Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
ÎNDRUMATOR PROIECT:
ABSOLVENT:
CONSTANȚA
2019
CAZACU CRISTINA 1
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
PROIECT
CAZACU CRISTINA 2
MOTTO:
Louis-Ferdinand Céline
MOTIVAȚIE
CAZACU CRISTINA 3
Pentru om, cel mai important lucru este păstrarea sănătății, de aceea, când
află pentru prima dată că are diabet, o boală care nu se mai vindecă toată
viața poate resimți dintr-o dată tristețea că și-a pierdut acest bun (sănătatea)
dacă nu are posibilitatea să cunoască adevărul despre boala sa. Problema este
cu atât mai importantă cu cât diabetul zaharat a devenit o boală din ce în ce
mai frecventă. Se estimează că în întreaga lume, există actualmente peste 60-
70 miloane de diabetici. În țara noastră se observă același fenomen. Odată cu
creșterea și îmbunătățirea condițiilor de trai, cu dezvoltarea și modernizarea
vieții se constată o creștere paralelă a frăcvenței acestei maladii. Iată de ce
trebuie să ne adresăm tocmai acestui grup larg de bolnavi care necesită o
anumită îngrijire, bine înțeleasă și respectată pentru viața lor. De modul cum
diabeticul înîelege să-și respecte regimul și tratamentul depinde întreaga
evoluție a bolii.
CUPRINS
CAZACU CRISTINA 4
1.1 Anatomia pancreasului …………………………………………………………………… pag. 6
CAPITOLUL I
CAZACU CRISTINA 5
1.1 Anatomia pancreasului
PANCREASUL este o glandă digestivă cu secreție mixtă (internă și externă), orientată transversal -
de la concavitatea duodenului până la splină, înaintea vertebrelor LI N 12, a marilor vase prevertebral și a
rinichiului stâng. Anatomo-topografic, pancreasul este situat retroperitoneal, înapoia stomacului, pe peretele
profund al cavității abdominale, anterior fiind acoperit de peritoneu. Pancreasul este alungit transversal,
având o lungime ce variază între 12-22 cm, o înălțime de 4,5 cm, o grosime de 1,5 - 3 cm și o greutate de 80
g. Pîna la 40 de ani, glanda este în creștere, iar de la 50 de ani se atrofiază.
Pancreasul este o glandă cu dublă secreție: endocrină și exocrină. Pancreasului endocrin îi corespund,
din punct de vedere anatomic, insulele lui Langerhans ce sunt mici formațiuni ovalare de aspect clar,
abundent risipite între acinii pancreatici. Pancreasul exocrin are configurația asemănătoare unui ciorchine
cu 2 zone:
* o zonă secretoare compusă din acini ce se grupează în lobuli;
* o zonă excretoare compusă din:
- canaliculele intercalare care fac legătura între acini și canalele intralobulare;
- canalele intralobulare situate în lobulul glandular;
- canalele interlobular situate între lobuli;
- canalele colectoare secundare care se varsă în canalele excretoare Wirsung și Santorini.
- canalele secretoare.
Canalul Wirsung ia naștere la nivelul cozii, printr-o bifurcație, urmând axul mare al pancreasului,
traversându-l de la coadă la cap și se varsă împreună cu canalul coledoc în duoden, prin papila mare (Vater).
Canalul Wirsung este situat pe fața ventral a pancreasului. Pe toată lungimea sa primește canalele colectoare
secundare. Canalul Santorini ia naștere din canalul Wirsung la nivelul capului pancreasului și se deschide în
duoden la nivelul papilei mici.
CAZACU CRISTINA 6
Pancreasul este o glandă mixtă, atât cu secreţie exocrină, cât şi cu secreţie endocrină. Structural,
pancreasul prezintă o capsulă, stromă şi parenchim. Capsula înveleşte pancreasul şi trimite prelungiri în
interior formând lobulii pancreasului. Stroma este formată din ţesut conjunctiv lax ce conţine vase de sânge
şi nervi. Parenchimul este format din tipuri de celule diferite ce formează pancreasul endocrin şi pancreasul
exocrin.
Pancreasul endocrin
Ocupă doar 2% din masa organului şi este format din insulele lui Langerhans. Acestea sunt răspândite
difuz prin pancreasul exocrin (exact ca insulele împrăştiate prin ocean). Numărul total al acestor insule
variază între 500.000 şi 2.000.000, iar diametrul lor nu depăşeşte 400 de micrometri. Insulele sunt formate
din celule şi capilare. Rolul capilarelor este de a prelua secreţia endocrină a pancreasului. În structura
insulelor au fost identificate 5 tipuri de celule.
Celule de tip A: sunt situate în periferia insulelor şi reprezintă aproximativ 10 – 20% din celulele ce formează
insulele. Rolul lor este de a elabora şi secreta glucagonul.
Celule de tip B: sunt mult mai numeroase – 80% din totalul celulelor endocrine. Sunt localizate în
centrul insulelor şi secretă insulina.
Celule de tip D: sunt în număr mult mai redus (5%) şi se găsesc răspândite pe toată insula. Aceste
celule secretă somatostatin, cu rol inhibitor asupra secreţiei de insulină şi glucagon.
Celule de tip G: ocupă 1% din masa pancreasului endocrin şi secretă gastrina, cu rol în stimularea
secreţiei de acid clorhidric de către stomac.
Celule de tip P.P.: predomină în insulele situate la nivelul capului pancreasului. Aceste celule secretă
polipeptidul pancreatic (P.P.) cu rol stimulator asupra secreţiei de suc gastric şi inhibitor a secreţiei de suc
pancreatic.
1.3.1.Fiziologia pancreasului endocrin
CAZACU CRISTINA 7
Dintre cele mai importante efecte ale insulinei, specificăm:
- stimularea glicogenogenezei;
- stimularea lipogenezei;
- stimularea sintezei proteice şi a acizilor nucleici, etc.;
- stimularea consumului periferic al glucozei;
- se opune degradării depozitelor de glicogen (glicogenoliza);
- împiedică degradarea depozitelor de lipide (lipoliza), şi formarea corpilor cetonici, etc.
Insulina este cel mai important hormon cu acţiune hipoglicemiantă, din organism. Prezenţa sa este
indispensabilă proceselor anabolice şi echilibrului energetic al organismului.
Al doilea hormon secretat de celulele pancreatice insulare (A) este glucogonul. Acţiunile lui
principale sunt:
- stimularea glicogenolizei şi eliberarea glucozei în circulaţie;
- stimularea degradării proteinelor musculare;
- stimularea lipolizei;
- stimularea secreţiei de insulină.
Glucagonul, alături de epinefrină, cortisol, hormonii tiroidieni şi hormonul de creştere, reprezintă
hormonii hiperglicemionţi,de contrareglare.
1.4 Vascularizația și inervația pancreasului
Arterele duodeno-pancreatice provenite din artera hepatică și din artera mezenterică superioară irigă
capul pancreasului, în timp ce corpul și coada pancreasului sunt irigate de arterele pancreatice provenite din
artera splenică.
Venele pancreasului se varsă în vena splenică și mezenterică superioară (deci în vena porta).
Arcadele venoase din pancreasul drept drenează capul pancreasului și o porțiune a duodenului.
Venele care drenează pancreasul stâng se varsă în vena splenică. Vena pancreatică inferioară merge de la
stânga la dreapta, pe marginea inferioară a glandei și se varsă în trunchiurile venei porte. Limfaticele sunt
drenate în ganglionii pancreatito-splenici.
CAPITOLUL II
CAZACU CRISTINA 8
2.1.Definiție
Diabetul zaharat este o boală metabolică cu evoluție cronică și stadială, transmisă genetic sau
câștigată în timpul vieții, în care absența sau insuficiența calitativă sau cantitativă de insulină antrenează
inițial perturbarea metabolismului glucidic, apoi protidic și lipidic cuprinzând întreg organismul.
2.2.Etiopatogenie
Diabetul zaharat este cauzat de imposibilitatea producerii hormonului numit insulină sau datorat
activității sale. Insulina este produsă de celulele beta din pancreas, controlând metabolismul carbohidraților
și reglând nivelul de glucoză din sânge. Celulele organismului depind în totalitate de insulină pentru captarea
glucozei din sânge, în vederea utilizării ei ca sursă de energie.
O altă cauză a diabetului zaharat este ereditatea care joacă un rol important în modul de transmitere,
găsită adeseori printre rudele bolnavului cu diabet care a suferit de aceeași boală (părinți, bunici, unchi etc).
În gena diabetului zaharat se întâlnesc și unele leziuni ale sistemului nervos, unele traume psihice,
anticoncepționalele, alcolismul, fumatul, și mai ales ateriscleroza pancreasului (un rol important în diabetul
senil).
Etiopatogenia diabetului zaharat de tip I cuprinde trei etape:
Prima etapă este caracterizată prin distrucția aproape completă a celulelor betapancreatice, autoimune
sau nu. Este o reacție imună exagerată față de unele antigene de natură protică.
A doua etapă presupune inserția unor factori de mediu (virali, toxici sau alimentari) care modifică
structura proteinelor din celulele beta-panctreatice care pot deveni antigene dând naștere la auto-
anticorpi.
A treia etapă reprezintă răspunsul inflamator de natuăa imună (anticorpi antiinsulari).
2.3.Clasificarea
OMS recunoaște trei forme principale de diabet zaharat : tipul 1, tipul 2 și gestațional (de sarcină).
Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip 1 și diabetul zaharat tip 2. Termenul diabet zaharat tip 1
a înlocuit mai mulți termeni vechi cum ar fi diabet juvenil și diabet insulino-dependent. La fel, termenul
diabet zaharat tip 2 a înlocuit denumiri vechi, printre care și diabet insulino-independent (non insulino-
dependent).
CAZACU CRISTINA 9
Diabetul zaharat de tip 2 se datorează rezistenței crescute la insulină a țesuturilor, însoțită de scăderea
secreției de insulină. Lipsa de răspuns la insulină a țesuturilor se datorează cel mai probabil modificării
receptorului pentru insulină de pe membrana celulară. Factorii care pot cauza diabetul tip 2 includ: regimul
sedentar de viață și abundența calorică a dietei moderne, fapt concretizat în obezitate sau măcar indici ai
masei corporale ridicați, fumatul, o mărire a nivelului de colesterol, tensiune (presiunea) arterială înaltă.
Diabetul zaharat de tip 1 se caracterizează prin distrugerea celulelor beta pancreatice producătoare
de insulină din insulele Langerhans din pancreas, fapt care conduce la un deficit de insulină. Principala cauză
este o reacție autoimună mediată de limfocitele T. Diabetul zaharat tip 1 reprezintă aproximativ 10% din
cazurile de diabet zaharat din Europa și America de Nord. Majoritatea pacienților prezintă debutul în plină
sănătate, frecvent la vârsta copilăriei (deși poate să apară la orice vârstă). Sensibilitatea la insulină este
normală mai ales în stadiile incipiente.
2.4.Diagnostic clinic
2.4.1. Simptomatologia diabetului zaharat insulino-dependent
Simptomatologia atipică: boala este descoperită întâmplător, cu ocazia unui examen clinic sau a unei
analize. Alteori bolnavul se adresează medicilor pentru diverse afecțiuni sau tulburări
(dermatite, furunculoze, nevralgii), care în acest caz sunt complicații ale diabetului .
Simptomatologia tipică: această manifestare este caracteristică bolii. Bolnavul prezintă triada clinică
specifică: polifagie, uneori adevărată bulimie, poliurie și polidipsie. Polifagia apare deoarece
țesuturile sunt într-o foame permanentă de glucoză, pentru că aceasta nu poate fi consumată ca
urmare a lipsei de insulină. Poliuria se datorează glucozei crescute în sânge, care va trebui eliminată.
Eliminarea glucozei prin urină se face cu ajutorul apei care provine din țesuturi. Așa se explică
poliuria (5-7 l în 24 h) și polidipsia, care este continuă, diurnă și nocturnă. Polifagia contrastează cu
scăderea ponderală.
O glicemie normală nu exclude diabetul, pe nemâncate este peste 120mg% sau peste 160mg% la o
oră și peste 130mg% la 2 ore, impune diagnosticul de diabet zaharat la indivizii până la 45 de ani.
După această vârstă valorile glicemiei sunt mai mari.
Organismul își procură energia din alimente: glucide, proteine și lipide. Prin digestie sunt descompuși
în glucoză, aminoacizi și acizi grași, care trec în sânge unde sunt transportați către toate celulele
organismului. Glucoza este principala sursă de energie care trebuie să pătrundă în celule. Ea se desface cu
ajutorul insulinei, principalul hormon pancreatic ce stimulează intrarea glucozei în celule. În diabetul zaharat
este alertă secreția de insulină, glucoza folosită de celule rămâne în sânge sau se elimină prin urină. În
CAZACU CRISTINA 10
diabetul zaharat pancreasul nu secretă insulina, celulele nu o absorb și crește glicemia. În țara noastră sunt
înregistrați 10-15% din diabetici cu forma de boala de diabet zaharat insulino-dependent. Ea este
caracterizată printr-o insuficienâă absolută de secreție insulinică, debut relativ abrupt cu tendința la
cetoacidoză. Aceestă formă este întâlnită la toate vârstele, mai ales la pacienții cu debutul bolii sub 30 de ani.
Diabetul zaharat se mai numește și diabet zaharat de tip 1, denumirea fiind păstrată numai pentru
diabetul primar insulino-dependent, adică pentru cazurile care necesită de la început insulino-terapie. În afară
de acesta, mai există o categorie de diabet secundar insulino-dependent sau “diabet intermediar” la care
tratamentul insulinic este introdus după o perioadă mai scurtă (după câteva săptămâni sau luni) sau mai lungă
(după cățiva ani sau zeci de ani) de tratament oral.
Manifestări clinice:
În forma sa completă include numeroase semne și simptome relevatoare pentru diagnosticul
diabetului zaharat. Patru dintre ele alcătuiesc “patrulaterul” specific clasic simptomatic sugerativ al
diabetului zaharat: polidipsie, poliurie, polifagie, scădere ponderală. Atunci când ele apar în cazul copilului,
adolescentului sau a adultului tânăr, pot fi impresionate și constitue elemente importante ale diagnosticului
clinic al diabetului de tip 1.
Polidipsia - setea accentuată reprezintă adesea primul simptom al declanșării clinice a bolii. Se
instalează treptat sau brusc. Ea poate fi foarte intensă, predominând noaptea și se caracterizează prin
faptul că nu dispare ca senzație după ingestia de apă.
Poliuria - este supărătoare, poate însuma mai mulți litri în 24h.
Polifagia - accentuată în special la tineri, instalată într-un timp scurt, individul observă că slăbește
deși cantitativ el ingeră mult. Pe lângă aceste semne clinice și cu valoare numai în contextul creat de
ele mai pot apărea:
Astenie fizică și psihică
Anxietate
Impotență sexuală
Crampe musculare
Prurit genital
Infecții genitale fără răspuns la tratamente obișnuite.
CAZACU CRISTINA 11
Toate aceste semne clinice sugerează diagnosticul clinic al existenței diabetului zaharat, care ținând
seama că diabetul este de fapt o boală endocrino-metabolică, trebuie completat cu elemente de diagnostic de
laborator.
Specifice ca semne de laborator sunt creșterea glicemiei și glicozuriei. Glicemia este analiza
revelatoare pentru diagnosticarea și conducerea tratamentului diabetului zaharat. Metoda de laborator cea
mai folosită în țara noastră este cea colorimetrică care are o tehnică simplă și rapidă. Valorile normale sunt
60-110mg% glucoză. În afară de aceste metode clasice de laborator, determinarea glicemiei se mai poate
face prin folosirea testelor reactive. Acestea sunt metode rapide ușor de manevrat ce folosesc metoda
enzimatică cu glucozoxidoza (reacție specifică petru glucoză), determinarea făcându-se din sângele capilar.
Glicozuria sau prezența glucozei în urină, este mai puțin specifică pentru diagnosticul diabetului
zaharat luată izolat. Aceasta pentru că există afecțiuni (diabetul renal) care se însoțesc de prezența
glicozuriei. Glicozuria are valoare în diagnosticul diabetului zaharat numai atunci când se asociază cu o
creștere concomitentă a glicemiei. Acetonuria- prezența corpilor cetonici în urină are valoare mai ales în
stabilirea gradului de dezechilibru al metabolismului glucidic.
1. Glicemia a jeun (bazală)
2. Testul toleranței la glucoză pe cale orală (TTGO). Glicemia bazală se administrează 75 g glucoză
pulvis. Se recoltează sânge venos timp de 2 ore la interval de 30 minute.
3. Glicemia normal la 2 ore după încărcare este <=200 mg/100 ml
4. Glicemia la TTGO= 200 mg/ 100ml caracterizează diabetul zaharat
5. Testul cortizon-glucoză
6. Testul cu Tolbutamid intravenos. Se administrează intravenos 1 g Tolbutamid; se recoltează sânge
venos la intervale variabile de timp de 3 ore. Normal glicemia scade cu 30-35%, revenind la valoarea
initiala dupa 2 ore. In diabetul zaharat glicemia scade cu 20-25 %fata de valoarea inițială, revenind
rapid la normal.
7. Glicozuria: se determină în urina din 24 de ore după metode diferite (Fehling, Benedict, Nillander),
în diabetul zaharat glicozuria ajune până la 70-80g 24h.
8. Cetonuria- corpii cetonici se determină în urina din 24 de ore cu ajutorul reactivului Legal. Cetonuria
cantitativă normal este de 1,5-3,5 mg/100 ml. Corpii cetonici în urină sunt prezenți în diabetul zaharat
decompensate.
CAZACU CRISTINA 12
2.5 Diagnosticul diferențial
Diagnosticul precis de diabet trebuie stabilit numai pe baza analizelor de sânge. Determinarea
nivelului plasmatic de glucoză pe nemâncate, dimineața, este de 135 mg%/ml reprezintă un diagnostic de
diabet.
În țările dezvoltate, mulți pacienți sunt diagnosticați prin teste screening (triaj), alții sunt diagnosticați
pentru prima oară când dezvoltă complicații specifice diabetului, cum sunt: infarctul miocardic, retinopatie
sau un ulcer al piciorului.
În stabilirea diagnosticului, unele injecții de insulină, reflexele osteotendinoase sunt exagerate iar
semnul Babinski poate fi pozitiv. Absența glicozuriei este un argument sugestiv la un bolnav cunoscut
diabetic, inconștient, dspre care se știe că își admistrează insulina.
Dignosticul diferențial se face cu alcoolismul, cu coma diabetică, traumatismele, intoxicațiile,
epilepsia, uremia, luesul sistemului nervos central, malaria, boala Adison.
2.6 Evoluție
Evoluția stadială a diabetului zaharat primar: în primele trei stadii, preclinice, glicemia bazală este
normală.
1. Prediabet: Sunt prezente numai date anamnestice (rude de gradul I – părinți și frați, diabetici, gravide
cu glicozurie sau nașteri de feți supraponderali), glicemia a jeun și TTGO sunt normale.
2. Diabet zaharat latent: Testul cortizon- glucoză (Fajons-Conn).
2.7 Prognostic
Înainte de era insulinică majoritatea diabeticilor mureau prin coma diabetică. Prognosticul funcțional
și capacitatea de muncă sunt de asemenea subordonate numărului și gravității complicațiilor.
2.8 Complicații
Complicațiile diabetului zaharat tip 1- se descriu două categorii de complicații care pot surveni în
cursul evoluției diabetului.
Complicații acute:
Acidocetozele - care apar în cazul formelor de debut ale diabetului de tip 1, dacă simptomele
descrise mai sus nu sunt luate în considerație sau dacă diabeticul nu-și repectă corect
tratamentul;
CAZACU CRISTINA 13
Hipoglicemiile - complicații acute specifice diabetului cunoscut și tratat incorect.
Acidocetozele reprezintă stări grave de dezechilibru ale dibetului ce pot fi de diverse grade:
Incipiente
Moderate
Precomă
Coma diabetică
Coma diabetică: coma semnifică pierderea cunoştinţei, a mobilităţii şi a sensibilităţii cu păstrarea
respiraţiei şi a circulaţiei. Coma este echivalentul clinic al stării de cetoacidoză decompensată. Înainte de
vreme, când insulina nu era cunoscută, coma era sfârşitul inexorabil al oricărui bolnav. Ea apărea ca o
fatalitate în faţa căreia nu se putea lupta. Astăzi coma este extrem de rară (2-3 %), dar instalarea ei are o
gravitate deosebită. De aceea trebuie recunoscută, pentru a putea fi prevenită şi combătută la timp.
Avertismentul este dat de apariţia şi instalarea anorexiei la un diabetic, care de obicei este polifag.
Respiraţia devine dispneică (Kussmoul), cu miros de acetonă sau mere putrede. Se mai pot adăuga
cefalee, ameţeli, colici, somnolenţă.
Când coma este instalată, ceea ce impresionează este lipsa de cunoştinţă a bolnavului. Examenul de
laborator arată glicemia peste 2 - 3 g‰, scăderea rezervei alcaline sub 25 val. CO2% plasmă,
hemoconcentraţie prin deshidratare (15-30.000 de leucocite), glicozurie mare.
Diagnosticul comei la un diabetic cunoscut nu este greu de pus pe baza semnelor de mai sus. Este
mai dificil la un diabetic necunoscut, când trebuie deosebită de alte come (hemoragică, neoplazică, hepatică,
uremică, alcoolică, etc.). Tratamentul trebuie să fie energic, instituirea lui având rezultate pozitive în peste
90% din cazuri.
Ateroscleroza vasculară rămâne astăzi poate cea mai frecventă şi importantă complicaţie a diabetului,
dat fiind scăderea în frecvenţă a comei diabetice.
Dintre localizările aterosclerozei, cele mai cunoscute sunt:
Ateroscleroza cerebrală care poate determina accidente cerebrale vasculare;
Ateroscleroza coronariană care se manifestă prin bolile coronarelor (angina pectorală, infarctul
miocardic), cauze redutabile şi provocatoare frecvent de exitus la bolnavii diabetici;
Ateroscleroza vasculară periferică care duce la arteriopatiile periferice diabetice. Una dintre cele mai
grave complicaţii din acest grup este gangrena diabetică la început uscată, ulterior, prin
suprainfectare, umedă.
Tuberculoza pulmonară: diabetul zaharat este o boală care în general favorizează infecţiile.
Tuberculoza pulmonară capătă un aspect clinic cavitar, cu evoluţie gravă.
CAZACU CRISTINA 14
Complicaţii secundare: o serie de complicaţii mai puţin grave şi care frecvent constituie şi semne
prin care boala îşi anunţă prezenţa sunt:
o complicaţii cutanate: furunculoză, furunculul antracoid, etc.;
o complicaţii digestive: alveolită expulzivă, pioree dentară, etc.;
o complicaţii renale: scleroză renală, etc.;
o complicaţii nervoase: nevralgii, nevrite sciatice îndeosebi, polinevrită, nevrită acustică,
apatie, capacitate de muncă redusă;
o alte complicaţii: retinită diabetică, cataractă.
Insulinoterapia
Insulina rămâne unul din mijloacele cale mai bune de echilibrare a metabolismelor intermediare în
diabetul zaharat la peste 25-35% dintre bolnavi. Există mai multe tipuri de insulină sintetizate în ultima
vreme. Ele se pot împărți în următoarele categorii:
a. insuline cu acțiune rapidă
b. insuline cu acțiune intermediară
c. insuline cu acțiune lentă
Insulina cu acțiune rapidă folosită la noi în țară este insulina ordinară, care este o soluție de insulină
ce se găsește în flacoane de 5ml, conținând 200 u/ flacon. Se află sub formă de soluție limpede. Este un
extras din pancreas de vacă sau porc.
Acțiunea ei diferă dupa modul de administrare. În administrarea subcutanată, aceasta începe să
acționeze la 20-30 de minute, acțiunea se incepe imediat, este maximă la 2 ore și dispare la 6-8 ore de la
injectare. În administrarea intravenoasă, acțiunea se începe imediat, este maximă la 30-60 de minute și se
termină în 90 de minute.
Cantitatea de insulină prescrisă zilnic este în raport de toleranța individuală la glucide, de cantitatea
de glucide administrate și de sensibilitatea la insulină a diabeticului. Se injectează cu 15 minute înainte de
fiecare masă.
Sunt necesare următoarele reguli:
- insulina obișnuită echilibrează 2 g de glucide. Pentru a evita eventualele hipoglicemii terapeutice este
indicată menținerea unei glicozurii de control de 10-15 g în urina din 24 de ore.
- administrarea prizelor de insulină ordinară să se facă înaintea fiecărei mese principale: dimineața (să
fie mai mare sau egală cu cea de la prânz și mai mare decât cea de seară), prânz și seară.
CAZACU CRISTINA 15
- când cantitatea de insulină ordinară necesară echilibrării diabetului depășește 70-80 u.i.o., este indicat
să se recurgă la înlocuirea sa cu formele lente de insulină.
Insulina cu acțiune intermediară:
- Izophan- insulina care se găsește în flacoane de 5 ml, conținând 200 u.
- Komb - insulina este preparată din pancreas de vacă sau de porc. Este compusă din o parte insulin=
ordinară și două părți insulină intermediară.
- Hg - insulin este o soluție limpede de insulină de bovină, al cărei efect de acțiune întârziat este obținut
prin adăugarea de globulină wnana bine purificată.
Insulina cu acțiune prelungită de 24 de ore:
- Protamin – zinc – insulin - soluție cu ph uțor alcalin. Acțiunea sa apare la 3 ore de la injectare, este
maximă la 10-14 ore și dispare după 24 de ore.
- Insulina Novo – Lente - se prezintă sub formă de flacoane de 10 ml, conținând 400 de u.
- Long – insulina este un amestec de insulină cristelizată și insulină amorfo de porc.
CAZACU CRISTINA 16
masa de prânz = 30%;
gustarea de ora 17 - 18 = 15%;
masa de seară (cina) = 20%.
Pentru a putea respecta aceste reguli, pacientul diabetic trebuie să primească în mod repetat
explicaţiile necesare precum şi materiale scrise. Pacientul trebuie să ştie să facă anumite calcule pentru
asigurarea corectă a dietei în această boală. Pacientul are nevoie să poată opta între anumite alimente, între
care există o corespondenţă de conţinut şi valoare nutritivă.
2). La tratamentul cu insulină se va ţine seama de regula rotării locului de injectare. Nerespectarea acestei
reguli, la care trebuie instruit cu mare atenţie pacientul, duce la apariţia de noduli şi riscul de lipodistrofie
locală. Pentru a evita ca insulina să nu pătrundă în masa musculară la injectare, se va înclina acul de injecţie
la 450. Pentru o dozare corectă se va ţine seama că există preparate de insulină care conţin 40 ui/ml şi altele
cu 100 ui/ml. Nu trebuie trasă în seringă insulina, fiind gata încărcată în rezervorul pen-ului. Pacienţii
trebuiesc instruiţi asupra modului cum să-şi facă ei singuri injecţiile sau cum să utilizeze diferitele dispozitive
care astăzi înlocuiesc seringile: Novo-pen-uri, pompiţe computerizate pentru administrarea continuă.
3). Pentru dozarea zilnică a glicemiei, utilizarea aparatelor portative computerizate tip Glucomen este
ideală, pacienţii învăţând cu uşurinţă manevrarea acestora. De asemenea, utilizarea benzilor de hârtie
colorată tip Dextrostix este utilă, în absenţa altor posibilităţi, permiţând o apreciere semnificativă glicozuriei
şi atrăgând atenţia asupra dispoziţiei complete a acesteia, care poate semnala hipoglicemie.
4). În prevenirea acidocetozei şi a comei diabetice, asistentei medicale îi revine un rol deosebit, pacienţii
trebuie instruiţi ca să cunoască principalele semne. Pentru depistarea în urină a apariţiei corpilor cetonici,
există benzi de hârtie colorată tip ketostix, şi asistenta şi pacientul trebuind să cunoască utilizarea acestora.
În cazul apariţiei unor fenomene care să sugereze iminenţa instalării acidocetozei, pacienţii trebuiesc duşi
de urgenţă la o unitate spitalicească de profil pentru instituirea unui tratament corespunzător.
5). Nu mai puţin important este şi apariţia hipoglicemiei, cu fenomenele grave care o însoţesc. Asistenta
trebuie să cunoască existenţa acestui pericol, împrejurările în care se poate instala, manifestările precoce şi
ulterioare ale hipoglicemiei, prevenirea şi combaterea ei La fel trebuiesc instruiţi pacienţii, deoarece
prevenirea este extrem de simplă (măsuri de respectare), iar recunoaşterea fenomenelor este uşor de realizat,
fiind caracteristice.
6). Se arată importanţa exerciţiilor fizice de întreţinere şi se stimulează pacienţii în efectuarea acestora. Se
sfătuiesc pacienţii la examenele medicale periodice în vederea respectării indicaţiilor medicului.
CAZACU CRISTINA 17
Efectuarea injecției subcutanate cu insulină
Efectuarea tehnicii
CAZACU CRISTINA 18
1.10. se elimină acul din seringă și
se schimbă Este obligatoriu pentru
1.11. se dezinfectează locul unde respectarea normelor de
urmează să se efectueze injecția asepsie si antisepsie
1.12. se prinde seringa în mâna
dreaptă ca un creion
1.13. se pliază cu policele și indexul Este necesară cuta pentru ca
mâinii stân0gi o porțiune mai injecția să fie strict
mare de piele, fixând-o și subcutanat
ridicând-o de pe planurile
profunde
1.14. Se pătrunde cu forța în Pătrunderea cu rapiditate și
tegument de-a lungul axului îndemânare previne durerea
longitudinal al cutei, în
profunzimea stratului subcutanat
2-4 cm Previne patrunderea soluției
1.15. Se verifică poziția acului prin într-un vas de sange
aspirare
1.16. Se injectează lent soluția Diminuează durerea
1.17. Când injectarea s-a terminat se
scoate acul atașat la seringă printr- Favorizează circulația locală
o singură mișcare, rapidă și sigură în vederea accelerării
1.18. Se tamponează locul injectării resorbției
masând ușor
CAPITOLUL III
CAZACU CRISTINA 19
STUDIU DE CAZ
CAZACU CRISTINA 20
-se administrează
medicamen-tele prescrise de
medic la orele indicate;
-insulina ordinară: s.c. în
doza recomandată,
admnistrată cu 15-30 de
minute înaintea mesei;
ritmul de administrare este
de 2-3 ori pe zi înaintea
meselor principale; I.v.
numai în cazul comei
diabetice
-insulina monocomponentă,
semilentă, lentă o dată sau de
două ori pe zi, la ore fixe
injecții s.c.
-se respectă cu strictețe
măsurile de asepsie;
-se alternează locurile de
injectare pentru a preveni
lipodistrofiile.
2.Deshidratare Pacientul să-și reca- -se măsoară zilnic diureza și Datorită dezechilibrului
din cauza pete condiția fizică; se trece în foaia de metabolic, organismul pierde
modificării pato- Pacientul să fie temperatură; apa în exces (deshidratare).
logice a diurezei conștient că prin -se măsoară greutatea Pentru compensarea apei
manifestată prin respectarea alimen- corporală la interval de 2-3 pierdute prin poliurie,
sete intensă, te- tației și a tratamen- zile; pacientul consumă 4-5 L/zi
gumente si mu- tului, poate să ducă o -se evaluează manifestările (polidipsie).
coase uscate, viață aproape normală. de deshidratare; aspectul
scăderea forței pielii al mucoaselor, pulsul,
fizice și tensiunea arterială;
intelectuale. -se evaluază astenia,
epuizarea pacientului, îl
ajută în ingrijiri igienice
pentru conservarea forței
sale fizice;
3.Eliminare Pacientul să cunoască -se măsoară zilnic diureza și În diabetul zaharat, pierderea
indecvată manifestările bolii, se trece în foaia de de glucoză prin urină
cantitativ si regimul de viață pe temperatură; (glicozurie) este determinată
calitativ din care să-l respecte, să -se evaluează manifestările de creșterea glucozei în sânge.
cauza nivelului se obținăechilibrul său de deshidratare; aspectul Cantitatea mare de glucoză
crescut de psihic; pielii al mucoaselor, pulsul, filtrată de glomerulul renal,
glucoză în sânge Familia să fie tensiunea arterială; depășește capacitatea maximă
și urină manifest- implicată în îngrijirea de reabsorbție tubular. Fiind o
tată prin pacientului. substanță osmotic activă
poliurie. glucoza antrenează o cantitate
mare de apă. (4-5 L/ 24 h).
CAZACU CRISTINA 21
4. Risc de Pacientul să fie ferit -se supraveghează zilnic Pacientul are o igienă
infecție legat de de complicații tempretura corpului, pulsul, riguroasă pentru a preveni
epuizare, infecțioase. tensiunea arterială și se apariția plăgilor de la nivelul
scăderea consemnează în foaia de tegumentelor deoarece vinde-
rezistenței temperatură rezultatul; carea acestora necesită mai
organismului -se supraveghează tegumen- mult timp decât în mod
manifestată prin tele bolnavului și mucoa- obișnuit și crește riscul de
vindecare sele, sesizând manifestările infecție.
întârziată a cutanate;
plăgilor. -se educă pacientul privind
păstrarea igienei personale
corporale în general, și a
piciorelor în special, pentru
a preveni escoriațiile, fisu-
rile, bătăturile la acest nivel
care se pot infecta ușor.
5.Risc de Pacientul să nu -se sesizează unele Nerespectarea regimului
complicații acute prezinte complicațiile modificări care se datorează alimentar și a tratamentului
legate de acute ale bolii. unor complicații: modificări impus de boală poate avea
dezechilibrul ale comportamentului, tran- consecințe asupra organismul
metabolismului spirații, respirație Kusmaul; unele ireversibile sau chiar
glucidelor și a -se acordă ingrijiri speciale: mortale .
lipidelor în coma hiperglicemică:
manifestată prin -se administrează doza de
coma insulin ordinară recoman-
hiperglicemică; dată de medic pe cale
oboseală, subcutanată și intravenoasă
somnolență, la intervalul stabilit;
inapetență, -se recoltează, periodic,
grețuri, vărsături, sânge pentru dozarea
diaree, glucozei, a rezervei alcaline
tahicardie, și urina pentru glicozurie;
pierdere lentă a -se supravegheză pulsul,
costienței, piele tensiunea arterială, res-
uscată, respirație pirația, revenirea constienței
Kusmaul, halenă -se reechilirează hidro-
de acetonă; electrolitic și acido-bazic
Coma pacientul prin perfuzii cu ser
hipoglicemică: fiziologic, soluție Ringer,
amețeli, astenie, soluție Fischer și soluție de
transpirații, T.A bicarbont de sodiu 14%0;
crescută, -se îngrijesc tegumentele și
pierdere bruscă a mucoasele pacientului
constienței, piele comatos;
umedă, respirație -în coma hipoglicemică:
normală. -se administrează soluție
glucozată hiper tona 10-20
CAZACU CRISTINA 22
%, 250-500 ml/h, repetat
pâna la revenirea din starea
de comă și la reluarea
alimentației pe cale naturală
-se educă pacientul pentru
prevenirea acestor com-
plicații și-l învață să respecte
rația de glucide /24h ;
-se învață pacientul insulino-
dependent cum să-și dozeze
medicamentul, cum să-și
facă injecția cu insulină, cum
să respecte regulile de
asepsie, cum să alterneze
locul de injectare, cum să
păstreze produsul, să
mănânce la 15-30 de minute
de la administrare.
6.Diminuarea Pacientul să nu -se învață pacientul să facă Nivelul de energie scăzut
mobilității fizice prezinte dureri, să se plimbări scurte și să se determină scăderea tonusului
din cauza poată mișca după odihnească în aceeași muscular și a articulațiilor
durerilor bunul sau plac. măsură; deopotrivă, pacientul se miscă
articulare, -se învață pacientul să din ce în ce mai greu.
manifestată prin folosească teste rapide de
mers lent cu pași determinare a glicemiei și
mici. glucozuriei la domiciliu;
-se implică familia in
ingrijirea pacientului pentru
a crea cliamatul de liniște și
securitate; în cazul copiilor
părinții sunt implicați în
totala îngrijire a copilului
diabetic.
DATE DE IDENTITATE
Nume: S Prenume: B
CAZACU CRISTINA 23
Varsta: 32 Sexul: M Domiciliu: Cernavoda Loc.
Strada: Decebal Nr:6 Bl: 15 Sc: A Et: 4 Ap: 29
Judetul: Constanta
Diagnosticul la internare:
DIABET ZAHARAT INSULINO-DEPENDENT
PERSOANELE DE CONTACT
NUME: S Prenume: A
Aderesa:Cernavoda, Str. Decebal Nr:6 Bl: 15 Sc: A Et: 4 Ap: 29
ANTECEDENTE
Heredo-colaterale: -mama DZ tipII
-tata HTA
Personale : Fiziologice
Patologice: hepatita A in 2010
CAZACU CRISTINA 24
Pacientul S.B în vârstă de 32 de ani, fără antecedente patologice, se prezintă la Serviciul de
Urgență al Spitalului Județean Constanța cu următoarele acuze: astenia fizică, intelectuală,
polidipsie, poliurie,
Polifagie, care se agravează ăi se intensifica cu stări de anxietate. Bolnavul se interneaza in sectia
Boli de nutritie si metabolism pentru invetigatii si tratament de spacialitate.
În urma investigatiilor clinice si paraclinice efectuate se pune diagnosticul de DIABET
ZAHARAT INSULINO-DEPENDENT
OBSERVAREA INIȚIALĂ
Situația la internare: I: 1,80 G: 79 kg T.A: 130/80 mmhg P:90 p/min T: 36,8 grade C R: 22
r/min
Vaz: bun auz: bun
Nevoile fundamentale:
1. Nevoia de a respira: torace normal conformat. Pacientul respiră pe nas cu efort, zgomote
supraadaugate. Nu tușește, și nu expectorează. TA 130/80 mmhg; R: 22 r/ min; puls: 90b/
min.
2. Nevoia de a mânca și de a bea: Masticația și deglutiția sunt prezente; prezinta o sete
pronuntata, afirma ca consuma apoximativ 3-3,5 L/ 24 h; are un apetit crescut pentru
dulciuri. Alimentatia a fost deficienta calitativ si cantitativ iar mesele neregulate.
3. Nevoia de a elimina: Pacientul afirmă că are scaun zilnic de consistenta normal. Nu
folosește laxative. Nu prezintă vărsături. Mictiuni spontane cu o frecventa de 8-9 mictiunii
pe zi; diureza 4000ml/24 h, prezinta poliuie, culoarea urinii este normala, galben deschis;
diaforeza fiziologica, fara miros
4. Nevoia de a te misca: Pacientul are articulatii mobile, nedureroase, corespunzatoare varstei.
Are capacitatea de a-si mentine echilibrul atat cat starea sa de sanatate ii permite. Prezinta
ameteli, vertij. In pat adopta o pozitie adecvata pe care si-o mdifica singur.
5.Nevoia de a dormi, de a te odihi: Pacientul afirma ca de obicei doarme circa 6-7 ore. Acum
noaptea doarme 3-4 ore iar ziua se simte epuizat.
2. Nevoia de a te îmbraca, a te dezbrăca: Aspectul pacientului este îngrijit. Prezintă un mare
interes pentru vesmintele sale. Este îmbracat cu pijamale personale.
3. Nevoia de ațti mentine temperatura în limite normale: Pacientul prezintă o temperature de 36,8
C. Nu prezinta transpiratii.
CAZACU CRISTINA 25
4. Nevoia de a fi curat, a-ti proteja tegumentele: Pacientul prezinta apect îngrijit al tegumentelor.
Faciesul si extremitatile sunt normal colorate.
5. Nevoia de a evita pericolele: Pacientul este vulnerabil la pericolele din mediul extern. Exista
riscul aparitiei unor complicatii; infectii intraspitalicesti sau prin evoluție nefavorabilă.
6. Nevoia de comunica: Starea actuala nu ii pemite sa vorbeasca foarte mult, se simte usor oboist.
7. Nevoia de a se recreea: Pacientul afirma ca ii plac drumetiile dar va trebui sa renunte o
perioada. Este nerabdator sa se poata mobiliza pentur a iesi putin la aer.
8. Nevoia de a fi util: Se considera o persoana implinita din punct de vedere familial. Isi iubeste
familia si munceste pentru ea, dar este constient ca o perioada nu va mai putea desfasura
aceleasi activitati ca pana acum. Are un concept de sine pozitiv.
9. Nevoia de a invata: Pacientul se interesează permanent despe starea sa de sănătate și este
receptiv la informtațiile date de către personalul medical.
10. A-ți practica religia: Pacientul este de religie creștin-ortodoxă. Afirmă că merge ocazional la
biserică.
Alergie la: Nu se știe alergic la niciun medicament sau aliment.
ASPECTE PSIHOLOGICE
Stare de conștiență: ușor agitat;
ASPECTE SOCIOLOGICE
Mod de viață: singur de familie x altul
Mediul(habitatul): rural urban x
Probleme sociale: Veniturile familiei sunt medii. Își suplimentează veniturile lucrând ocazional
la prieteni, vecini, rude.
INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE
1. Nevoia de a manca, a bea:
Alimentație inadecvată legata de dezechilibrul metabolismului glucidelor, manifestată prin
polifagie și polidipsie.
2. Nevoia de a elimina:
Deshidratare legata de poliurie manifestată prin scădere în greutate, astenie, oboseală, epuizare.
CAZACU CRISTINA 26
Anxietate legată de necunoațterea prognosticului bolii manifestată prin insomnie, ingrijorare.
POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE
Vindecare: Sub tratament medicamentos, în absenta unor complicații.
Deces: -
Pacentul să fie capabil să-și satisfacă nevoile de somn in decurs de 1-2 zile.
CAZACU CRISTINA 27
Pacientul să revină la un nivel optim de sanatate care sa-i permita reluarea cat mai curand a
activitatilor socio-profesionale.
ALIMENTAȚIA
Exemplu de meniu al
unei zile:
19.03.2019 09:00 1 cana ceai neindulcit Poate consuma ceaiuri
Supe.
1 felie de paine Alimentatia se diversifica
10:00 1 cana iaurt Evita alimentele flatulente
13:00 Supe de legume, orez Toleranta digestva buna
si pui
19:00 Branza fagaras, ceai Tranzit intestinal prezent
neindulcit
CAZACU CRISTINA 28
DATA ORA PRESCRIPȚII MEDIC SEMNĂTURA
17.03.2019 12:30 Insulina 1 fl/zi
18:30 Diazepam 1 tb/
zi
EXAMENE BIOLOGICE
Data Ora Examene cerute Medic Semnătura
17.03.2019 10:30 Glicemie 85 ml/dl
Uree serica 44 mg
VSH 63 mm/h
TGP 89 U/L
TGO 84 U/L
Leucocite 7700mm3
Neutrofile 63%
Eozinofile 5%
Ht 43%
Hb 12 g%
Cholesterol 1,65g%
Ex. Urina:
GLU- absent
Ph 6
Densitate 1017
Albumina absent
Epitelii si leucocite rare
Ex din sputa:
Accentuata
reactie leuco-
epiteliala
EXAMENE PARACLINICE
CAZACU CRISTINA 29
Data Ora Prescripții Medic Semnatura
Fara modificari
PARAMETRII FIZIOLOGICI
OBSERVAȚII / CONCLUZII
CAZACU CRISTINA 30
DATA ORA OBSERVAȚII ȘI INTERVENȚII
CONCLUZII GENERALE
CAZACU CRISTINA 31
Evolutia nevoilor fundamentale, tratamentul si efectele,evolutia examenelor mediacale etc
A manca. A bea
A elimina
A dormi, a te odihni
A evita pericolele
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE
CAZACU CRISTINA 32
EXPLICAREA ACESTORA
Pacientul se externeaza cu urmartoarele recomandari:
1. Respecta regimul igieno-dietetic:
Evita efortul fizic intens, expunerile la frig, umezeala, pulberi de orice natura;
Tratament conform prescriptiei medicale insulin 1 fl/ zi
OBSERVAȚII LA EXAMINARE
Evoluție favorabilă
Pacientul este vindecat din punct de vedere medicamntos;
Este bucuros ca pleaca acasa.
CAZACU CRISTINA 33
PLAN DE NURSING
Bolnavul: S. B
CAZACU CRISTINA 34
Sectia: Boli metabolice si de nutriție
Bolnavul: S. B
PLAN DE ÎNGRIJIRE
CAZACU CRISTINA 35
17.03.2019 2.deshidratare legata -se evaluaza dieta, se invata pacientul sa Pacientul prezinta
de poliurie evite consumul excsiv de grasimi, zahar, TA in limite
manifestata prin lipide; normale.
scadere in greutate -se invata pacientul sa faca miscare in
astenie, oboseala, limita posibilitatilor; Raspunde pozitiv
anxietate. -se recomanda regim alimentar la tratamentul
hiposodat, hipoglucidic; medicamentos.
-se administreaza medicatia prescrisa de
medic : insulina, diazepam;
-se urmareste efectul medicamntelor de Evita efortul
favorizare a circulatiei, se efectueaza fizic.
exercitii pasie si active, masaj al
extremitatilor;
-se invata pacientul sa evite efortul fizic
in exces.
17.03.2019 3. anxietate legata de -se acorda sprijin pacientului pentru Pacientul se
necunoasterea satisfacerea nevoilor sale fiziologice; mobilizeaza
prognosticului -se antreneaza pacentul in efectuarea gradual pe
manifestata prin autoingrijirilor; masura ce crizele
insomnie, ingrijorare -se evalueaza pacientul cu privire la ce se diminueaza.
poate sa faca singur si ce nu poate, legat
de ingrijirile de igiena;
-se suplineste la nevoie pentru a-I fi Se moblizeaza
asigurate ingrijirile de igiena personala; singur fara ajutor.
-se stabileste impreuna cu pacientul un
program de exercitii moderate, adaptat
capacitatii fizice;
-se invata pacientul sa folosesa tehnici
de destindere si relaxare;
-se educa pacientul sa evite tabagismul,
mesele copioase si surplusul de greutate;
-se administreaza medicatia prescrisa de
medic;
-se supravegheaza si se monitorizeaza in
permanenta functiile vitale si se noteaza
in FO;
-se vor observa si se vor nota
schimbarile aparute;
-se vor identifica si se vor inlatura
factorii favorizanti sau agravanti;
-se urmareste comportamentul, faciesul
etc.
17.03.2019 4. risc de alterare a -se educa pacientul cu privire la Nu au existat
starii de sanatate prin importanta respectarii indicatiilor date complicatii pe
aparitia de catre medic; toata durata
complicatiilor. spitalizarii.
CAZACU CRISTINA 36
- se supravegheaza si se monitorizeaza
in permanenta functiile vitale si se
noteaza in FO;
-se administreaza medicatia prescrisa de
medic si se verifica efectul acestora;
-se invata pacientul cum sa previna
complicatiie;
-se evaluaza nivelul de intelegere;
-se invata tehnicide relaxare exercitii
respiratorii inainte de culcare;
-se face educatia sanitara pentru
prevenirea complicatiilor;
-se face educatia sanitara pentru
prevenirea infectiilor: escoriatiile,
fisurile, bataturile la acest nivel care se
pot infecta usor (atentie la obezi, la
nivelul plicilor).
CAZACU CRISTINA 37
BIBLIOGRAFIE
1. Baltă Georgeta, Metyaxatos Antoneta- “Tehnici de ingrijire generala a bolnavilor” Bucuresti 1983.
2. Borundel C.- “Manual de medicina interna pentru asistenti medicali” Bucurest 2002
3. Handerson Virginia –“ Principii fundamentale ale ingrijirilr bolnavilor” Copenhaga 1991
4. Harrison- “Manual de Medicina” 2002
5. Gherasim L.- “ Medicina Interna” Bucuresti 1996
6. Mincu I. –“ Diabetul zaharat- ce trebuie sa stim” Ed. Medicala, Bucuresti 1991
7. Titirca Lucretia –“ Urgente medico-chirurgcale” Ed. Medicala, Bucuresti 2007
CAZACU CRISTINA 38
ANEXE
CAZACU CRISTINA 39
CAZACU CRISTINA 40
CAZACU CRISTINA 41
CAZACU CRISTINA 42
CAZACU CRISTINA 43