ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PANCREASULUI

PANCREASUL este o glanda digestiva cu secretie mixta (interna si externa), orientata

transversal - de la concavitatea duodenului pana la splina, inaintea vertebrelor LI N 12, a marilor
vase prevertebral si a rinichiului stang. Anatomo-topografic, pancreasul este situat
retroperitoneal, inapoia stomacului, pe peretele profund al cavitatii abdominale, anterior fiind
acoperit de peritoneu. Pancreasul este alungit transversal, avand o lungime ce variaza intre 12-22
cm, o inaltime de 4,5 cm, o grosime de 1,5 - 3 cm si o greutate de 80 g. Pana la 40 de ani, glanda
este in crestere, iar de la 50 de ani se atrofiaza.
1. CONFIGURATIA EXTERNA A PANCREASULUI
*  capul- extremitatea dreapta, mai voluminoasa, situata in scobitura duodenului;
*  gatul - segment ingust ce face trecerea de la cap la corp;
*  corpul - portiune mai alungita, situat transversal, inaintea coloanei lombare;  
*  coada - prelungeste corpul pancreasului la splina, iar uneori pana la hilul splinei.
2. CONFIGURATIA INTERNA A PANCREASULUI, Pancreasul este o
glanda cu dubla secretie: endocrina si exocrina. Pancreasului endocrin ii corespund, din punct de
vedere anatomic, insulele lui Langerhans ce sunt mici formatiuni ovalare de aspect clar, abundent
risipite intre acinii pancreatici. Pancreasul exocrin are configuratia asemanatoare unui ciorchine
cu 2 zone:
*  o zona secretoare compusa din acini ce se grupeaza in lobuli;
*  o zona excretoare compusa din:
-  canaliculele intercalare care fac legatura intre acini si canalele intralobulare;
-  canalele intralobulare situate in lobulul glandular;
-  canalele interlobular situate intre lobuli;
-  canalele colectoare secundare care se varsa in canalele excretoare Wirsung si Santorini.
-  canalele secretoare.
Canalul Wirsung ia nastere la nivelul cozii, printr-o bifurcatie, urmand axul mare al pancreasului,
traversandu-l de la coada la cap si se varsa impreuna cu canalul coledoc in duoden, prin papila
mare (Vater). Canalul Wirsung este situat pe fata ventrala a pancreasului. Pe toata lungimea sa
primeste canalele colectoare secundare. Canalul Santorini ia nastere din canalul Wirsung la
nivelul capului pancreasului si se deschide in duoden la nivelul papilei mici.
3. VASCULARIZATIA PANCREASULUI Arterele duodeno-
pancreatice provenite din artera hepatica si din artera mezenterica superioara iriga capul
pancreasului, in timp ce corpul si coada pancreasului sunt irigate de arterele pancreatice
provenite din artera splenica. Venele pancreasului se varsa
in vena splenica si mezenterica superioara (deci in vena porta). Arcadele venoase din
pancreasul drept dreneaza capul pancreasului si o portiune a duodenului. Venele cere dreneaza
pancreasul stang se varsa in vena splenica. Vena pancreatica inferioara merge de la stanga la
dreapta, pe marginea inferioara a glandei si se varsa in trunchiurile venei porte. Limfaticele sunt
drenate in ganglionii pancreatito-splenici.
4.    INERVATIA PANCREASULUI - primeste fibre aferente si eferente din plexul solar
(vagul) simpatic si din plexul celiac-parasimpatic.
5.    SECRETIA INTERNA SI EXTERNA A PANCREASULUI
Pancreasul, pe langa rolul sau fundamental in procesele de digestie, este o glanda endocrina de
importanta majora prin cei 2 hormoni pe care ii secreta in sange: insulina si glucagonul.
A. SECRETIA EXTERNA A PANCREASULUI - sucul pancreatic este un Iichid usor alcalin
(p.h: 7,0 - 8,7) inodor, incolor, bogat in bicarbonat de sodiu si are rolul de a neutraliza chimul
acid la iesirea lui din stomac. Sucul pancreatic contine: NaCI, Ca3H, K, Ca, fosfor anorganic,
glucoza, proteine si fermenti glicolitici, lipolitici, proteolitici. Cantitatea de suc pancreatic
secretata de pancreas in 24 de ore este de 1000 ml. cu o densitate de 1007.
B.  SECRETIA INTERNA A PANCREASULUI
INSULINA - joaca un rol important in metabolismul hidratilor de C, provocand punerea Tn
rezerva a glicogenului la nivelul ficatului, conversiunea hidratilor de C in grasimi si oxidarea
glucozei de catre tesuturile periferice, * participa la reglarea glicemiei, * enzimele proteolitice
inactiveaza insulina; * este denaturata de alcaline, dar reversibila prin acizi; * injectarea de doze
mari la subiecti normaii provoaca o diminuare a zaharului sangvin (scaderea glicemiei) si este
insotita de: foame, transpiratii reci, tremuraturi, convulsii si coma, ce dispar la administrarea
glucozei. Insulina are urmatoarele functii: * rol in lipogeneza, usurand intrarea glucozei pe
drumul glicolizei; * reduce cantitatea de acizi aminati ai sangelui si accelereaza viteza de sinteza
a proteinelor; * mentine balanta intre glicogenoliza si glicogeneza; la om tulburarea
metabolismului hidratilor de C cu hiperglicemie si glicozurie, urmate de tulburari in
metabolismul grasimilor si proteinelor cu acidoza si deshidratare - indica prezenta diabetului;
administrarea de insulina inlatura aceste tulburari.
GLUCAGONUL - este un factor hiperglicemiant. El se distruge repede in sange, 80% disparand
in 20 de secunde sub actiunea plasminei si proteazelor, mai ales in ficat si rinichi. Glucagonul
actioneaza asupra:
* metabolismului carbohidrat, fiind vorba despre hiperglicemie provocata:
*  lipidelor si produce lipoliza;
*  metabolismului protidic, exercitand o actiune de scadere a acizilor aminati din plasma;
*metabolismul mineral, producand o crestere a K plasmatic;
*secretiei gastrice avand o actiune de scadere a acesteia, motiv pentru care a fost recomandat in
terapia ulcerului.