Sunteți pe pagina 1din 6

Colegiul Mihai Eminescu Bacau

Nivel postliceal
Domeniul: Sntate i asisten pedagogic
Calificarea: Asistent medical generalist

Rubeola
(pojarul german)

Grupa: I C
Elev: olot Maria Elisabeta

2012

Rubeola (pojarul german)

Generalitati
Rubeola, numita si pojar german sau pojarul de 3 zile, este o boala produsa de virusul rubeolic.
Rubeola este de obicei o boala blanda care nu produce probleme pe termen lung.
Cauze
Virusul rubeolic se raspandeste de cele mai multe ori prin
picaturi de fluid de la nivelul membranelor mucoase care contin
virusul. O persoana infectata poate raspandi virusul prin picaturile de
fluid din timpul tusei, stranutului, vorbirii sau prin mancare sau
bauturi la comun. Se poate produce infectarea si prin contactul cu o
suprafata contaminata de picaturi de fluid, iar apoi atingerea zonelor
ochilor, nasului sau gurii fara spalarea pe maini in prealabil. Mai putin
obisnuit, se poate produce contaminarea si prin contactul cu sange
infectat, la nivelul unor leziuni ale pielii sau mainilor daca nu se spala
zonele afectate imediat.
Simptome
Simptomele tipice de rubeola sunt:
un rash (exantem) minor
edem si sensibilitate la palparea ganglionilor (mai ales cei aflati retroauricular, in spatele
urechilor si occipital, partea posterioara a capului)
febra moderata.
Uneori pot sa apara, mai ales la adolescente sau femeile tinere, dureri articulare (artrita), mai
ales la nivelul articulatiilor mici ale mainilor. Durerile articulare (mai frecvente la femei) pot sa dureze
mai mult de o luna pana dispar. Marirea ganglionilor din zona gatului este comuna multor boli virale;
in cazul rubeolei, ganglionii cel mai frecvent afectati sunt cei localizati
retroauricular si cei occipitali; gradul in care acestia se maresc si
sensibilitarea acestora este patognomonica (specifica) rubeolei
Uneori rash-ul cutanat este singurul simptom de rubeola care pare la
copiii mici.Copiii mai mari si adolescentii pot prezenta si febra, dureri
oculare, dureri in gat si o stare de rau general; poate sau nu sa apara
rash-ul.
Simptomele de rubeola, in special durerea si edemul de la nivelul
articulatiilor, sunt mai frecvente la adulti decat la copiii.
Rash-ul tegumentar specific rubeolei este minor, debuteaza la nivelul fetei si se extinde la
nivelul gatului si toracelui (pieptului) si apoi pe tot corpul. La inceput poate sa aiba un aspect de
eritem (roseata) difuz, apoi devine eritem punctiform cu leziuni maculare neconfluante. Este de
2

asemenea intalnita si o forma de rubeola fara rash cutanat. Chiar daca nu apare rash-ul tot exista
contagiozitatea bolii.
Poate sa apara ca o complicatie a rubeolei, infectia la nivelul creierului (encefalita). Este o
complicatie rara dar foarte serioasa. Unul din cinci bolnavi ce fac encefalita decedeaza.
Infectia fatului cu virusul rubeolic in primul trimestru este un risc pentru avort spontan, moarte
fetala si defecte congenitale ale fatului. Mai mult de 90% din fetii infectati in primele 11 saptamani de
sarcina dezvolta sindrom rubeolic congenital. Acest sindrom poate provoca defecte congenitale severe.
Tulburarile de auz sunt cele mai frecvente, desi cataracta,glaucomul sialte probleme oculare, defecte
de cord, afectiuni cerebrale, retard mintal si psihic (oprirea cresterii) si boli osoase pot de asemenea sa
apara.
Alte boli si afectiuni virale pot provoca simptome si rash similar celui din rubeola. Din aceste
motive, rubeola poate fi confudata cu:
forme usoare de scarlatina, o boala care apare cel mai frecvet la copiii intre 2 si 10 ani, care au
avut cu putin timp in urma angina (gat rosu)
pojar, care se mai numeste si rujeola sau pojarul rosu
boala a cincea (parvovirusurile B19), o boala contagioasa si de obicei o forma usoara de
afectiune virala care apare la copii
varicela, o boala usoara virala care afecteaza copiii mici; debuteaza de obicei cu febra mare
39.4 C pana la 40.6 C care dureaza 2-3 zile
mononucleoza infectioasa, boala virala produsa de virusul Epstein Barr in cele mai multe
cazuri; mononucleoza apare cel mai frecvent la adultii tineri intre 15 si 24 de ani
reactii alergice la medicamente
unele infectii gastrice sau intestinale (gastrointestinale) cum ar fi gastrita.
Investigatii
Prin examinarea sangelui la un bolnav cu rubeola se identifica anticorpii anti virus rubeolic.
Aceste informatii pot ajuta medicul sa identifice daca:
este o infectie recenta produsa de virusul rubeolic
este o imunizare anterioara prin vaccinare sau daca boala a existat in antecedente.
Uneori se face o cultura virala, care poate sa identifice daca infectia curenta este produsa de virusul
rubeolic. In orice caz, rezultatele se obtin in cateva saptamani.

Rubeola la copii si adulti


Daca copiii sau adultii nu au fost imunizati si se suspecteaza rubeola, se vor face teste ale
sangelui care sa identifice anticorpii si sa se confirme diagnosticul. Se poate pune diagnosticul si fara
examinarea sangelui, daca se cunoaste ca in antecedente nu a existat boala. Acest lucru se intampla
cand exista simptome specifice de boala sau a existat contact cu o persoana cu diagnostic confirmat de
rubeola.
Rubeola la femeile gravide

Ca parte a examinarilor de rutina prenatale, se determina si daca a existat imunizare pentru


rubeola. Daca a existat expunere la rubeola si nu s-a produs imunizarea la boala, se recomanda
injectarea de imunoglobuline (Ig). Imunoglobulinele nu previn infectarea cu virusul rubeolic, dar pot
reduce simptomele si pot sa scada riscul de aparitie a defectelor congenitale. Aceasta examinare a
sangelui va fi repetata la 2-3 saptamani. Daca rezultatele sunt negative, se va repeta testul din nou
dupa 6 saptamani de la expunerea initiala, pentru a se asigura absenta infectivitatii.
Rubeola la nou-nascuti
Un copil nascut cu defecte congenitale care sugereaza infectia cu rubeola, va fi examinat
imediat pentru a se determina daca rubeola a fost cauza. Diagnosticul se pune la nou-nascut prin
examinarea fizica si istoricul medical al mamei, inclusiv ingrijirea prenatala. Daca se pune
diagnosticul de sindrom rubeolic congenital, se previne transmiterea bolii si la ceilalti copii din spital.
In unele tari se testeaza toti nou-nascutii pentru defecte de auz, cel mai frecvent defect care se
asociaza rubeolei. Daca se identifica acest defect se vor face mai multe investigatii, pentru a se
cunoaste daca este vorba de rubeola. Acest lucru este de ajutor medicilor, daca este nevoie sa caute si
alte defecte congenitale si semne de rubeola congenitala la copil.
Tratament medical
Tratamentul rubeolei se bazeaza pe tratarea simptomelor specifice, cum ar fi consum crescut de
lichide pentru a se preveni deshidratarea si de asemenea se recomanda repausul. Acetaminofenul
(paracetamol) se poate administra la copiii sau adultii care prezinta febra. Nu se administreaza aspirina
nici unui bolnav cu varsta mai mica de 20 de ani datorita corelatiei dintre aceasta si sindromul Reye.
Daca copilul se naste cu rubeola, se iau masuri de izolare a copilului fata de alte persoane
susceptibile la boala. Se va tine copilul la domiciliu, se va face o igiena adecvata si o imbaiere cu grija.
Acestea fiind cele mai importante mijloace de controlare a bolii.
Se vor lua masuri suplimentare fata de femeile insarcinate. Femeile insarcinate care lucreaza cu
copii, vor minimaliza contactul direct cu acestia, evitand expunerea la saliva sau puparea copiilor pe
gura. Un copil nascut cu rubeola este contagios timp de un an.

Tratamentul la gravide
Femeile care vor sa devina gravide si care sunt nesigure de imunizarea lor la rubeola, se vor
vaccina cu cel putin o luna inainte de sarcina. Chiar daca se face imunizarea in primul trimestru de
sarcina, riscul la fat este destul de scazut. Cel mai important lucru este ingrijirea prenatala.
Femeile gravide si susceptibile la boala (neimunizate), trebuie sa se adreseze medicului
specialist. Se va recomanda administrarea unei injectii cu imunoglobuline (Ig) daca a existat
expunerea la virus. Imunoglobulinele nu previn infectia rubeolica, dar pot diminua simptomele de
rubeola si poate sa scada riscul de defecte la fat. In orice caz, imunoglobulinele nu elimina riscul de
aparitie al unui defect congenital datorat sindromului de rubeola congenitala; au existat cazuri de
4

aparitie a sindromului de rubeola congenitala la copiii nascuti din mame la care s-au administrat
imunoglobuline.
Femeile gravide nu sunt imunizate cu virus activ (viu), administrat sub forma obisnuita de
vaccin MMR.
Femeile gravide care au fost infectate cu virusul rubeolic in primul trimestru de sarcina, se vor
adresa medicului specialist pentru a se examina riscul de aparitie a sindromului rubeolic congenital si
ce optiuni au la dispozitie.
Pot sa apara probleme la fat datorita infectarii mamei in timpul primului trimestru de sarcina cu
virus rubeolic. Tratamentul variaza in functie de caz si daca exista sau nu defecte la fat.
Tratament ambulatoriu
Tratamentul la domiciliu al rubeolei se bazeaza pe administrarea de multe lichide si cat mai
mult repaus. Se poate administra acetaminofen, cum este paracetamolul pentru febra si starea generala
de rau. Nu se administreaza aspirina la persoanele cu varsta mai mica de 20 de ani datorita asocierii
aspirinei cu sindromul Reye.
Exista riscul contactarii rubeolei daca nu a existat o imunizare anterioara sau daca nu s-a
produs boala in antecedente. Din acest motiv persoanele bolnave de rubeola trebuie sa evite contactul
cu persoanele susceptibile la boala.
Copiii, adolescentii si adultii cu rubeola nu trebuie sa se prezinte la gradinita, scoala, loc de
munca sau sa se afle in contact cu alte persoane, in special femei gravide, timp de 7 zile dupa aparitia
rash-ului cutanat.
Profilaxie
Exista imunizarea pentru evitarea aparitiei rubeolei. Se administreaza in combinatie un vaccin
pentru pojar, oreion si rubeola, sub forma unei singure administrari numit MMR. Exista doua doze de
vaccin care este injectat la distanta de cel putin 4 saptamani. Prima doza se administreaza la varsta de
12-15 saptamani si cea de-a doua la varsta de 4-6 ani si nu mai tarziu de 11-12 ani.
Se adminstreaza vaccinul MMR la adolescenti si adulti in situatiile urmatoare:
persoanele nascute dupa 1956 care nu au fost vaccinate cu vaccinul MMR
la cadrele medicale
la studentii sau persoanele care circula international si care nu au dovezi de imunizare sau o
imunitate pentru rubeola.
La femeile care doresc sa devina insarcinate si nu sunt sigure daca sunt imunizate pentru
rubeola, se vor face teste de sange pentru a se determina imunitatea sau susceptibilitatea la boala. In
unele tari se fac examinari obligatorii ale sangelui inainte de casatorie, pentru a se determina
imunitatea la rubeola. Daca nu exista imunizarea, se va administra vaccinul si se va astepta cel putin o
luna inainte de conceptia unui copil. Chiar daca exista imunizare in timpul primei perioade a sarcinii,
riscul pentru fat este destul de scazut. Cel mai important lucru este ingrijirea prenatala.
Multi parinti sunt ingrijorati daca vaccinul MMR poate cauza autism. Studii efectuate in
Europa, Canada sau Statele Unite au aratat ca nu exista nici o legatura intre vaccinul MMR si autism.
5

Bibliografie

http://www.sfatmedical.ro/Sanatatea_copilului/Bolile_copilului/Rubeola
http://www.sfatulmedicului.ro/Rujeola-si-alte-boli-ale-copilariei/rubeola-pojarul-german_652