacității -sprijinirea familiei să recunoască psihologul și medicul cunoștințele,
de a face față familiei de a efectele pe care le are îmbolnăvirea curant obiectiv realizat
afecțiunii datorită face față copilului
informațiilor situației -sprijinirea familiei pacientului să
medicale induse de identifice obiectivele pe care trebuie să
insuficiente îmbolnăvirea și le propună și cum pot fi acestea atinse
manifestată prin copilului -încurajarea familiei să-și exprime
neputință de a-și sentimentele
ajuta copilul -implicarea familiei în planul de
îngrijire
-educarea familiei să protejeze ceilalți
membrii sănătoși de acasă
-oferirea de broșuri informative privind
bola copilului lor
-asigurarea intimității în timpul vizitelor

67
 EVALUARE FINALĂ III

Pacient în vârstă de 2 de ani se interneză în spitalul de pediatrie secția

infecțioase, în dimineața zilei de 18.04.2011, cu următoarele manifestări de
dependență: greață, vărsături, colică abdominală violentă, febră, frison, dureri
musculare, deshidratare ușoară cu pliu cutanat persistent, scaune diareice 8/zi,
flatulență, orbite înfundate, cearcăne, scădere ponderală vizibilă, stare de
fatigabilitate, anxietate, plânsete, mâini picioare reci, refuz
alimentar,hipotensiune, puls scăzut
În urma datelor anamnezice și a investigațiilor clinice și paraclinice s-a
stabilit diagnosticul de enterocolită acută cu salmonela.
Datele culese sunt analizate și interpretate definindu-se probleme de
dependență, diagnostice de îngrijire și obiective de îngrijire. În urma
intervențiilor cu rol propriu și rol delegat, a conduitei de urgență medicală ,
manifestările s-au ameliorat iar obiectivele propuse au fost realizate.
În cursul spitalizării s-a administrat: Panadol, Saprosan, Debridat,
Imodium, soluții perfuzabile cu glucoză și Ringer, Hidrasec, Ampicilină și
Gentamicină
În data de 22.04.2011 pacientul prezintă stare generală bună, mișcare și
postură ameliorate, somn fiziologic și odihnitor, simptomatologie ameliorate în
procesul de enterocolită.
Astfel pacientului i se recomandă externarea.
Se externeaza cu recomandarile:
- Să fie ocrotit de masele populate cu indivizi bolnavi (școală, parcuri)
- Să respecte regimul hidric și alimentar
- Respectarea profilaxiei (fructe spălate, alimente bine gătite, apă
proaspătă)
- Multivitamine
Verfic dacă familia copilului a înțeles corect mesajul transmis și dacă și-a
însușit corect noile cunostințe. Conștientizez aparținătorilor pacientului că
starea de sănătate constă doar în recuperarea individuală și respectarea regimului
impus de medicul specialist.

68
 CONCLUZII

Enterocolita este o afectiune infecțios inflamatorie a intestinului,

caracterizată prin apariția diareei (scaune frecvente, lichide sau cu consistență
modificată, cu elemente patologice de tip mucus, puroi sau sange) alături de alte
semne clinice: febră, anorexie, vărsături, stagnarea ponderală, colici
abdominale (manifestate la sugari prin agitație, iritabilitate). Frecvența mare a
scaunelor și uneori modificarea ph-ului acestora poate favoriza și apariția
eritemului fesier, care accentuează agitația copilului. Etiologia enterocolitei
poate fi infecția bacteriană (Escherichia coli, Shigella, Salmonella, Yersinia
etc.), virală (cel mai frecvent cu Rotavirus) sau parazitară (Giardia).
Transmiterea se face cel mai frecvent pe cale fecal-orală, dar și prin alimente,
apa contaminată sau direct de la o persoană la alta. 
Factorii care favorizeaza apariția enterocolitei acute sunt:
 vârsta mică: pe de o parte în primul an de viață sistemul imunitar al
sugarului este încă incomplet format iar imunitatea dobândită este încă precară,
pe de altă parte prin comportament sugarul și copilul mic au o rată mare de
expunere la germeni (tendința de a duce obiectele la gură)
 greutate mică în raport cu vârsta, malnutriția sau rahitismul preexistent
 alimentația artificială în primul an de viață
 frecventarea unor colectivități de copii
 tratamentul prelungit cu antibiotice.
Principalele consecințe negative ale enterocolitelor acute sunt deshidratarea
și pe termen lung, malnutriția. Riscul de deshidratare este mai mare la sugar
decât la alte vârste, deoarece având o suprafață corporală mai mare raportată la
greutate, pierderea de lichide este mai mare și mai rapidă. Riscul de malnutriție
apare în legătură cu enterocolitele recurente, fiind determinat atât de dietele
restrictive cât și de malabsorbția intestinală care apare în aceste perioade.
Pentru a preveni aceste consecinte negative, aparitia enterocolitei acute la
sugar impune tratament prompt.
Tratamentul corect se face în funcție de examenul clinic, prin care medicul
poate aprecia starea de hidratare a organismului și se poate orienta în privința
unei posibile etiologii, deoarece rezultatele de laborator (coprocultura) sunt
obținute mai târziu și sunt de multe ori neconcludente.

69
Tratamentul are ca principii terapeutice:
 rehidratarea: care în funcție de gradul deshidratării și de starea clinică a
copilului (dacă prezintă vărsături, dacă acceptă aportul oral) se poate face fie pe
cale orală fie pe cale parenterală (perfuzii)
 tratamentul dietetic: după inlocuirea pierderilor hidroelectrolitice se
începe realimentarea, care variază în funcție de vârsta și alimentația anterioară a
copilului; la sugarii alimentați la sân se poate menține alimentația naturală, însă
la cei alimentați artificial se va înlocui preparatul anterior cu o formulă de lapte
fără sau sărac în lactoză; la copiii mai mari care primesc alimente solide
realimentarea va începe cu alimente bogate în pectine de tipul morcovilor,
orezului, apoi brânza de vaci, pâine prăjită, carne slabă fiartă, paste făinoase etc.
 medicamente antidiareice de tipul: Smecta
 tratamentul cu antibiotice: este indicat când coprocultura a relevat
etiologia bacteriană sau când aspectul clinic și epidemiologic este sugestiv
pentru o diaree acută bacteriană.
Însă tratamentul cu antibiotice în cazul diareei acute va fi instituit numai la
recomandarea medicului și cu preparatul, doza și pe durata stabilită de către
medic.
Așadar, dacă medicul care a consultat copilul a indicat un tratament cu
antibiotice, înseamnă că starea clinica a sugarului impune acest tratament și/sau
are motive să suspicioneze o enterocolită bacteriană.

70
 PROPUNERII ȘI NOUTĂȚI

Enterocolita este definită ca fiind o inflamație a intestinului subțire

(enterita) și gros (colita), întâlnită la orice vârstă. Manifestările obișnuite sunt
emisia de scaune numeroase, moi, însoțite sau nu de greață, vărsături, dureri
abdominale, febră, balonări, intoleranță la lactoză, frisoane, alterarea stării
generale. 
Manifestările generale sunt date fie de diseminarea agentului infecțios ori a
toxinelor acestuia în tot organismul, fie de pierderile importante de apă și
minerale, consecința diareei și a vărsăturilor. Cu toate că afecțiunea este produsă
de infecții virale, aceasta poate fi extrem de gravă, fiind cauza de deces pediatric
chiar și în SUA.
Datorită severității deosebite împotriva infecțiilor cu rotavirus a fost creat
un vaccin. În Romania acesta a fost înregistrat ca produs al companiei GSK,
numit Rotarix, de uz oral, deci nu este un vaccin injectabil.
Totodată, se susține ideea că vaccinul este destinat copiilor cu vârste foarte
fragede, sub 6 luni, însă vaccinarea trebuie neaparat finalizată până la 24 de
săptămâni, NU mai târziu, deoarece exista riscul unor complicații
postvaccinale. 
Cert este că prin profilaxie se poate evita această urâtă simptomatologie,
lucru care în țara noastră nu se prea face.
În România nu exista practic educație sanitară nici în școli dar nici în
gradinițe. Ar fi suficient dacă în fiecare școală, grădiniță, creșă ar exista un
cabinet medical care să ofere întodeauna ajutor medical dar și sfaturi părinților
cât și copiilor, dar și educatorilor pentru a transmite mai departe niște informații
concrete.
Poate că ar fi suficientă chiar și vizita unei asistențe medicale lunar pentru
o educație sanitară adecvată secolului în care trăim și țării civilizate în care ne
creștem copii.
Educația sanitară lipsește cu desăvârșire nu numai în această categorie,
lipsește peste tot în sistemul de sănătate din țara noastră, este un punct slab, care
recuperat poate salva multe vieți iar oamenii nu vor mai fi așa derutați și anxioși
când copii lor se vor îmbolnăvi.

71