NURSING COMUNITAR

A.N.A. (North American Association) da urmatoarea definitie pentru nursingul comunitar :

Nursingul comunitar nu este numai o sinteza a practicii de nursing si a educarii in domeniul sanatatii, ci are
scopul de a mentine si a stimula sanatatea populatiei.
Ingrijirile au un caracter continuu. Ingrijirea este orientata asupra individului, a familiei sau a grupului si
contribuie astfel la sanatatea intregii populatii a zonei respective (sau oras).

Definitia sanatatii individuale din constitutia O.M.S.: "stare de bine completa din punct de vedere fizic, mintal
si social si nu numai absenta bolii sau infirmitatii" este cea mai frecvent utilizata.

Caracteristicile acestei definitii sunt:

-este acceptata de toata lumea ca o "aspiratie";-realizarea ei presupune responsabilitatea societatii;
-subliniaza caracterul pozitiv si multiaxial al sanatatii.
Factorii care infuenteaza starea de sanatale au fost grupati pornindu-se de la un concept al lui LALONDE,
completat de Dever (Fig. )
I. Factori biologici : ereditate; caracteristici demografice ale populatiei.
II. Factori ambientali; factorii mediului fizic (apa, aer, sol, vegetatie, aliment) si social (factori socio-culturali,
educationali ).
III. Factori comportamentali, alitudini, obiceiuri.
IV. Serviciile de sanatate (preventive, curative, recuperatorii).

Definitie. Prin I.P.S. intelegem:

- ingrijiri esentiale de sanatate
- accesibile tuturor persoanelor si familiilor din comunitate
- prin mijloace ce le sunt acceptabile
- cu participarea lor plenara
- si la un pret de cost abordabil comunitatii si tarii.
I.P.S. se sprijina pe comunitate.
Definitia comunitatii
Prin comunitate intelegem ansamblul unei populatii de pe un teritoriu geografic determinat, de care este legal
prin interese si valori comune, avand o forma de gestiune administrative, iar membrii sai au interrelatii cu
grupuri sociale si institutii.

I.P.S. - sunt denumite si ingrijiri de sanatate comunitare, pentru ca solicita participarea comunitatii (membrilor
acesteia). Deci omul in globalitatea sa, cu necesitatile sale bio-fiziologice, psiho-sociale, culturale si spirituale poate
activa ca un copartener si nu numai ca receptor pasiv de diverse prestatii.

I.P.S. favorizeaza ingrijiri complete, ingloband:

- promovarea sanatatii - ingrijirile curative curente si obisnuite
- prevenirea imbolnavirilor - recuperarea
- urgentele

I.P.S. acopera trei niveluri de interventii si anume:

1) ingrijiri de prevenire prlmara
2) ingrijiri de prevenire secundara
3) ingrijiri de prevenire tertiara
Se poate vorbi si de interventia de nivel 4 (patru), m cazul bolilor terminale (sustinerea familiei etc.).
 Niveluri de interventie

Ingrijiri de 1. Prin prevenirea primara intelegem:

prevenire - mentinerea si promovarea sanatatii,precum si prevenireaimbolnavirilor.
primara Interventia asistentei urmareste:
- educatia sanitara (din toate punctele de vedere - alimentatie, contraceptie etc.)
- prevenirea specifics (vaccinari, profilaxia unor boli)
Ingrijiri de 2. Prevenirea secundara urmareste:
prevenire - interventii curative - pentru tratarhentul bolilor si prevenireaagravarii sau a
secundara complicaliilor.
Rolul asistentei este sa descopere problemele la timp (prin viziteacasa, in comunitate - nu
asteptam sa ne caute oamenii, iicautam noi, prin controale periodice etc.)
Ingrijiri de 3. Prevenirea tertiara urmareste recuperarea. Rolul asistentei este sa sustina persoana
prevenire ingrijita pentru a se adapta la diferite dificultati cauzate de problemele de sanatate -
tertiara rol in recuperarea persoanei.
Atentie!
Este necesar sa se faca o distinctie intre I.P.S. (vezi si definitia) - care au primit o importanta mai
mare dupa Conferinta de la Alma-Ata - si ingrijiri de prevenire primara (notiune care este, de
asemenea, definita mai sus).

Nivelul interventiei are trei componente (se diferentiaza pe trei etaje):

-profilaxia primara – evitarea initierii si declansarii procesului patologic;

-profilaxia secundara – evitarea depistarii tardive a bolii;

-profilaxia tertiara – evitarea urmarilor nefaste ale bolii (incapacitate, invaliditate, handicap, deces).

Termenul do PROFILAXIE, incorporeaza de fapt scopurile medicinii si anume :

 Promovarea sanatatii
 Pastrarea sanatatii
 Refacerea sanatatii
 Reducerea suferintei si a durerii
Distingem 4 nivele de profilaxie (tabelul):
 Primordiala
 Primara
 Secundara
 Tertiara

Profilaxia primordiala
Scopul : preintampinarea aparitici si consolidarii in populate a unor aspecte sociale, economice si

culturale ale modului de viata care se stie ca pot antrena cresterea riscului de imbolnavire.

Caracteristici :
 Populatie generala. Anumite grupuri. Sanatoasa.
 Masurile sc aplica inainte dc aparitia factorilor de risc.

Profilaxia primara : urmareste prevenirea aparitiei bolii, deci reducerea incidentei bolii si a altor abateri de la starea de
sanatate, prin control asupra factorilor cauzali si de risc.
Caracteristici:
• Populatie generala. Anumite grupuri. Sanatoasa.
• Tinerea sub control a factorilor de risc in vederea prevenirii maladiilor.

Profilaxia secundara : masurile ce pot fi aplicate populatiei si indivizilor pentru depistarea si interventia eficienla necesara
corectarii abaterilor depistate de la starea de sanatate.
Caracteristici:
• Populatie sanatoasa dar care detine si bolnavi in stadiu precoce.
• Necesitatca depistarii precoce a imbolnavirilor in vederea unei interventii eficiente.
• Presupune investigatii clinice, paraclinice si de laborator care sc fac in cadrul unor examinari profilactice de masa

Profilaxia tertiara : masurile clinice necesare pentru a preveni evolutivitatea sau a reduce complicatiile dupa ce boala
este deja manifecta .
Caracteristici :
• Boala in stadiul avansat necesitand tratament curativ si recuperatoriu
• Tratamentul se aplica in vederea prevenirii agravarii si complicatiilor incapacitatii , invaliditatii si chiar a decesului

 Preventia primara: acte deslinate sa diminueze incidenta unei maladii intr-o populatie (igiena
mediului - vaccinarea - ergonomia - educatia pentru sanatate)
 Preventia secundara: acte destinate sa diminueze prevalenta unei boli intr-o populatie (depistarea
pentru punerea in practica a tratamentului primelor simptome).
 Preventia tertiara: acte destinate sa diminueze prevalent incapacitatilor cronice sau recidivelor
intr-o populatie.

3
 CAPITOLUL I.
PROFESIUNEA DE ASISTENT MEDICAL

Îngrijirea bolnavului de către asistenta medicală se practică din timpuri străvechi. Se foloseau noţiunile
de soră – nursă – asistentă medicală. Florence Nightingale a fost cea care a înfiinţat prima şcoală de nursing
în anul 1860.
Asistenta este cea care ajută medicul., dar şi cea care îngrijeşte permanent bolnavii.

I.Definiţia nursei:
1. Nursaeste definită de Consiliul internaţional al nurselor ca o persoană care a parcurs un
program complet de formare ( aprobat de Consiliul Asistenţilor Medicali); îndeplineşte
standardele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali; are dreptul şi este autorizată să practice
această profesie, în concordanţă cu pregătirea şi experienţa sa.
Asistentele sunt denumite în literatura engleză “nurse”, iar în cea franceză “infirmiere”. Se
folosesc atât termenii de asistentă medicală, cât şi de nursă.
2. Nursa:
- promovează sănătatea;
- previne îmbolnăvirile;
- îngrijeşte bolnavul din punct de vedere fizic, mental, pe cel cu deficienţe, indiferent de vârstă
şi în orice unitate sanitară sau în orice situaţie la nivel de comunitate (def. nursingului în
România).
"Codul pentru asistentele medicale" prevede că nursa are 4 responsabilităţi:
1. promovează sănătatea;
2. previne îmbolnăvirile;
3. restabileşte sănătatea;
4. înlătură suferinţa;
3. Nursa generalistă are:
- o pregătire pluridisciplinară – socială, tehnică, practică;
- îşi însuşeşte competenţele de bază şi nu numai cunoştinţele;
- are cunoştinţe de psihologie;
- are o atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa;
- încearcă să înţeleagă ceea ce simt ceilalţi (capacitate de empatie).
Asistenta medicală urmăreşte reacţiile: individuale, familiale şi de grup, ea este ca o “mamă” ce
acţionează conform nevoilor copilul şi trebuie adeseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse – mamă
profesionistă.

II.DEFINIŢIA NURSINGULUI:
- După OMSnursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii cuprinzând
promovarea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicapaţi) de
toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.
- Definiţia Virginiei Hendersonspune: "Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau
sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul, fie
bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova
sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau
cunoaşterea, necesare pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încât acesta
să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil".
- North American Association defineşte nursingul comunitar: ca o practică de educare în domeniul
sănătăţii, cu scopul de a menţine şi a stimula sănătatea populaţiei.
Îngrijirile au un caracter continuu, fiind orientate asupra individului, a familiei sau a grupului şi
contribuie astfel la sănătatea întregii populaţii din zona respectivă. Nursa aplică diferite metode pentru a
menţine şi stimula sănătatea.

4
 III.ROLUL NURSEI
După Virginia Henderson, nursa are rol de a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să-şi menţină sau
recâştige sănătatea şi independenţa cât mai repede posibil.
După O.M.S. rolul nursei în societate este să asiste indivizi, familii şi grupuri, să optimizeze şi să
integreze funcţiile fizice, psihice şi sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate".
Astfel nursele sunt implicate în activităţile de asistenţă ce se referă la sănătate ca şi la boală şi care
privesc întreaga durată a vieţii de la concepţie la moarte. Nursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici din ştiin-
ţele fizice, sociale, medicale, biologice şi uma-niste (arta şi ştiinţa). Personalul de nursing lucrează ca
partener alături de lucrători de alte profesiuni şi ocupaţii, ce participă la asigurarea sănătăţii în activităţi
înrudite.

IV.FUNCŢIILE NURSEI
Funcţiile asistentei medicale sunt de natură:
– independentă;
– dependentă;
– interdependentă.

1. Funcţiile de natură independentă

Asistenta asigură pacienţilor:
 îngrijiri de confort, atunci când aceştia nu-şi pot îndeplini independent anumite funcţii.
 stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinătorii;
 le transmite informaţii, învăţăminte, “ascultă” pacientul şi îl susţine;
 este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune de
viaţă şi sănătate.
Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniul sanitar, social, educativ, administrativ etc. şi
participă la activităţi interdisciplinare (ex.:acţiuni de educaţie pentru sănătate, de rezolvare a problemelor
psihosociale).
Asistenta utilizează în practica profesională şi cunoştinţele teoretice şi practice medicale, cele de
economie, informatică, psihologie, pedagogie etc.
2. Funcţia de natură dependentă
La indicaţia medicului, aplică metodele de observaţie, tratament sau de readaptare, observă la pacient
modificări provocate de boală sau tratament şi le transmite medicului.
3. Alte funcţii ale asistentei:
 Funcţia profesională – asistenta are rolulde a se ocupa de pacient în scopul menţinerii echilibrului
sau de a face pentru el ceea ce el însuşi nu poate.
Aceasta cuprinde funcţiile: • tehnică • preventivă • de umanizare a tehnicii • de psiholog, ca şi funcţiile
din codul asistentei medicale.
Astfel asistenta trebuie:
1. să acorde direct îngrijirea;
2. să educe pacienţii;
3. să educe alţi profesionişti din sistemul sănătăţii;
4. să participe la activitatea echipei de asistenţa sanitară;
5. să dezvolte practica nursingului pe baza gândirii critice a cercetării.
 Funcţia educativă - funcţie ce presupune, alături de calităţi psihologice aptitudini pedagogice –
de a şti să comunici, de a şti să fii convingător.
Rolul educativ reiese şi din relaţiile pacient-asistent şi din relaţiile de muncă cu personalul în
subordine, practicanţi, studenţi.
 Funcţia economică – gestionarea serviciului, organizarea timpului, precizarea priorităţilor de
aprovizionare etc.
 Funcţia de cercetare -dezvoltarea unor calităţi specifice, dar şi aceasta pe fondul unei pregătiri
profesionale şi morale superioare. Prin activitatea pe care o desfăşoară (multifactorială, multidisciplinară şi
multisectorială), asistenta are atribuţia de identificare a domeniilor de cercetare şi, mai ales, cercetare de
nursing.
5
 În cadrul funcţiei de natură interdependentă, asistenta (lucrează) colaborează cu personal din alte
compartimente (administrativ, economic, serviciul plan-profesional), cu alţi profesionişti (educatori,
psihologi, logopezi, profesori), fapt care-i permite să desfăşoare şi activităţi de cercetare.

V. DOMENII DE ACTIVITATE pentru asistenta generalistă (cu pregătire pluridisciplinară) :

 Servicii de sănătate – staţionar şi ambulatoriu;
 Învăţământ, cultură;
 Cercetare;
 Educaţie;
 Social-economic (condiţii de viaţă);
 Administrativ;
 Demografie;
 Alimentar;
 Igienic;

VI. LOCUL DE MUNCĂ

1) În comunitate şi ambulatoriu – dispensar (urban, rural); policlinică;şcoli, grădiniţe, creşe,
leagăne - cămine de bătrâni;
2) În staţionar (secţii: interne, chirurgie, pediatrie, obst.- ginecologie etc.);
3) Inspectoratele de poliţie sanitară - igienă.

ÎNGRIJIRI PRIMARE DE SĂNĂTATE

Îngrijirile primare de sănătate reprezintă:

 îngrijirile esenţiale de sănătate;
 accesibile tuturor persoanelor şi familiilor din comunitate;
 prin mijloace ce le sunt acceptabile;
 şi la un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării.
Îngrijirile primare de sănătate se sprijină pe comunitate.

Definiţia comunităţii
Comunitatea este totalitatea unei populaţii de pe un teritoriu geografic determinat, cu o formă de
gestiune administrativă, membrii săi având interrelaţii cu grupuri sociale şi instituţii (La noi baza e
reprezentată de comune, oraşe).
De la nivelul comunităţii pleacă îngrijirile primare de sănătate. Indivizii, familiile şi grupurile îşi
asigură singuri responsabilitatea acţiunilor de sănătate. Pentru realizarea acestei strategii, s-a considerat că
este necesară schimbarea vechii concepţii de asistenţă medicală, când acţiunile de sănătate au fost orientate
spre lupta împotriva bolii şi se acordă o atenţie mai mare refacerii sănătăţii.
În concepţia actuală, se consideră că o asistentă medicală bună presupune trecerea de la îngrijirile
terapeutice la îngrijirile primare de sănătate
Îngrijirile primare de sănătatesunt denumite şi îngrijiri de sănătate comunitare, pentru că necesită
sprijinul comunităţii.

Îngrijirile primare de sănătate determină îngrijiri complete, înglobând:

 promovarea sănătăţii;
 prevenirea îmbolnăvirilor;
 îngrijirile curative curente şi obişnuite;
 recuperarea;
6
  urgenţele.

Îngrijirile primare de sănătate acoperă trei niveluri de intervenţii şi anume:

1. îngrijiri de prevenire primară;
2. îngrijiri de prevenire secundară;
3. îngrijiri de prevenire terţiară;
4. intervenţia de nivel 4 - în cazul bolilor terminale, susţinerea familiei etc.

Nivelurile de intervenţii:

1. Îngrijiri de prevenire primară constau din:

 menţinerea şi promovarea sănătăţii, dar şi prevenirea îmbolnăvirilor.
 educaţia sanitară;
 prevenirea specifică (vaccinări, profilaxia unor boli);
2. Îngrijiri de prevenire secundară cuprind:
 intervenţii curative - pentru tratamentul bolilor şi prevenirea agravării sau a complicaţiilor.
Asistenta are rolul de a descoperi problemele în timp.
3.Îngrijiri de prevenire terţiară urmăresc recuperarea. Asistenta are rolul de a susţine persoana
îngrijită pentru a se adapta la diferite dificultăţi cauzate de problemele de sănătate.

Pentru asigurarea dezvoltării îngrijirilor primare de sănătate sunt necesare:

 Identificarea îngrijirilor primare de sănătate.;
 Iniţierea personalului sanitar, a consumatorilor în îngrijirile primare de sănătate.;
 Să se facă cunoscută valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate.

1. Identificarea îngrijirilor primare de sănătate impune cunoaşterii şi studierea unui întreg

ansamblu de caracteristici:
– climatul, resurse de apă, caracteristicile populaţiei, nivelul de educaţie a populaţiei, categorii sociale,
resurse economice, caracter urban sau rural, etc.
2. Iniţierea personalului sanitar şi a consumatorilor de îngrijirile primare de sănătate
a) - pregătirea lucrătorilor sanitari pentru a înţelege îngrijirile primare de sănătate, indiferent de mediu:
- mediul familial - domiciliul;
- mediu de muncă - activitatea bărbaţilor, femeilor;
- alte medii-cultural, petrecerea timpului liber etc.;
- mediu şcolar-copii.
Aceştia trebuie:
 să ştie să asculte;
 să fie capabili să înţeleagă propunerile făcute;
 să ştie să utilizeze informaţiile;
 să ştie să alcătuiască un plan de îngrijiri;
 să înveţe să muncească cu alte modele sociale diferit de cel ce îngrijeşte şi cel îngrijit.
Modele sociale trebuie stabilite pe relaţii de egalitate şi recunoaştere reciprocă. Personalul din sistemul sanitar
trebuie să înveţe să renunţe la complexele de superioritate sau de inferioritate între diferitele categorii profesionale.
Asistenta generalistă – a cărei activitate se desfăşoară în comunitate, trebuie să menţină contacte regulate cu
persoane, familii, grupuri, la domiciliu, la şcoală, la instituţii.
b) - populaţia trebuie pregătită să lucreze cu lucrătorii sanitari.
3. Să se recunoască valoarea socială şi economică a îngrijirilor primare de sănătate şi a
persoanelor care le acordă
Să studieze costul, incidenţa economică a îngrijirile primare de sănătate ţinând cont de:
– durata timpului de muncă;
– mijloacele şi tehnologiile necesare;
– cheltuieli;
– dotarea cu personal.

7
 CADRUL CONCEPTUAL AL ÎNGRIJIRILOR
Cu toată diversitatea teoriilor şi conceptelor despre îngrijiri, toate asistentele au o anumită înţelegere
privind persoana îngrijită, sănătatea acestea şi îngrijirile (nursingul) acordate.
1. Conceptul despre om: este o fiinţă unică, având nevoi biologice, psihologice, sociale şi culturale, o
fiinţă în continuă schimbare şi în interacţiune cu mediul său înconjurător, o fiinţă responsabilă, liberă şi
capabilă de a se adapta.
După Virginia Henderson: "Individul este o entitate bio-psiho-socială formând un tot indivizibil. EI
are necesităţi fundamentale cu manifestări specifice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine”.
2. Concepţii privind sănătatea. Au fost formulate mai multe definiţii ale sănătăţii.
Definiţia O.M.S. a sănătăţii:
"Sănătatea este o stare de bine fizic, mental şi social, ce nu constă numai în absenţa bolii sau a
infirmităţii".
Alte definiţii:
 "Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom, nu se limitează la
absenţa bolii." (Virginia Henderson).
 "Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural şi spiritual, stare de autonomie şi
independenţă, fără a fi egală cu absenţa bolii sau a infirmităţii."
 "Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice, fizice afective, psihice şi sociale, mobilizabile
pentru a înfrunta, compensa şi depăşi boala."
3. Concepţia despre boală:este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin
suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.

COMPETENŢA ASISTENTEI MEDICALE

Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune multe cunoştinţe şi elemente decompetenţă:
1) Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire (de nursing);
2) Cunoştinţele acumulate;
3) Cunoaşterea demersului ştiinţific.

1. Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire

Definiţie: Un model conceptual este un ansamblu de concepte, o imagine mentală care favorizează
reprezentarea realităţii.
Pentru a defini cadrul conceptual al unei profesiuni – oricare ar fi câmpul ei de acţiune – este necesar
mai întâi să se precizeze următoarele elemente:
1) scopul profesiei;
2) ţelul activităţii sale: beneficiarul;
3) rolul său;
4) dificultăţi întâlnite la pacienţii de care se ocupă;
5) natura intervenţiei acordată pacientului (de: înlocuire, suplinire, ajutare,etc);
6) consecinţele acestei acţiuni;
Aceste elemente – când se organizează într-o structură teoretică globală – devin cadrul său
conceptual.

2. Cunoştinţele acumulate
 Ştiinţifice - acumulate pe parcursul formării asistentei, o ajută la înţelegerea fiinţei umane în
dimensiunile sale fizice, intelectuale şi afective
 Tehnice – noţiuni şi abilităţi tehnice – se referă la procedeele metodice şi ştiinţifice care servesc
la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor.
 Relaţionale – cunoştinţele relaţionale – se referă la capacitatea asistentei de a stabili relaţii cu
pacienţii, de a crea un climat propice unor relaţii calde de umanitate, de a colabora cu anturajul
pacientului
 Etice –ansamblul de norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei
şi care reglează buna conduită a asistentei.
 Legislative –reglementările şi directivele incluse în legi, în vederea protejării asistentei şi a
8
 pacientului.

3. Cunoaşterea demersului ştiinţific

Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie, de analiză, de interpretare, de planificare şi de
evaluare a îngrijirilor. Instrumentul logic şi sistematic pe care-l utilizează nursingul este demersul ştiinţific.

Termenul: concept de îngrijireeste sinonim cu:

• model de nursing
• cadru conceptual
• model conceptual.

COD INTERNAŢIONAL DE ETICĂ

PENTRU ASISTENTE MEDICALE DE OBSTETRICĂ GINECOLOGIE/MOAŞE

Ţelul Confederaţiei internaţionale a asistentelor medicale/nurselor (ICM) este acela de a îmbunătăţi

standardul de îngrijire acordat femeilor, copiilor şi familiilor de pretutindeni prin perfecţionarea, educarea şi
folosirea oportună a asistentei medicale de obstetrică ginecologie/moaşei profesioniste. În virtutea ţelului
său, ICM prezintă următorul cod, ca un ghid al educării, practicii şi cercetării în obstetrică.

Codul
1. Raporturile obstetricii
a. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele, respectă dreptul femeii de a lua o decizie
pe deplin informată şi favorizează acceptarea responsabilităţii pentru consecinţele deciziilor ei.
b. - lucrează cu femei, sprijinind dreptul lor de a participa activ la luarea deciziilor privind îngrijirea
şi împuternicind femeile să vorbească în interesul lor despre problemele care le afectează sănătatea
proprie sau a familiilor lor.
c. Împreună cu femeile, asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele, colaborează cu
factorii financiari şi politici pentru a defini nevoile de servicii de sănătate ale femeilor şi a se
asigura că resursele sunt corect alocate în funcţie de priorităţi şi disponibilitate.
d. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele, se sprijină şi se susţin reciproc pentru
îndeplinirea rolului profesional şi cultivă activ spiritul de autoevaluare.
e. - colaborează cu alţi specialişti în domeniul sănătăţii, consultându-i atunci când nevoile de îngrijire
ale femeii depăşesc limitele lor de competenţă.
f. - recunosc interdependenţa umană în domeniul practicii lor şi caută activ să rezolve conflictele
inerente.

2. Practica asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor

a. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele, acordă îngrijiri femeilor şi familiilor care
aşteaptă copii, au respect pentru diversitatea lor culturală, străduindu-se în acelaşi timp să elimine
practicile riscante din sânul aceloraşi culturi.
b. - sunt alături de femei, încurajându-le speranţele realiste legate de naştere, cu un minim de aşteptări,
astfel ca nici o femeie să nu fie lezată prin concepţie sau naştere.
c. - îşi folosesc cunoştinţele profesionale pentru a asigura proceduri sigure de naştere femeilor care
solicită îngrijire, oricare ar fi circumstanţele.
d. - răspund nevoilor psihologice, fizice, emoţionale şi spirituale ale femeilor care solicită îngrijiri de
sănătate, oricare ar fi circumstanţele.
e. - acţionează ca modele eficiente în promovarea sănătăţii femeilor în toate ciclurile vieţii lor, a
familiilor şi a altor specialişti din domeniul sănătăţii.

9
 f. – caută activ (în întreaga carieră) progresul personal, intelectual şi profesional, integrând acest
progres in activitatea lor practică.

3. Responsabilităţile profesionale ale asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/moaşelor

a. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele păstrează secretul informaţiilor despre cliente în
scopul protejării dreptului la confidenţialitate şi folosesc discernământul în partajarea acestor informaţii.
b. - sunt responsabile pentru acţiunile şi deciziile lor şi răspund pentru rezultatele îngrijirii acordate
femeilor.
c. - pot refuza să participe la activităţi faţă de care au o profundă opoziţie morală; totuşi, accentuarea
conştiinţei individuale nu trebuie să priveze femeile de servicii de sănătate esenţială.
d. - participă la dezvoltarea şi implementarea politicilor de sănătate care promovează sănătatea pentru toate
femeile şi familiile care aşteaptă copii.

4. Progresul cunoştinţelor şi practicii

a. Asistentele medicale de obstetrică ginecologie/moaşele garantează că progresul cunoştinţelor
în profesie se bazează pe activităţi care protejează drepturile femeilor ca persoane.
b. - dezvoltă şi transmit cunoştinţele profesionale prin intermediul diverselor procese, cum ar fi
analiza şi cercetarea în colectiv.
c. - participă la procesul de educare al asistentelor medicale de obstetrică ginecologie/ moaşelor
care se formează şi la dezvoltarea profesiei de moaşă.

NURSINGUL ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI OMS

“SĂNĂTATE 21”

Peste 5 milioane nurse şi moaşe care lucrează activ în Regiunea Europeană formează cel mai mare
grup al profesioniştilor din sectorul sanitar. Milioane de nurse nu practică în prezent această profesie, dar
oferă îngrijiri şi înfluenţează sănătatea prin conduita lor ca cetăţeni.
Biroul regional OMS pentru Europa, Consiliul Internaţional al Nurselor şi Consiliul Internaţional al
Moaşelor au lansat o campanie largă “Sănătate 21” a nurselor şi moaşelor din Europa. Nursele şi moaşele
din acest program vor avea un ecuson cu o inimă şi curcubeu şi vor depune jurământ. Prima conferinţă
Ministerială OMS pe aceste probleme a avut loc la Munchen în iunie 2000.
Sănătatea şi îngrijirea sănătăţii s-a confruntat cu multiple probleme incluzând sărăcia, locurile de
muncă, locuinţele şi mediul.
Strategia OMS în secolul 21 este ca oamenii sănătoşi sau cei cu o boală uşoară sau cronică să rămână
la domiciliu, iar spitalizările să survină ca perioade excepţionale în viaţa omului. Serviciile spitaliceşti vor
sprijini serviciile ambulatorii, de acordare a îngrijirilor la domiciliu, în şcoli, la locul de muncă.

Strategia “Sănătate 21”

Sănătate 21 este cea mai recentă lucrare privind Strategia Europeană OMS “Sănătate pentru toţi”. A
fost semnată de toate cele 51 de state membre ale Regiunii Europene care se obligă astfel să acţioneze pentru
realizarea obiectivelor. Multe ţări au trecut deja la acţiune pe versiunea precedentă a strategiei “Sănătate
pentrru toţi”. Noua versiune a strategiei Sănătate 21 pune accentul pe sănătatea responsabilă şi susţinută
social şi democratic. Se concentrează asupra echităţii, abordării bolii, acţiunii multisectoriale şi asupra
determinanţilor socio-economici ai sănătăţii.
Această lucrare are rolul să:
- semnaleze obiectivele Sănătăţii 21 pentru nursă,
- confirme progresele reale realizate deja
- stimuleze înţelegerea mai rapidă şi mai largă a ideilor bune şi a inovaţiillor viitoare.
Oportunităţi pentru nurse de a contribui la Strategia “Sănătate 21”
10
 Nursele au rol în îmbunătăţirea sănătăţii indivizilor, familiilor şi comunităţilor.
Nursele pot avea impact asupra sănătăţii prin efectele lor asupra:
- solidarităţii şi echităţii pentru sănătate
- stilul de viaţă şi mediul sănătos
- acţiuni multisectoriale, intersectoriale
- îngrijirilor de sănătate complete, orientate pe rezultat
- grupurilor ţintă de populaţie
- boli legate de sărăcie şi şomaj
- neglijării persoanelor vulnerabile
- relaţiei între violenţă şi boală
- abuzului de substanţe, incluzând tutunul, alcoolul, drogurile.
Astfel:
Nursele din mediul clinic vor lucra în echipe interdisciplinare şi multisectoriale.
Nursele de la nivel guvernamental au rol de a:
- informa forurile politice naţionale privind cunoaşterea sănătăţii şi îngrijirilor de sănătate,
- lucra pt. politici naţionale legate de obiectivele “Strategiei 21”
- contribui la impactul sondajelor de sănătate asupra politicilor şi propunerilor
guvernamentale pe termen lung.
Nursele –educatori – au responsabilitatea de a se asigura că toate nursele din programele de
pregătire cunosc problemele de sănătate legate de fiecare obiectiv.
Nursele - şefe şi directori – rol în a stabili şi menţine calitatea sistemelor pt. bunăstarea personalului
şi mediului în care lucrează.
Nursele practiciene – rol de a promova sănătatea şi a preveni îmbolnăvirile
Nursele de familie – rol de a lega contactul lor cu indivizi, familii şi comunităţi, de a-i identifica pe
cei cu nevoi mai mari.
Nursele cu practică obstetricală – rol în a asigura cel mai sănătos start în viaţă pentru nou.născut.
Aceasta cuprinde implicarea în sănătatea sexuală şi planificarea sarcinilor, sprijinirea părinţilor în timpul
sarcinii şi îngrijirea mamei, tatălui şi copilului imediat după naştere.

Obiectivele “Sănătăţii 21”

Obiectivul 1 – Solidaritate pentru sănătate în Regiunea Europeană
Până în anul 2020 decalajul actual al stării de sănătate dintre statele membre ale Regiunii Europene
ar trebui redus cu cel puţin 30% (diferenţa dintre 1/3 de ţări europene cu cea mai înaltă speranţă de viaţă şi
1/3 de tări cu cea mai scăzută speranţă de viaţă ar trebui să fie redusă cu cel puţin 30%)
Repere în nursing
Nursele din practica clinică (din spitale şi comunităţi) vor înţelege cât de puternic influenţează
sănătatea circumstanţele socio-economice, mediul şi stilul de viaţă, de la începutul carierei lor ca nurse.
Nursele cliniciene şi directoare vor include obiectivele Sănătate 21 în planurile lor de îngrijire şi serviciile
lor locale.
Nursele de familie vor ajuta familiile să facă faţă bolilor şi stressului, şi vor da sfaturi legate de
modul de viaţă sănătos şi factorii de risc comportamental. Vor conlucra cu alte agenţii sociale pt. a influenţa
problemele socio-economice şi de mediu, care sunt cauze ale îmbolnăvirilor precum: locuinţa sărăcăcioasă,
lipsa veniturilor, dieta necorespunzătoare.
Nursele care elaborează politici, strategii, planifică şi conduc vor demonstra solidaritate, permiţând
nurselor cliniciene să aibă cunoştiinţele, autoritatea şi resursele necesare de a-şi juca rolul în promovarea
sănătăţii.

11
 Nursele educatori – se vor asigura că informaţiile, experienţa şi cunoştinţele despre intervenţiile
nursing, vor fi incluse în programele nursing.
Nursele cercetători – vor iniţia şi vor participa la programe de cercetare care ajută nursele în practica
de zi cu zi.
Indicatori ai realizărilor în nursing
- Fiecare ţară membră a dezvoltat până în 2002 o Strategie de Nursing, care include
obiectivele Nursingu-lui pt. Sănătate 21.
- Până în 2005 fiecare ţrară membră va dezvolta minimum 3 scheme model de parteneriat.
- Începând cu 2002, fiecare ţară membră va găzdui o Conferinţă bianuală.

Obiectivul 2 – Echitate în sănătate

Până în 2002 decalajul dintre grupurile socio-economice din interiorul ţărilor privind problemele de
sănătate ar trebui reduse cu cel puţin ¼ în toate statele membre, prin îmbunătăţirea nivelului de sănătate al
grupurilor dezavantajate.
Astfel:
- diferenţa în speranţa de viaţă dintre grupurile socio-economice trebuie redusă până la cel
puţin 25%
- valorile indicatorilor maximi ai morbidităţii, invalidităţii şi mortalităţii în grupuri,
coroboraţi cu aspectele socio-economice
- condiţiile socio-economice care produc efecte adverse trebuie îmbunătăţite (m.a.
diferenţele de venit).
- trebuie redusă proporţia populaţiei ce trăieşte în sărăcie,
- trebuie protejate persoanele cu nevoi speciale
Indicatori ai realizărilor în nursing
Nursele care lucrează la fiecare nivel trebuie să demonstreze că acţiunile lor au contribuit la
îmbunătăţirea sănătăţii, în special:
- identificarea şi împărtăţirea exemplelor de implicare a nurselor în realizarea echităţii, prin
prezentări de conferinţe, schimb de idei, publicaţii
- fiecare ţară membră să identifice şi să prezinte un proiect condus de nurse în fiecare an,
pt. a îmbunătăţi sănătatea celor mai dezavantajaţi.

Obiectivul 3 – Un start sănătos în viaţă

Până în 2020, toţi copiii nou-născuţi şi preşcolarii din Regiunea Europeană ar trebui să aibă o
sănătate mai bună, asigurându-le un start mai sănătos în viaţă.
Astfel:
- toate statele membre trebuie să aducă îmbunătăţiri ale accesului de sănătate în perioada
antenatală, perinatală şi serviciile de sănătate pentru copii;
- rata mortalităţii infantile să fie sub 20 la 1000 născuţi vii în toate ţările, în ţările cu rate
curente sub 20 la %o trebuie să ajungă la 10 şi chiar mai puţin, iar ţările cu rate curente
sub 10 la 1000, ar trebui să mărească procentul de noi-născuţi fără boli congenitale sau
deficienţe,
- mortalitatea şi infirmităţile datorate violenţei la copilul sub 5 ani, trebuie redus cu cel
puţin 50%,
- procentul născuţilor cu greutăţi sub 2500 gr să fie redus cu cel puţin 20%.

Astfel, moaşele vor lucra în colaborare cu nursele la furnizarea unor intervenţii antenatale ca să
promoveze maternitatea în siguranţă, o creştere a greutăţii copiilor la naştere şi o reducere a bolilor şi
infirmităţilor congenitale. Se vor identifica grupurile vulnerabile (adolescente, mame singure). Se va asigura
promovarea sănătăţii femeilor şi participarea la planificarea familială, supravegherea naşterii şi asistenţa
naşterii. Mai apoi moaşele vor fi învăţate să facă faţă singure unei sarcini, unei naşteri normale şi, împreună

12
cu ceilalţi colegi din serviciul obstetrică, unei naşteri mai dificile. Toată evidenţa moaşei se va baza pe
evidenţă şi tehnică corectă.
Indicatori ai realizărilor în nursing:
- până în 2005 toate ţările membre vor dezvolta un sistem de îngrijiri de sănătate acordate
familiei
- până în 2005 toate femeile însărcinate vor avea posibilitatea unei examinări de către
moaşă în timpul sarcinii, şi va avea posibilitatea să fie asistată de o moaşă la naştere.
- Se va promova alimentaţia la sân, cu implicare nursei de familie.

Obiectivul 4 – Sănătatea tinerilor

Până în 2020, tinerii din Regiune trebuie să fie mai sănătoşi şi mai capabili să-şi îndeplinească
rolurile în societate.
Astfel:
- copiii şi adolescenţii trebuie să aibă aptitudini mai dezvoltate şi capacitatea de a face
alegeri sănătoase,
- mortalitatea şi handicapurile determinate de violenţă şi accidente în rândul tinerilor
trebuie să fie reduse până la cel puţin 50%
- proporţia de tineri care adoptă comportamente nesănătoase/ dăunătoare, cum ar fi
consumul de droguri, de tutun sau alcool trebuie să fie substanţial redusă;
- incidenţa sarcinilor în rândul adolescentelor trebuie să fie redusă cu cel puţin 1/3.
Nursele vor promova şi vor participa la activităţi privind sănătatea, ajutând astfel tinerii să facă
alegeri sănătoase în ce priveşte modul de viaţă şi anume în ce priveşte relaţiile sexuale, dietă, exerciţii fizice,
fumat şi alcool. Nursele vor participa la dezvoltarea unor campanii de promovare a sănătăţii, educaţiei şi
serviciilor de sănătate, ceea ce va avea ca efect reducerea numărului de sarcini în rândul adolescenţilor.
Indicatori ai realizărilor în nursing
- nursele de familie vor aprecia necesităţile/cerinţele tinerilor ca grup de populaţie şi vor
forma un plan local de îngrijire a sănătăţii în şcoală, colegii sau în comunitate;
- nursele vor pune în aplicare aceste planuri de îngrijire a sănătăţii şi le vor folosi pentru a
influenţa îmbunătăţirea sănătăţii tinerilor ca grup de populaţie;
- vor fi efectuate bilanţuri pentru a demonstra impactul acestor planuri de ingrijire a
sănătăţii (ex.: scăderea numărului de sarcini la adolescente, renunţarea la fumat, limitarea
folosirii incorecte a medicamentelor).

Obiectivul 5 – Îmbătrânirea în condiţii bune de sănătate

Până în 2020 persoanele cu vârstă de peste 65 ani trebuie să aibă posibilitatea de a se bucura de
întregul lor potenţial de sănătate şi a avea un rol social activ.
- trebuie să crească cu cel puţin 20% a speranţei de viaţă şi a speranţei de viaţă fără
deficienţe, la vârsta de 65 de ani,
- trebuie să existe o creştere de cel puţin 50% a populaţiei cu vârsta de 80 ani.
Nursele vor promova şi vor participa la activităţi educaţionale privind sănătatea adulţilor. Fiercare
curs va include studiul unui mod sănătos de viaţă incluzând: dieta, exerciţiile fizice, consumul de alcool şi
de tutun şi condiţiile de trai care îmbunătăţesc starea de sănătate. Ele vor pregăti în mod activ pe cei de
vârstă mijlocie pentru o îmbătrânire într-o stare cât mai bună de sănătate.
Indicatori ai realizărilor în nursing
Acţiunile nurselor trebuie să contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate prin:
- sistemul îngrijirilor de sănătate acordate familiei va da persoanelor în vârstă posibilitatea
de a fi îngrijite acasă, în cadrul comunităţii sau în mici centre specializate.
- Nursele vor iniţia şi vor participa la dezvoltarea serviciilor integrate de sănătate, de
educaţie şi sociale,
- Nursele la orice nivel, inclusiv ca cetăţeni, vor dezvolta şi vor participa la programe care
să dea posibilitatea ca decesul să aibă loc acasă.

Obiectivul 6 – Îmbunătăţirea sănătăţii mintale

13
 Până în anul 2020 trebuie îmbunătăţită starea psiho-socială a oamenilor, iar pentru persoanele cu
sănătate mentală trebuie făcute disponibile şi accesibile servicii perfecţionate.
Astfel:
- prevalenţa şi impactul negativ asupra sănătăţii mentale trebuie reduse substanţial, iar
oamenii trebuie să aibă o capacitate crescută de a face faţă evenimentelor stresante ale
vieţii
- rata sinuciderilor trebuie redusă cu cel puţin 1/3, iar cele mai semnificative scăderi trebuie
obţinute în ţări şi grupuri de populaţie cu rate actuale crescute.
Indicatori ai realizărilor de nursing
Nursele vor putea demonstra că au contribuit la îmbunătăţirea stării de sănătate:
- strategiile nursingului, iniţiatorii politicii de nursing şi managerii vor dezvolta scheme de
îngrijire care au ca rezultat o mai bună stare a sănătăţii mentale şi o reducere a ratei
sinuciderilor.
- Nursele vor lucra în echipe multidisciplinare pentru a furniza îngrijiri terapeutice în
comunitate, ceea ce va avea ca rezultat o reducere, în procente a numărului cazurilor
internate în aziluri.

Obiectivul 7 – Reducerea bolilor transmisibile

- până în 2000 sau mai devreme, trebuia oprită transmiterea poliomielitei în Regiunea
Europei, iar până în 2003 sau mai devreme acest fapt trebuie certificat în fiecare ţară.
- până în 2005 – tetanosul neonatal trebuie eliminat din regiune,
- până în 2007, pojarul indigen trebuie eliminat din regiune, iar până în 2010 eliminarea
trebuie certificată în fiecare ţară,
- până în 2010 toate ţările trebuie să aibă o incidenţă a difteriei sub 0,1 la 100000 locuitori:
 o reducere cu cel puţin 80% a incidenţei noilor purtători ai HBV prin vaccinarea
împotriva hep. B în programul de imunizare al copiiilor
 nivelul incidenţei oreionului, tusei convulsive şi bolilor invazive date de H.
Influenzae tip B, sub 1 la 100000 locuitori
 nivelul incidenţei sifilisului congenital sub 0,01 la 1000 născuţi vii;
 nivelul incidenţei rubeolei congenitale sub 0,01 la 1000 născuţi vii;
- până în 2015 sau mai devreme:
 nivelul incidenţei malariei să fie sub 5 la 100000 locuitori, şi să nu fie decese în
urma contactării unor forme indigene,
 să se reducă incidenţa, mortalitatea şi consecinţele negative ale infecţiei HIV sau
SIDA, a altor boli transmisibile sexual, a tuberculozei şi a bolilor respiratorii acute
şi bolilor diereice la copil.
Indicatori ai realizărilor în nursing:
- eradicarea poliomielitei, tetanosului neonatal şi rujeolei,
- reducerea procentuală a hepatiei, tusei convulsive, rubeolei, oreionului prin vaccinări şi
imunizări,
- creşterea calităţii alimentaţiei şi scăderea incidenţei bolilor diareice,
- creşterea procentuală a folosirii prezervativului, cunoştinţelor despre sex în siguranţă şi
despre schimbarea acelor de seringă
- creşterea numărului de vaccinaţi antigripal,
- dovedirea unei igiene personale îmbunătăţite.

Obiectivul 8 – Reducerea bolilor netransmisibile

Până în 2020 trebuie ca:
- mortaliatea prin bolile cardiovasculare la persoanele sub 65 de ani să fie redusă cu cel
puţin 40%,
- mortaliatea datorată cancerelor la persoanele sub 65 ani trebuie redusă cu cel puţin 15%,
iar mortalitatea datorată cancerului pulmonar redusă la 25%,

14
 - incidenţa amputaţiilor, orbirii, insuficienţei renale sau a complicaţiilor sarcinii, diabet,
trebuie redusă la 1/3,
- reducerea mortalităţii, infirmităţiilor şi mortalităţii datorate bolilor respiratorii cronice,
tulburărilor osteoarticulare,
- cel puţin 80% din copiii în vârstă de 6 ani nu trebuie să aibă carii, iar copii de 12 ani
trebuie să aibă în medie nu mai mult de 1,5 dinţi cariaţi, lipsă sau plombaţi.

Obiectivul 9 – Reducerea vătămărilor datorate violenţelor şi accidentelor

Până în 2020 trebuie să existe o scădere semnificativă şi substanţială a vătămărilor, infirmităţilor şi
morţii rezultate din accidente şi acte de violenţă.
În special:
- mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor rutiere trebuie reduse la cel puţin 30%,
- mortalitatea şi infirmităţile datorate accidentelor la lucul de muncă, accidentelor
domestice sau petrecute în timpul liber să fie reduse la cel puţin 50%,
- incidenţa şi mortalitatea datorată violenţei casnice, violenţei legate de sex, sau crimei
organizate precum şi consecinţele acestora asupra sănătăţii, trebuie reduse la cel puţin
25%.

Obiectivul 10 – Un mediu fizic sănătos şi sigur

Până în 2015 oamenii ar trebui să trăiască într-un mediu înconjurător mai sigur din punct de vedere
fizic cu expunere la riscurile contaminării la nivele care să nu depăşească standardele adoptate la nivel
internaţional.
În mod particular:
- populaţia expusă la contaminări fizice microbiene şi chimice din aer şi apă murdare care
sunt riscante pentru sănătate ar trebui reduse substanţial, conform orarului şi ratelor de
reducere cuprinse în planurile de acţiune pentru mediul înconjurător şi sănătate;
- oamenii ar trebui să aibă acces universal la apă potabilă în cantităţi suficiente şi de o
calitate satisfăcătoare.
Indicatori ai realizărilor în nursing:
- reducerea contaminării mâncării mai ales la copii între 0-5 ani;
- reducerea incidenţei hipotermiei la oamenii de peste 65 ani,
- introducerea problemelor de sănătate publică în toate planurile de învăţământ al nurselor,
- dezvoltarea modelelor mediului de lucru în serviciile de sănătate,
- creşterea implicării nurselor în planificarea şi furnizarea serviciilor de sănătate.

Obiectivul 11 – Un stil de viaţă mai sănătos

Până în 2015 oamenii din întreaga societate vor trebui să adopte stiluri de viaţă mai sănătoase cum ar
fi:
- un comportament mai sănătos în domenii precum nutriţie, exerciţiile fizice şi sexualitatea
- creşterea accesului la o hrană mai sănătoasă
Indicatori ai realizărilor în nursing:
- reducerea incidenţei bolilor de inimă şi a infarctului la persoanele sub 65 ani
- monitorizarea exerciţiilor fizice, a nutriţiei sănătoase şi a sexului protejat,
- includerea în curriculumul pentru nursing a modelelor de viaţă sănătoase,
- sporirea şanselor de angajare a celor fără locuri de muncă,
- utilizarea metodei Screening-ului pentru depistarea cancerului de col uterin,
- reducerea incidenţei bolilor cu tranmitere sexuală.

Obiectivul 12 – Reducerea suferinţelor produse de consumul de alcool, droguri şi tutun

Până în anul 2015 efectele asupra sănătăţii produse de consumul de substanţe ca tutunul, alcoolul şi
drogurile psihoactive va fi redus semnificativ.
Astfel:

15
 - proporţia nefumătorilor va trebui să fie cel puţin 80% în rândul persoanelor de peste 15
ani şi mergând spre 100% în rândul persoanelor sub 15 ani.
- consumul de alcool pe cap de locuitor va trebui să fie staţionar sau să nu depăşească 6
litri/an şi va trebui să tindă către 0 în rândul persoanelor sub 15 ani,
- prevalenţa drogurilor psihoactive ilicite folosite va trebui să fie redusă cu cel puţin 25% şi
mortalitatea datorată acestora, cu cel puţin 50%.

Obiectivul 13 – Angajamente pentru sănătate

Până în 2015:
- siguranţa şi calitatea mediului de acasă trebuie îmbunătăţite prin creşterea calificării
personale şi familiale pentru promovarea şi protecţia sănătăţii şi riscul sănătăţii mediului
fizic de acasă trebuie redus;
- oamenii cu infirmităţi ar trebuie să aibă oportunităţi pentru sănătate şi acces la casă,
serviciu, viaţă publică şi socială în acord cu Regulile Standard ale Naţiunilor Unite asupra
Egalizării Drepturilor pentru persoanele cu infirmităţi;
- accidentele casnice şi la locul de muncă trebuie reduse; conform ob. 10; cel puţin 50% din
copii trebuie să fie educaţi într-o grădiniţă “sănătoasă” şi 95% într-o şcoală „sănătoasă”;
- cel puţin 50% din oraşe şi alte comunităţi ar trebui să fie membri activi pentru un „oraş
sănătos”, al unei reţele comunitare sănătoase,
- cel puţin 10% din companiile mari şi mijlocii ar trebui să se implice în practicarea unor
principii sănătoase.

Obiectivul 14 – Responsabilitatea multifactorială pentru sănătate

Până în 2020 în toate sectoarele va fi recunoscută şi acceptată responsabilitatea acestora faţă de
sănătate.
- persoanele cu putere decizională în toate sectoarele trebuie să ia în consideraţie
beneficiile care pot fi obţinute investind pentru sănătate în domeniul respectiv şi să-şi
orienteze politica şi acţiunile;
- statele membre trebuie să stabilească mecanismele de evaluare a impactului asupra
sănătăţii şi să se asigure că toate domeniile au devenit răspunzătoare pentru efectele
politicii şi acţiunilor lor asupra sănătăţii.

Obiectivul 15 – Sector de sănătate integrat

Până în 2020 oamenii trebuie să aibă acces la îngrijiri primare orientate către familie sau comunitate,
sprijinite de un sistem spitalicesc flexibil şi receptiv
- 90% din ţări trebuie să aibă servicii de îngrijiri primare, asigurând continuitatea
îngrijirilor prin sisteme eficiente şi eficace din punct de vedere al costurilor legate de
serviciile spitaliceşti de îngrijiri secundare şi terţiare;
- 90% din ţări trebuie să aibă medici de familie care trebuie să lucreze în sistemul de
ingrijire primară,
- 90% din ţări trebuie să aibă servicii de sănătate care să asigure participarea indivizilor,
recunosc şi susţin persoanele ca furnizori de îngrijiri de sănătate

Obiectivul 16 – Realizarea calităţilor îngrijirilor

Până în 2020:
- eficientizarea principalelor strategii de sănătate publică trebuie în funcţie de rezultatele
obţinute, iar de ciziile privind strategiile alternative de rezolvare a problemelor
individuale de sănătate trebuie să fie luate comparând rezultatele cu eficacitatea lor din
punct de vedere al costurilor
- toate ţările trebuie să aibă la nivel naţional un mecanism de monitorizare continuă şi
dezvoltare a calităţii îngrijirilor pentru cel puţin 10 probleme de sănătate importante

Obiectivul 17 – Finanţarea serviciilor de sănătate şi alocare a resurselor

16
 Până în 2010 Statele membre trebuie să deţină mecanisme de suport financiar şi alocare de resurse şi
sisteme de îngrijire medicală bazate pe principii de acces în mod egal, cost-eficienţă, solidaritate şi calitate
optimă.
În particular:
- cheltuielile pt. serviciile de sănătate trebuie să fie adecvate, corespunzător nevoilor de
sănătate ale populaţiei,
- resursele trebuie împărţite între sectoarele de promovare şi protecţie a sănătăţii, tratament
şi îngrijire,
- sistemele de colectare a fondurilor pentru îngrijirea sănătăţii trebuie să garanteze
acoperirea generală, solidaritatea şi susţinerea.

Obiectivul 18 – Dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate

Începând cu anul 2010 toate statele membre vor trebui să se asigure că profesioniştii din sistemul de
sănătate şi ai sectoarelor cu care colaborează posedă cele mai potrivite cunoştinţe, atitudini şi deprinderi
pentru protejarea şi promovarea sănătăţii.
Astfel:
- educaţia profesioniştilor din sănătate va avea la bază principiile politicii „Sănătăţii pentru
toţi”, pregătindu-i pentru servicii de promovare, îngrijire şi reabilitare de calitate şi
ajutându-i să îmbine practica clinică cu sănătatea publică;
- sistemul de educaţie va fi planificat astfel ca să asigure numărul şi varietatea de
profesionişti din străinătate, pregătiţi în întâmpinarea nevoilor actuale şi viitoare de
sănătate;
- toate statele membre vor avea lideri în sănătate publică, management şi practică.

Obiectivul 19 – Cercetare şi documentare pentru sănătate

Până în 2005:
- toate ţările trebui să aibă politici de cercetare orientate spre priorităţile pe termen lung în
ceea ce priveşte sănătatea pentru toţi,
- toate ţările trebuie să aibă mecanisme care să facă posibilă distribuirea serviciilor de
sănătate pe baza probelor ştiinţifice;
- informaţiile despre sănătate trebuie să fie folositoare şi uşor accesibile, politicienilor,
managerilor, profesioniştilor din sistemul de sănătate, precum şi publicului larg,
- toate ţările trebuie să aibă stabilite politici şi programe de informare care să susţină
agenda “Sănătăţii pentru toţi” şi să faciliteze accesul către astfel de informaţii.

Obiectivul 20 – Mobilizarea partenerilor pentru sănătate

Până în 2005 – implementarea politicilor de sănătate pentru toţi trebuie să angajeze toţi indivizii,
grupuri din sectoare publice şi private, dar şi societatea civilă în alianţe şi parteneriate de sănătate
pentru toţi.
Astfel:
- sectorul sănătăţii trebuie implicat în promovarea activă şi pledoarie pentru sănătate;
- trebuie să existe structuri şi procese la nivel internaţional, naţional, regional şi local
pentru a amortiza colaborarea tuturor sectoarelor în dezvoltarea sănătăţii.

Obiectivul 21 – Politici şi strategii de sănătate pentru toţi

Până în 2010 toate Statele Membre trebuie să implementeze politici de “Sănătate pentru toţi” la nivel
naţional, regional şi local.
Astfel:
- politicile sănătăţii pentru toţi la nivel naţional, vor susţine un cadru motivant şi încurajator
în viitor pentru acţiunile din regiuni, oraşe, la nivelul comunităţilor precum şi în şcoli,
locuri de muncă şi domiciliu
- structurile şi procesele ar trebui să fie capabile să dezvolte politici de sănătate la nivel
naţional, dar şi la alte niveluri,

17
 - trebuie formulate obiectivele, sarcinile, indicatorii şi priorităţile pe termen scurt, mediu şi
lung, dar şi strategiile care le realizează, bazate pe valorile sănătoţii pentru toţi, iar
progresul pentru realizarea lor să fie monitorizat şi evaluat sistematic.

- Legea drepturilor pacientului

COMUNICAREA
1. CULEGEREA DATELOR ŞI APRECIEREA LOR
Culegerea datelor şi aprecierea lor constituie primul contact al asistentei medicale – nursei – cu
pacientul şi cuprinde următoarele etape:
 culegerea datelor prin interviu şi comunicare;
 validarea, datelor;
 organizarea datelor;
– identificarea celor legate de problemele de sănătate actuală.

Metodele şi sursele de culegere a datelor:

 interviu şi istoricul bolii (obţinute de la familie, pacient, anturaj);
 examenul fizic: • subiectiv;
• obiectiv.
 teste de laborator, diagnostic medical, dosar de date.
Deci, prin interviu şi istoricul bolii încep relaţiile dintre asistenta medicală – nursă – şi pacient,
cuprinzând informaţii complete adunate de la sursele existente. Acest schimb de informaţii se obţine prin
comunicare – un proces prin care una, două sau mai multe persoane îşi exprimă gândurile sau sentimentele
şi îşi înţeleg reciproc sensurile.
Scopul comunicării: înţelegere şi răspuns din partea interlocutorului. Cheia unei bune comunicări
constă în:
 conţinutul comunicării;
 înţelegerea mesajului;
 expresia verbală;
 comunicarea nonverbală.
Între asistenta medicală şi pacient se realizează o comunicare terapeutică.
Comunicarea terapeutică este un proces dinamic care include elaborarea, transmiterea şi receptarea
dintre pacient şi asistenta medicală nursă. Asistenta medicală trebuie să ţină cont de următorii factori care
pot influenţa comunicarea:
 percepţia trebuie bazată pe experienţă;
calea de transmitere
E R
Emiţător Receptor
 valoarea mesajului transmis - recepţionat;
 răspuns cu înţelegere la mesajul transmis;

18
  gradul de concentrare asupra mesajului şi asupra persoanei ce transmite
mesajul;
 nivelul socio-cultural care influenţează comunicarea verbală şi nonverbală
(nivelul de cunoştinţe)
 mediul adecvat în care se desfăşoară comunicarea (linişte, fără factori ce pot
perturba discuţia);

Comunicarea verbală se realizează printr-un control asupra înţelesului cuvintelor folosite (intonaţia
vocii, claritatea în vorbire, ritmul conversaţiei);
Comunicarea nonverbală se realizează prin prezenţă, poziţia capului, expresia feţei, folosirea mâinilor,
atingerea persoanei, precum şi folosirea distanţei corespunzătoare.

În cadrul procesului de îngrijiri-nursing abilitatea în comunicare este utilă în toate tipurile de relaţii:
nursă-pacient, nursă-medic; nursă-nursă.
Comunicarea dintre nursă şi pacient se bazează pe abilitate, simpatie, căldură sufletească. Acest lucru
se realizează în trei faze:
a. orientarea asupra problemelor pacientului şi realizarea planului de îngrijire;
b. faza de lucru - comunicarea şi întreţinerea acesteia pe tot parcursul planului de îngrijire - când
asistenta medicală - nursa - ajută pacientul să-şi exprime gândurile, sentimentele, obiceiurile;
c. faza terminală – când nursa şi pacientul favorizează împreună asigurarea scopului îngrijirilor şi
asigură înlăturarea neliniştii sau a sentimentului de abandonare.
Comunicarea cu copiii necesită o îndemânare aparte bazată pe înţelegerea cu pacientul la nivelul lui de
dezvoltare.
Datele pot fi:
 variabile (vizează starea fizică şi condiţiile psiho-sociale);
- condiţiile fizice: ex. temperatură, eliminări, capacitatea de mobilizare, prezenţa unor
reacţii alergice, oboseală, durere, lipsa de răspuns la stress etc.);
- condiţii psiho-sociale: stress, anxietate, stări de confuzie, stări de criză, adaptare la
boală şi infirmitate, schimbare de rol, capacitate de comunicare, probe spirituale.
 relativ stabile(dau informaţii generale:ex.sex; vârstă, grupă sanguină ).
- gusturi personale: ex: alimentare, mod de petrecere a timpului liber etc.;
- elemente fizice: ex. elemente de sprijin, elemente senzoriale;
- elemente biologice legate de sănătate: ex. boli anterioare, sarcini, avorturi, accidente,
intervenţii chirurgicale etc.;
- elemente caracteristice: ex. rasă, religie, limbă, ocupaţie,;
- elemente relaţionale (alergii, predispoziţii la anumite boli).

FIŞA DE CULEGERE A INFORMAŢIILOR DE NURSING

Numele pacientului şi alte detalii de la internare:
Probleme principale
Problema actuală

Sănătatea din punct de vedere fizic

 Starea respiraţiei  Nutriţie
 Alergii, medicaţie  Eliminări
 Dureri/stare de confort  Tegumente/igiena
 Mobilitate/siguranţă  Comunicare
 Odihnă/somn  Menţinerea temperaturii

Sănătate psihică şi spirituală

19
  Stare emoţională
 Comunicare
 Reacţie la boală/spital
 Căi de a face faţă stressului/durerii
 Necesităţi spirituale
 Sensul stimei de sine
 Viaţa interioară şi sensul bunăstării
 Credinţe şi valori

Sănătate socială
 Reţele de sprijin social
 Familie/prieteni
 Locuinţa Venituri
 Ocupaţie
 Recreere/internare
 Dezvoltare sau cerinţe informaţionale

Toate aceste date se vor analiza de asistenta medicală - nursa -, care va stabili semnele
de dependenţă a individului; va stabili priorităţile de îngrijire, fie luate şi centralizate în
ordinea piramidei lui Maslow, fie conform sistemului organismului (ex. aparatul respirator,
aparatul cardio-vascular, aparatul digestiv etc.).
Se vor identifica problemele prioritare şi potenţiale ale pacientului trecându-se la cea
de-a II-a etapă a planului de îngrijiri nursing.