Gastrita Proiect

MINISTERUL EDUCAŢIEI
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ PIATRA-NEAMŢ

Localitatea Piatra-Neamț, județul Neamț
PROIECT
EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR

PROFESIONALE, NIVEL 5
Calificarea profesională: asistent medical generalist
Îndrumător: Absolvent:
Maistru instructor:
CHIRILĂ ELENA TIRON C. MARIANA
2021
PROCES DE ÎNGRIJIRE A TREI

PACIENŢI CU GASTRITĂ
CUPRINS
ARGUMENT……………………………………………………………... pag 1
ABREVIERI………………………………………………………………. pag 3
.
CAPITOLUL I ............................................................................................ pag 4
NOȚIUNI DE ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI
DIGESTIV
A. TUBUL DIGESTIV…………………………………………………… pag 4
A.1. CAVITATEA BUCALĂ……………………………………… pag 5

A.2. FARINGELE pag 6
A.3. ESOFAGUL…………………………………………………… pag 6

A.4. STOMACUL………………………………………………….. pag 7
A.5. INTESTINUL SUBŢIRE……………………………………... pag 8
A.5.1. DUODENUL………………………………………………... pag 8
A.5.2. JEJUNO-ILEONUL…………………………………………. pag 9

A.6. INTESTINUL GROS…………………………………………. pag 9
B. STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ A TUBULUI DIGESTIV pag 10

SUBDIAFRAGMATIC
C. GLANDELE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV………………… pag 13
C.1. FICATUL …………………………………………………….. pag 13
C.2. PANCREASUL………………………………………………. pag 16
C.3. SPLINA………………………………………………………. pag 17
D. DIGESTIA BUCALĂ, GASTRICĂ, INTESTINALĂ……………… pag 18
D.1. DIGESTIA BUCALĂ…………………………………………. pag 19
D.2. DIGESTIA GASTRICĂ………………………………………. pag 20
D.3. DIGESTIA INTESTINALĂ…………………………………... pag 22
CAPITOLUL II pag 24
NOȚIUNI DE PATOLOGIE ÎN GASTRITĂ
1. DEFINIȚIE..................................................................................... pag 24
2. CLASIFICARE............................................................................... pag 24
3. ETIOLOGIE……………………………………………………... pag 26
4. DIAGNOSTIC…………………………………………………… pag 27
5. GASTRITA ACUTA...................................................................... pag 27
6. GASTRITA CRONICĂ.................................................................. pag 31
7. TRATAMENT................................................................................ pag 35
7.1. IGIENO-DIETETIC.................................................................... pag 35

7.2. MEDICAL................................................................................... pag 36
CAPITOLUL III ………………………………………………………... pag 38

PLANURI DE ÎNGRIJIRE
CAZUL I……………………………………………………………. pag 38
CAZUL II…………………………………………………………... pag 45
CAZUL III…………………………………………………………. pag 52
CAPITOLUL IV …………………………………………………………. pag 59

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………….. pag 62
.
“Să știi că cel puțin o viață a respirat mai ușor pentru că tu ai
trăit pe lumea asta – despre asta este succesul.” Ralph Waldo
Emerson
1
Argument
Gastritele reprezintă un grup de afecțiuni simptomatice sau asimptomatice determinate
de factori etiologici variați, caracterizate prin leziuni inflamatorii ale mucoasei gastrice.
Acestea sunt în general caracterizate prin modificări epiteliale și/sau vasculare. Din punct de
vedere clinic conceptul dominant este dispepsia(durerea, discomfort în etajul abdominal
superior cu caracter persistent/recurent).Scopul prezentei lucrări este de a identifica
problemele de îngrijire specifice pentru pacienții cu gastrită iar dezvoltarea lucrării a avut la
bază urmatoarele competenţeprofesionale însușite pe parcursul celor trei ani de studii:
1.Urmărirea și notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale și vegetative.
2.Cunoaşterea și aplicarea regimurilor dietetice în diferite boli.
3.Utilizarea rezultatelor evaluării pentru identificarea priorităţilor în
ingrijireapacientului și clasificarea unui plan al tuturor activităţilor de îngrijire.
4.Cunoaşterea stilului de viață, a condiţiilor de trai și de munca, a efectelor asupra
stării de sănătate.
5.Asigurarea mediului adecvat odihnei și supravegherea bolnavului.
6.Cunoaşterea metodelor de administrare a medicamentelor.
7.Acordarea de îngrijiri pentru prevenirea complicaţiilor in diferiteafecţiuni.
8.Cunoaşterea pregătirii bolnavilor și a materialelor necesare pentrurecoltări de
produse biologice, patologice. Explorări funcţionale, examen radiologie etc.
9.Acordarea de îngrijiri în situaţii de urgență.
10.Realizarea educaţiei pentru sănătate în scopul prevenirii complicaţiilor și pentru ca
pacientul să reușească menţinereaunui grad ridicat de sănătate.
Motivația alegerii acestei teme a avut la bază faptul că asistentul medical, ca membru
alechipei sanitare, ajută bolnavul să respecteprescripţiile terapeutice ale medicului, dar după
cum medicul este recunuscut pentrustabilirea diagnosticului, a pronosticului și instituirea
tratamentului, asistentul medical are un rol unic pe care să-l îndeplinească din proprie
initiativă şi compenţă,definit de către V. Henderson: ,, Rolul essential al asistentei
medicaleconstă în a ajuta persoana sănătoasă sau bolnavă să-şi menţină sau recâştigesănătatea
prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut voinţă
saucunoştiinţele necsare. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească acestefuncţii astfel încât
să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil.
2
Abrevieri
I – incisivi
C – canini
PM – premolari
M – molari
HDS – hemoragie digestivă superioară
AINS – anti-inflamatoare nesteroidiene
CMV – Citomegalovirus
HP – Helicobacter Pylori
EDS – endoscopie digestivă superioară
GA – gastrită acută
GA HP+ - gastrită acută cu Helicobacter Pylori
IPP - inhibitori ai pompei de protoni
E.coli - Escherichia coli
PCR – reacție în lanț a polimerazei (Polymerase Chain Reaction)
T.A.- Tensiune arterială
i.m.- intra-muscular
i.v.- intra-venos
P- problemă de sănătate
E- etiologie
S- simptome/semne
3
Capitolul I
Noțiuni de anatomia și fiziologia aparatului digestiv
Aparatul digestiv cuprinde totalitatea organelor care alcătuiesc tubul digestiv (canalul
alimentar), cu glandele sale anexe, a căror funcţii principale sunt digestia şi absorbţia
principiilor alimentare, inclusiv medicamentele, precum şi eliminarea reziduurilor care nu au
fost asimilate în urma ingestiei alimentelor şi substanţelor medicamentoase.
A. Tubul digestiv
Tubul digestiv cuprinde segmentele:
- cavitate bucală, situată la nivelul viscerocraniului;
- faringe;
- esofag;
- stomac;
- intestin subţire;
- intestin gros,
care străbat gâtul, toracele şi abdomenul terminându-se prin orificiul anal la nivelul perineului
posterior (peretele inferior abdominal).
Figura. 1 Componentele aparatului digestiv

4
A.1. Cavitatea bucală
Cavitatea bucală este situată sub bolta palatină, care o separă de fosele nazale. Planşeul
cavităţii bucale este ocupat în cea mai mare parte de limbă. Ea comunică anterior la nivelul
orificiului bucal (dintre cele două buze, superioară şi inferioară) cu exteriorul, iar posterior,
prin intermediul istmului gâtlejului, cu bucofaringele. Lateral, cavitatea bucală corespunde
obrajilor. În interiorul cavităţii bucale arcadele dentare, superioară şi inferioară, împart această
cavitate în două compartimente:
- vestibulul bucal cuprins între buze şi obraji, pe de o parte, şi arcadele dentare pe de altă
parte;
- cavitatea bucală propriu zisă situată îndărătul acestor arcade.
Limba este un organ musculo-membranos având rol important în masticaţie, deglutiţie,
vorbire, şi în perceperea excitaţiilor exteroceptive şi gustative. Ea este constitutită din
numeroşi muşchi ce se inseră pe oasele şi organele vecine, şi prezintă un vârf şi un corp, libere
în cavitatea bucală, continuate posterior de baza limbii. Limba este inervată motor de nervul
hipoglos (XII), iar inervaţia senzitivă şi senzorială este dată de nervii trigemen (V), respectiv
facial (VII), glosofaringian (IX) şi vag (X).
Dinţii sunt cele mai dure formaţiuni osoase, care prezintă descriptiv trei componente şi
anume:
- rădăcina, implantată în alveola dentară;
- colul, în continuarea rădăcinii în raport cu gingia;
- coroana dentară la exterior, ultima vizibilă şi de culoare albicioasă.
În interiorul cavităţii bucale se găseşte mucoasa bucală cu un epiteliu pavimentos
stratificat necheratinizat, care la nivelul fiecărui col dentar se îngroaşă alcătuind gingia.
Mucoasa de pe faţa dorsală, marginile şi vârful limbii prezintă în plus papilele linguale şi
mugurii gustativi. În cavitatea bucală se deschid canalele de excreţie ale glandelor mari
salivare – glanda parotidă, în vestibulul bucal, şi – glandele submaxilară şi sublinguală pe
planşeul bucal, înaintea bazei limbii. Aceste glande salivare perechi se găsesc împrejurul
cavităţii bucale, astfel: parotida – în spatele mandibulei şi sub urechea externă, submaxilara –
intern de marginea inferioară şi gonionul mandibulei, iar sublinguala – în spatele corpului
mandibulei, sub mucoasa planşeului bucal (fig.2).
5
Figura. 2Pozitionarea glandelor salivare
Figura. 3Structura dintelui
A.2. Faringele
Faringele aparține aparatului respirator, dar trebuie remarcat faptul că la nivelul buco-
faringelui se încrucişează calea alimentară, care din cavitatea bucală se continuă prin
bucofaringe, cu laringofaringele, esofagul, cu caleaaeriană (care din fosele nazale şi
nazofaringe, se continuă după bucofaringe cu laringele, traheea.
A.3. Esofagul
Esofagul continuă faringele în jos la nivelul gâtului, apoi coboară în mediastinul
posterior (lanivelul toracelui), pentru ca după ce pătrunde printr-un orificiu din muşchiul
diafragm, să secontinue, după o scurtă porţiune, cu stomacul. În acest traiect esofagul prezintă
mici curburi,precum şi mici strâmtori, între care sunt uşoare dilataţii.
6
Structura esofagului cuprinde:
- unstrat muscular la exterior, cu musculatură striată în jumătatea sa superioară, şi netedă în
jumătatea inferioară;
- submucoasa, dublează spre interior musculatura, fiind formată din ţesut conjunctiv lax, vase
şi nervi;
- mucoasa, stratul cel mai intern, este continuarea mucoasei faringiene, în partea superioară, şi
a celei gastrice, în partea inferioară. ca şi în cavitatea bucală, mucoasa are epiteliul de tip
digestiv –pavimentos stratificat necheratinizat.Sub diafragm tubul digestiv se continuă în
cavitatea abdominală, unde, împreună cu glandelesale anexe şi alte viscere, sunt acoperite
parţial, sau aproape total, de cea mai întinsă şi complex seroasă din organism – peritoneul.
A.4. Stomacul
Stomacul reprezintă o porţiune mobilă şi cea mai dilatată a tubului digestiv, care
continua esofagul la nivelul unui orificiu numit cardia şi se continuă, în partea inferioară, cu
duodenul lanivelul orificiului piloric.
El are forma literei J, cu două feţe (anterioară şi posterioară), şi două curburi – mică, la
drepta, şi mare la stînga (fig.3). În mod normal lungimea stomacului, în medie, este de circa
25 cm, iar capacitatea sa de aproximativ 600-2000 cm3.
Figura. 4Morfologia stomacului
7
- portiunea verticală, porţiunea digestorie, care are în partea superioară, sub diafragm şi în
raport cu inima, fundul stomacului (fornix camera cu aer, sau marea tuberozitate), iar în
continuare corpul stomacului;
- porţiunea orizontală, egestorie (de eliminare), în continuarea precedentei, uşor ascendentă
spre dreapta, ce cuprinde mica tuberozitate (sinusul), şi în continuare segmental piloric, cu
antrul şi canalul piloric.
Glandele cardiale si pilorice secretă mucus, iar cele ale fundului si corpului gastric au
în structura lor celule care secreta pepsinogen, celule care secreta HCl și celule accesorii, care
secretămucus.
Inervatia stomacului este constituită din fibre parasimpatice provenite din nervii vagi și
fibre simpatice, din plexul celiac. În peretele gastric există două plexuri vegetative (fig.5).
Figura. 5 Vascularizația stomacului
A.5. Intestinul subţire

Intestinul subţire cuprinde două porţiuni: duodenul şi jejuno-ileonul.
Figura. 6Segmentele intestinului subțire
A.5.1.Duodenul
Duodenul reprezintă porţiunea iniţială, fixă, prin acolarea pe peretele posterior, a celui
mai lung segment al tubului digestiv. El are forma unui cadru, sau inel incomplet, de interiorul
8
căruia este legat strîns capul pancreasului, împreuna cu care formează complexul duodeno-
pancreatic. Duodenul are lungimea de circa 25 cm, corespunzînd primelor 4 vertebre lombare,
iar capacitatea sa este de circa 100-250 cm3. El continuă stomacul la nivelul pilonului, lîngă
care are singura porţiune mobila - bulbul duodenal, şi se continuă distal cu prima ansă
jejunală. La nivelul duodenului în porţiunea sa mijlocie se gasesc două orificii de deschidere a
unor canale, ce-şi varsă produsul, şi anume:
- unul mai mare al canalului coledoc, ce aduce bila secretată de ficat, unit adesea la terminare
cu canalul pancreatic principal;
- unul mai mic al canalului pancreatic accesoriu, situat puţin mai sus.
A.5.2.Jejuno-ileonul
Este segmentul cel mai lung al tubului digestiv de circa 5-6 m, situat în cadrul colic în
continuarea duodenului, care distal se continuă cu intestinul gros. Are formă cilindrică,
prezentînd 14-16 cuduri, numite anse intestinale dispuse caracteristic: jejunul are ansele
orizontale, iar în continuare ileonul are ansele ordonate vertical. Ansele jejuno-ileale prezintă
particularitaţi morfo-funcţionale, care le deosebesc, şi sunt ancorate de peretele posterior
abdominal prin mezoul său - mezenter, care-i conferă mobilitatea. Rădăcina mezenterului, de
la perete, ţine de la flancul stîng al vertebrei 2 lombare, pînă la articulaţia sacro-ileacă dreaptă.
A.6. Intestinul gros
Intestinul gros este ultima porţiune a tubului digestiv, în continuarea ileonului, care se
termină la nivelul orificiului anal. El are o lungime de circa 1,40- 1,80 m, iar calibrul mai mare
ca a intestinului subţire. Forma sa în ansamblu este ca un cadru – cadrul colic, cu trei porţiuni
principale: cecum cu apendicele vermiform, colonul (cu 4 segmente) şi rectul (fig. 7).
Figura. 7Segmentele intestinului gros
9
Cadrul colic are forma literei U răsturnată, dispus în jurul viscerelor din etajul
submezocolicMezourile segmentelor sale, libere sau acolate, le determină mobilitatea sau
fixitatea.Cecum, reprezintă prima porţiune mobilă, de forma unui fund de sac, şi partea cea
maidilatată,corespunzînd fosei iliace drepte. El prezintă intern 2 orificii:
- un orificiu superior, de comunicare cu ultima ansă ileală, la nivelul căruia se găseşte valvula
ileo-cecală a lui Bauhin (sau a farmaciştilor);
- un orificiu inferior precedentei, prevăzut inconstant cu o valvulă prin care comunică cu
apendicele vermiform.
Colonul prezinta patru segmente:
- colonul ascendent;
- colonul transvers;
- colonul descendent;
- colonul sigmoid.
Colonul ascendent, fix, continuă cecul pînă sub faţa inferioară a lobului drept al
ficatului de unde se continuă transversal spre dreapta, cu colonul transvers, mobil, pînă sub
splină. Rectul, situat în pelvis în faţa sacrumului, cu un mezou scurt şi gros, continuă colonel
sigmoid şi ţine de la a treia vertebra sacrată pînă la orificiul anal de la nivelul perineului
posterior.
Intestinul gros prezintă caracteristic la nivelul colonului nişte benzi determinate de
fibrelelongitudinale, numite tenii, iar din loc în loc dilataţii numite haustre, dispuse între
condensări musculare circulare.
B. Structura morfofuncţională a tubului digestiv subdiafragmatic

În afara tunicii seroase peritoneale, de la periferia segmentelor tubului digestiv, spre
interiorul lor se găsesc următoarele 3 tunici cu anumite particularităţi, şi anume:
- Tunica musculară, este formată din fibre musculare netede, longitudinale la exterior
şi musculare asigură motricitatea tubului digestiv şi propagarea conţinutului său. La anumite
nivele formează sfinctere, cum ar fi cel piloric, sau a sfincterelor duodenale, ileocecal, anale.
La nivelul stomacului musculatura imprimă 2 tipuri de mişcări:
- contracţii peristolice, tonice, pe alimente, în porţiunea verticală (digestorie);
10
- contracţii peristaltice, în porţiunea orizontală (egestorie), pentru eliminarea conţinutului
gastric.
La nivelul jejuno-ileonului contracţiile sunt ritmice, prin dispoziţia fibrelor
longitudinalemai mult spiralat, determinînd mişcări peristaltice, tonice şi antiperistaltice.
La nivelul intestinului gros fibrele musculare longitudinale determină prezenţa teniilor,
în număr de trei pe colonul ascendent, transvers şi descendent, şi două pe cel sigmoid; fibrele
circulare sau ştrangulaţiile caracteristice, care delimitează haustrele colice. Rectul are
musculatura reuniformizată, iar perianal prezintă 2 sfinctere, unul neted situatintern, şi altul
striat situat extern.
La nivelul stratului muscular există un plex nervos intramuscular a lui Auerbach.
- Tunica submucoasă este reprezentată de ţesut conjunctiv lax, vase sanguine, limfatice
şi nervi. Elementele nervoase de la acest nivel alcătuiesc plexul submucos Meissner.
- Tunica mucoasă prezintă particularităţi în fiecare segment al tubului digestiv, avînd
un epiteliu cilindric simplu şi un corion, realizînd o barieră permeabilă selectivă între
conţinutul tubului digestiv şi organism, asigurînd transportul şi digestia alimentelor prin
secreţia de mucus şi enzime digestive.
- Tunica externa (adventicea) este constituita din tesut conjunctiv lax in jurul
faringelui, esofagului si partii inferioare a rectului si dintr-un tesut conjunctiv dens, acoperit de
seroasa peritoneala, in celelalte segmente ale tubului digestiv.
La nivelul stomacului mucoasa are aspectul unor pliuri longitudinale, legate prin pliuri
transversale, ce delimitează mici depresiuni - vacuole. De asemenea, se mai observă şi mici
ridicături mamelonare delimitate de şanţuri, în interiorul cărora se deschid glandele gastrice ce
secretă sucul gastric. În corionul mucoasei, ca mijloc de apărare împotriva infecţiilor, se
găsescformaţiuni limfoide, difuze şi foliculi limfatici. Prin aceasta mucoasa gastrică stomacul
îndeplineşte rolurimultiple:
- secreţia sucului gastric, dată de glandele exocrine, care participă lşa digestie;
- o secreţie internă a unor celule din epiteliu, ce secretă gastrina, serotonina, enteroglucagon;
- resorbţie (la acest nivel resorbîndu-se apa, alcoolul, cafeina, nicotina ş.a.);
- protecţie şi apărare (aciditatea este bactericidă, iar unele celule din corion au acţiune
fagocitară).
11
Mucoasa duodenală în jumătatea sa inferioară prezintă valvule conivente şi vilozităţi
intestinale, dar mai puţine decît în jejuno-ileon, precum şi glande Brunner (specific
duodenului) şi Lieberkuhn (specific intestinului subţire), dar şi foliculi limfatici solitari. De
asemenea mai conţin şi celule endocrine, asemănătoare celor gastrice. Mucoasa intestinului
subţire este foarte mult mărită în suprafaţă prin prezenţa unor proeminenţe spre lumenul
intestinal, care sunt de două tipuri: valvule conivente, ca nişte plici circulare macroscopice, în
număr de 800-900 (cele mai dezvoltate în jejun);vilozităţi intestinale foarte numeroase, ca
foarte mici proeminenţe, „în deget de mănuşa”, având densitatea cam de 1000/cm2 şi numărul
total în jur de 10 mil.Vilozităţile intestinale măresc suprafaţa mucoasei la circa 26 m2, ele
avînd rol important în absorbţie. Fiecare vilozitate intestinală are sub epiteliul unistratificat al
mucoasei, pe lîngă ţesut conjunctiv cîte o arteriolă, reţea capilară şi o venulă, iar central un vas
limfatic (chilifer) şi fibre nervoase; printre aceste formaţiuni se găsesc cîteva fibre musculare
netede, care prin contracţii şirelaxări au mare rol în absorbţia intestinală.
Figura. 8Structura vilozității intestinale
În mucoasa intestinală se mai găsesc şi glande intestinale Lieberkuhn, ce secretă sucul

intestinal şi foliculi limfatici izolaţi, iar la nivelul ileonului sunt şi foliculi limfatici
conglomeraţi numite plăcile lui Peyer. Mucoasa intestinului gros, slab dezvoltată netedă, fără
valvule conivente şi vilozităţi intestinale, are glande tubulare care secretă mult mucus, lipsesc
plăcile Peyer, însă conţine foliculi limfatici. Apendicele vermiform conţine numeroase
elemente limfatice, ceea ce-i conferă denumirea de amigdală abdominală. Mucoasa
intestinului gros are caracteristic o mare putere de absorbţie, aceasta avînd aplicaţii clinice în
efectuarea clismelor alimentare şi medicamentoase. Mucoasa rectului prezintă în partea
superiară 3 valvule dispuse în spirala care au rolul de a imprima materiilor fecale mişcări
12
spiroide. În partea inferioară mucoasa se plicaturează vertical şi formează, împreună cu nişte
vene hemoroidale coloane, ce se accentuează în contracţia sfincterelor.La aproape 1 cm
deasupra orificiului anal, extremităţile distale ale coloanelor mucoase se unesc întreele şi
formează nişte valvule dispuse orizontal în formă de cuib de rîndunică, care delimitează
cupereţii mici depresiuni, numite cripte.
C. Glandele anexe ale tubului digestiv

C.1. Ficatul
Ficatul este cea mai mare şi complexă glandă din organism, fiind o anexă a tubului
digestiv, căruia îi elimină în perioadele digestive, secreţia sa exocrină - bila. În plus la nivelul
lui se sintetizează multiple substanţe pe care le varsă direct în sînge. Astfel toate
monozaharidele absorbate prin mucoasa intestinală ajung prin vena portă în ficat, unde sunt
convertite în glicogen. Sinteza glicogenului hepatic din glucoză, este una din principalele
funcţii ale ficatului. Dar glicogenul se poate forma în ficat şi din unele proteine sau din unele
lipide, astfel că acest organ este un deposit însemnat de glucoză, alături de muşchi. Ficatul
poate sintetiza şi lipide, pe care le depozitează sau le trimite în circulaţie. Şi aminoacizii
absorbiţi ajung in ficat şi unii sunt metabolizaţi de celula hepatică şi folosiţi pentru sinteza
proteinelor structurale proprii, sau a unor proteine circulante, ori a unor aminoacizi noi proprii
organismului uman, al lipidelor, glucozei, glicogenului. Ficatul este indispensabil vieţii,
îndeplinind un mare număr de alte funcţii. În greutate de aproximativ 1500 g, ficatul ocupă
loja hepatică, situată la dreapta etajului supramezocolic sub bolta diafragmului, fiind acoperit
la exterior de peritoneu, care-l fixează de pereţi prin ligamentele coronar şi falciform. De mica
curbură a stomacului ficatul este fixat prin epiploonul gastro-hepatic (micul epiploon), prin
care trec şi pricipalele elemente destinate ficatului, ce formează pediculul hepatic.
13
Figura. 9 Ficatul
Ficatul prezintă două feţe: una superioară (diafragmatică), convexă, şi alta inferioară,
viscerală. Faţa inferioară prezintă trei şanţuri, sub forma literei H, două antero-posterioare şi
unul transversal - hilul, care delimitează patru lobi hepatici - drept, stîng, anterior şi posterior,
dintre care cel drept este cel mai mare. În şanţul longitudinal drept se află anterior vezicula
biliară, iar posterior vena cavă inferioară. La fel ca plămânii şi rinichii, ficatul are o structură
segmentară, lobii săi fiind împărţiţi în segmente, iar fiecare segment fiind format din lobuli.
Există un număr de 8 segmente hepatice, delimitate în funcţie de distribuţia intrahepatică a
venei porte, arterei hepatice şi căilor biliare intrahepatice. Sub peritoneu feţele ficatului sunt
acoperite de o capsulă fibroasă conjunctivă, care la nivelul hilului intră şi se ramifică, pînă în
jurul lobulilor hepatici împreună cu ramuri din artera hepatică, vena portă şi elemente
nervoase. Prin hil ies din ficat canalele biliare şi limfatice. Lobulul hepatic este unitatea
anatomică şi funcţionaslă a ficatului, avînd formă hexagonală. Lobulul hepatic este alcătuit din
cordoane celulare hepatice (hepatocite), dispuse radiar spre centrul lobulului. Mai multe
cordoane se alătură şi delimitează între ele nişte spaţii - capilare, biliare, ce se deschid în
canaliculele biliare, din spaţiile perilobulare, de unde se continuă cu sistemul canalicular,
biliar pînă în hil, unde formează două canale hepatice, drept şi stâng.
Figura. 10Lobul hepatic
14
Împrejurul cordoanelor celulare, intralobular, există o foarte bogată reţea
capilarăsinusoidală, bogat anastomozată, care reprezintă unirea ultimilor ramificaţii ale venei
porte şiartereihepatice, din spaţiile perilobulare.Capilarele sinusoidale au unele caracteristici:
- au calibru mare de circa 9-30 microni;
- sunt separate de cordoanele hepatocitelor printr-un spaţiu îngust - spaţiul lui Diesse, cu
roldeosebit de important în schimburile dintre plasma sanguină şi celulele hepatice;
- pereţii capilarelor sinusoide prezintă spaţii într celulele sale endoteliale;
- printre aceste celule endoteliale se găsesc, din loc în loc, şi celule Kupffer, care proiemină
înlumenul capilar, fiind considerate a reprezenta macrofage fixe ale sistemului reticulo-
histiocitar.Capilarele sinusoide converg spre o venă centrolobulară, de unde se continuă cu
vene hepatice, sau suprahepatice, ce se deschid în partea posterioară a ficatului în vena cavă
inferioară.
Căile biliare sunt principale şi accesorii.
- căile biliare principale continuă vasele biliare intrahepatice şi formează în hil canalele
hepatice drept şi stîng, care se unesc într-un canal hepatic comun, acesta împreună cu canalul
cistic, ce se varsă în el, formează canalul coledoc, cu deschiderea în duoden.
- căile biliare accesorii sunt formate din: - vezicula biliară (colecistul), un rezervor al bilei
între două perioade digestive, continuată de – canalul cistic, care se uneste cu canalul hepatic
comun, spre a forma coledocul.
Figura. 11Caile biliare extrahepatice
Deschiderea canalului coledoc în duoden se face adesea împreună cu canalul

pancreaticpricipal Wirsung, prezentînd o dilataţie - ampula lui Vater prevăzută cu un sfincter
neted a lui Oddi, ce reglează reflex eliminările.
15
Vascularizaţia ficatului este dublă:
- nutritivă, care aduce sînge oxigenat prin artera hepatică (ram al trunchiului celiac din aorta
abdominală);
- funcţională, dată de ramificaţiile venei porte, prin care sunt aduse din pereţii tubului
digestive nutrimentele absorbite.
Vena portă este un sistem derivativ al venei cave inferioare, interpus între reţeaua capilară
sinusoidală hepatică. La origine vena portă se formează din capilarele mucoasei tubului
digestive subdiafragmatic (cu excepţia a 2/3 inferioare a rectului) şi a celor din pancreas şi
splină. Aceste capilare vor forma venule şi apoi vene din ce în ce mai mari, pentru ca în final
să dea trei trunchiuri venoase – venele mezenterice, superioară şi inferioară, şi splenică.
Aceste vene mari se unesc în spatele capului pancreasului formînd vena portă, care după
capilarizare intralobulară formează venele hepatice, afluenţi ai venei cave inferioare. Inervaţia
ficatului este de natură vegetativă, provenită din plexul celiac, şi cuprinde fibre simpatice,
ramuri ale splanhnicilor toracali, şi fibre parasimpatice, din nervii vagi.
C.2. Pancreasul
Pancreasul este o glandă amficrină, anexă a tubului digestiv, de forma unui ciocan, cu
capul – partea voluminoasă, mai mare, situat în cadrul duodenal, iar în continuare, corpul şi
coadaorientate spre stânga, trecând peste marile vase abdominale şi rinichiul stâng până
aproape de hilul splinei.
Figura. 12Pancreasul
16
În afara componentelor structurale endocrine, pancreasul în majoritate este exocrin,
avândstructură tubulo-acinoasă ramificată asemănătoare glandelor salivare. Celulele acinilor
secretă lanivelul duodenului sucul pancreatic necesar digestiei, secreţie colectată de cele două
canaleexcretoare – cel principal de-a lungul întregului organ, iar cel accesor desprins din
precedentul lanivelul capului.Vascularizaţia duodenului este dată de ramuri din trunchiul
celiac şi mezentericăsuperioară, iar sângele venos se drenează în vena portă. Inervaţia
pancreasului este vegetativă, simpatică şi parasimpatică, cu origine în plexul celiac.
Tubul digestiv îndeplineşte în principal funcţiile de digestie, urmată de absorbţia
principiilor alimentare, deoarece substanţele care intră în constituţia alimentelor nu sunt
directasimilabile,datorită diferenţei de structură fizico-chimică faţă de constituenţii
organismului. De aceea la nivelulmucoasei tubului digestiv aceşti constituenţi alimentari,
pentru a putea străbate peretele intestinal şia intra în circulaţie, sunt degradaţi până la structuri
simple – aminoacizi, monozaharide şi acizi graşi.Aceste transformări sunt produse prin
acţiunea succesivă a enzimelor din sucurile digestive, întimpul progestiei lente a conţinutului
intestinal, prin diferite mişcări ale segmentelor tubului digestiv,mişcări care sunt reglate reflex
pe cale nervoasă, şi umorală.În cavitatea bucală aceste procese de degradare încep odată cu
masticaţia şi cu secreţiasalivară, formându-se bolul alimentar. Prin deglutiţie (înghiţire) bolul
alimentar este trecut prinbucofaringe,laringofaringe, esofag, până în stomac.În stomac se
formează chimul gastric, dar la acest nivel sunt absorbite unele nutrimente.Chimul gastric
străbate apoi intestinul subţire, unde are loc principala digestie şi absorbţie aprincipiilor
alimentare.Absorbţia intestinală este un proces complex prin care produşii simplii rezultaţi în
urmadigestiei străbat mucoasele gastrică şi intestinală (în principal are loc la nivelul mucoasei
intestinuluisubţire). Trecute în intestinul gros,resturile alimentare stagnează în final în ampula
rectală. După untimp se produce defecaţia, cereprezintă un act reflex de eliminare a materiilor
fecale, coordonat de centrii simpatici lombari şiparasimpatici sacraţi, sub control voluntar
cortical.
C.3. Splina
Splina este un organ intraperitoneal situat între foiţele mezogastrului posterior, fiind
considerat cel mai mare viscer limfatic din organism. Structura splinei este formată din o
17
capsulă subţire fibromusculară, situată sub seroasa peritoneală. Această capsulă conţine pe
lânga fibre elastice şi puţine fibre musculare netede. Ea se prelungeşte de la periferie spre
interior formând septuri incomplete, iar în hil formează împrejurul vaselor şi ramificaţiilor lor
teci fibroelastice ce compartimentează parenchimul în mici areole. Parenchimul (pulpa
splenică), este format din pulpa roşie si pulpa alba. Pulpa roşie este formată din cordoane de
splenocite, înconjurate de stroma formată de o reţea de reticulină şi largi capilare sinusoide
dispuse între ultimile ramificaţii ale arterei splenice şi începuturile venei splenice. Pulpa albă
este dispusă în jurul tecilor perivasculare arteriale, după ce s-au desprins de vene, ca nişte
manşoane limfoide – corpusculii sau nodulii lui Malpighi. Aceşti corpusculi sunt formaţi din
ţesut reticular plin cu limfocite, adevărate centre de reacţii la infecţii şi intoxicaţii. Începând cu
aceşti corpusculi fiecare ram arterial se ramifică în 2-6 artere peniciliate, urmate de capilare
sinusoide şi în jurul acestor capilare sinusoide există teci reticulare cu aceeaşi semnificaţie
funcţională ca şi corpusculii lui Malpighi.
Figura. 13 Splina
Vascularizaţia splinei este dată de artera splenică, ram din trunchiul celiac, iar venele
se varsă în vena splenică; tributară venei porte. Inervaţia este vegetativă, simpatică şi
parasimpatică, dată de ramuri din plexul celiac.
D. Digestia bucală, gastrică, intestinală

Constituenții alimentari nu sunt direct asimilabili din cauza diferenței structurii lor
fizicochimicefață de constituenții proprii organismului. De aceea, pentru a putea străbate
18
mucoasa digestivă și a intra în procesele metabolice, alimentele trebuie să fie degradate până
la compuși simpli (aminoacizi, monozaharide și acizi grasi). Aceste transformări sunt
rezultatul actiuniisuccesive aunor multiple sisteme enzimatice prezente în sucurile digestive,
în timpul progresiunii lente aconținutului, datorită diferitelor tipuri de mișcari ale tubului
digestiv.
D.1. Digestia bucală
Timpul scurt cât stau alimentele in gura permite mai ales prelucrarea lor mecanica prin
masticatie si impregnarea cu saliva. Masticatia este un proces complex prin care alimentele
solide si semisolide sunt prelucrate mecanic prin taiere, zdrobire si triturare, datorita miscarilor
mandibulei, concomitent cu miscari coordonate ale buzelor, limbii si obrajilor, care imping
fragmentele alimentare intre arcadele dentare. Masticatia contribuie la formarea bolului
alimentar, intervine in declansarea activitatii glandelor salivare si stimularea receptorilor
gustativi si olfactive care vor declansa secretia altor glande digestive. Masticatia favorizeaza
procesele de digestive propriu-zisa, deoarece prin fragmentarea particulelor alimentare
mareste suprafata lor de contact cu enzimele digestive. Reglarea masticatiei se realizeaza prin
mecanisme reflexe neconditionate si conditionate. Alimentele, introduse in cavitatea bucala,
stimuleaza receptorii de la acest nivel si declanseaza impulsuri aferente, transmise prin ramuri
senzitive ale nervilor V, VII, IX si X, la centrii nervosi bulbo-pontini. Impulsurile eferente
ajung la muschii masticatori prin nervii V - ramura motoare -, prin nervii VII la buze si obraji
(muschii mimicii) si la musculatura limbii prin nervul XII. Datorita conexiunii dintre centrii
bulbo-pontini ai masticatiei si cortexul cerebral, masticatia devine un act reflex voluntar care
se automatizeaza treptat. Secretia salivara este produsul celor trei perechi de glande salivare
mari si al numeroaselor glande diseminate in mucoasa bucala. Saliva, secretata la om in
cantitate de 1-2 l/24 ore, este usor acida (pH 6-7) fi contine: apa si reziduu uscat, reprezentat
prin saruri minerale si substante organice (enzime, lizozim etc.).
Saliva contine o singură enzimă, ptialina (amilaza salivara), care hidrolizează
amidonul preparate până la dextrine si maltoză. Descompunerea amidonului în zaharuri mai
simple începe în gura, datorită amilazei salivare, și până ajunge la faza de maltoză - trece prin
stadii intermediare - dextrine. Acțiunea ptialinei începutăîn gură se continuăîn stomac până ce
enzima este inactivată de acidul clorhidric din sucul gastric. Reglarea secreției salivare se
realizează pe cale exclusiv refleăa și este condiționaăa cantitativ și calitativ, de natura
19
excitantului care o declanșează. Reflexul salivar este declanșat de stimularea receptorilor din
mugurii gustativi și a receptorilor de tact, temperatura și durere din cavitatea bucală.
Deglutiția consta dintr-un lant de reflexe prin care bolul alimentar, format in cavitatea
bucala, strabate faringele si esofagul, ajungand în stomac. Se pot diferentia trei timpi succesivi
în deglutitie: bucal, faringian si esofagian.
Reglarea deglutitieise realizeaza prin mecanisme nervoase. Caile aferente, reprezentate de
fibre senzitive ale nervilor cranieni VII, IX, V si ramura faringiana a nervului X, ajung la
centrii deglutitiei din numerosi nuclei bulbari care, intrand succesiv în activitate, coordoneaza
un anumit timp al deglutitiei.
D.2. Digestia gastrică
Rolul stomacului este, în primul rând, de rezervor în care se acumulează alimentele
ingerate. Dar, în stomac, alimentele suferăși importante modificări fizico-chimice, care le
pregătesc pentru digestia din intestin. Aceste modificări sunt rezultatul activităăii secretorii și
motorii a stomacului.
Funcția secretorie constăăn secreția sucului gastric, produs de glandele gastrice. Sucul
gastric este un lichid incolor, limpede sau ușor opalescent, in functie de continutul sau in
mucus, si foarte acid (pH cuprins intre 1,5 si 2,5).
Sucul gastric este constituit din: 99% - apa si 1%:
- substante organice (enzime, mucus);
- substante anorganice: - HCl
- cloruri de Na, K
- fosfati de Ca, Mg etc.
HCl exercita numeroase actiuni, dintre care mai importante sunt:
- activeaza enzimele proteolitice din sucul gastric si creeaza un mediu optim pentru
actiunea acestora;
- actioneaza asupra proteinelor alimentare, facandu-le mai usor digerabile;
- stimuleaza evacuarea gastrica;
- impiedica dezvoltarea germenilor introdusi in stomac o data cu alimentele ingerate
(actiune antiseptica) etc.
Principalele procese chimice gastrice se desfasoara sub actiunea urmatoarelor enzime:
20
- pepsina, principala enzima a sucului gastric, este secretata sub forma inactiva (pepsinogen) si
este activate in stomac de catre HCl. Actionand optim la un pH foarte acid, pepsina
hidrolizeaza legaturile peptidice din interiorul moleculelor de proteine, rezultand peptide de
dimensiuni variate;
- labfermentul, secretat mai ales la sugari si probabil absent din sucul gastric al adultului,
produce coagularea laptelui prin transformarea cazeinogenului solubil in paracazeina care, in
prezenta Ca2+, se transforma in paracazeinat de calciu;
- gelatinaza lichefiaza gelatina;
- 1ipaza, importantă mai ales la sugari, scindeaza hidrolitic grăsimile emulsionate (lapte,
frisca). Mucusul gastric are rolul de a proteja mucoasa gastrica de diverse actiuni nocive, in
special de autodigestie, sub actiunea pepsinei si a HC1. Rezultatul digestiei gastrice este
formarea unui produs semilichid, acid - chimul gastric.
Reglarea secretiei gastricese realizeaza prin mecanisme nervoase si umorale si este
conditionata de cantitatea si calitatea alimentelor ingerate. Procesul gastrosecretor are, in
functie de sediul de actiune a stimulului alimentar, trei faze: cefalica, gastrica si intestinala,
care se suprapun partial.
- Faza cefalica incepe înainte ca alimentele sa fi ajuns in stomac si se realizeaza
exclusiv prin mecanisme nervoase neconditionate si conditionate. Excitarea
receptorilor gustative prin calitatile alimentelor introduse in gura declanseaza
impulsuri, care ajung la un centru gastrosecretor bulbar, de unde, pe cale vagala, se
descarca impulsuri spre glandele gastrice.
- Faza gastricăîncepe o dată cu pătrunderea alimentelor în stomac, durează in medie 3-4
ore și se realizează printr-un dublu mecanism: nervos și umoral. Mecanismul nervos
(de importanța secundară) este declanșat prin distensia gastrică de către alimente. Căile
aferente și eferente ale acestui reflex sunt vagale. Mecanismul umoral este declanșat de
contactul mucoasei cu produsi ai digestiei si de distensia gastrica; el consta in
descarcarea in circulatia sangvina a unui hormon numit gastrina , care stimuleaza
activitatea secretoare.
- Faza intestinalăîncepe o dată cu pătrunderea chimului acid în duoden și are la bază
mecanisme reflexe si umorale. Contactul mucoasei duodenale cu anumuti constituenti
21
(proteici) ai chimului declanfeaza secretia de gastrina din mucoasa duodenală,
stimulând în continuare secreția gastrică.
- Funcția motorie a stomacului este asigurată de musculatura netedă din pereții săi și
constăîn depozitarea temporară a alimentelor ingerate, amestecul lor cu sucul gastric
pâna ce se formeaza chimul și evacuarea acestuia lent și fracțional în duoden.
Umplerea stomacului cu alimente are consecințe diferite: în partea proximală,
ajungerea bolurilor alimentare este urmata de relaxarea adaptativa a musculaturii, iar in
partea distala a stomacului incepe o intensa activitate peristaltica, undele de contractie
din ce in ce mai frecvente si mai puternice incepand la mijlocul stomacului si
progresand spre pilor, realizand amestecul alimentelor cu sucul gastric. Cand undele
devin suficient de puternice ca sa deschida pilorul, ele imping in duoden si mici
portiuni din chimul gastric, urmand imediat reinchiderea pilorului. Activitatea
peristaltica a stomacului este stimulate de parasimpatic si inhibata de simpatic; de
asemenea, intervin si mecanisme umorale (enterogastron secretat in intestin etc.).
D.3. Digestia intestinală

Digestia proptiu-zisa are loc in intestinul subtire sub actiunea combinata a sucurilor:
pancreatic, intestinal si a bilei, iar produsii simpli rezultati sunt resorbiti pana la valvula ileo-
cecala in proportie de peste 90%.
Sucul pancreatic este un lichid incolor, inodor, alcalin (pH cu valoarea 8). Contine
substance anorganice (bicarbonatul care contribuie la neutralizarea chimului gastric), precum
si substante organice (enzimele). In functie de principiile alimentare pe care le degradeaza,
enzimele sunt: amilolitice (amilaza), lipolitice (lipaza) si proteolitice (tripsina, chimotripsina,
carboxipeptidazele, elastaza).
Amilaza din sucul pancreatic are actiune mai puternica decat cea salivara, hidrolizand
amidonul pana la stadiul de zaharide (maltoza etc.).
Lipaza pancreatica hidrolizeaza grasimile neutre in glicerol si acizi grasi.
Tripsina, secretata ca proenzima inactive (tripsinogen), este activata in lumenul
intestinal sub actiunea enterokinazei, o enzima secretata de mucoasa duodenala. Tripsina
activeaza chimotripsina, enzima care, de asemenea, se secreta sub forma inactiva
22
(chimotripsinogen). Tripsina si chimotripsina actioneaza asupra proteinelor neatacate de
pepsina gastrica si asupra produsilor de scindare ai pepsinei, pe care ii degradeaza pina la
stadiul de peptide (di-tritetrapeptide).
Carboxipeptidazele, activate de tripsina, degradeaza fragmentele oligopeptidice, in
peptide mai mici.
Elastaza, activata, de asemenea, de catre tripsina, hidrolizeaza proteinele fibroase.
Reglarea secretiei pancreatice se realizeaza predominant umoral si secundar nervos. Controlul
umoral este exercitat de mai multi hormoni si in special de secretina si pancreozimina, care se
descarca in sange din mucoasa duodenala, indata ce incepe evacuarea chimului din stomac.
Vagul are efect stimulator asupra secretiei de suc pancreatic.
Bi1a - produsul de secretie al hepatocitelor - este secretata permanent de catre ficat in
cantitate de 500-700 ml/zi. Intre mese, sfincterul Oddi fiind inchis, bila se colecteaza si, prin
reabsorbtia apei, se concentreaza în vezicula biliara, de unde este eliminata in duoden in
timpul digestiei. Bila este un lichid verde (bila colecistica) sau galben (bila hepatica), alcalin
(pH 7-8), amar, continand 97-98% apa, anumiti electroliti, pigmentii biliverdina si bilirubina
(produsi de degradare a hemoglobinei), saruri biliare, colesterol, lecitina. Cea mai mare parte a
sarurilor biliare se resorb (circuitul hepato-entero-hepatic) si doar o mica parte este degradata
sub actiunea bacteriilor intestinale. Bila are importante roluri in digestia lipidelor, desi nu
contine nici o enzima: prin sarurile biliare, reduce tensiunea superficiala si determina
emulsionarea grasimilor, favorizand astfel digestia lor; activeaza lipazele; formeaza cu lipidele
micelii care, fiind hidrosolubile, pot fi resorbite din intestin.
23
Capitolul II
Noțiuni de patologie în Gastrită
1. Definiție:
Gastritele reprezintă un grup de afecțiuni simptomatice sau asimptomatice determinate
de factori etiologici variați, caracterizate prin leziuni inflamatorii ale mucoasei gastrice.
Gastritele sunt în general caracterizate prin modificări epiteliale și/sau vasculare. Din
punct de vedre clinic conceptul dominant este dispepsia(durerea, discomfort în etajul
abdominal superior cu caracter persistent/recurent).
2. Clasificare:
a. Clasificarea generală a gastritelor se realizează pe baza unor criterii: clinice, topografice,
functițonale, imunologice, endoscopice, radiologice și etiologice.
- Gastrite acute: au evoluție tranzitorie, pot fi diagnosticate la orice vârstă, pot fi definite
histologic prin prezența unui infiltrat inflamator acut, și sunt apărute într-un context
clinic caracteristic.
- Gastrite cronice: sunt formele cele mai frecvent întâlnite, caracterizate printr-o evoluție
îndelungata, definite histologic de prezența unui infiltrat inflamator cronic.
b. Clasificare endoscopica (fig. 14):

- Gastrita eritematos-exudativă
- Gastrita maculo-erozivă
- Gastrita papulo-erozivă
- Gastrita atrofică
- Gastrita hemoragică
- Gastrita de reflux
- Gastrita cu pliuri hipertrofice
24
Fig. 14 Tipuri de gastrită evidențiate endoscopic
c. O alta clasificare poate fi și în funcție de agenții etiologici:

- Gastrite virale(CMV, Herpex simplex)
- Gastrite bacteriene (fig. 15), fungice (fig. 16)
- Gastrite medicamentoase
- Gastrite alergice
- Gastrite corozive
- Gastrita acuta hemoragică a nou-născutului
Fig. 15 Gastrite bacteriene evidențiate endoscopic
25
Fig. 16Leziuni micotice la nivelul stomacului asociate cu o forma severa de gastrita
d. Clasificare topografica:
- Gastrita corpului gastric
- Gastrita antrala (fig. 17)
- Pangastrita
Fig. 17 Tipuri de gastrită
3. Etiologie:
Bacterii:Helicobacter Pylori,streptococ α-hemolitic;stafilococ,E-coli
Virusuri:herpes-virus;citomegalovirus
Fungi:candida
Paraziți:toxoplasma,leishmania,strongiloides
Autoimune:gastrita atrofică cu anemie Biermer; gastrita linfocitară
Agenți medicamentoși:AINS
26
Condiții sociale:alcool;gastrita de stress;ciroza hepatică;gastrectomiile;gastrita uremică
Infecția cu Hp: agentul patogen este implicat în 80% din cazuri, 10% sunt autoimune,
iar 10% au alte etiologii.
4. Diagnostic:
Dignosticul gastritei acute se realizează prin criterii endoscopice și clinice. În mod
suplimentar se pot folosi:
- Explorarea secreției gastrice
- Explorarea motilitătii gastrice
- Explorarea radiologică
- Teste pentru depistarea HP și Histopatologia
De asemenea, evaluare endoscopică:
- EDS este obligatorie la HDS
- EDS este necesară în diagnosticul sindromului anemic
- EDS este posibilă pentru pacientul cu manifestări dispetice
5. Gastrita acută
Descrie 3 categorii:
- GA hemoragicăși erozivă
- GA HP +
- GA flemonoasă sau supurativă
a. GA hemoragică și erozivă:
- Caracterizată prin leziuni apărute brusc după contactul mucosei gastrice cu diverse
substanțe sau scăderea importantă a fluxului mucosal
- Endoscopic apar leziuni antrale(AINS); de fornix sau de corp(de stress);
- macule erodate,
- cruste hematice sau
- hemoragii în pânză (fig. 18)
27
Fig. 18 Gastrită acută cu hemoragii în pânză
• Etiologie:
- AINS
- Alcool
- Gastrita de stress (traumatisme, intervenții chirurgicale ample, arsuri extinse,
septicemie)
• Actiunea AINS:
- Tipul preparatului
- Doza
- Vârsta pacinetului
- Forma de prezentare
- Ultilizarea concomitentă cu anticoagulante
- Istoricul de ulcer sau HDS
• Manifestări clinice:
- Manifestări dispeptice
- HDS
- Varsături
- Cefalee
- Transpirații
- Sialoree
• Tratament:
În gastrita post AINS:
- Misoprostol 200micrograme X4/zi sau
- Omeprazol 20mg/zi
28
În gastrita cauzată de stress:
- Sucralfat 1gX4/zi
b. Gastrita acută HP+

- Reprezintă peste 80% din totalitatea gastritelor;
- În general are o evoluție spre cronicizare;
- Transmiterea infecției cu Hp se face: pe cale fecal-orală;oral-orală;gastro-orală,virtual
toți pacienții infectați dezvoltă boala;
- Efectul nociv al Hp se datoarează acțiunii directe și indirecte.
• Diagnosticul infecției cu Helicobacter Pylori:
Metode directe(invazive):
- Testula rapid al ureazei
- Examenul bacterioscopic
- Cultura pe medii speciale (fig. 19)
Fig. 19 Aspect microscopic al coloniilor HP

- Examenul histopatologic: reprezintă o metoda foarte importantăîn aprecierea infecției
cu HP dar și a leziunilor și evolutiei sub tratament (fig. 20)
Fig. 20 Gastrită cu HP evidențiată histopatologic
29
- Frotiu
- PCR (fig. 21): reprezintă una din metodele de determinare a HP folosite cel mai rar
datorită costurilor ridicate. Nu necesită o cantitate mare de țesut și este un test cu o
specificitate ridicată.
Fig. 21 Infecție cu HP evidențiată cu ajutorul PCR
Metode indirecte(noninvazive):
- Testul respirator cu uree marcată
- Examenele serologice
- Detectarea anticorpilor anti H. Pylori(Ig.G): Prezintă o sensibilitate de 85% și o
specificitate de 61%
- Teste respiratorii: marcarea cu un izotop radioactiv a ureei; ulterior aceasta în stomac
va fi scindată de HP în CO2 marcat care va fi expirat și dozat
- Determinarea anticorpilor anti HP în salivă (test facil)
- Determinarea HP în scaun(testul antigenului HP fecal)
Metodele cele mai sensibile de determianare a HP sunt testele respiratorii sau antigenul
fecal. Toate testele pentru determinarea HP au o sensibilitate de peste 90% și o specificitate
bună.
• Conduita terapeutică
triple terapii:
 amoxicilină – claritromicină – IPP/antiH2
 amoxicilină – metronidazol – IPP
30
 claritromicină – metronidazol – IPP
 claritromicină – ciprofloxacină – IPP
terapii cvadruple
o amoxicilină – metronidazol – furazolidon –IPP
o amoxicilină – claritromicină – furazolidon –IPP
c. Gastrita flegmonoasa
Reprezintă o forma foarte rară de gastrită cel mai adesea secundară unor leziuni
preexistente gastrice
- Etiologie: inflamația este de obicei de origine infecțioasă bacteriană (streptococică sau
stafilococică), sau E. Coli la care se asociază cel mai adesea un consum exagerat de etanol
- Simptomatologie: Tabloul clinic este caracterizat de o stare septică la care se asociază un
sindrom abdominal acut (dureri atroce epigastrice, grețuri, vărsături purulente), paloare,
transpirații.
- Examenul fizic relevă meteorism abdominal,sensibilitate exagerată epigastrică.
- Complicația cea mai gravă este perforația.
• Diagnosticul : se stabilește foarte greu(orientativ leucocitoza>30000); de obicei în
cadrul laparotomiei sau endoscopiei digestive superioare.
• Tratamentul: este chirurgical practicându-se gastrectomie subtotală sau totala cu
reehcilibrare hidro-electrolitică și antibioterapie semnificativă.
• Rata de mortalitate este>60%.
Complicațiile gastritelor:
- HDS
- Ulcer gastric
- Ulcer duodenal
- Polipi gastrici
- Polipi duodenali
- Ulcer piloric
6. Gastrita cronică
- Reprezintă cea mai frecventă suferință a stomacului. La examenul obiectiv starea
generală a bolnavilor este bună, ei nu slăbesc doar în cazul în care nu se pot alimente
31
suficient. Limba este saburală. La palpare, sensibilitateaeste mai extinsă în regiunea
epigastrică decât în ulcerul peptic gastro-duodenal.
- Leziunile pot fi localizate la nivel antral,fundic sau generalizate
- Această inflamație cronică poate afecta toate vârstele cu frecvență mai mare între 20 și
35 ani și predominantă la sexul masculine
Simptomatologie:
- senzație de plenitudine,
- presiune în regiunea epigastricăși eructații în special după mese cu alimente greu
digerabile
- arsuri epigastrice si dureri fara orar precis
- constipatie si diaree cu caracter de putrefactie care dispare dupa administrarea de acid
clorhidric și pepsină
- indispoziție
- migrene
La examenul clinic se evidentiază o scădere ponderală, limbă saburală și sensibilitate
în regiunea epigastrică.
Etiopatogenie:
- alimentație neigienica prin calitate și cantitate;
- regim neregulat al meselor;
- diverse medicamente;
- băuturi fierbinți sau reci;
- agenți microbieni (TBC, abcese pulmonare prin ingerarea sputei contaminate);
- agenți alergici (prin reacția antigen-anticorp apărută la contactul mucosei gastrice cu
diverși factori alergeni.
Diagnostic:
Examinarea sucului gastric relevă:
- hiperaciditate sau anaciditate;
- secreție crescută de mucus.
Examinarea endoscopicăeste metoda suverană pentru dignosticul corect al acestei
afecțiuni.
32
Complicații:
- Hemoragia digestivă
- Manifestări alergice
- Perigastrită (inflamație a mucoasei și seroasei)
a. Gastrita cronică HP+

- Reprezintă peste 80% din totalitatea gastritelor conice.
- Localizarea predominantă a HP este la nivel antral în stratul de mucus sau sub acesta.
- HP:bacil specific uman,Gram negativ,spiralat, flagelat,producător de urează, cu habitat
natural în mucoasa gastrică.
- Trasnmiterea infecției HP se face: fecal-oral, oral-oral,gastro-oral,teoretic toți pacienții
infectați dezvoltă gastrită.
- Efectul nociv al HP se datorează particularităților bacteriene având ca efect final un
răspuns imun al gazdei atât pe plan local cât și sistemic.
- Apariția anticorpilor anti-HP par a fi implicați în patogeneza gastritei.
- Aspectul macrosopic este de congestie difuză sau petesială,predominat antral cu
eroziuni acute sau cronice.
- Din punct de vedere microsopic infiltratul inflamator va afecta criptele
gastrice(creșterea secreției cloro-peptice) și va declanșa o reducere a mucusului din
celulele epiteliale.
Investigații:
- Examenul sucului gatric va releva hiperaciditate datorată secreției de urează a
HP(virează pH spre bazic->stimulare a celulelor secretoare de gastrină-
>hiperaciditate).
- Endoscopia digestivă superioară reprezintă investigația de bază, în cadrul acesteia se
pot vizualiza direct leziunile și se poate efectua biopsie loco-regionala pentru
evidențierea HP.
Determinarea HP:
Metode directe:
- Prelevarea biopsiei din care HP se evidențiază histologic prin colorații speciale sau
bacterioscopic
33
- Testul ureazei-modificarea culorii ununi indicator de pH în prezența HP datorită
cantității mari de ureaza secretate de acesta
- Cultura pe medii speciale
- PCR
Metode indirecte
- Determinarea anticorpilor anti HP în ser
- Teste respiratorii: marcarea cu un izotop radioactiv a ureei
- Determinarea anticorpilor anti HP în salivă (test facil)
- Determinarea HP în scaun(testul antigenului HP fecal)
Metodele cele mai sensibile de determianare a HP sunt testele respiratorii sau antigenul
fecal.Toate testele pentru determinarea HP au o sensibilitate de peste 90% si o specificitate
bună.
Tratamentul :
Tripla terapie
- OAM:omeprazol(20-40mg/zi)+amoxicilina(1-2g/zi) +metronidazol(maxim 1500mg/zi)
- OAC(ideal pentru Romania):omeprazol + amoxicilina+ claritromicina(500mg-1g/zi)
- Tratamentul recomandat este de 10-14 zile
Cvadrupla terapie:
- omeprazol(40mg/zi) + bismut subcitric (De-Nol)4X120mg/zi +tetraciclina
4X250mg/zi + metronidazol 3X250mg/zi
- Tratamentul recomandat este de minim 14 zile
- Terapia de salvare :Levofloxacin(tavanic) 10 zile
b. Gastrita atrofică
Reprezintă ultimul stadiu al evoluției gastritei cronice caracterizat prin reducerea
numărului glandelor și înlocuirea epiteliului gastric cu un alt tip de epiteliu(metaplazie).
Gastrita atrofică poate fi difuză sau areolară. Forma difuză este generalizată sau
localizată cu predilecţie în regiunea antrală sau fundică. Mucoasa are o culoare roz, palidă cu
nuanţe cenuşiu roz. Într-o fază evoluată, suprafaţa devine netedă, pliurile mucoasei de pe faţa
posterioară dispar progresiv. Cu timpul mucoasa devine subţire, transprentă. Se distinge
34
reteaua vasculară cu arborizare neregulată.Vasele sunt bine vizibile în câmpul endoscopic.
Prezenţa lor indică gradul evolutiv al procesului atrofic.
Gastrita areolară se observă mai ales în anemia pernicioasă. Leziunile sunt segmentare,
circumscrise şi sunt caracterizate prin pliuri de culoare albastră sau cenuşie-verzuie, care
contrastează cu restul mucoasei gastrice, de aspect normal. Secreţia gastrică este absentă.
Se descriu 2 tipuri principale de gastrită atrofică:
- Autoimună (a corpului gastric): (autoanticorpi anti pompă de protoni(celula parietală)-
> hipoclorhidire->absorbție redusă de B12)
- Generată de factori de mediu(predominat antrală)
Evolutie si prognostic
Evoluţia şi prognosticul gastritelor cronice sunt variate. Sunt cazuri în careevoluează
într-un ritm rapid spre forma atrofică: un procent mare rămâne la formahipertrofică.
În general, evoluţia şi prognosticul sunt în funcţie de diagnosticul precoce, deleziunea
anatomopatologică şi de tratamentul urmat. Îndepărtarea factorului etiologicasigură
vindecarea gastritelor. Persistenţa agresiunilor sau repetarea lor la intervale
scurtedetermină inflamaţii cronice, cu evoluţie spre atrofie progresivă.Gastrita artrofică
anacidă are o tendinţă de regenerare la indivizi tineri. Gastritahipertrofică superficială se
vindecă. Forma erozivă şi ulceractivă este refractară latratament. Chiar dacă se obţine o
vindecare clinică, semnele radiologice şi gastroscopicepersistă. Gastrita hipertrofică
antrală este influenţată foarte greu de tratament.Reabilitarea funcţiei secretorii se remarcă
mai mult în forma hipertrofică: disfuncţiaglandulară este ireversibilă în gastrita atrofică
progresivă.
7. Tratament
7.1.Igieno-dietetic :
În trecut, regimul dietetic în gastrite se baza pe alimente care neutralizau secreţiaacidă
gastrică (laptele) precum şi pe evitarea mâncărurilor condimentate, a fumatului,alcoolului şi
consumului de cafea aceste ultime recomandări se menţin în actualitate.Dieta liberă este astăzi
în general acceptată. Se prefera un conţinut mai mare defibre (care vor lega acizii biliari) şi de
acizi graşi esenţiali (precursori aiprostaglandinelor). Sucurile de fructe şi unele produse lactate
ar putea avea efectemodeste bacteriostatice asupra Helicobacter pylori.Mai mult, la copiii
35
infectaţi cu Helicobacter pylori nu există o influenţă a dieteiasupra eradicării bacteriei. Alţi
autori sugerează că fumatul poate afecta eradicareaHelicobacter pylori şi că pacientii care
mănâncă fructe şi legume şi beau mai mult dedouă căni de lapte pe zi ar putea fi mai protejaţi
faţă de dobândirea infecţiei
7.2.Medical:
Tratamentul medical include terapia de eradicare a Helicobacter pylori. Deşi nu s-a
ajuns încă la un consens, de-a lungul anilor s-au propus şi încercat diferite schemeterapeutice,
în asociere şi durată variabile. Actualmente există triple şi chiar cvadrupleterapii bazate fie pe
IPP, fie pe săruri de bismut asociate cu două dintre următoareleantibiotice: amoxicilină(A),
claritromicină(C) şi nitroimidazoli (N) (metronidazol sautinidazol). Regimurile terapeutice
acceptate în întreaga lume pentru eradicarea infecţieicu H. pylori constau în tripla terapie şi au
rate de eradicare a infecţiei de 85-90%.
a. Gastrite acute :
- înlăturarea cauzei
- regim de protectie gastrică
- rehidratare cu soluție glucozatăși cloruro-sodicăîn perfuzie
b. Gastrite cronice :
- igienă alimentară
- tratarea precoce a gastritelor acute
- tratament curativ cu regim de cruțare. Se vor elimina din alimentarea
bolnavuluicondimentele, sarea, acriturile, brânzeturile fermentate, prăjelile, rantașurile,
alcoolul,tutunul, cafeaua, ciocolata
- se vor administra, pe langa medicația din gastrita acută, și alcaline și pansamentegastrice:
Carbonat de calciu, Caolin.
Pacientul trebuie informat asupra necesităţii complianţei la tratament şi
asuprapotenţialelor efecte adverse ale medicaţiei. În alegerea unui anumit regim
terapeutictrebuie avută în vedere posibila rezistenţă a tulpinii la unele antibiotice. Cele mai
multeautorităţi din domeniu recomandă tratarea tuturor copiilor la care se
demonstreazăexistenţa infecţiei. Câteva studii au afirmat că eficienţa triplei terapii variază
între 56-87%. La copii a fost descrisă rezistenţa la claritromicină şi metronidazol în unele ţări.
ÎnRomânia rezistenţa la metronidazol este crescută.
36
Datorită utilizării antibioticului în tratarea exhaustive a lambliazei, afecţiuniginecologice sau
boli diareice. Efectele adverse ale medicaţiei sunt similare la copii şi laadulţi. Toxicitatea
bismutului este redusă la copii, însă compuşii de bismut conţin şisalicilaţi, care pot cauza
sindrom Reye, de aceea se consideră că aceşti compuşi nu artrebui administraţi copiilor cu
vârsta mai micăde 16 ani. Dintre IPP, folosireaomeprazolului a fost mai studiată la copil.
Există şi date privind utilizarea în pediatrie alansoprazolului, pantoprazolului, rabeprazolului,
esomeprazolului etc.
La copil, studiile publicate duc la concluzia că rata de eradicare obţinută cu triplaterapie este
superioară biterapiei, şi că tratamentul de o săptămână ar fisuficient deşirecent s-au publicat
date ce susţin că tratamentul ar putea fi prelungit până la 10-14 zile.
37
Capitolul III
Planuri de îngrijire
Cazul I
CULEGEREA DATELOR :FO-SMUR-MEDICALĂ
NUME: M.
PRENUME: M.
VÂRSTA: 74 ani.
SEX: Feminin
ÎNĂLŢIMEA: 1,65 m.
GREUTATEA: 74 kg.
RASA: albă.
NAŢIONALITATE: română.
RELIGIA: creştină-ortodoxă.
PROFESIA: casnică.
ADRESA:Roman, Neamț
DATA INTERNĂRII: 20.02.2021h10
DATA EXTERNARII : 27.02.2021h12
DIAGNOSTIC DE TRIMITERE: Gastrită hemoragică acută.
DIAGNOSTIC DE INTERNARE: Gastrită hemoragică acută.
ISTORICUL BOLII :
Bolnava M.M. a avut bolile copilăriei, hepatită epidemică la vârsta de 40 de ani, a mai fost
internată în luna septembrie 1995 pentru manifestări digestive (greţuri, vărsături, inapetenţă,
durere în epigastru). Bolnava se internează în Secția Medicină Internă a SMU ROMAN pentru
investigaţii şi tratament, prezentând următoarele semne de boală: hemoragie digestivă
superioară exteriorizată prin melenă chiar în ziua internării, cu o zi înainte având greţuri,
cefalee, vertije,dureri abdomninale, arsuri gastrice, balonari posprandiale.
ALIMENTAŢIA: bolnava M.M. preferă alimentele condimentate, prăjelile, tocăturile, varza.

ELIMINĂRI-melenă, transpiraţii nesemnificative, micţiuni fiziologice.
ALERGII: bolnava nu este alergică la alimente, dar prezintă fenomene alergice la aspirină,
după administrarea unei doze de 1 tabletă.
38
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: bolnava NU respectă orarul de masă, dar este
deficitară în ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea alimentaţiei, nu foloseşte băuturi alcoolice
şi nu fumează, consumă cafea dimineaţa pe nemâncate. Se adaptează uşor la situaţiile dificile,
este preocupată de boală şi cere informaţii cadrelor sanitare, este cooperantă.
EXAMEN CLINIC GENERAL
- tegumente şi mucoase palide;
- sistem musculo-adipos bine reprezentat;
- sistem ganglionar-limfatic nepalpabil;
- sistem osteo-articular integru, articulaţii libere, nedureroase;
- aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate toracică normală, murmur vezicular
normal;
- aparat cardio-vascular: cord în limite normale, tahicardie.
- aparat digestiv: abdomen suplu , dureros la palpare, dureri mai accentuate în epigastru, ficatşi
splină în limite normale, hematemeză.
- aparat uro-genital: trompe uterine libere şi nedureroase, urina normal colorată.
- sistem nervos: astenie, ameţeli, cefalee, R.O.T. prezente.
- examen chirurgical-Abdomen dureros la palpare şi mobilizare
T.A. : 160/80 mmHg;
Puls: 86 de pulsații/minut;
Temperatură: 38,2 ̊ C;
ANALIZE DE LABORATOR:
Analize de sânge Valori reale Valori normale
Hemoglobina 10g% 11,5-15g%
Hematocrit 23% 36-42%
Neutrofile 36% 60-70%
Eozinofile 2% 1-4%
Basofile 0% 0-1%
Limfocite 12% 20-40%
Monocite 0% 4-8%
39
Uree sanguină 1g% 0,20-0,50g%
Glicemie 1,59mg% 0,65-1,10mg%
Anizocitoză
Anizocromie
Examen urină
Densitate 1003 1015-1025
Reacție pH acidă 5,6-6,4
Albumină urme fine absentă
Glucoză absentă absentă
Epitelii și leucocite rare rare
NEVOI FUNDAMENTALE ALTERATE:

1. Nevoia de a avea o bună circulație
2. Nevoia de a elimina
3. Nevoia de a dormi și a se odihni
4. Nevoia de a-și păstra temperatura corpului în limite normale
5.Nevoia de a evita pericolele
P: Circulație inadecvată
E: Supraîncărcarea patului vascular
S: Valori crescute ale TA, tahicardie
Obiective:
- Pacienta să prezinte circulație normală, cu valori ale TA în limite fiziologice
Intervenții autonome:
- asigur repaosul la pat al pacientei
- fac psihoterapie cu pacienta
- măsor și notez funcțiile vitale în Foaia de temperatură
- asigur condițiile optime de temperatură și aerisesc salonul
- învăț pacienta să renunțe la obiceiuri dăunatoare (fumat, alcool)
- îndemn la reducerea grasimilor și a sării din alimentație
40
- pregatesc materialele necesare pentru recoltarea probelor de laborator și însoțesc pacienta în
sala de recoltări
Intervenții delegate:
- la indicația medicului recoltez sânge pentru: HLG,VSH, acid uric, creatinină, uree sanguină,
glicemie, colesterol, ionogramă
- examen sumar de urină
- pregătesc pacientul pentru examene paraclinice si EKG
- administrez, la indicația medicului, Nifedipin 1tb/zi per osși Fitomenadionă 1f./zi i.v.h12
pentru oprirea hemoragiei,Omeprazol 1cp-8ore per os,înainte de mesele principale.
Evaluare:
În urma îngrijirilor acordate, pacienta prezintă TA în limite normale, o ameliorare a tahicardiei
și circulație adecvată.
P: Deshidratare
E: Hematemeză
S: Pierderi lichidiene manifestate prin vărsături frecvente
Obiective:
Restabilirea echilibrului hidroelectrolitic
- efectuarea bilanţului ingesta-excreta
- observarea tegumentelor și mucoaselor
- așezarea la îndemână a tăviţei renale
- protejarea lenjeriei de pat și de corp cu mușama, aleză, prosop
- susţinerea fizică și morală a pacienteiîn timpul vărsăturii prin: asigurarea uneipoziţii
corespunzătoare (asigurând susţinerea tăviţei renale sub bărbie cu o mână,iar cu cealaltă
susţinerea frunţii)
- recoltarea produsului eliminat pentru a-l arăta medicului
- după vărsătură ofer pacientei un pahar cu apă pentru a-și clăti gura
- așeazarea pacientei în poziţie corespunzătoare: trendelenburg, decubit dorsalfără pernă
- asigurarea condiţiilor de mediu: aerisirea salonului, îndepărtarea recipientului colector cu
produsul eliminat
41
- psihoterapie
- supravegherea perfuziei intravenoase
- schimbarea lenjeriei de corp și de pat de câte ori este nevoie
- anunţarea medicului asupra modificărilor care apar
- educarea sanitară a pacientei în vederea respectării dietei corespunzătoare
Intervenţii delegate:
- administrarea de fluide pe cale intravenoasă conform indicaţiilor medicului-Glucoză 5% 1 fl.
- administrarea de No-spa 1 f /12h i.m,Metoclopramid 3f/zi i.m14-22-6, în cazul apariției
vărsăturilor și la dificultăți de deglutiție și Vit C500 mg2 f/zi i.v, Fitomenadion1f/zi i.m h12.
- recoltarea de produse biologice pentru examenele de laborator
- administrarea terapiei medicamentoase conform schemei de tratament cu amoxicilină
–8cp/zi-2cp/6ore,metronidazol – 8cp/zi-2cp/6ore per os 12-18-24-6
Evaluare:
Pacienta este reechilibrată hidroelectrolitic
3. Nevoia de a dormi și a se odihni:
P: Insomnie
E: Crize de durere în epigastru
S: Somn întrerupt, agitat, superficial, oboseala, neliniște, anxietate
Obiective:
Pacienta să poată avea un somn odihnitor, corespunzător calitativ și cantitativ.
- învaț pacienta să practice tehnici de relaxare, exerciții respiratorii
- observ și notez orarul somnului, gradul de satisafacere a celorlalte nevoi
- asigur un climat de liniște și confort
- aerisesc salonul
- favorizez odihna pacientei prin suprimarea surselor care îi pot determina disconfortul
-psihoterapie
Evaluare:
Pacienta se odihnește corespunzător, doarme 8 ore pe noapte
42
4. Nevoia de a-și păstra temperatura corpului în limite normale:
P: Hipertermie
E: proces infecțios
S: Stări febrile, dificultate de a-şi păstra temperatura corpului în limite normale
Obiective:
Pacienta să fie capabilă să-şi menţină temperatura corpului în limite normale.
-modificarea mediului ambiant cu facilitarea menţinerii temperaturii în limite fiziologice
-aplicarea de comprese bolnavei în caz de creştere a temperaturii
-înregistarea și notarea temperaturii în Foaia de temperatură
-hidratarea pacientei pe parcursul stării febrile
-supravegherea transpiraţiei şi îngrijirea tegumentelor
-administrarea de antibiotice, conform schemei de tratament și indicației medicului
curant,perfuzie cu Paracetamol Kabi 1 fl i.v.h18
Evaluare:
Măsurarea temperaturii pacientei relevă valori normale.
5. Nevoia de a evita pericolele.

P1- durere
E - leziuni gastro-duodenale.
S - suferinţă fizică,facies crispat,cefalee.
P2- risc de infecţii asociate.

E - mediul spitalicesc,rezistenţă scăzută.
S-posibil contactarea unor infecții asociate.
Obiective:
-Diminuarea anxietăţii.
-Combaterea durerii.
-Prevenirea complicaţiilor.
43
-Prevenirea infecţiilor asociate.
Intervenţii proprii:
-Menţin repausul la pat.
-Asigur mediu securizant,nu părăsesc pacientul până la reechilibrarea funcţiilor .
-Recomand exerciţii respiratorii pentru diminuarea anxietăţii şi durerii.
-Invaţ pacientul exerciţii de relaxare : gândirea pozitivă,meditaţia.
-Hidratez pacientul parenteral în vederea completării patului vascular.
-Supraveghez funcţiile vitale.
-Respect circuitele functionale din spital și regulile de asepsie şi antisepsie.
-Iau masuri sporite de evitarea transmiterii infectiilor in cazul imbolnavirii cu boli
transmisibile prin măsuri de igiena spitaliceasca condiții de cazare, microclimat,
alimentatie, aprovizionare cu apa, îndepărtarea reziduurilor, sterilizare, curățenie și
dezinfecție.
-Administrez medicatia recomandată la care adaug unanalgezic şi antispastic NOSPA 1f.şi
Algocalmin 1f în perfuzie i.v.
Evaluare :
- Durerea s-a ameliorat.
- Anxietatea a diminuat.
- Nu a făcut complicaţii
- Nu a contactat infecţii asociate
44
Cazul II

NUME: P.
PRENUME: N.
VÂRSTA: 39 ani.
SEX: Feminin
GREUTATEA: 56 kg.
PROFESIA: croitoreasa
ADRESA: Roman, Neamț
DATA INTERNARII: 11.03.2021
DATA EXTERNARII : 16.03.2021
DIAGNOSTIC DE TRIMETERE: Gastrită cronică
DIAGNOSTIC DE INTERNARE: Gastrită cronică
ISTORICUL BOLII:Din relatările bolnavei rezultă că prezintă dureri în epigastru și
hipocondrul drept, gust amar, vărsături alimentare postprandiale,pirozis,
constipație,astenie,scădere în greutate.
T.A. : 145/80 mmHg;
ALIMENTAŢIA:nu respectă o dietă pentru afecțiunea gastrică-mănâncă alimente la un orar
neregulat,cu exces de condimente.consumă cafea, alcool,băututi acidulate frecvent,fumează 10
țigări pe zi.
ELIMINĂRI : constipaţie, micţiuni fiziologice, transpiraţii nesemnificative.
ALERGII : bolnava nu este alergică la medicamente şi alimente.
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ : bolnava nu respectă orarul de masă, iar
alimentaţia este deficitară în ceea ce priveşte calitatea şi cantitatea. În schimb îi plac băuturile
acidulate şi cafeaua.Ingeră des aspirină,diclofenac per os. Se adaptează uşor la situaţiile
45
dificile, este preocupată de boala sa şi cere informaţii cadrelor medicale despre boală şi
tratament.
EXAMEN CLINIC GENERAL:S-au găsit următoarele aspecte patologice:
- tegumente și mucoase icterice
- sistem ganglio-limfaticsuperficial
- celelalte organe și sisteme în limitenormale
Rx-gastric cu sulfat de bariu-nu se vizualizează ulcerații ale mucoasei gastrice.
Hemoglobina 11,3g% 11,5-15g%
Eozinofile 4% 1-4%
Basofile 0% 0-1%
Monocite 2% 4-8%
VSH 6mm/1h 6-13mm/1h
12mm/2h 10-20mm/1h
Calcemie 10mg% 9-11mg%
Tymol 2uml 2-4uml
Examen urină
Densitate 1022 1015-1025
pH acid acid(5-7)
Urobilinogen normal 0-4%
NEVOI FUNDAMENTALE AFECTATE:

2.Nevoia de a elimina.
3.Nevoia de a dormi și a se odihni
4.Nevoia de a mânca și a bea
46
1.Nevoia de a evita pericolele.
P1- durere
E – proces inflamator gastric.
P2 - risc de complicaţii(lipotimie,colaps,şoc hipovolemic ).

E - dezechilibru hidroelectrolitic.
S - hTA,tahicardie,tegumente palide,ameţeli, slăbiciune fizică.

Obiective:
- Menţin repausul la pat.
- Recomand exerciţii respiratorii pentru diminuarea anxietăţii şi durerii.
- Invăţ pacientul exerciţii de relaxare : gândirea pozitivă,meditaţia.
- educ pacienta pentru a recunoaște semnele complicațiilor-scaune melenice,caracterul
durerii în caz de perforație,vărsăturile cu conținut alimentar vechi în caz de stenoză
pilorică.
- educ pacienta pentru a respecta alimentația recomandată și pentru a renunța la
obiceiurile dăunătoare-cafea,alcool,tutun.,alimentele interzise-laptele
bătut,iaurtul,carnea grasă,legumele tari-varză,castraveți,fasole,pâinea
neagră,cafeaua,ciocolata,supele de carne,sosuri cu prăjeli,alimente reci sau prea
fierbinți.
47
- Hidratez pacientul parenteral în vederea completării patului vascular.
- Supraveghez funcţiile vitale.
- Respect circuitele functionale din spital și regulile de asepsie şi antisepsie.
- Iau masuri sporite de evitarea transmiterii infectiilor in cazul imbolnavirii cu boli
dezinfecție.
-Recoltez probe biologice pentru repetarea analizelor de laborator .
-Administrez medicatia recomandată la care adaug un analgezic şi antispastic NO SPA
1f.şi Algocalmin 1f în perfuzie i.v.
Evaluare :
- Anxietatea a diminuat.
- Nu a făcut complicaţii
- Nu a contactat infecţii asociate.
2 Nevoia de a elimina
P1-alterarea eliminărilor pe cale digestivă
E-proces inflamator gastric
S-Vărsături alimentare postprandiale,scădere ponderală,astenie
P2: Imposibilitatea de a elimina

E: Dietă necorespunzătoare
S: Constipație
Obiective:
Pacienta să se alimenteze corespunzător perioadei de evoluție a bolii,nevoilor sale calitative și
cantitative să prezinte o eliminare adecvată pe cale digestivă
- asigurarea unei alimentații bogate în fibre, administrarea de lichide și asigurarea mobilizarii
48
-supraveghez funcțiile vitale,apetitul,semnele de deshidratare,scaunul,greutatea,corporală și le
notez în foaia de observație.
- adminstrarea de purgative ușoare (cărbune medicinal – 1 tabletă per os, clismă evacuatorie)
Evaluare:
Pacienta și-a reluat tranzitul intestinal în urma efectuării clismei evacuatorii

P: Odihnă insuficientă
E: Anxietate, durere
S: Slăbiciune, stare de oboseală
Obiective:
Asigurarea odihnei și somnului suficiente
- crearea unui microclimat corespunzător
- psihoterapie
- aerisirea salonului înainte de culcare
- umidificarea aerului
- asigurarea bolnavei că nu este singură
- reducerea luminozității
- administrarea de medicamentatie cu rol sedativ la indicația medicului-No-spa 1f/8ore
i.m,Quamatel 1fl/8 ore i.v în flacon de 250 ml ser fiziologic-14-22-6
Evaluare:
Pacienta nu poate dormi din cauza anxietății și necesită îngrijiri pentru satisfacerea nevoii de a
dormi.
4. Nevoia de a mânca și a bea
P: Incapacitate de a asimila alimente
E: Disconfort și durere gastrică
S: Greață, vărsături postprandiale,pirozis, flatulență,scădere ponderală
Obiective:
49
Pacienta să se poată alimenta corespunzător, cu diminuarea simptomatologiei care crează
incapacitatea de a se alimenta,să fie conștientă că prin modul său de viață,de alimentație,poate
preveni apariția complicațiilor.
-asigurarea repausului fizic și psihic al pacientei 12-14ore pe zi,repaus obligatoriu
postprandial în perioada dureroasă,asigurarea unei diete de protecție gastrică
individualizată,împărțită în 5-7 mese pe zi.
- asigurarea unei alimentatii neflatulente repartizată în porții fracționate și la intervale de 3 ore
cu supă de zarzavat strecurată,lapte îndoit cu ceai,la care se adaugă treptat supă cremă de
zarzavat,sufleuri,soteuri,brânză de vaci,pâine veche,făinoase fierte în lapte și apoi-carne fiartă
de pasăre sau vită.
- asigurarea unui aport hidric corespunzător-2l/zi,treptat.
administrează Famotidină 1tb înaintea meselor,medicaţia Rennie 1tb la 1-2 ore după mese.
Fac bilanțul zilnic-ingesta-excreta.
- adminstrarea de soluții perfuzabile intravenos în prize spațiate (Glucoza 5%, Metoclopramid
– 1 fiolă, No-spa – 1 fiolă)
- adiministrarea de Lauronil 1tb/seara ca antivomitiv la indicația medicului
-pregătește pacienta pentru examenul radiologic cu sulfat de bariu
Evaluare:
Pacienta nu mai prezintă senzație de vomă și apetitul se normalizează. Pacienta refuză
alimentele grele, având un apetit preferențial pentru supele de zarzavat.
5. Nevoia de se mișca și a avea o bună postură
P: Imobilizarea în poziții antalgice
E: Durere
S: Imobilizare în decubit lateral drept, cu pumnul în epigastru încercând ameliorarea durerii
Obiective:
- mobilizarea normal a pacientei
- îndepărtarea durerii
- pacienta să prezinte o stare de bine
50
- ajutarea și încurajarea pacientei să își schimbe poziția și să facă plimbări scurte
- administrarea de antialgice și antispastice (piafen – 1 fiola i.v. sau i.m., no-spa– 1 fiola i.m.)
la indicația medicului
- continuarea administrării medicației conform schemei de tratament în vederea combaterii
inflamației mucoasei gastrice
Evaluare:
Durerea din epigastru se atenuează în intensitate, pacienta făcând plimbări scurte în vederea
realizării igienei personale.
51
Cazul III

NUME: S.
PRENUME: G.
VÂRSTA: 52 ani
SEX: feminin
GREUTATEA: 60 kg.
PROFESIA: casnică
ADRESA: Roman, Neamț
DATA INTERNARII: 03.05.2021
DATA EXTERNARII : 07.05.2021
DIAGNOSTIC DE TRIMETERE: gastrită acută
DIAGNOSTIC DE INTERNARE: gastrită acută
ISTORICUL BOLII: De aproximativ şapte săptămâni acuză dureri în epigastru, greţuri,
vărsături, scădere în greutate, astenie, inapetenţă. Se internează pentru investigaţii şi tratament.
ALIMENTAŢIA: preferă prăjelile, iar băuturile preferate sunt cele alcoolice.
ELIMINĂRI: micţiuni fiziologice, tranzit intestinal greoi, vărsături, nu prezintă transpiraţii
semnificative.
ALERGII: nu prezintă.
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: nu respectă orarul de masă, iar alimentaţia este
deficitară în ce priveşte calitatea şi cantitatea. Consumă băuturi alcoolice şi fumează
aproximativ 20 de ţigări pe zi.
EXAMEN CLINIC GENERAL
- tegumente şi mucoase palide;
- sistem musculo-adipos slab;
52
- sistem ganglionar limfatic nepalpabil;
- sistem osteo-articular integru, articulaţii libere nedureroase;
- aparat respirator: torace normal conformat;
- aparat cardio-vascular: cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice;
T.A. : 140/60 mmHg;
Hemoglobina 10g% 11,5-15g%

Eozinofile 4% 1-4%
Basofile 0% 0-1%
Monocite 4% 4-8%
VSH 12mm/1h 6-13mm/1h
42mm/2h 10-20mm/1h
Tymol 4,9uml 2-4uml
Examen urină
Densitate 1014 1015-1025
pH acid acid(5-7)
Epitelii și leucocite rare rare
Albumina absentă absentă
Glucoza absentă absentă
NEVOI FUNDAMENTALE AFECTATE:

3. Nevoia de a mânca și a bea
53
AI SCRIS FEBRA LA TOATE CAZURILE SI NU AI EVALUAT NEVOIA!!!!
1.Nevoia de a evita pericolele.
P1- anxietatea.
E - necunoaşterea prognosticului.
S - agitaţie,teamă,preocupare,îngrijorare,apatie.
P2 - durere
E – proces inflamator gastric.
P3 - risc de complicaţii(lipotimie,colaps,şoc hipovolemic ).

E - dezechilibru hidroelectrolitic.
S - hTA,tahicardie,tegumente palide,ameţeli, slăbiciune fizică.

Obiective:
-Diminuarea anxietăţii.
-Menţin repausul la pat.
-Asigur mediu securizant,nu părăsesc pacientul până la reechilibrarea funcţiilor .
-Recomand exerciţii respiratorii pentru diminuarea anxietăţii şi durerii.
-Invăţ tehnici de relaxare : gândirea pozitivă,meditaţia.
54
-educ pacienta pentru a recunoaște semnele complicațiilor-scaune
melenice,caracteruldurerii în caz de perforație,vărsăturile cu conținut alimentar vechi în
caz de stenoză pilorică.
-educ pacienta pentru a respecta alimentația recomandată și pentru a renunța la
obiceiurile dăunătoare-cafea,alcool,tutun.,alimentele interzise-laptele
bătut,iaurtul,carnea grasă,legumele tari-varză,castraveți,fasole,pâinea
neagră,cafeaua,ciocolata,supele de carne,sosuri cu prăjeli,alimente reci sau prea fierbinți.
-Hidratez pacientul parenteral în vederea completării patului vascular.
-Supraveghez funcţiile vitale.
-Respect circuitele functionale din spital și regulile de asepsie şi antisepsie.
-Iau masuri sporite de evitarea transmiterii infectiilor in cazul imbolnavirii cu boli
dezinfecție.
-Recoltez probe biologice pentru repetarea analizelor de laborator .
-Administrez medicatia recomandată la care adaug un analgezic-Algifen 1 f i.m şi
antispastic NO SPA 1f i.m.şi famotidina 2cp/6 ore-per os -12-18-24-6.
Evaluare :
-Anxietatea a diminuat.
-Nu a făcut complicaţii
- Nu a contactat infecţii asociate.
2. Nevoia de a elimina:
P: Alterarea eliminărilor
E: Iritația mucoasei gastrointestinale
S: Scaune frecvente moi,sete,inapetență,greață,dureri abdominale
Obiective:
Pacienta să prezinte scaune normale, cu frecvență normală
55
-Alimentez pacienta cu pâine prăjită,covrigei uscați,sticks-uri,ceai de mentă călduț
2l/zi,orez fiert100g.
- monitorizarea scaunelor (numărul și caracterul acestora) ṣi notarea în foaia de observatie
-identificarea factorilor care au determinat modificarea tranzitului intestinal: alimentaţie
necorespunzătoare, educaţie igienică şi sanitară deficitară, standard scazut de trai, folosirea
abuzivă a medicaţiilor antiinflamatorii
- izolarea pacientului cu paravan sau plasarea într-o rezervă
- protejarea lenjeriei de pat cu mușama, aleză
- susţinerea fizică a pacientului: va fi condus la toaletă sau cu plosca la pat
- educarea pacientului să-și efectueze toaleta anală cu apă și săpun după fiecare scaun, sau ori
de câte ori este necesar
- observarea tegumentelor și mucoaselor, precum și faciesul
- menţinerea tegumentelor integre
- recoltarea scaunului şi observarea caracteristicilor: culoare, consistenţă, volum, miros şi
informarea medicului
- asigurarea condiţiilor de mediu: aerisirea salonului, îndepărtarea recipientului colector cu
produsul eliminat
- psihoterapie
-administrarea de IMODIUM 1tb/12ore per os12-24,Furazolidon 2tb/6 ore12-18-24-6 per
os,Scopantil 1tb/8ore-14-22-6,Metoclopramid 1f/8ore i.m.
-corectarea tulburărilor electrolitice-i.v.perfuzie cu RINGER 1 fl lent-20pic/min.
Evaluare:
Pacienta nu mai prezintă scaune frecvente, își menține condițiile de igienă
și este liniștită.
3.Nevoia de a se alimenta/hidrata.
P - alimentaţie inadecvată prin deficit.

E - dietă impusă,vărsături.
S - scădere în greutate,slăbiciune fizică.
56
Obiective:
-Pacientul să nu mai prezinte greţuri şi vărsături;
- Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi nutriţional;
-Pacientul să fie echilibrat psihic.
Intervenţii proprii :
-Suprim alimentaţia pe gură;
- In funcţie de evoluţia bolii,se poate adăuga supe mucilaginoase din orez, supe de
legume strecurate;
-Treptat se adaugă griș cu lapte ,paste fierte în lapte, piureuri de legume, cremă de lapte şi
ou, ouă moi, fructe coapte;
-Se asigură o raţie calorică de 1500-2000 calorii zilnic;
-Conştientizez bolnavul asupra importanţei dietei;
-Evaluez bilanţul hidric pe 24 h;
- Urmăresc funcţiile vitale
-Administrez medicaţia recomandată :vitamine ,sedative,
efectuarea p.e.v. cu DEXTRAN Quamatel 1 fl în ser glucozat 500ml,i.v.h8
-Observ si notez schimbările.
Evaluare :
-Pacientul nu prezintă greţuri şi vărsături.
-Pacientul este echilibrat hidroelectrolitic şi nutriţional.
-Pacientul respectă dieta.
P: Scăderea tensiunii arteriale
E: Alterarea funcției circulatorii
S: Valori scăzute ale tensiunii arteriale
Obiective:
Refacerea funcției circulatorii și menţinerea tensiunii arteriale în limite normale.
57
- monitorizarea pulsului, tensiunii arteriale și diurezei și notarea în foaia de temperatură
- observarea tegumentelor și mucoaselor
- se recomandă pacientei să stea în repaus la pat
- supravegherea perfuziei intravenoase
- prinderea unei linii venoase și administrarea de fluide conform indicaţiilor medicului
(hipertensive)
- recoltarea de produse biologice pentru examenele de laborator
Evaluare:
Pacienta prezintă valori normale la măsurarea tensiunii arteriale
5. Nevoia de a dormi și a se odihni:

P: Insomie
E: Durere în epigastru
S: Neliniște, anxietate, astenie fizică, dureri în epigastru
Obiective:
- Diminuarea durerii
- evaluarea durerii: intensitate, durată, localizare, caracter, temporalitate, iradiere, medicaţie
antialgică folosită anterior şi eficienţa acesteia
- asigurarea unui mediu optim pentru odihnă, aerisirea salonului și aranjarea patului
- aplicarea de comprese reci sau a pungii cu gheaţă pe abdomen (punga cu gheaţă se izolează
printr-un prosop, nu se aplică direct pe tegument)
- educarea pacientei să respecte indicaţiile terapeutice, să evite efortul fizic și să stea în repaus
la pat
- psihoterapie
- administrarea medicaţiei antialgice la recomandarea medicului
- administrare Diazepam 1 f seara i.m cu rol tranchilizant
Evaluare-pacienta a avut un somn suficient cantitativ-6ore,s-a odihnit corespunzător.
58
Capitolul IV
Concluzii
Au fost întocmite planuri de îngrijire pentru trei pacienți internați cu afecțiuni gastrice.
 Pacienta M.M., în vârstă de 74 de ani, a fost internată cu diagnosticul de Gastrită
hemoragică acută de etiologie necunoscută, în perioada 20-27.02.2021, prezentându-se la
spital cu următoarele simptome: hemoragie digestivă exteriorizantă cu semne melenice,
grețuri, cefalee, hematemeză. Au fost efectuate examene specifice de laborator (analize de
sânge și examenul urinii) precum și investigații paraclinice.Pacienta a fost menținută în spital
pe o perioadă de 7 zile cu scopul de a continua tratamentul în vederea corectării anemiei
posthemoragice, a revenirii apetitului în funcție de refacerea mucoasei digestive și a
echilibrului procesului de ingestie, digestie și eliminare.Tratamentul antivomitiv,
antihemoragic, antialgic administrat precum și terapia medicamentoasă specificăpatologiei
administrată conform schemei de tratament (amoxicilină – metronidazol – IPP) au fost
efective, ducând la îndeplinirea obiectivelor de nursing (oprirea hemoragiei, diminuarea
simptomelor, îndepărtarea cauzei), evoluția pacientei pe perioada internării fiind una
favorabilă. Aceasta a fost externată nemaiprezentând simptomatologia avută la internare, în
stare generală bună, putându-și îndeplini în mod independent nevoile fundamentale afectate. I-
a fost recomandat un regim igieno-dietetic strict de urmat, i s-a prescris un tratament
medicamentos, fiind instruită în privința administrării acestuia.
 Pacienta P.N., în vârstă de 39 de ani, a fost internată pentru investigații și tratament, cu
diagnosticul de Gastrită corozivă, în perioada 11-16.03.2021, având dureri în epigastru și
hipocondrul drept, cu tegumente și mucoase icterice, gust amar și vărsături.Aceasta a fost
evaluată de către echipa medicală, i-au fost recoltate probe pentru analize de laborator și a fost
examinată paraclinic regiunea gastrică afectată cu ajutorul endoscopiei. În urma administrării
tratamentului medicamentos și a efectuării clismei evacuatorii aceasta nu a mai prezentat
semnele și simptomele avute la internare, evoluția stării sale fiind favorabilă. Ca urmare a
ameliorării simptomatologiei, pacienta a fost externată după 5 zile cu recomandări de
59
respectare a unui regim igieno-dietetic care să nu înrăutățească starea mucoasei gastrice și de
urmare a unui tratament medicamentos.
 Pacienta S.G., în vârstă de 59 de ani, internană cu diagnosticul de Gastrită acută în
perioada 3-7.05.2021, acuzând dureri în epigastru, greţuri, vărsături, scădere în greutate,
astenie și inapetenţă, pe baza consumului de alcool în exces și a alimentației
necorespunzătoare. I-au fost recoltate probe de sânge și urină după ce a fost evaluată clinic. Pe
perioada internării starea acesteia de sănătate a necesitat efectuarea unui sondaj gastric
Blakemore și a unei transfuzii sangvine. După intervențiile autonome și delegate, pacienta nu
a mai prezentat simptomatologia prezentă la internare și a avut o evoluție stabilă. La externare
i-a fost recomandată înlăturarea factorilor declanșatori ai crizelor de gastrită (consumul de
alcool), urmarea tratamentului medicamentos și a regimului alimentar și revenirea periodică
pentru controale de specialitate.
În urma investigațiilor și a intervențiilor atât autonome cât și delegate, cele trei
paciente au fost evaluate și externate cu stări ameliorate și recomandări de respectare a unui
regim alimentar corespunzător, respectarea tratamentului medicamentos prescris, înlăturarea
factorilor declanșatori ai crizelor, precum și revenirea la control de specialitate periodic.După
întocmirea planurilor de îngrijire pentru cele trei paciente cu patologii gastrice diagnosticate
(gastrită hemoragică acută, gastrită corozivă și gastrită acută) au fost trase următoarele
concluzii:
1. Gastrita constă în afecţiunea mucoasei gastrice reprezentată de procese inflamatorii,
degenerative, metaplazice sau alergice.
2. Exista numeroase cauze, cele mai frecvente fiind reprezentate de consumul de alcool
– Cazul III, anumite medicamente (spre exemplu aspirina, analgezicele, AINS,
antiinflamatoarele nesteroidiene – Cazul II, dar şi cele steroidiene, pot genera iritaţii ale
mucoasei gastrice pâna la gastrita şi uneori complicaţii ale acesteia chiar administrate în doze
uzuale la cei sensibili), abuzul de cafea, alimentația dezechilibrată – Cazul I, infecţia cu
Helicobacter Pylori, îngurgitarea unor substaţe caustice, anumite boli infecţioase, stresul, etc.
3. Disciplina alimentară nu este o dietă ci un mod de viaţă sanatos pe care trebuie să îl
însuşească oricine, de aceea pacientul cu gastrită trebuie sa aibă un regim alimentar in funcţie
de ceea ce îi permite organismul, dar trebuie să ţină cont de anumite restrictii pe care asistentul
medical i le va comunica.
60
4. În gastrită simptomatologia este complexă, dar nespecifică, principalele manifestări
fiind: epigastralgii, vărsături, greaţă, pirozis, balonări, plenitudine post-prandială, saţietate
precoce, regurgitaţii, eructaţii.
5. Evoluţia bolii poate fi înrăutăţită de apariţia posibilelor complicaţii ale infecţiei cu
Helicobacter pylori.
6. Eşecul tratamentului poate fi cauzat în principal de complianţa scăzută a pacienţilor
şi a rezistenţei bacteriei la antibiotice.
61
Bibliografie
1.Alexiu L., Nicolau A., “Bolile aparatului digestive. Prevenire - Tratament”, Editura Militara,
1965
2. Borundel C.,”Manual de medicină internă”, Editura Medicală, Bucureşti, 1979
3. Domnișoru L.D., ”Gastroenterologie practică”, Editura Porto-Franco, Galați, 1993
4.Gheorghescu B., Diaconescu M., Boicescu L., Tacorian S., Viișoreanu A.,
“Gastroenterologie clinica”, Editara Militara, Bucureşti, 1982
5. Mozeş C., “Tehnica îngrijirii bolnavului”, Editura medical, Bucureşti 1978
6.Mozes C., “Anatomia şi fiziologia omului”, Editura Corint, Bucureşti 2001
7. Pascu O., Grigorescu M., Axalovschi M., Andreica V., “Gatroenterologie. Hepatologie.
Bazele practicii clinice”, Editura Medicală Universitară ”Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, 2007
8. Titircă L, Ghid de nursing, Editura Viata Medicala Româneasca, Bucuresti – 1998
9. Titircă L., Dorobantu E., Gal G., Seuchea M., Udma F., “Îngrijiri speciale acordate
pacientilor de catre asistentii medicali” , Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2008
10.FO-SMUR-MEDICALĂ.
62

Gastrita Proiect

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gastrita Proiect

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ PIATRA-NEAMŢ

EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR

Calificarea profesională: asistent medical generalist

PROCES DE ÎNGRIJIRE A TREI

A. TUBUL DIGESTIV…………………………………………………… pag 4

A.1. CAVITATEA BUCALĂ……………………………………… pag 5

A.3. ESOFAGUL…………………………………………………… pag 6

A.5. INTESTINUL SUBŢIRE……………………………………... pag 8

A.5.1. DUODENUL………………………………………………... pag 8

A.5.2. JEJUNO-ILEONUL…………………………………………. pag 9

B. STRUCTURA MORFOFUNCŢIONALĂ A TUBULUI DIGESTIV pag 10

C. GLANDELE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV………………… pag 13

C.1. FICATUL …………………………………………………….. pag 13

C.2. PANCREASUL………………………………………………. pag 16

C.3. SPLINA………………………………………………………. pag 17

D. DIGESTIA BUCALĂ, GASTRICĂ, INTESTINALĂ……………… pag 18

D.1. DIGESTIA BUCALĂ…………………………………………. pag 19

D.2. DIGESTIA GASTRICĂ………………………………………. pag 20

D.3. DIGESTIA INTESTINALĂ…………………………………... pag 22

5. GASTRITA ACUTA...................................................................... pag 27

6. GASTRITA CRONICĂ.................................................................. pag 31

7.1. IGIENO-DIETETIC.................................................................... pag 35

CAPITOLUL III ………………………………………………………... pag 38

CAZUL I……………………………………………………………. pag 38

CAZUL II…………………………………………………………... pag 45

CAZUL III…………………………………………………………. pag 52

CAPITOLUL IV …………………………………………………………. pag 59

Figura. 1 Componentele aparatului digestiv

Figura. 3Structura dintelui

Figura. 4Morfologia stomacului

Figura. 5 Vascularizația stomacului

A.5. Intestinul subţire

Figura. 6Segmentele intestinului subțire

Figura. 7Segmentele intestinului gros

B. Structura morfofuncţională a tubului digestiv subdiafragmatic

Figura. 8Structura vilozității intestinale

În mucoasa intestinală se mai găsesc şi glande intestinale Lieberkuhn, ce secretă sucul

C. Glandele anexe ale tubului digestiv

Figura. 10Lobul hepatic

Figura. 11Caile biliare extrahepatice

Deschiderea canalului coledoc în duoden se face adesea împreună cu canalul

D. Digestia bucală, gastrică, intestinală

D.3. Digestia intestinală

b. Clasificare endoscopica (fig. 14):

c. O alta clasificare poate fi și în funcție de agenții etiologici:

Fig. 15 Gastrite bacteriene evidențiate endoscopic

Fig. 17 Tipuri de gastrită

b. Gastrita acută HP+

Fig. 19 Aspect microscopic al coloniilor HP

Fig. 20 Gastrită cu HP evidențiată histopatologic

Fig. 21 Infecție cu HP evidențiată cu ajutorul PCR

a. Gastrita cronică HP+

ALIMENTAŢIA: bolnava M.M. preferă alimentele condimentate, prăjelile, tocăturile, varza.

NEVOI FUNDAMENTALE ALTERATE:

5. Nevoia de a evita pericolele.

P2- risc de infecţii asociate.

CULEGEREA DATELOR :FO-SMUR-MEDICALĂ

NEVOI FUNDAMENTALE AFECTATE:

4.Nevoia de a mânca și a bea

P2 - risc de complicaţii(lipotimie,colaps,şoc hipovolemic ).

P3- risc de infecţii asociate.

P2: Imposibilitatea de a elimina