BOLI INFECTIOASE

Elev:Duicu Denisa

Prof: Comsa Madalina

 Este una dintre cele mai contagioase afecțiuni virale, fiind produsă de un virus și cunoscută ca o
boală a copilăriei încă din Antichitate. Deși există vaccin care produce o imunitate foarte bună, de
peste 95%, boala nu a fost eradicată și face zeci de mii de victime în fiecare an.

Cazuistica arată că peste 90% din persoanele expuse la virus și care nu au fost vaccinate sau
nu au făcut boala, se vor contamina.

Trebuie spus că sugarii, în primele luni de viață, au o imunitate pasivă față de virusul care
provoacă pojarul, aceasta fiind transmisă de la mamă (dar numai dacă aceasta a făcut boala sau a fost
vaccinată), imunitate care dispare la câteva luni după naștere, iar sugarul devine vulnerabil și poate
contacta boala.
Virusul rujeolei este un Morbillivirus, din familia Paramyxoviridae, de tip ARN. În cele mai
multe dintre situații, boala trece fără complicații, în circa 7-10 zile de la declanșarea simptomelor.
Afecțiunea lasă imunitate pe viață și este extrem de rară situația în care poate să revină. Deși cele
mai multe cazuri se vindecă fără probleme importante, numărul complicațiilor este mare. Cele mai
frecvente sunt pneumoniile severe și encefalita. Rata deceselor în urma îmbolnăvirilor de rujeolă
este, în România, de 4 la mie, mult peste media OMS.
 Mod de transmitere
Rujeola se transmite pe cale aeriană, prin strănut, tuse, contact cu saliva sau secrețiile
unei persoane infectate. Virusul rujeolic poate rezista pe suprafețe exterioare până la
câteva ore, iar în aerul dintr-o încăpere până la două ore, caz în care se poate produce
contaminarea chiar și în lipsa contactului direct cu persoana bolnavă. De asemenea,
virusul rujeolic poate rezista câteva săptămâni la frigider și câteva luni la temperaturi de
–15ºC, în schimb este distrus rapid de razele ultraviolete.
Rujeola este considerată a fi o boală extrem de contagioasă deoarece se poate
transmite cu 4-5 zile înainte de apariția primelor simptome, deci o persoană infectată o
poate transmite fără să știe că o are. De asemenea, virusul se transmite și în următoarele
4-5 zile după declanșarea primelor simptome.
 Contagiozitate
Virusul rujeolei este inalt contagios – traieste in caile respiratorii superioare ale persoanei infectate. Se
raspandeste pe calea aerului, prin tuse si stranut si poate supravietui pana la 2 ore in spatiul in care persoana
infectata a tusit sau a stranutat. O alta persoana se poate infecta daca respira aerul contaminat sau atinge
suprafata infectata si ulterior isi atinge ochii, nasul sau gura.
Infectia este foarte contagioasa: 9 din 10 persoane neimunizate care stau in apropierea persoanei infectate se
vor infecta la randul lor.
Persoanele infectate pot raspandi virusul cu 4 zile inainte si 4 zile dupa aparitia eruptiei.

Virusul rujeolei este tipic uman; acest virus nu este transmis de o alta specie.
 
 Virusul se transmite prin aer, prin picăturile de salivă sau secreții ale celui contaminat
(picăturile lui Pflügge). Rezistă pe suprafețe câteva ore, astfel că se poate transmite, ca
orice alt virus, prin contact cu suprafața infectată și ducând apoi mâna la nas, gură sau
ochi. Virusul se localizează la nivelul gâtului și se multiplică, invadând organismul.

Primele simptome ale bolii apar după o perioadă de incubație, care pentru rujeolă
este de 10-14 zile. În cele mai multe dintre cazuri, primele simptome apar la 10 zile de
la expunerea la virus. Persoana contaminată este contagioasă cu 5-6 zile înainte de
primele simptome și alte 5-6 zile după declanșarea bolii. Această caracteristică face ca
riscul de contaminare colectivă să fie foarte mare.
 Boala se instalează brusc, în decurs de câteva ore. Simptomele sunt:
Febră;

Tuse seacă;
Secreții nazale apoase;

Durere de gât;
Ochi inflamați (conjunctivită);

Pete albe cu centre alb-albăstrui pe un fundal roșu în cavitatea bucală - numite și petele
Koplik, specifice rujeolei;
 Erupție cutanată formată din pete mari, plate, care se întrepătrund.
 Evoluția bolii are loc pe parcursul a două, până la trei săptămâni, fiind descrise trei etape.
Prima este perioada de incubație, lipsită complet de simptome, dar în cursul căreia pacientul este
contagios mai ales în ultimele zile.
 Faza a doua, prodromală, care anunță instalarea bolii, se manifestă cu primele semne care sunt, de
regulă, febră în jur de 28 de grade, o stare generală alterată, la care se adaugă secrețiile nazale și
durerea în gât. Se asociază o tuse uscată persistentă și ochi inflamați. Uneori, febra poate să fie mai
mare, spre 40 de grade. La aceste simptome relativ comune, se pot asocia mai rar dureri de cap sau
musculare. În această perioadă, care poate dura două-trei zile, pacientul este extrem de contagios.
Faza a treia a bolii este cea a erupției cutanate, formate din mici pete roșii, unele dintre ele ușor
pronunțate. Petele și denivelările seamănă cu fructele de zmeură și dau pielii un aspect roșu, iritat.
Primele pete apar, de regulă, pe față, gât, brațe și piept, apoi se extind pe toată suprafața corpului, iar
în unele zone se unesc între ele, formând pete mari. Această etapă este însoțită de pusee febrile (40 -
41 de grade). Faza a treia poate dura de la trei la cinci zile sau mai mult, în cazul unei încărcături
virale mari. Se consideră că bolnavul nu mai este contagios a patra zi după apariția erupției.
După această etapă, erupția se retrage treptat, mai întâi de pe față, apoi de pe brațe și piept, iar
febra scade, dar mai sunt posibile episoade febrile și eruptive.
 In cazul in care o persoana este expusa virusului rujeolei, medicii recomanda luarea
unor masuri menite sa-i protejeze pe cei vulnerabili in fata infectiei:
Izolarea pacientului - pojarul este foarte contagios cu patru zile inainte si dupa
instalarea rash-ului rujeolic. In aceasta perioada, bolnavii ar trebui plasati in carantina;
Persoanele care nu au avut rujeola sau cele care nu au fost vaccinate impotriva
acestei boli nu ar trebui sa intre in contact cu pacientul;
Prevenirea rujeolei se face cel mai eficient prin intermediul vaccinarii. Administrarea
de imunoglobuline poate ajuta, de asemenea, la fel ca promovarea ideii de imunitate
colectiva si mentinerea acesteia.