Ingrijirea Pacientului Cu Diabet

MINISTERUL EDUCAȚIEI
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “LAUREATUS”
Localitatea Târgu-Neamț, Județul Neamț
PROIECT
EXAMENUL DE CERTIFICARE COMPETENȚELOR
PROFESIONALE, NIVEL 5
Calificarea profesională: asistent medical generalist
Coordonatori:
Doctor Saradan Cornel
Asistent Rusu Ionela Absolvent:
Agache Cristina
Promoția 2019-2022
1
Cuprins
Motivarea alegerii temei ....................................................................................................... 4
Capitolul I - Prezentare teoretică
1.1. Anatomia pancreasului.............................................................................................. 5
1.2. Fiziologia pancreasului ............................................................................................. 7
Capitolul II – Diabet zaharat: noțiuni generale
2.1. Definiție........................................................................................................................ 11
2.2. Forme clinice................................................................................................................ 11
2.2.1. Diabet zaharat tip I............................................................................................. 11
2.2.1.a) Definiție.......................................................................................................... 11
2.2.1.b) Cauze și factori de risc................................................................................... 11
2.2.1.c) Simptomatologie............................................................................................ 11
2.2.2. Diabet zaharat tip II........................................................................................... 12
2.2.2.a) Definiție.......................................................................................................... 12
2.2.2.b) Cauze și factori de risc................................................................................... 12
2.2.2.c) Simptomatologie ........................................................................................... 12
2.2.3. Diabet gestațional ........................................................................................... 13
2.2.3.a) Definiție......................................................................................................... 13
2.2.3.b) Cauze și factori de risc.................................................................................. 13
2.2.3.c) Simptomatologie........................................................................................... 14
2.2.3.f) Complicații ................................................................................................... 14
2.3. Diagnostic .............................................................................................................. 15
2.4. Tratament ..................................................................................................................... 15
Capitolul III – Îngrijirea pacientului cu diabet zaharat
3.1.Cazul I........................................................................................................................... 17
2
3.2.Cazul II.......................................................................................................................... 27
3.3.Cazul III......................................................................................................................... 38
Capitolul IV
4.1. Concluzii...................................................................................................................... 49
4.2. Anexă........................................................................................................................... 50
4.3. Bibliografie................................................................................................................... 51
3
MOTTO
“Sănătatea este totul, fără sănătate totul este nimic, dar nimicul cu
credință este totul.”
Ioan Teodosiu Ioniță
Motivarea alegerii temei
Am ales pentru lucrarea de atestat tema “Diabetul zaharat”, deoarece observ că acesta
devine boala secolului 21. România ocupă locul doi în Europa în ceea ce privește incidența
diabetului zaharat de tip 2. Am fost curioasă să aflu cum se instalează această boală în
organism, cum se manifestă și ce tratament presupune.
4
Cei mai mulţi dintre noi cunoaştem o persoană cu diabet, boala fiind deja la nivel de
epidemie în toată lumea. O afecţiune pe cât de răspândită, pe atât de greu de controlat prin
disciplina pe care o presupune atât în ceea ce priveşte dieta, efectuarea exerciţiilor fizice,
cât mai ales supravegherea glicemiei, administrarea tratamentului şi prevenirea
complicaţiilor. Din moment ce simptomele se instalează gradat, persoana poate deveni
obișnuită cu setea și cu oboseala și pot să nu mai recunoască prezența simptomelor.
Unele persoane pot prezenta vedere în ceață sau infecții frecvente. Cu toate acestea, o
parte din persoanele cu diabet zaharat tip 2, pot să nu aibă niciun simptom dacă nivelul de
glucoză din sânge nu este foarte ridicat. Chiar dacă nu există simptome, tratamentul este
obligatoriu pentru a reduce riscul complicațiilor amenințătoare de viață.
Trăim într-o eră a dezvoltării în care totul se transformă rapid, atrăgând schimbări și
în stilul nostru de viață, unele, din păcate, nocive pentru sănătate: stres, alimentație
nesănătoasă, oboseală. Diabetul zaharat a devenit o problemă majoră de sănătate publică,
deoarece este o afecţiune cronică foarte frecventă, cu o evoluţie îndelungată şi extrem de
periculoasă prin complicaţiile pe care le poate prezenta, în lipsa unei îngrijiri atente. Ca
afecţiune este cunoscută încă din antichitate, însă, de abia în ultimele decenii creşterea a
fost explozivă la nivel mondial, astfel încât unii autori vorbesc practic de o „pandemie”.
Capitolul I – Prezentare teoretică
Anatomia pancreasului
Pancreasul este o glandă anexată tractului digestiv, de natură mixtă, alcatuit din două
componente, exocrină și endocrină, ale căror activități desfășurate în paralel alocă
întregului organ multiple roluri importante în contextul digestiei și metabolismului.
Pancreasul este un organ retroperitoneal, situat profund în etajul superior al

abdomenlui, posterior de stomac, unde se întinde între ansa duodenală, dispusă
5
circumferențial în jurul extremității sale drepte, și splină, în vecinătatea căreia ajunge
extremitatea stăngă. În poziția sa, pancreasul răspunde fețelor anterioare ale vertebrelor L1
și L2, aderând la peretele abdominal posterior cu ajutorul fasciei de colaescentă
retroduodenopancreatica Treitz. La fixarea organului în această poziție mai contribuie
conexiunea cu duodenul, intermediata de canalale pancreatice excretoare, peritoneul, vase
și nervi, la care se adaugă și presa abdominală.
Regiunea pancreatică se proiectează la suprafața corpului superior și inferior prin
două planuri orizontale care trec prin extremitatea anterioară a coastelor 8 și respectiv la 3
cm deasupra ombilicului. La dreapta, este delimitată de un plan sagital dus la 3 cm în
dreapta liniei mediane a corpului, iar în partea stângă, planul sagital corespunzător
proiecției trece la 2 cm medial de linia medio-claviculară stângă.
Pancreasul are o direcție ușor ascendentă, de la dreapta spre stânga, este alungit în
sens transversal și turtit antero-posterior. Dimensiunile sale variază în funcție de sex, fiind
mai voluminos la bărbați, sau vârstă, după 50 ani acestea descrescând progresiv. Lungimea
variază între 15 și 20 cm, iar lățimea maximă este la nivelul extremității sale drepte unde
măsoară 4-5 cm. În timpul activității, culoarea pancreasului devine roșie, ea fiind roz-
cenușie în mod normal. Consistența relativ fermă, dar mai ales elasticitatea sa determină ca
organele învecinate să-și lase amprenta pe el.
Configuratia exterioara a pancreasului
Extremitatea dreaptă răspunde epigastrului și este reprezentată de regiunea cefalică,

mai voluminoasă, sau capul pancreasului, care se continuă cu corpul, orientat oblic în sus
și către stânga, prin intermediul colului. Corpul se prelungește cu coada pancreasului până
în vecinătatea pediculului splenic, nivel la care se proiectează în hipocondrul stâng.
Capul panreasului prezintă două fețe și o circumferință, căreia duodenul îi imprimă un
șanț, nivel la care pancreasul se mulează pe duoden, aderența dintre cele două organe fiind
mediată prin tracturi conjunctive, vase și nervi. Inferior, capul se prelungeste cu procesul
uncinat care se poate prelungi până la flancul drept al aortei. Între acesta și restul capului
se formează incizura pancreasului, prin care trec vasele mezenterice superioare.
Colul pancreasului este porțiunea îngustată care face legătura între capul și corpul

pancreasului și este cuprinsă între incizura duodenală, cranial, și incizura vaselor
mezenterice superioare, distal.
Corpul pancreasului are formă prismatic triunghiulară și prezintă astfel trei fețe și trei
margini. Pe fața anterioară proemină în vecinătatea capului tuberozitatea omentală,
desparțită de tuberculul omental al ficatului prin omentul mic, iar către partea stângă se
distinge impresiunea gastrică ce evidențiază raportul cu stomacul. Fața posterioară este
străbătută de șanturile arterei și venei splenice, iar fața inferioară privește către organele
din etajul submezocolic. Marginile corpului, superioară, anterioară și inferioară se
formează prin întâlnirea fețelor.
Coada pancreasului continuă fără o limită netă de separare corpul și poate avea
diferite forme și dimensiuni.
Structura pancreasului
Periferia glandei este constituită dintr-o capsulă conjunctivă, subțire, mai puțin

dezvoltată, care se prelungește în interiorul organului printr-o rețea de sepțe conjunctivo-
vasculare, de asemenea slab dezvoltate, organizate sub forma unei strome, care delimitează
incomplet lobii și lobulii pancreatici.
Aproximativ 97-99% din volumul glandei este reprezentat de acinii pancreatici, care
6
în ansamblu alcătuiesc pancreasul exocrin. Acinii sunt similari cu cei din glanda parotidă,
au formă sferică sau ovoidală, iar în structura lor se găsesc celule sero-zimogene. Acestea
sunt dispuse pe o membrană bazală, iar la polul lor apical prezintă granule de zimogen. În
interiorul acinilor se găsesc celule centro-acinoase, ce constituie segmentul incipient
al canalelor intercalare, care se unesc formând canalele colectoare, de nivel interlobular și
apoi interlobar. Acestea din urmă confluează rezultând ductele pancreatice principal
Wirsung și accesor Santorini.
Canalul Wirsung traversează glanda de la coadă spre cap, păstrând distanțe egale între
marginile superioară și inferioară pe tot traiectul său, mai aproape însă de fața posterioară.
La nivelul capului, se încurbează către inferior, posterior și la dreapta pentru a se alătura
ductului coledoc, împreună cu care perforează tunicile peretelui duodenului descendent,
deschizându-se în ampula hepatopancreatică a lui Vater, ce proemină pe suprafața
interioară sub forma papilei duodenale mari. În porțiunea terminală, înainte de a se
deschide în ampulă, canalul pancreatic prezintă un sfincter format din condensarea fibrelor
musclare netede de la acest nivel.
Din locul unde canalul Wirsung se încurbează inferior, se desprinde canalul
Santorini, care va străbate capul pancreasului, îndreptându-se către duoden, unde se
deschide la nivelul papilei duodenale mici, situată cu aproximativ 3 cm deasupra papilei
mari. Calibrul canalului accesor se diminuează pe măsură ce ajunge la duoden,
dilatându-se însă, când canalul prinicpal este obstruat, pentru a asigura descărcarea sucului
pancreatic în duoden.
Pancreasul endocrin este reprezentat de o mulțime de buchete celulare, dispersate

difuz în țesutul exocrin, denumite insule Langerhans. Acestea constituie doar 1-3% din
volumul pancreasului și sunt mai numeroase la nivelul cozii. În medie se găsesc în jur de 1
milion de insule Langerhans, cu limite minime și maxime de 200.000 și respectiv
2.000.000. Sunt formate din cordoane celulare conectate între ele prin capilare, iar către
periferie, sunt înconjurate de o rețea reticulo-capilară. Fiecare insulă este alcătuită din
aproximativ 200 de celule, mai importante deosebindu-se celulele A, secretoare de
glucagon și celulele B, secretoare insulină.
Fiziologia pancreasului
Dezvoltarea mecanismelor în urma cărora este rezultată o mare cantitate de

combustibil metabolic reprezintă o adaptare importantă în evoluția organismelor complexe.
Procesele implicate în utilizarea acestui combustibil necesită un grad ridicat de
reglementare și coordonare, iar pancreasul, fiind constituit din două grupuri funcțional
diferite de celule, joacă un rol vital în inițierea acestor fenomene. Cunoașterea fiziologiei
pancreasului furnizează cheia pentru înțelegerea fiziopatologiei diferitelor suferințe
pancreatice.
Pancreasul exocrin
Acinii și ductele pancreatice alcătuiesc în ansamblu o glandă digestivă fundamentală

pentru procesele de digestie și absorbție. Produsul de secreție al pancreasului exocrin este
reprezentat de sucul pancreatic, care ajunge de la nivelul acinilor pancreatici, prin ductele
pancreatice, în duoden, unde substanțele din compoziția sa vor participa la desfășurarea
proceselor de digestie. Sucul pancreatic este secretat discontinuu, în funcție de perioadele
alimentare, iar secreția sa, inițiată la 2-3 minute de la debutul digestiei, descrie o curbă
7
ascendentă ce atinge punctul maxim după 2-3 ore și ulterior o curbă descendentă care
ajunge la 0 în 7-8 ore.
Sucul pancreatic este un lichid clar, transparent, eliberat în cantitate de 1-2 L / 24h.
Conține aproximativ 98,6% apă și reziduu uscat în rest, constituit din substanțe anorganice
și organice.
Componenta hidroelectrolitică este elaborată de celulele epiteliale de la periferia
canaliculelor scurte, apa excretându-se pasiv cu o intensitate influentață de trecerea activă
a unor ioni, motiv pentru care sucul pancreatic este inițial hiperton în raport cu plasma,
devenind izoton pe măsură ce ajunge în amula lui Vater. Sodiul și potasiul sunt principalii
cationi prezenți în sucul pancreatic, în concentrații similare cu cele din plasmă, iar
concentrațiile principalilor anioni, bicarbonatul și clorul, variază în funcție de intensitatea
stimulului secretor. Bicarbonatul imprimă alcalinitatea sucului pancreatic, de pH = 8-8,5,
ce contribuie la neutralizarea acidului gastric în duoden, asigurând în același timp un
mediu optim pentru activarea enzimelor pancreatice digestive.
Activitatea enzimatică a sucului pancreatic se exercită asupra principiilor alimentare,
proteine, lipide și glucide. Cantitatea de enzime pancreatice, secretată ca răspuns unei
ingestii alimentare de dimensiunea unui prânz, este cu aproximativ 90% în exces, în raport
cu necesitatea efectuării unei digestii normale, iar simptome de malabsorbție pot apărea în
condițiile când secreția este diminuată până la 10% sau mai puțin, prin valoarea normală.
Enzimele proteolotice sunt responsabile de hidrolizarea proteinelor până la stadiul
terminal de oligopeptide.
Deoarece în condiții fiziologice, sucul pancreatic pur este inactiv față de substanțele
proteice, este nevoie de enterokinaza, eliberată din mucoasa duodenală, pentru a
activa tripsina, prin degradarea tripsinogenului, care va suferi o reacție autocatalitică
favorizată de ionii de calciu. Tripsina continuă procesele de scindare a proteinelor, inițiate
în etajul digestiv superior în prezența sucului gastric, activitatea sa câștigând în eficacitate
dacă substanțele proteice ajunse la acest nivel au fost supuse în prealabil la acțiunea
pepsinei.
Tripsina, la rândul său, activează prin ruperea secvențială a mai multor legături
peptidice, chimotripsinogenul, care este precursorul inactiv, produs de celulele pancreatice
glandulare, al chimotripsinei. Chimotripsina are proprietatea de a coagula laptele, fiind
implicată și în scindarea proteinelor alături de tripsină, amestecul dintre aceste două
enzime continuând procesul de digestie, chiar mai departe decât fiecare enzimă separat,
fapt ce sugerează diferența dintre sediul lor de acțiune.
Colagenaza este, de asemenea, activată de tripsină, și scindează legăturile peptidice
ale colagenului de la nivelul prolinei, hidroxiprolinei și glicinei.
Elastaza rezultă din activarea proelastazei de către tripsina și enterokinaza. Această
enzimă acționează în special asupra legăturilor peptidice ale alaninei, serinei și glicinei.
Datorită faptului că proteazele sunt secretate sub formă de precursori inactivi, care sunt
activați numai în duoden, pancreasul este astfel protejat de autodigestie. De asemenea,
țesutul glandular pancreatic are capacitatea de a neutraliza enzimele proprii prin
intermediul unei antienzime, denumita antitripsină, ce previne exagerarea activării tripsinei
la acest nivel. În același timp, antitripsina menține inactivitatea altor enzime proteolice care
pot fi activate de către tripsina. Inhibitorul de tripsina poate fi însă depășit, în situații
patologice, când se acumulează suc pancreatic în cantități crescute datorită leziunilor grave
sau canaliculelor panceratice obstrucționate. Astfel, se activează secrețiile enzimatice, care
vor digera pancreasul în doar câteva ore.
Amilaza pancreatică este o enzimă glicolitică, cu acțiune similară amilazei salivare,
însă cu un grad mai înalt de eficacitate decât aceasta, având capacitatea de a digera în 30
minute cantități de amidon mai mari de 20.000 ori decât greutatea sa. Ionul de clor este
prezent la activarea enzimei, care, de asemenea, necesită și un mediu optim de pH, cuprins
între 6,5 și 7,2.
8
Lipaza pancreatică este cea mai activă enzimă lipolitică digestivă. Activitatea sa de a
separa prin hidroliză acizii grași de glicerol solicită prezența ionilor de calciu și magneziu
și un mediu de pH cuprins între 7 și 8. Sărurile biliare favorizează indirect activarea
lipazei, datorită proprietății de emulsionare a grăsimilor, prin care se mărește suprafața de
contact dintre substrat și enzimă.
Colesterolaza, în prezența sărurilor biliare, descompune colesterolul alimentar
esterificat în colesterol liber și acid gras, iar lecitinaza acționează asupra
fosfoaminolipidelor, pe care le scindează în glicerofosfat de colină și acizi grași.
Reglarea secreției pancreasului exocrin
Activitatea secretorie a pancreasului exocrin este adaptată la cantitatea și calitatea

conținutului intestinal. Secreția pancreasului exocrin este subordonată unui complex
neurohormonal, iar în desfășurarea acesteia se pot distinge trei faze, cefalică, gastrică și
intestinală.
În cursul fazei cefalice, reglarea secreției se desfașoară predominant pe cale nervoasă
și poate începe prin vederea, mirosul și anticiparea alimentelor, însă principalul stimul
declanșator este reprezentat de deglutiție. Fibrele parasimpatice din nervul vag stimulează
secreția, în timp ce fibrele simpatice din nervul splanhnic au acțiuni inhibitorii. În urma
vagotomiei, secreția nu mai are loc. Se admite că efectul reglării nervoase din cadrul etapei
cefalice este potentat de o componentă umorală, reprezentată de gastrină. Stimularea
secreției de gastrină este realizată, de asemenea, pe cale vagală, iar în urma acționării
acesteia se activează secreția acidă a stomacului, care odată ajunsă în duoden va intensifica
secreția de suc pancreatic concomitent cu necesitatea bicarbonatului în vederea
neutralizării mediului acid.
Faza gastrică debutează odată cu pătrunderea alimentelor în stomac, care determină
distensia peretelui gastric și implicit declanșarea reflexului vago-vagal, prin intermediul
căruia se stimuleaza secreția sucului pancreatic bogat în enzime, menținută și intensificată
ulterior prin stimularea eliberării de gastrină. Efectul stimulator al gastrinei are loc și în
condițiile vagotomiei, după distensia antrală, ceea ce demonstrează contribuția acestui
hormon în reglarea secreției.
Faza intestinală urmează din momentul când se desfășoară evacuarea gastrică, chimul
gastric acid determinând la nivelul duodenului, prin mecanism dublu, hormonal, în
principal, și nervos, secundar, stimularea secreției de suc pancreatic. Prin derularea acestei
etape se realizează aproximativ 80% din răspunsul secretor pancreatic, corespunzător
gradului de aciditate și compoziției chimului gastric. De asemenea, faza intestinală joacă
un rol important în menținerea descărcării enzimatice, pe măsură ce distensia stomacului
diminuează. Când se pierde efectul de tamponare al alimentelor, pH-ul duodenal scade, la
o valoare mai mică decât 4 eliberandu-se secretina care va stimula producția de suc
pancreatic bogat în bicarbonat.
Asupra pancreasului exocrin cu efect stimulator acționează și colecistochinina,
peptidul eliberator de gastrină, bombezină, neurotensină sau polipeptidul vasoactiv
intestinal. În contradicție cu acestea, se consemnează substanțele cu efect inhibitor, în
grupul cărora se pot înscrie polipeptidul pancreatic, peptidul YY, neuropeptidul Y sau
somatostatina.
De asemenea, există o strânsă corelație funcțională între pancreasul exocrin și cel
endocrin. Sângele ajunge în compartimentul exocrin după ce în prealabil a perfuzat
insulele Langerhans, la nivelul cărora se încarcă cu insulină și glucagon, care vor influența
activitatea celulelor acinare și sinteza de enzime. Insulina stimulează secreția amilazei
pancreatice, în timp ce glucagonul exercită un efect inhibitor asupra răspunsului secretor al
glandei exocrine.
9
Pancreasul endocrin
Pe lângă activitatea exocrină, indispensabilă digestiei intestinale, pancreasul

îndeplinește și un important rol endocrin, prin intermediul insulelor Langerhans, răspândite
în întreg parenchimul glandei. În zona centrală a fiecărei insule sunt dispuse celulele
secretoare de insulină, ce reprezintă între 60 și 80% din totalul celulelor. Către periferie, se
disting celule secretoare de glucagon, în proporție de 15-20%, celule specializate în
secreția de somatostatină, 5-10%, și celule secretoare de polipeptid pancreatic, între 15 și
20%.
Insulina este un polipeptid alcătuit din 51 aminoacizi, organizați pe două lanțuri
peptidice unite prin două punți disulfidice. Este sintetizată prin intermediul proinsulinei, la
nivelul celulelor B. Insulina este implicată în metabolismul glucidic, protidic și lipidic și
acționează în principal la nivelul ficatului, fibrei musculare și țestului adipos. Stimulează
captarea glucozei de către celulele organismului, având astfel efect hiperglicemiant. În
același timp intensifică glicogeneza și inhibă gluconeogeneza. De asemenea, stimulează
lipogeneza, are efect inhibitor asupra lipolizei și crește sinteza proteică.
Excitantul fiziologic al insulinosecreției este reprezentat de concentrația de glucoză
din sânge. Astfel, o creștere a glicemiei stimulează secreția și descărcarea insulinei în
sânge în două faze. La 3-5 minute după instalarea hiperglicemiei se declanșează prima fază
în care se secretă insulina în abundență, de aproximativ 7-10 ori mai multă decât în secreția
bazală. În următoarele 5-10 minute se înregistrează o scădere, inițiindu-se cea de-a doua
fază, mai amplă și de lungă durată. În general, secreția de insulină este proporțională cu
glicemia, diminuându-se imediat ce valoarea acesteia se va normaliza. De asemenea,
insulinosecreția este reglată și prin intermediul unui mecanism secundar, neuro-reflex,
declanșat de variațiile glicemice care stimulează receptorii specializați din sistemul
vascular. Astfel, ajung impulsuri la centrii glicoreglatori din hipotalamus, de unde pornesc
comenzi spre centrii parasimtici care vor stimula secreșia de insulină.
Pe lângă glucoză, acizii grași și aminoacizii, precum arginina și lizina dețin proprietăți
insulinosecretoare, iar alți hormoni care influențează insulinosecreția sunt adrenalina și
noradrenalina, cu efect inhibitor și secretina, colecistochinina, gastrina, cu efect stimulator
moderat.
Glucagonul este un peptid format dintr-un singur lanț de 29 aminoacizi, secretat
de celulele A. Reprezintă cel de-al doilea hormon pancreatic a cărui activitate intervine în
echilibrul glicemic. Spre deosebire de insulină, acesta acționează în sens hiperglicemiant,
cu efect de 30-50 ori mai puternic decât al adrenalinei, stimulând glicogenoliza hepatica și
gluconeogeneza. De asemenea, relaxează și dilată fibra musculară netedă, precum cea a
stomacului, duodenului sau sfincterului Oddi, iar la nivelul țesutului adipos are efect
lipolitic.
Factorul principal de control și reglare a secreției de glucagon este reprezentat de
concentrația de glucoză din sânge, a cărei valoare scăzută are efect glucagonosecretor. La
fel se comportă și unii aminoacizi, precum alanina și arginina, care după un prânz
hiperproteic pot stimula secreția alfa-insulară de glucagon. De asemenea, catecolaminele
pot avea efect stimulator, fapt dovedit de creșterea secreției de glucagon de pana la 4-5 ori
mai mult în perioadele de efort fizic sau stres. Colecistochinina și gastrina cresc, iar
secretina, alături de insulină și hiperglicemie inhibă eliberarea de glucagon. La fel ca în
situația insulinei, componenta umorală este completată de cea nervoasă în mecanismul de
autoreglare. Simpaticul are un rol stimulator, iar parasimaticul, inhibitor, ambele tipuri de
fibre vegetative fiind subordonate centrilor glicoreglatori hipotalamici.
Somatostatina este un polipeptid format din 14 aminoacizi, sitetizat de celulele D și
are o durată de viață în sangele circulant de aproximativ două minute. Secreția sa este
stimulată atât de principalii nutrienți administrați oral sau intravenos, cât și de creșterea
10
concentrațiilor unor hormoni gastrointestinali, precum secretina sau pancreozimina,
descărcați sub influența alimentelor ingerate. În general, somatostatina are proprietăți
inhibitorii, suprimând eliberarea unor hormoni precum insulina, gastrina, secretina,
peptidul vasoactiv intestinal, polipeptidul pancreatic, glucagonul. De asemenea, are efect
inhibitor și asupra motilității intestinale, biliare și gastrice.
Polipeptidul pancreatic, alcătuit din 36 aminoacizi, este secretat de către celulele PP,
întâlnite preponderent la nivelul capului pancreatic și procesului uncinat. Acesta acționează
asupra pancreasului exocrin, inhibaâd secreția de bicarbonați, atât în condiții bazale, cât și
sub acțiunea secretinei. Activitatea sa este dublată de creșterea motilității gastrice și
intestinale. Alimentele cu un conținut crescut de proteine, stimularea colinergică
și hipoglicemia sunt potențiali stimulatori ai secreției de polipeptid pancreatic. De
asemenea, secretina, peptidul vasoactiv intestinal, polipeptidul inhibitor gastric și
bombezina au influențe stimulatoare.
Capitolul II- Diabet zaharat, noțiuni generale
Diabetul zaharat este o boală cronică netransmisibilă care apare atunci când
pancreasul nu mai poate produce insulină (sau nu produce deloc), sau atunci când
organismul nu mai poate utiliza insulina cum trebuie. Insulina este un hormon produs de
pancreas, care acționează ca o cheie care permite glucozei din alimentele ingerate să treacă
din circulația sanguină în celulele corpului pentru a produce energie. În sânge, toți
carbohidrații din alimente sunt transformați în glucoză. Insulina ajută glucoza să intre în
celule.
Există trei tipuri de diabet:

 Diabetul de tip 1 (cunoscut anterior ca insulin-dependent, juvenil sau cu debut în
copilărie)
 Diabetul de tip 2 (cunoscut anterior ca non-insulin-dependent, sau cu debut la
adult)
 Diabetul gestațional
Diabet tip I este numit și diabet juvenil, deoarece apare mai ales la vârste fragede, la
copii, adolescenți și la persoanele până în 35 de ani. În diabetul de tip 1, anticorpii produși de
sistemul imunitar atacă și distrug o parte sănătoasă a organismului, mai exact celulele beta ale
pancreasului, care produc insulina. Astfel, diabetul de tip 1 este o boală autoimună, care nu
poate fi vindecată, însă, prin tratament, poate fi ținută sub control.

Cauze și factori de risc
Cauza exactă a diabetului de tip 1 nu este pe deplin cunoscută. Se știe că anticorpii produși
de sistemul imunitar nu mai recunosc celulele beta-pancreatice ca fiind ale pancreasului, ci le
11
văd ca pe niște „inamici” pe care trebuie să îi distrugă pentru a proteja corpul de un potențial
pericol. Motivul pentru care organismul reacționează pe acest tipar autoimun nu a fost încă
descoperit.
Factorii favorizanți ai diabetului tip 1:
 Factorii genetici: are loc o creștere a riscului de diabet zaharat de tip 2 dacă în
familie există rude care au afecțiunea;
 Infecții ale mamei în perioada celor 9 luni de sarcină sau vârsta înaintă a mamei la
momentul nașterii;
 Factori virali precum sunt enterovirusuri, rotavirusuri;
 Anumite deficiențe ale vitaminei D;
 Nivelul ridicat de stres.
Simptomatologie
În cazul pacienților cu diabet zaharat de tip 1, simptomele se manifestă destul de brusc.
Corpul poate da următoarele semnale de alarma:
 pierderea bruscă și masivă în greutate, fără să fi schimbat obiceiurile alimentare;

nemaiavând insulină, corpul începe să își ia energia din mușchi, grăsimi și propriile
resurse;
 setea intensă: este provocată de necesitatea corpului de a elimina excesul de zahar
și glucide din organism;
 urinatul des: este un simptom dat de nevoia organismului de a spăla și de a elimina
excesul de glucide;
 oboseala acută: în lipsa insulinei, corpul nu mai metabolizează alimentele și nu le
mai poate transforma în energie;
 vederea încețoșată;
 irascibilitatea, lipsa puterii de concentrare: glucoza este printre principalele surse de
hrană ale creierului; în lipsa de insulină, celulele nu mai pot transporta glucoza din sânge
către creier;
 vărsături: adesea, sunt cauzate de excesul de zahăr din sânge.
Diabet zaharat tip II se manifestă prin rezistența corpului la insulină, plus deficiențe la
nivelul pancreasului. În cazul persoanelor cu diabet de tip 2, pancreasul poate produce insulină,
însă celulele nu știu să o folosească eficient, prin urmare, glucoza se acumulează în sânge.
Atunci când aceste celule dezvoltă rezistență la insulină, pancreasul compensează deficitul,
eliberând și mai multă insulină, încercând să mențină un nivel normal al zahărului din sânge.
Spre deosebire de diabetul de tip 1, care nu se poate vindeca, în cazul diabetului de tip 2,
rezistența la insulină poate fi îmbunătățită prin schimbarea stilului de viață, mai ales când este
depistat din timp. Este cea mai frecventă formă de diabet, fiind adesea asociată cu obezitatea.
Pacienții nu sunt dependenți de tratamentul cu insulină, însă au nevoie să își corecteze nivelul
glicemiei din organism printr-o alimentație corespunzătoare, sport și tratamentul recomandat de
medic, dacă este necesar.
12
Dacă, în situația diabetului zaharat de tip 1, nu sunt cunoscute cauzele clare, totul fiind doar la
nivel de ipoteză, în cazul diabetului zaharat de tip 2, o parte dintre cauze sunt deja cunoscute. Prima și
cea mai importantă cauză este considerată rezistența la insulină, definită ca fiind un fenomen în care
organismul produce insulină, însă celulele nu știu să o folosească așa cum ar trebui. De regulă, apariția
acestei rezistențe poate fi influentață de:
 obezitate: în cazul persoanelor care suferă de obezitate în corp, în special în zona

abdominală, există o cantitate mare de celule grase, care împiedică metabolizarea corectă a
insulinei produse de pancreas; practic, insulina rămâne „prinsă” în celulele de grăsime;
 istoricul familial: s-a observat că, dacă un membru al familiei rudă de gradul 1, are
diabet zaharat de tip 2, există șanse ca boala să fie transmisă la următoarea generație;
 macrosomia: este întâlnită în cazul copiilor cu greutatea la naștere de peste 4
kilograme; femeile care au dat naștere unor feți macrosomi sunt predispuse în a dezvolta
diabetul de tip 2 în decursul vieții lor;
 tratamente alopate pe termen lung: unele medicamente, cum ar fi glucocorticoizii,
pot reduce răspunsul organismului la insulină.
Simptomatologie
În cazul pacienților cu diabet de tip 2, simptomele pot fi mai vagi și ele apar în timp:
 senzația de sete;
 polifagie: poftă crescută de mâncare;
 poliurie: nevoia de urinare frecventă;
 infecții repetate la nivelul pielii, gurii;
 infectii urinare frecvente;
 tulburări de vedere;
 răni care se vindecă greu;
 amorțeala mâinilor și picioarelor.
Diabetul gestațional este o afecțiune metabolică tranzitorie, un subtip al diabetului,
instalat în timpul sarcinii și, de cele mai multe ori, cu rezoluție completă după momentul
nașterii. În diabet, inclusiv în cel gestațional, corpul nu produce o cantitate adecvată de
insulina în comparație cu nivelul de glucoză din sânge, astfel încât glicemia crește
considerabil sau, mai frecvent, celulele organismului devin insulinorezistente, fiind
insensibile la acțiunea insulinei pancreatice.
În timpul sarcinii, hormonii secretați de placentă îngreunează sau chiar blochează
acțiunea insulinei la nivelul organismului mamei. Această stare patologică se numește
insulinorezistență și determină folosirea necorespunzătoare a insulinei pentru a contracara
nivelul crescut de glucoză în sânge. Pentru multe femei gravide, creșterea semnificativă a
13
glicemiei nu este o problemă serioasă, deoarece pancreasul lor compensează prin a secreta
și mai multă insulină. În alte cazuri, însă, acest lucru nu este posibil.
Fără un nivel adecvat de insulină raportat la nevoile organismului, glucoza nu poate

părăsi sângele circulant pentru a fi transformată de către celule în energie și, astfel,
toleranța la glucoză în sarcină scade. Prin urmare, glucoza în exces se acumulează în sânge
pânî atinge niveluri mari, stare numită hiperglicemie. Rezultatul acestor procese este
denumit diabet gestațional.
Motivul pentru care unele femei suferă de diabet gestațional, în timp ce altele nu, nu a
putut fi elucidat încă. Totuși, se consideră că există anumiți factori de risc care contribuie
la creșterea probabilității apariției diabetului în sarcină. Astfel, este mult mai probabil ca o
femeie gravidă să sufere de diabet gestațional dacă:
 este supraponderală sau chiar obeză: indicele de masă corporală are o valoare peste
30 kg/m2;
 a existat cel puțin o naștere anterioară a unui copil cu greutate de peste 4,5 kg;
 a fost prezent diabetul gestational în cel puțin o sarcină anterioară;

 din antecedentele personale patologice reiese sindromul ovarelor polichistice;
 din antecedentele heredocolaterale (familiale) reiese prezența diabetului la cel puțin

o rudă de grad I.
Simptomatologie
Deși frecvent, diabetul gestațional nu se manifestă și este depistat doar prin
intermediul testelor diagnostice. Tabloul clinic ar putea fi alcătuit din următoarele semne și
simptome:
 oboseală;
 senzația de gură uscată;
 polidipsie - specifică diabetului;
 poliurie- specifică diabetului;
 infecții recurente: candidoza orală;
 tulburări de vedere: vederea încețoșată.
Multe dintre aceste simptome sunt oarecum normale în timpul sarcinii și femeia nu le
dă importanță până la diagnosticarea diabetului gestațional. Rezultă de aici necesitatea
absolută de testare pentru diabet de sarcină în săptămânile 24-28.
Complicații
14
Multe femei cu diabet gestațional vor naște copii sănătoși, datorită faptului că această
afecțiune poate fi identificată la timp și tratată corespunzător. Totuși, dacă diabetul
gestațional nu este diagnosticat și tratat timpuriu, acesta va duce la afectarea fătului și
apariția complicațiilor în cursul sarcinii, în timpul nașterii și ulterior.
Nivelul crescut de glucoză pe care îl primește fătul prin intermediul placentei va

stimula secreția de insulină. Primind o cantitate de energie mai mare decât este necesar,
fătul va depune surplusul energetic sub formă de grăsime și se va îngrășa, ajungând să fie
la naștere mai mare și mai greu decât este normal (fat macrosom). De asemenea, un diabet
necontrolat poate determina creșterea cantității de lichid amniotic, o condiție denumită
polihidramnios.
Dat fiind faptul că în sarcină secreția de insulină este crescută, iar după naștere aportul
de glucoza este unul mic, poate apărea o scădere sub normal a glicemiei (hipoglicemie).
Nivelul de glicemie va trebui să fie monitorizat o perioadă de timp în secția de terapie
intensivă neonatală.
În plus, copiii care se nasc înainte de săptămâna 37 de sarcină vor avea nevoie de
îngrijire specială. De asemenea, s-a demonstrat că bebelușii ale căror mame au avut diabet
gestațional au risc crescut pentru a deveni obezi și a dezvolta diabet de tip II la vârstă
adultă. Alăptarea la sân și o alimentație sănătoasă mai târziu în viață, precum și un
program de exerciții regulate îi vor proteja pe cei mici împotriva apariției acestor afecțiuni.
Diagnostic
Sunt trei momente cheie pentru diagnosticarea diabetului zaharat. Concret,
diagnosticul se realizează prin analize la sânge, dozarea concentrației de glucoză sau a
glicemiei din sângele venos.
Iată ce analize se fac:
 glicemia –a jeun – pe nemancate: dimineata >126 mg/dl; analiza se face când
persoana este nemâncată, dimineața, la primele ore;
 glicemia în orice moment al zilei >200 mg/dl;
 TTGO (testul de toleranță la glucoza pe cale orală): testul de tolerață la glucoză se
realizează astfel: se măsoară la început glicemia a jeun după o perioadă de repaus
alimentar de minimum 8 ore, apoi pacientul bea o soluție ce conține 75 grame de
glucoză dizolvată în apă, iar după o oră, respectiv la două ore de la momentul
înghițirii glucozei se măsoară din nou glicemia; diagnosticul de diabet este pus la un
nivel al glicemiei la 2 ore ≥ 200 mg/dl;
 hemoglobina A1C numită hemoglobina glicolizate (sau hemoglobina glicată) este o
analiză medicală care reflectă media glicemiei în ultimele 3 luni; este o analiză cu o
puternică valoare predictivă în ceea ce privește complicațiile diabetului zaharat.
Glicemiile din luna premergătoare măsurării hemoglobinei glicolizate contribuie cu
50% la valoarea acesteia, în timp ce controlul din urmă cu 3 luni contribuie doar cu
10% din acea valoare. De asemenea, are un rol foarte important în ceea ce privește
riscul complicațiilor diabetului: cetoacidoza, nefropatia, retinopatia.
15
Tratament
Tratament diabet zahart tip I
Absolut toți pacienții diagnosticați cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să ia insulină
pentru a trăi. Explicația este aceea că în cazul lor leziunile pancreasului sunt permanente.
Există diferite tipuri de insulină disponibile pentru diferite momente ale bolii. Tratamentul
este prescris numai de medicul diabetolog.
Insulina este injectată sub piele. Medicul va arata cum se injectezi insulina. Astăzi
există și posibilitatea de a monitoriza continuu glucoza din sânge.
Tratament diabet zaharat tip II
Tratamentul este alcătuit din 3 părți principale: dieta, exerciții fizice și tratament
medicamentos. Dieta va fi stabilită de medicul nutriționist sau de diabetolog și va fi
individualizată pe pacient.
Sportul nu trebuie să lipsească, indiferent dacă pacientul merge la sală sau doar se
plimbă, sau merge pe jos măcar 30-60 de minute pe zi. Evident, medicul va prescrie și
antidiabetice orale cu rolul de a ajuta organismul să utilizeze mai eficient insulina. De
asemenea, este posibil ca pacientul să primească și tratament pentru scăderea nivelului de
colesterol din sânge, dar și pentru tensiunea arterială. Esențial este controlul zahărului din
sânge.
Tratament diabet gestațional
Cel mai important aspect al tratamentului este controlul nivelului de glucoză din
sânge. Toate femeile diagnosticate cu diabet gestațional trebuie sî iși monitorizeze glicemia
pe nemancate și glicemia la două ore după masă, preferabil folosind un aparat de testare a
glicemiei din deget. În plus, medicul specialist diabetolog va oferi sfaturi despre cum se
poate combina o alimentație sănătoasă cu un program de exerciții. Dacă era prezentă
obezitatea înainte de sarcină, medicul va recomanda reducerea numărului de calorii și
efectuarea a cel puțin 30 de minute de activitate fizică moderată pe zi.
Dacă dieta și exercițiile nu sunt suficiente pentru a controla glicemia, va fi nevoie de

un tratament adaptat nevoilor organismului sau, în anumite cazuri, de injecții cu insulină.
Dozele vor fi calculate în funcție de fiecare persoană în parte, pentru a nu obține un efect
de glicemie mică în sarcină.
În plus, este posibil ca medicul să recomande efectuarea unor ecografii suplimentare,

respectiv la fiecare 4 săptămâni între săptămânile 28-36 de sarcină, pentru a verifica
dezvoltarea copilul și cât de mult lichid amniotic există. De asemenea, acesta va oferi
sfaturi despre monitorizarea regulată a mișcărilor copilului.
Dacă după naștere glicemia revine la normal, trebuie știut faptul că mama are un risc
foarte mare de a dezvolta diabet gestațional la o sarcină ulterioară sau chiar diabet în afara
16
sarcinii. Ca urmare, toate femeile diagnosticate cu diabet gestațional trebuie să efectueze
un test de toleranță la glucoză orală cu 75 g glucoză la 6-12 săptămâni după naștere, pentru
a stabili gradul de alterare a metabolismului glucidic. În plus, descoperirea unui diabet
gestațional care dispare după naștere se asociază cu un risc crescut de apariție a diabetului
de tip II de-a lungul vieții. Din acest motiv se recomandă ca femeile care au avut diabet în
timpul sarcinii să fie testate cel puțin o dată la fiecare 3 ani.
Capitolul III – Îngrijirea pacienților cu diabet zaharat
Cazul I
Nume: R
Prenume: R
Data nașterii: 05.09.1950
Domiciliu: Târgu Neamț
Cetățenie: română
Sex: M
Grup sanguin: AB IV
Alergii: nu prezintă
Data internării: 07.03.2022
Data externării: 15.03.2022
Nr. zile spitalizare: 7
Nivel de instruire: nespecificat
17
Diagnostic: diabet zaharat tip I, BPOC
Motivele internării: vărsături, poliurie, durere în piept, scădere în greutate, tuse productivă,
iritabilitate, anxietate, oboseală
AHC: fără semnificație clinică
APF, APP: hipertensiune arterială
Condiții de viață și muncă: bune
Comportamente: nefumător
Medicamentație la domociliu: nu prezintă
Istoricul bolii: Domnul RR în vârstă de 40 de ani s-a prezentat la medicul de familie cu

dureri în piept, vărsături și tuse productivă. În urma examenului făcut, medicul observă și o
scădere în greutate semnificativă, dar pune pe seama lipsei poftei de mâncare și îi prescrie
o rețetă după care îl trimite acasă. În seara de 07.03. simptomele se agravează, motiv
pentru care domnul sună la UPU și este transportat la spital. Din anamneză reiese că
pacientul prezintă și o poliurie care durează de 7 zile, ceea ce a dus la iritabilitate și
anxietate însoțite de oboseală. În urma analizelor de laborator și a investigațiilor efectuate,
medicul fixează diagnosticul de diabet zaharat tip I însoțit de BPOC și internarea
pacientului.
Explorări efectuate: Leucocite – 9,79 U/L
Trombocite – 120 U/L
Hemoglobină – 11 g/dl
Hematocrit – 30,5 %
Eritrocite – 3,59 U/L
Volum eritrocitar mediu – 88,3 fl
Hemoglobină eritrocitară medie – 27,2 pg
Volum mediu al trombocitelor – 10,7 fl !
Plachetocrit – 0,123 % !
Cavitatea protrombinică – 50,3 % !
Glicemie – 130 mg/dl !

18
Tratament instituit: Spironolactonă – 2tb/zi
Miofilin - ½ zi
HHC – 4f
Algocalmin – 1f
Silimarină – 1tbx3/zi
Aspatofort – 2fx2/zi
Siofor – 1 tb/zi
Bromhexim – 3tb/zi
Metoclopramid – 1tb/zi la nevoie
Probleme Obiective
-risc de complicații; - pacientul să nu prezinte durere;
- pacientul să fie echilibrat psihic;
- pacientul să nu prezinte tuse;
- pacientul să nu prezinte complicații;
-eliminări inadecvate; - pacientul să nu prezinte vărsături;
- pacientul să fie echilibrat hidroelec-
trolitic;
- pacientul să prezinte eliminări adecvate;
- pacientul să nu prezinte deshidratare;
-alimentație inadecvată; - pacientul să fie echilibrat psihic;
- pacientul să prezinte o alimentație ad-
ecvată;
- pacientul să prezinte o greutate corespun-
-ore insuficiente de sonn; zătoare vârstei;
- pacientul să prezinte ore suficiente de
somn;
-comunicare ineficientă la nivel afectiv; - pacientul să fie echilibrat psihic;
- pacientul să comunice eficient la nivel
-cunoștințe insuficiente despre boală. afectiv;
- pacientul să acumuleze cunoștințe
sufieciente despre boală.
După depistarea problemelor de dependență i s-au stabilit următoarele nevoi afectate:
1. Nevoia de a evita pericolele;
2. Nevoia de a elimina;
3. Nevoia de a se alimenta și hidrata;
19
4. Nevoia de a dormi și a se odihni;
5. Nevoia de a comunica;
6. Nevoia de a învăța.
1.Nevoia de a evita pericolele
P1: risc de complicații
E1 procesul inflamator
S1: durere în zona pieptului
Obiective:
- pacientul să nu prezinte durere;
- pacientul să fie echilibrat psihic.
Intervenții autonome:
- am monitorizat funcțiile vitale și vegetative;
- am aerisit camera și am umidificat aerul;
- am asezat pacientul într-o poziție antalgică;
- am învățat pacientul să își schimbe poziția în pat pentru a evita riscul de complicații la
nivelul plămânilor;
- am comunicat cu pacientul și l-am liniștit;
- am supravegheat pacientul și am notat modificările în foaia de observație.
Intervenții delegate:
- am administrat tratamentul prescris de medic;
- am pregătit pacientul fizic și psihic pentru investigații.
Evaluare: După o zi de la administrarea tratamentului, durerea s-a ameliorat.

20
E2: procesul inflamator
S2: tuse productivă
Obiective:
- pacientul să nu prezinte tuse;
- pacientul să nu prezinte infecții nozocomiale.
- am asigurat repaosul la pat;
- am asigurat o temperatură ideală în cameră;
- am observat și notat caracteristicile tusei;
- am educat pacientul să folosească batista personală pentru a expectora;
- am educat pacientul să nu arunce corpuri străine în scuipătoare;
- am învățat pacientul să îmi comunice orice modificare;
- am supravegheat pacientul continuu.
- am recoltata spută pentru analize de laborator;
- am pregătit pacientul pentru investigații;
- am administrat tratamentul prescris de medic.
Evaluare: După 3 zile de la administrarea tratamentului, tusea a încetat.
2.Nevoia de a elimina
P1: eliminări inadecvate
E1: diabet zaharat
S1: poliurie
Obiective:
21
- pacientul să prezinte eliminări adecvate;
- pacientul sa nu prezinte deshidratare.
- am oferit pacientului un bazinet atunci când nu s-a putut deplasa până la baie;
- am facut bilanțul indigesto-excreto;
- am educat pacientul să consume lichide în cantități mici atunci când simte nevoia;
- am notat aspectul urinei în foaie de observație;
- am monitorizat pacientul continuu.
- am pregătit pacientul fizic și psihic pentru investigații;
- am adiministrat tratamentul prescris de medic.
Evaluare: După 4 zile de la administrarea tratamentului, pacientul a prezentat urină în

cantitate normală.
S2: vărsături, anxietate
Obiective:
- pacientul să nu prezinte vărsături;
- pacientul să fie echilibrată hidroelectrolitic;
- pacientul să nu prezinte deshidratare;
- pacientul să fie echilibrată psihic.
- am aerisit salonul și am umidificat aerul;
- am captat vărsăturile ținând cu o mână tăvița renală și cu cealaltă capul pacientului;

22
- am oferit un pahar cu apă pentru a-și clăti gura;
- am oferit un șervețel pentru a-și șterge gura;
- am poziționat pacientul cu capul spre fereastră pentru a inspira aer curat;
- am așezat pacientul într-o poziție semișezândă pentru a combate starea de rău;
- am învățat pacientul să evite poziția de decubit dorsal pentru a evita aspirația vărsăturilor
pe căile aeriene;
- am observat aspectul vărsăturilor și le-am notat în foaia de observație;
- am făcut bilanțul indigesto-excreto;
- am reechilibrat pacientul hidroelectrolitic;
- am administrat lichide reci în cantități mici.
- am hidratat pacientul parenteral.
Evaluare: După 20 minute de la administrarea tratamentului și efectuarea intervențiilor,

pacientul nu a mai prezentat vărsături.
3.Nevoia de a se alimenta și hidrata
P: alimentație inadecvată
E: durere
S: scădere în greutate
Obiective:
- pacientul să prezinte o alimentație adecvată;
- pacientul să prezinte o greutate corespunzătoare vârstei.
- am cântărit pacientul în fiecare zi;
- am poziționat pacientul cu capul spre fereastră pentru a inspira aer curat;
- am așezat pacientul într-o poziție semișezândă pentru a combate durerea;

23
- am reechilibrat pacientul hidroelectrolitic;
- am administrat alimente în cantități mici;
- am fixat cu pacientul un program pentru mese și un regim alimentar;
- am încercat să îi ofer pacientului alimente care să nu îi provoace durere.
- am administrat pacientului analgezice;
- am hidratat pacientul oral și parenteral.
Evaluare: După 1 zi de la administrarea tratamentului și efectuarea intervențiilor, pacientul

a prezentat o greutate corespunzătoare.
4.Nevoia de a dormi și a se odihni
P: ore insuficiente de somn
E: durere
S: insomnii, anxietate
Obiective:
- pacientul să prezinte ore suficiente de somn;
- am asigurat liniștea pe durata somnului și am înlăturat stimulii luminoși;
- am favorizat discuțiile cu colegii de cameră înainte de somn;
- am oferit un ceai cald înainte de culcare;
- am sfătuit pacientul să facă o baie călduță înainte de culcare;
- am servit masa pacientului cu 4 ore înainte de culcare;
- am sfătuit pacientul să facă o scurtă plimbare înainte de somn;
- am asigurat comfortul prin schimbarea lenjeriei de pat și de corp;
- am învățat pacientul poziții antalgice;
24
- am educat pacientul să îmi comunice orice modificare;
- am supravegheat pacientul pe durata somnului.
Evaluare: După 1 zi de administrare a tratamentului și efectuare a îngrijirilor, pacientul a

prezentat ore suficiente de somn.
5.Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficientă la nivel afectiv
E: mediul spitalicesc
S: anxietate și retragere în sine
Obiective:
- pacientul să comunice eficient la nivel afectiv;
- am discutat cu pacientul și l-am liniștit;
- am explicat pacientului că nu are de ce să fie anxios;
- am explicat pacientului că sunt alături de el și că poate să îmi comunice orice modificare;
- am luat legătura cu aparținătorii și am favorizat vizitele în timpul programului;
- am explicat pacientului scopul și natura investigațiilor;
- am asigurat un mediu de securitate și liniște;
- am acomodat pacientul cu mediul spitalicesc;
- am încurajat pacientul să comunice cu cei din jurul său.
- am pregătit pacientul fizic și psihic pentru investigații și intervenția chirurgicală;
- am recoltat produse biologice pentru analize de laborator.
25
Evaluare: În urma discuțiilor purtate cu pacientul, aceasta a înțeles că nu are de de ce să îi
fie teamă și a început să comunice cu cei din jurul său.
6.Nevoia de a învăța
P: cunoștințe insuficiente despre boală
E: lipsa informațiilor
S: stres, anxietate
Obiective:
- pacientul să nu prezinte complicații;
- pacientul să acumuleze cunoștințe despre boală.
- i-am explicat pacientului treptele de evoluție a bolii;
- i-am explicat necesitatea intervenției chirurgicale;
- am educat pacientul: - să respecte regimul alimentar;
- să respecte și să urmeze tratamentul indicat de medic;
- să revină la controlul periodic;
- să evite frigul și umezeala;
- să evite aglomerațiile;
- să respecte măsurile de igienă corporală;
- să evite consumul de alimente reci.
Evaluare: În urma discuțiilor avute cu pacientul, acesta și-a însușit cunoștințe despre
afecțiune și conștientizează factorii care dăunează sănătății.
Evaluare finală
Domnul RR în vârstă de 40 ani a ajuns la UPU pe data de 07.03. cu următoarele

simptome: vărsături, poliurie, durere în piept, scădere în greutate, tuse productivă,
iritabilitate, anxietate, oboseală
În urma analizelor efectuate și a investigațiilor paraclinice, s-a fixat diagnosticul de

diabet zaharat tip I și BPOC. În timpul spitalizării s-au acordat îngrijiri de nursing privind
nevoile dependente și îngrijiri delegate privind tratamentul medicamentos efectuat.
O serie dintre manifestările de dependență s-au remis, dar pacientul a mai rămas
dependent de următoarele nevoi, de a comunica și de a învăța, motiv pentru care se
externează pe data de 15.03.
26
La externare i s-au făcut următoarele recomandări:
- să respecte regimul alimentar;
- să evite consumul de alimente reci.
Cazul II
Nume: C
Prenume: C
Sex: F
Grup sanguin: O I
27
Diagnostic: diabet zaharat tip II, hipertensiune arterială
Motivele internării: polifagie, poliurie, mâini și picioare amorțite, epistaxis, dispnee,

oboseală, iritabilitate, anxietate
APF, APP: hipertensiune arterială
Comportamente: nefumător
Medicamentație la domociliu: Amlodipină, Noliterax
Istoricul bolii: Doamna CC este cunoscută la medicul de familie ca suferind de

hipertensiune arterială. În dimineața de 14.02. a sunat la medic acuzând mâini și picioare
amorțite și dispnee, însoțite de epistaxis, motiv pentru care doamna este sfătuită să sune la
urgențe. Ajunsă pe secția de urgențe, doamnei I s-au acordat îngrijiri pentru oprirea
epistaxului. Din anamneză reiese ca pe lângă simotomele enumerate, doamna a acuzat că
merge foarte des la baie dar și consumă foarte multe alimente la perioade scurte de timp. În
urma analizelor de laborator și a investigațiilor paraclinice efectuate, medicul a stabilit
diagnosticul de diabet zaharat tip II și internarea acesteia.
Tratament instituit: Spironolactonă – 2tb/zi

28
Algocalmin – 1f
Silimarină – 1tbx3/zi
Aspatofort – 2fx2/zi
Arnetin – 2fx2/zi
Bromhexim – 3tb/zi
Insulină – 1 injecție/zi
Probleme Obiective
-respirație inadecvată; - pacienta să prezinte o respirație adecvată;
- pacienta să fie echilibrată psihic;
-risc de complicații; - pacienta să nu prezinte epistaxis;
- pacienta să prezinte o stare de bine;
- pacienta să nu prezinte complicații;
-eliminări inadecvate; - pacienta să prezinte eliminări adecvate;
- pacienta să fie echilibrată hidroelec-
-alimentație inadecvată; trolitic;
- pacienta să prezinte o alimentație ad-
ecvată;
- pacienta să prezinte o greutate corespun-
zătoare vârstei;
-ore insuficiente de somn; - pacienta să prezinte ora suficinete de
somn;
-comunicare ineficinetă la nivel afectiv; - pacienta să prezinte comunicare eficientă;
-cunoștințe insuficinte despre boală. -pacienta să prezinte cunoștințe suficiente

despre boală.
După depistarea problemelor de dependență, i s-au stabilit următoarele nevoi afectate:
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație;
4. Nevoia de a se alimenta;
29
1.Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
P: respirație inadecvată
E: proces inflamator
S: dispnee
Obiective:
- pacienta să prezinte o respirație normală;
- pacienta să prezinte căi respiratorii permeabile;
- pacienta să nu prezinte tuse.
- am așezat pacienta într-o poziție adecvată respirației;
- am curățat căile respiratorii;
- am învățat pacienta să execute exerciții respiratorii;
- am asigurat repasul la pat;
- am asigurat temperatura ideală în camera;
- am asigurat pacientei o stare de bine prin schimbarea permanentă a lenjeriei de pat;
- am discutat cu pacienta și am liniștit-o;
- am supravegheat pacienta continuu.
- am efectuat oxigenoterapie;
- am pregătit pacientul fizic și psihic pentru investigații.
Evaluare: După o zi de la administrarea tratamentului, dispneea s-a ameliorat.
2.Nevoia de evita pericolele
30
E1: tensiune
S1: epistaxis
Obiective:
- pacienta să nu prezinte epistaxis;
- pacienta să prezinte o stare de bine.
- am calmat pacienta și am învățat-o să respire pe gură;
- am așezat pacienta într-o poziție vertical și puțin aplecată în față;
- am sfătuit pacienta să țină apăsat pe nară 5 minute, după care să repete procedura;
- am educat pacienta să nu facă efort și să nu sufle nasul pentru a nu declanșa din nou epi-
staxisul;
- am educat pacienta să îmi comunice orice modificare;
- am aplicat comprese pe cap pentru combaterea durerii;
- am asigurat liniștea în salon;
- am comunicat cu pacienta și am liniștit-o;
- am asigurat un mediu de securitate și liniște.
- am administrat tratamentul instituit de medic;
- am pregătit pacienta pentru investigații.
Evaluare: După 30 minute de la administrarea tratamentulu și efectuarea procedurilor,

epistaxisul și durerile de cap au încetat.
E2: tensiunea arterială
S2: mâini și picioare amorțite

31
Obiective:
- pacienta să prezinte o stare de bine.
- am asigurat comfortul pacientei prin schimbarea lenjeriei de pat și de corp;
- am ajutat pacienta să efectueze exerciții pasive în pat;
- am sfătuit pacienta să nu se deplaseze pe distanțe foarte mari;
- am însoțit pacienta când s-a deplasat pentru a evita accidentele;
- am servit masa pacientei la pat pentru a evita deplasarea la sala de mese.
- am pregătit pacienta fizic și psihic pentru investigații;
- am recoltat probe biologice pentru analize de laborator.
Evaluare: În urma administrării tratamentului și efectuării tehnicilor, pacienta prezintă

stare de bineși nu prezintă complicații și infecții nozocomiale.
P: eliminări inadecvate
E: diabet zaharat
S: poliurie
Obiective:
- pacienta să prezinte eliminări adecvate;
- pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic.
32
- am oferit pacientei un bazinet atunci când nu s-a putut deplasa până la baie;
- am educat pacienta să consume lichide în cantități mici atunci când simte nevoia;
- am monitorizat pacienta continuu.
Evaluare: După 4 zile de la administrarea tratamentului, pacienta a prezentat urină în

cantitate normală.
4.Nevoia de a se alimenta
P: alimentație inadecvată
E: diabet zaharat
S: polifagie
Obiective:
- pacienta să prezinte o greutate corespunzătoare vârstei;
- pacienta să fie echilibrată psihic.
33
- am stabilit cu pacienta un program de alimentație;
- am educat pacienta șă mănânce des dar în cantități mici;
- am stabilit cu pacienta alimentele care le poate consuma;
- am cântărit pacienta zilnic și am notat în foaia de observație;
- am monitorizat pacienta și am notat modificările în foaia de observație;
- am discutat cu pacienta și am liniștit-o.
- am pregătit pacienta fizic și psihic pentru intervenții.
Evaluare: După 3 zile de respectare a regimului, pacienta a prezentat o schimbare în

alimentație.
5.Nevoia de a dormi si a se odihni
E: dispnee
S: oboseală, anxietate
Obiective:
- pacienta să prezinte ore suficiente de somn;
34
- am sfătuit pacienta să facă o baie călduță înainte de culcare;
- am servit masa pacientei cu 4 ore înainte de culcare;
- am sfătuit pacienta să facă o scurtă plimbare înainte de somn;
- am așezat pacienta într-o poziție benefică respirației;
- am supravegheat pacienta pe durata somnului.
Evaluare: După 3 zile de administrare a tratamentului și efectuare a îngrijirilor, pacienta a

Obiective:
- pacienta să comunice eficient la nivel afectiv;
35
- am explicat pacientei că nu are de ce să fie anxioasă;
- am explicat pacientei că sunt alături de ea și că poate să îmi comunice orice modificare;
- am explicat pacientei scopul și natura investigațiilor;
- am acomodat pacienta cu mediul spitalicesc;
- am încurajat pacienta să comunice cu cei din jurul său.
Evaluare: În urma discuțiilor purtate cu pacienta, aceasta a înțeles că nu are de de ce să îi

fie teamă și a început să comunice cu cei din jurul său.
S: stres, anxietate
Obiective:
- pacienta să acumuleze cunoștințe despre boală.
- i-am explicat pacientei treptele de evoluție a bolii;
- am educat pacienta:- să respecte regimul alimentar;
36
- să evite consumul de alimente reci;
- să renunțe la fumat.
Evaluare: În urma discuțiilor avute cu pacienta, aceasta și-a însușit cunoștințe despre
Evaluare finală
Doamna CC în vârstă de 35 ani s-a internat pe data de 14.02. cu următoarele

simptome: polifagie, poliurie, mâini și picioare amorțite, epistaxis, dispnee, oboseală, irit-
abilitate, anxietate.

diabet zaharat tip II și hipertensiune arterială. În timpul spitalizării s-au acordat îngrijiri de
nursing privind nevoile dependente și îngrijiri delegate privind tratamentul medicamentos
efectuat.
O serie dintre manifestările de dependență s-au remis, dar pacienta a mai rămas
dependentă de următoarele nevoi, de a comunica și de a învăța, motiv pentru care se
37
Cazul III
Nume: A
Prenume: N
Sex: F
Grup sanguin: A II
38
Diagnostic: diabet gestațional
Motivele internării: oboseală, poliurie, polidipsie, greață și vărsături abundente, polifagie,

iritabilitate, anxietate
APF, APP: fără semnificație clinică
Comportamente: nefumătoare
Medicamentație la domociliu: nu prezintă
Istoricul bolii: Doamna AN în vârstă de 40 ani însărcinată în 4 luni se prezintă la medicul

de familie cu greață și vărsături abundente și poliurie. Știind că este însărcintă, medicul îi
prescrie un tratament și o trimite acasă, dar cu mențiunea să se prezinte la spital dacă
stările nu încetează. În data de 21.03. se prezintă la UPU cu aceleași simptome, doar că mai
accentuate și în plus și polidipsie. Din anamneză reiese că pacienta prezintă și un apetit mai
crescut decât de obicei, motiv pentru care i se recoltează sânge pentru analize. În urma an-
alizelor de laborator și a explorărilor efectuate, medicul stabilește diagnosticul de diabet
gestațional și internarea pacientei.
39
Volum mediu al trombocitelor – 10,7 fl !
Plachetocrit – 0,123 % !
Probleme Obiective
-eliminări inadecvate; - pacienta să nu prezinte vărsături;
trolitic;
- pacienta să nu prezinte deshidratare;
-alimentație inadecvată; - pacienta să prezinte eliminări adecvate;
trolitic;
- pacienta să nu fie deshidratată;
- pacienta să prezinte stare de bine;
- pacienta să prezinte o alimentație ad-
-ore insuficiente de somn; ecvată;
- pacienta să prezinte ore suficinete de
somn;
-comunicare ineficientă la nivel afectiv; - pacienta să prezinte o stare de bine;
- pacienta să comunice eficiet la nivel
-cunoștințe insuficiente despre boală. afectiv;
- pacienta să acumuleze cunoștințe
suficiente despre boală.
După depistarea problemelor de dependență i s-au stabilit următoarele nevoi afectate:
2.Nevoia de a se alimenta și hidrata;
3.Nevoia de a dormi și a se odihni;
4.Nevoia de a comunica;
5.Nevoia de a învăța.
40
E1: diabet zaharat
S1: poliurie
Obiective:
- pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic.
- am oferit pacientei un bazinet atunci când nu s-a putut deplasa până la baie;
- am educat pacienta să consume lichide în cantități mici atunci când simte nevoia;
- am monitorizat pacienta continuu.
Evaluare: După 4 zile de la administrarea tratamentului, pacienta a prezentat urină în

cantitate normală.
P2: risc de deshidratare
S2: greață, vărsături, anxietate
Obiective:
- pacienta să prezinte eliminări adecvate;;
- pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic;
- pacienta să fie echilibrat psihic.
41
- am captat vărsăturile ținând cu o mână tăvița renală și cu cealaltă capul pacientei;
- am oferit un pahar cu apă pentru a-și clăti gura;
- am oferit un șervețel pentru a-și șterge gura;
- am poziționat pacienta cu capul spre fereastră pentru a inspira aer curat;
- am așezat pacienta într-o poziție semișezândă pentru a combate starea de rău;
- am învățat pacienta să evite poziția de decubit dorsal pentru a evita aspirația vărsăturilor
pe căile aeriene;
- am observat aspectul vărsăturilor și le-am notat în foaia de observație;
- am reechilibrat pacienta hidroelectrolitic;
- am administrat lichide reci în cantități mici.
- am hidratat pacienta parenteral.
Evaluare: După 20 minute de la administrarea tratamentului și efectuarea intervențiilor,

vărsăturile s-au ameliorat.
2.Nevoia de a se alimenta și hidrata
P1: alimentație inadecvată
E1: diabet zaharat
S1: polifagie
Obiective:
- pacienta să prezinte o greutate corespunzătoare vârstei;
42
- am stabilit cu pacienta un program de alimentație;
- am educat pacienta șă mănânce des dar în cantități mici;
- am stabilit cu pacienta alimentele care le poate consuma;
- am cântărit pacienta zilnic și am notat în foaia de observație;
- am discutat cu pacienta și am liniștit-o.
- am pregătit pacienta fizic și psihic pentru intervenții.
Evaluare: După 3 zile de respectare a regimului, pacienta a prezentat o schimbare în

alimentație.
P2: alimentație inadecvată
E2: diabet zaharat
S2: polidipsie
Obiective:
- pacienta să prezinte o hidratare corespunzatoare;
- pacienta să fieechilibrată hidroelectrolitic;
- pacienta să fie echilivrată psihic.
43
- am învățat pacienta să consume 2l de lichide pe zi;
- am educat pacienta să consume lichide doar când simte neapărat nevoia;
- am pregătit pacienta fizic și psihic pentru invetigații;
Evaluare: După 2 zile de la efectuarea tehnicilor, pacienta a prezentat o hidratare

corespunzătoare.
3.Nevoia de a dormi și a se odihni
E: dispnee
S: oboseală, anxietate, iritabilitate
Obiective:
- pacienta să prezinte ore suficiente de somn;
- am sfătuit pacienta să facă o baie călduță înainte de culcare;
- am servit masa pacientei cu 4 ore înainte de culcare;
- am sfătuit pacienta să facă o scurtă plimbare înainte de somn;

44
- am așezat pacienta într-o poziție benefică sarcinii;
- am supravegheat pacienta pe durata somnului.
Evaluare: După 3 zile de administrare a tratamentului și efectuare a îngrijirilor, pacienta a

Obiective:
- pacienta să comunice eficient la nivel afectiv;
- am explicat pacientei că nu are de ce să fie anxioasă;
- am explicat pacientei că sunt alături de ea și că poate să îmi comunice orice modificare;
- am explicat pacientei scopul și natura investigațiilor;
45
- am acomodat pacienta cu mediul spitalicesc;
- am încurajat pacienta să comunice cu cei din jurul său.
Evaluare: În urma discuțiilor purtate cu pacienta, aceasta a înțeles că nu are de ce să îi fie

teamă și a început să comunice cu cei din jurul său.
S: stres, anxietate
Obiective:
- pacienta să acumuleze cunoștințe despre boală.
- i-am explicat pacientei treptele de evoluție a bolii;
- am educat pacienta:- să respecte regimul alimentar;
46
Evaluare: În urma discuțiilor avute cu pacienta, aceasta și-a însușit cunoștințe despre
Evaluare finală
Doamna AN în vârstă de 40 ani s-a internat pe data de 21.03. cu următoarele

simptome: oboseală, poliurie, polidipsie, greață și vărsături abundente, polifagie, ir-
itabilitate, anxietate.

diabet gestațional. În timpul spitalizării s-au acordat îngrijiri de nursing privind nevoile
dependente și îngrijiri delegate privind tratamentul medicamentos efectuat.
O serie dintre manifestările de dependență s-au remis, dar pacienta a mai rămas
dependentă de următoarele nevoi, de a comunica și de a învăța, motiv pentru care se
47
Concluzii
Îngrijirea pacienților prezentați în această licență am făcut-o conform modelului con-

ceptual al Virginiei Henderson, axându-mă pe nevoile dependente ale pacienților.
CAZ I: Pacientul RR în vârstă de 40 ani, cu diagnosticul medical de diabet zaharat tip I și

BPOC a prezentat vărsături, poliurie, durere în piept, scădere în greutate, tuse productivă,
iritabilitate, anxietate, oboseală; în urma îngrijirilor primite, manifestările de dependență
s-au remis, pacientul fiind externat după 8 zile de spitalizare.
CAZ II: Pacienta CC în vârstă de 35 ani, diagnosticată cu diabet zahart tip II și hipertensi-
une arterială, a prezentat polifagie, poliurie, mâini și picioare amorțite, epistaxis, dispnee,
oboseală, iritabilitate, anxietate; pacienta a colaborat cu personalul medical în efectuarea
îngrijirilor și evoluția a fost favorabilă, fiind externată după 7 zile de spitalizare.
CAZ III: Pacienta AN în vârstă de 40 ani, diagnosticată cu diabet gestațional a prezentat

oboseală, poliurie, polidipsie, greață și vărsături abundente, polifagie, iritabilitate,
anxietate; în urma îngrijirilor primite, manifestările de dependență s-au remis, pacientul
fiind externată după 7 zile.
Cele trei planuri de îngrijire au mai multe puncte comune: nevoia de a evita peri-
colele, nevoia de a elimina, nevoia de a se alimenta, nevoia de a-și păstra tegumentele cur-
ate și integre, nevoia de a dormi și a se odihni, nevoia de a comunica și nevoia de a învăța,
derivate din specificul afecțiunii și conduitei terapeutice, dar planurile sunt individualizate
deoarece am ținut cont de reacțiile specifice ale fiecărui pacient.
Îngrijirea bolnavilor conform principiilor de nursing conferă avantajul că pacientul

participă activ în derularea îngrijirilor, în acest mod se ameliorează rapid deficitul de
comunicare și este facilitată învățarea regimului igieno-dietetic și cred că devine mai re-
sponsabil față de propria sănătate.
Cei trei pacienți s-au implicat în luarea deciziilor și au înteles importanța autoîn-
grijirii, obținând rezultate bune în restabilirea sănătății.
Anexă
48
1. Nevoile fundamentale elaborate de Virginia Henderson:
2. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație;
3. Nevoia de a se alimenta și hidrata;
5. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură;
7. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca;
8. Nevoia de a-și menține temperatura în limite normale;
9. Nevoia de a-și păstra tegumentele curate și integre;
12. Nevoia de a-și practica religia;
13. Nevoia de a se realiza;
14. Nevoia de a se recrea;
Bibliografie
49
1. Corneliu Borundel: “Medicină internă pentru cadre medii”
Editura All, 2006 București
2. Carol Mozes: “Tehnica îngrijirii bolnavului”
Editura Medicală, 2009 București
3. A. Ianculescu, G. Mogoș: “Compendiu de anatomie și fiziologie”
Editura Științifica, 2000
4. Lucreția Titircă: “Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri

corespunzătoare nevoilor fundamentale”
Editura Viața Medicală Românească, 1997
5. D. Sarafoleanu, C. Th. Niculescu, Leila Torsan: “Anatomia și fiziolo-

gia omului”
Editura Pedagogica și Didactica, 1983
6. Lucreția Titircă: “Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de as-

istenți”
Editura Viața Medicală Românească, 1997
7. Lucreția Titircă: “Ghid de nursing”
Editura Viața Medicală Românească
50

Ingrijirea Pacientului Cu Diabet

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ingrijirea Pacientului Cu Diabet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “LAUREATUS”

Localitatea Târgu-Neamț, Județul Neamț

EXAMENUL DE CERTIFICARE COMPETENȚELOR

Calificarea profesională: asistent medical generalist

Doctor Saradan Cornel

Asistent Rusu Ionela Absolvent:

Motivarea alegerii temei ....................................................................................................... 4

Capitolul I - Prezentare teoretică

1.1. Anatomia pancreasului.............................................................................................. 5

1.2. Fiziologia pancreasului ............................................................................................. 7

Capitolul II – Diabet zaharat: noțiuni generale

2.2. Forme clinice................................................................................................................ 11

2.2.1. Diabet zaharat tip I............................................................................................. 11

2.2.1.b) Cauze și factori de risc................................................................................... 11

2.2.2. Diabet zaharat tip II........................................................................................... 12

2.2.2.b) Cauze și factori de risc................................................................................... 12

2.2.2.c) Simptomatologie ........................................................................................... 12

2.2.3. Diabet gestațional ........................................................................................... 13

2.2.3.b) Cauze și factori de risc.................................................................................. 13

2.2.3.f) Complicații ................................................................................................... 14

2.3. Diagnostic .............................................................................................................. 15

2.4. Tratament ..................................................................................................................... 15

Capitolul III – Îngrijirea pacientului cu diabet zaharat

Ioan Teodosiu Ioniță

Motivarea alegerii temei

Capitolul I – Prezentare teoretică

Pancreasul este un organ retroperitoneal, situat profund în etajul superior al

Configuratia exterioara a pancreasului

Extremitatea dreaptă răspunde epigastrului și este reprezentată de regiunea cefalică,

Colul pancreasului este porțiunea îngustată care face legătura între capul și corpul

Periferia glandei este constituită dintr-o capsulă conjunctivă, subțire, mai puțin

Pancreasul endocrin este reprezentat de o mulțime de buchete celulare, dispersate

Dezvoltarea mecanismelor în urma cărora este rezultată o mare cantitate de

Acinii și ductele pancreatice alcătuiesc în ansamblu o glandă digestivă fundamentală

Activitatea secretorie a pancreasului exocrin este adaptată la cantitatea și calitatea

Pe lângă activitatea exocrină, indispensabilă digestiei intestinale, pancreasul

Capitolul II- Diabet zaharat, noțiuni generale

Există trei tipuri de diabet:

În cazul pacienților cu diabet zaharat de tip 1, simptomele se manifestă destul de brusc.

Corpul poate da următoarele semnale de alarma:

 pierderea bruscă și masivă în greutate, fără să fi schimbat obiceiurile alimentare;

Cauze și factori de risc

 obezitate: în cazul persoanelor care suferă de obezitate în corp, în special în zona

Fără un nivel adecvat de insulină raportat la nevoile organismului, glucoza nu poate

 a fost prezent diabetul gestational în cel puțin o sarcină anterioară;

 din antecedentele heredocolaterale (familiale) reiese prezența diabetului la cel puțin

 senzația de gură uscată;

 polidipsie - specifică diabetului;

 poliurie- specifică diabetului;

 infecții recurente: candidoza orală;

 tulburări de vedere: vederea încețoșată.

Nivelul crescut de glucoză pe care îl primește fătul prin intermediul placentei va

Tratament diabet zaharat tip II

Dacă dieta și exercițiile nu sunt suficiente pentru a controla glicemia, va fi nevoie de

În plus, este posibil ca medicul să recomande efectuarea unor ecografii suplimentare,

Capitolul III – Îngrijirea pacienților cu diabet zaharat

Data nașterii: 05.09.1950

Domiciliu: Târgu Neamț

Data internării: 07.03.2022

Data externării: 15.03.2022

Nr. zile spitalizare: 7

Nivel de instruire: nespecificat

AHC: fără semnificație clinică