Anatomia și fiziologia

pancreasului
Istoric

• Pancreasul, ca organ cu localizare

retrogastrală , este menţionat în sursele
lă sate de Galen ca fiind cunoscut încă
medicilor Greciei Antice: Herofil şi
Evdemie. Anatomia topografică a
pancreasului şi stomacului a fost descrisă
pentru prima dată de că tre Vesalius A.
(1514–1564).
Anatomie
• Pancreasul este un organ glandular impar al tractului digestiv. Este localizat
retroperitoneal la hotarul epi– mezogastru, la nivelul vertebrelor X–XI toracice şi I-III
lombare. La maturi organul are lungimea de la 12–14 pâ nă la 20–25 cm şi masa medie
de 50–120 g. Pancreasul are 4 segmente cu un sistem autonom ductal-vascular,
determinat de particularită ţile embriogenezei. Se deosebesc segmentele: proximal
superior şi inferior al capului pancreasului şi segmentele distale – corpul şi coada
pancreasului. Morfologic se disting de la 8 pâ nă la 18 segmente secretorii. Fiecare
segment este alcă tuit din 2–4 lobuli.
Ductul Wirsung
•Traiectul începe în coada pancreasului și trece prin parenchimul glandei spre capul pancreatic, aici merge
inferior și este integru legat de calea biliară principală;

•În majoritatea cazurilor ductul pancreatic principal și calea biliară principală se unesc pentru a forma
ampula biliopancreatică, dilatată și scurtă (Vateri), care se deschide în porțiunea descendentă a duodenului la
nivelul papilei duodenale majore.
- 2 – 4 mm în diametru, 20 de ramuri secundare;
-Presiunea intraductală este de 15 – 30 mm Hg (vs. 7 – 17 în DBC), ceea ce previne lezarea ducturilor pancreatice;
-Ductul accesoriu (Santorini) drenează porțiunea superioară a capului pancreatic și se deschide separat în porțiunea
secundară a duodenului.
 Vascularizația

• Arterele pancreasului formează un sistem arterial

complicat. Vascularizaţia este asigurată
preponderent de ramuri ale arterelor hepatică ,
mezenterială superioară şi lienală . Sunt evidenţiate
12 artere proprii ale pancreasului şi 5 arcade.
Sistemul venos repetă traiectul sistemului arterial.
Sistemul limfatic este prezentat de ducte limfatice
conform traiectului vaselor arteriale şi venoase, câ t şi
al ductului Wirsung principal cu formarea grupelor
de noduli limfatici şi a 3 bazine limfatice pancreatice.
 Ramuri ale arterei gastroduodenale
1. A. ant. sup. pancreatoduodenală
2. A. medie sup. pancreatoduodenală
3. A. post. sup. pancreatoduodenală
Ramuri ale arterei mezenteriale superioare
4. A. ant. inf. pancreatoduodenală
5. A. medie inf. pancreatoduodenală
6. A. post. inf. pancreatoduodenală
Ramuri ale arterei lienale
7. A. dorsală , ram. de la începutul a. lienale
8. A. mare, ram. de la mijlocul a. lienale
9. A. de hotar, ram. în locul de cudură a
a. lienale la marginea sup. a pancreasului
10. A. pancreatică caudală
Ramuri ale arterei gastroduodenale
11. A. ant. sup. pancreatică
12. A. ant. inf. pancreatică.
Vacularizația

• Nu posedă vase arteriale magistrale proprii!!!!

• Localizarea pancreasului și legătura directă a canalelor excretoare cu căile
biliare, aderarea de stomac și duoden, cât și de ramurile trunchiului celiac și a
venei porte, formează condiții pentru implicarea acestor formațiuni anatomice
în procesele patologice ce au loc în pancreas;
• Și versus, dereglările de circulație sanguină, care au loc în această regiune,
obligatoriu se răsfrâng la structura și funcția pancreasului.
Sistemul limfatic

• Sistemul limfatic este prezentat de ducte

limfatice conform traiectului vaselor arteriale
şi venoase, câ t şi al ductului Wirsung principal
cu formarea grupelor de noduli limfatici şi a 3
bazine limfatice pancreatice.
• Vasele limfatice ale pancreasului
anastomozează cu vasele limfatice ale
duodenului, vezicii biliare și coledocului,
astfel procesul infecțios se răspândește de
la un organ la altul;
Vasele limfatice care drenează interstițiul
pancreatic se revarsă în ductul limfatic
toracic;
Ca urmare, produsele de destrucție
tisulară, substanțele active și fermenții
nesecretați în intestin rapid pătrund în
sânge, afectând pulmonii și alterează
microcirculația din circuitul mare și mic;
 Inervația

• Este realizată de sistemul nervos simpatic și parasimpatic;

• Ramurile simpatice contribuie în menținerea tonusului
vascular al pancreasului;
• Ramurile parasimpatice contribuie în activitatea
exocrină a organului, mai ales la secreția fermenților;
• Multitudinea formațiunilor nervoase unite în plexul celiac
sau solar, cu localizare retropancreatică creează
posibilitatea formării impulsațiilor nociceptive și a
dereglărilor neurovegetative și hemodinamice, cât și a
dereglărilor de evacuare din stomac și intestin.
Fiziologia

• Pancreasul asigură funcţia de digestie şi metabolică graţie activită ţii exocrine

(extrinsece) şi endocrine (intrinsece). Funcţia exocrină este realizată prin secreţia
sucului pancreatic bogat în enzime şi bicarbonaţi. Activitatea endocrină asigură
metabolismul glucidelor şi menţinerea homeostazei.
Funcția exocrină

• Constă în secreția sucului pancreatic cu un conținut bogat în fermenți și bicarbonați,

care asigură digestia alimentelor până la particule, capabile de a fi absorbite în intestin;
• Secreția pancreatică este divizată în ecbolică (secreția fermenților și aminoacizilor) și
hidrokinetică (secreția apei, bicarbonaților,clorurilor și altor electroliți);
• Volumul secretat în duoden timp de 24 ore este de 1,5-2 litri;
• Reacția este alcalină, cu pH 8,4-8,8;
• Sucul pancreatic conține 15 fermenți, care asigură digestia alimentelor.
 PANCREASUL EXOCRIN

Componenta exocrină - glandă acinoasă ramificată, formată din acini şi

ducte excretoare. Fiecare acin este format din 8 – 12 acinocite, care
formează în centru un lumen, de unde se încep ductele excretoare, care
se unesc apoi în porţiuni intercalate, de la care pornesc ducte lobulare,
apoi interlobulare de gradul doi şi unu, care se deschid în ductul
pancreatic principal – Wirsung, sau în cel accesoriu – Santorini.
 Funcția exocrină a pancreasului

Fermenți proteolitici:
1. Endopeptidazele: tripsina, hemotripsina, elastaza,
colagenaza, endopeptidaza intermediară;
2. Exopeptidazele: carboxipeptidaza A și B,
aminopeptidaza;
3. Nucleazele: ribonucleaza, dezoxiribonucleaza

Fermenții lipolitici:
4. Lipaza;
5. Fosfolipaza A și B;
6. Colesterolesteraza;
7. Lipoproteinlipaza;
8. Esteraza.

Fermenții glicolitici:
1. A-amilaza
 Pancreasul
endocrin
•Insulele lui Langerhaus, formate din celule dispuse în cordoane anastomozate între ele,
fiind separate de P exocrin prin ţesut conjunctiv. Fiecare insulă este înconjurată de o
reţea capilară, care trimite ramuri intrainsulare.
•P endocrin - format din 5 tipuri de celule:  (alfa),  (beta),  (delta), PP, și ε.
• (ins. bazofili) 50 – 80% din masa ins., local. preponderent în centrul insulelor, secretă
insulină (glikogenoliză, scade gluconeogeneza) şi amilină (Inhibă secreția de insulină și
efectele insulinei).
• (ins. acidofili) - 5 – 20% din masa insulelor, loc. spre periferia insulelor, secretă
glucagona (creșterea glicogenolizei și a gluconeogenezei).
•Celule  (insulocite definitive) – apr. 5% din masa insulară, localizate spre periferie în
insule, secretă somatostatină (inhibă secreția tuturor hormonil. GI.)
•Celule PP - 10-35% din m ins., sunt prezente și în ţesutul panc. exocrin. Secretă
polipeptide pancreatice (Inhibă secreția pancreatică exocrină și secreția de insulină).
•Celule ε (epsilon). Secretă ghrelina (inhiba eliberarea de insulină și funcția insulinei).
 PANCREASUL ENDOCRIN

Insulele lui Langerhaus,

(colorare cu hematoxilin-eozina).
Bibliografie

• file:///C:/Users/TopsyKretts/Downloads/Chirurgie_curs_selectiveditia_III_c-5828-4
3307%20(4).
pdf
• Curs Patologia chirurgicală a pancreasului,doctor Berliba Sergiu