RUBEOLA

Rubeola sau aşa-numitul „pojar de 3 zile, pojarel” este o boală infecto-contagioasă cauzată de un
virus ARN din familia togaviridae (genul rubivirus), spre deosebire de rujeolă, care este cauzată
de virusul rujeolic din familia paramyxovirus (genul morbillivirus). Deşi cele două afecţiuni se
aseamănă prin simptomatologie şi mod de transmitere (pe cale aerogenă sau prin atingeerea
suprafeţelor infectate cu picături de salivă, secreţii nazale), ele diferă în ceea ce priveşte perioada
de contagiozitate – în cazul rubeolei, aceasta se întinde la 7-10 zile înainte de erupţie şi
aproximativ 5-7 zile după dispariţia erupţiei.

Chiar dacă simptomele rubeolei sunt mai uşor de suportat decât cele ale rujeolei, o femeie
însărcinată care se infectează cu virusul rubeolei prezintă un risc crescut de complicaţii, mai ales
asupra sănătăţii fătului. În peste jumătate din cazuri, simptomele include erupţii cutanate, secreţii
nazale, dureri de cap şi febră uşoară, dar pot apărea şi alte manifestări, în funcţie de fiecare
individ şi de starea acestuia de sănătate.

Rubeola: simptome
Simptomele rubeolei sunt relativ similare cu ale rujeolei sau varicelei – erupţii cutanate
şi mâncărimi –, dar există câteva manifestări ce pot face diferenţa între aceste boli infecto-
contagioase.

În primul rând, simptomele în cazul rubeolei debutează la o distanţă de 14 până la 21 de zile de

la contractarea virusului, deci mai târziu decât în cazul rujeolei (manifestările apar la 1-2
săptămâni de la infecţie). Apoi, manifestările sunt mult mai uşoare sau uneori chiar lipsesc, iar
gradul de contagiozitate este mai redus decât în cazul rujeolei.

Cele mai frecvente simptome ale rubeolei includ:

 Erupţii sau iritaţii ale pielii cu tentă rozalie, care apar iniţial pe faţă şi care ulterior se extind
rapid pe trunchi, braţe şi picioare (acestea dispar în aproximativ 3 zile)
 Mâncărimi ale pielii
 Umflarea nodulilor limfatici de la baza capului, din spatele gâtului şi al urechilor
 Febră uşor crescută (sub 38,3 grade Celsius)
 Dureri de cap
 Tuse
 Secreţii nazale sau/şi nas înfundat
 Inflamarea şi iritarea ochilor (conjunctivită)
 Dureri articulare

1
 Rubeola este extrem de periculoasă în perioada sarcinii, mai ales dacă virusul este
contractat în primele 12 săptămâni de sarcină, deci în primul trimestru. În acest stadiu al
sarcinii, există 90% şanse ca virusul să fie transmis fătului – cauzând sindromul congenital
rubeolic –, de aceea este important ca femeia să se vaccineze împotriva rubeolei înainte de a
rămâne însărcinată (vaccinul nu poate fi administrat în timpul sarcinii).

Sindromul congenital rubeolic poate cauza avort spontan, defecte congenitale şi creşte
riscul unor afecţiuni asupra fătului, precum:

 Întârziere în dezvoltare
 Retard mintal
 Defecte ale inimii (stenoză arterială pulmonară)
 Tulburări de vedere sau de auz
 Funcţionarea incorectă a organelor vitale
 Anemie
 Hepatită
 Defecte fizice (cap mic, maxilar insufficient dezvoltat, ochi mici)
 Greutate mică la naştere
 Autism
 Schizofrenie
 Afecţiuni tiroidiene
 Tulburări de învăţare
 Diabet zaharat de tip 1

Cauze
Cauza rubeolei este infecţia cu un togavirus cu ARN monocatenar, care se transmite pe cale
aeriană (tuse, strănut) sau prin atingerea suprafeţelor contaminate. Replicarea virusului are loc în
nazofaringe şi în nodulii limfatici regionali, iar la 5-7 zile de la contractare, acesta se răspândeşte
în corp prin fluxul sangvin.

O persoană infectată poate transmite virusul mai departe cu o săptămână înainte să apară
erupţiile, dar şi la o săptămână după dispariţia acestora. Însă erupţia nu este prezentă la toate
persoanele infectate. De fapt, aproximativ jumătate din cazuri nu prezintă deloc simptome sau
acestea sunt foarte uşoare, aşa că virusul se transmite cu uşurinţă, mai ales că persoana respectivă
uneori nici nu ştie că este infectată. Orice persoană care a fost expusă la virus şi nu este vaccinată
se poate infecta.

2
Diagnostic
Rubeola poate fi diagnosticată pe baza simptomelor, dar mai ales a unui test de sânge (sau de
salivă), care poate depista anticorpii specifici în cazul infecţiei cu virusul rubeolei.

Tratament

Rubeola nu se tratează cu antibiotice, acestea nu au efect! În schimb, pot fi recomandate

tratamente pentru ameliorarea simptomelor, dacă acestea sunt neplăcute, precum antitermice,
analgezice, creme sau soluţii împotriva pruritului (mâncărimii). De asemenea, se recomandă
odihna la pat şi carantina la domiciliu, pentru a preveni răspândirea virusului.

Copiii mici şi adolescenţii sub 16 ani nu trebuie să ia aspirină, deoarece riscul de sindrom
Reye este crescut în cazul administrării acestui medicament.

Gravidele care contractează virusul pot beneficia de terapia cu anticorpi sau globulină
hiperimună pentru ameliorarea simptomelor, dar astfel de terapii nu garantează faptul că fătul nu
va prezenta complicaţii din cauza virusului rubeolei, mai ales dacă infecţia are loc în primele 3
luni de sarcină.

Prevenţie
Vaccinul antirubeolic este disponibil numai ca un trivaccin ROR (împotriva pojarului, oreionului
şi rubeolei). Trivaccinul ROR poate fi administrat la orice vârstă.
Rubeola este o boală care poate fi prevenită prin vaccinare. Vaccinul antirubeolic este disponibil
în combinaţie cu vaccinurile împotriva rujeolei şi oreionului (MMR) sau în combinaţie cu
vaccinul împotriva oreionului, rujeolei şi varicelei (MMRV). De regulă, acest vaccin se
administrează la vârsta de 12-15 luni şi se repetă doza la 4-6 ani. Cele mai frecvente reacţii
adverse implică febra uşoară (15% din persoanele vaccinate prezintă acest simptom la 7-12 zile
de la vaccinare) şi iritaţiile locale (5% din persoanele vaccinate prezintă acest simptom).

Adolescenţii şi femeile pot acuza uşoare dureri articulare, dar acestea sunt temporare. Reacţii
adverse severe sunt raportate în mai puţin de un caz la un milion. Nu există nicio legătură între
apariţia autismului şi vaccinarea împotriva rubeolei. Riscul nevaccinării este mult mai ridicat
decât eventualele reacţii adverse, prin urmare vaccinul este considerat eficient.

Vaccinul nu se administrează în cazul persoanelor care care au sistemul imunitar slăbit, ca

urmare a prezenţei anumitor boli cronice, gravidelor şi femeilor care plănuiesc să rămână
însărcinate în următoarele 30 de zile.