SUPORT DE CURS 5 – NURSING ÎN NEUROLOGIE

PROFESOR: EMILIA CÂMPEAN

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU TULBURĂRI

COMIȚIALE – EPILEPSIE

DEFINIȚIE
Epilepsia este o manifestare convulsivă paroxistică, cu debut și sfârșit brusc, caracterizat (în cazul
crizelor majore) de pierderea conștienței, însoțită de convulsii tonico-clonice.
CAUZE:
1. În epilepsia boală (epilepsia esențială): - tulburări genetice
2. În epilepsia secundară sau simptomatică:
- tumorile cerebrale, A.V.C., infecții (meningite, abcesul cerebral, tromboflebita cerebrală)
- traumatismele cranio-cerebrale
- boli metabolice sau intoxicații
- insuficiență renală, hiponatriemie, hipocalcemie, hipoglicemie
- anoxie cerebrală
TIPURI DE EPILEPSIE CU PIERDEREA STĂRII DE CONȘTIENȚĂ
- criza majoră generalizată (criza grand mal)
- criza minoră (criza petit mal)
- starea de rău epileptic (statusul epileptic major)
MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
I. CRIZA MAJORĂ (grand mal)
Se caracterizează prin crize convulsive cu pierderea conștienței
Criza majoră cuprinde următoarele faze:
1. faza prodromală poate apărea cu câteva ore sau cu câteva zile înaintea crizei, cu următoarele
manifestări:
- migrenă, nevralgii, parestezii, stare de rău nedefinit, tulburări de comportament (depresie, furie,
irascibilitale, agresivitate sau din contră euforie)
2. criza propriu-zisă, care cuprinde:
a) aura epileptică (semne care preced criza cu câteva zeci de secunde)
- mioclonii la nivelul unui segment, clipitul peoapelor, furnicături, arsuri, halucinații vizuale,
olfactive, auditive (zgomote), anxietate
- aura avertizează pacientul despre iminența unei crize, permițându-i acestuia să ia poziții de
protecție (să se așeze sau să se culce, pentru a nu cădea)
- aura nu apare însă întotdeauna. Debutul este în general brutal: paloare bruscă, pierderea
cunoștinței și prăbușirea pacientului
b) pierderea cunoștinței urmată imediat de:
- convulsie tonică = contracție bilaterală tonică a tuturor mușchilor, picioarele întinse, brațele
flectate, maxilarul încleștat, ochii se dau peste cap, pupilele se dilată si devin fixe
- oprirea respirației, cianoză
Această fază tonică durează 15-20 secunde, după care apar:
- convulsiile clonice care durează 1-2 minute
- mișcări violente anarhice ale membrelor, capului, mușcarea limbii, spumă abundentă la nivelul
gurii (uneori sanguinolentă), incontinență de urină și fecale
După faza clonică, bolnavul pare amețit și confuz, prezintă cefalee, dureri musculare, respirație
zgomotoasă, uneori criza este urmată de stare comatoasă sau de un somn profund, cu reflexe
abolite, midriază.
După revenire – amnezia crizei este totală
II. CRIZA MINORĂ (petit mal)
- pierderea stării de conștiență – câteva secunde (10-20), fără căderea pacientului
- pacientul își întrerupe activitatea, persistă doar activitățile automate (mersul, deglutiția,
mestecatul)
III. STAREA DE RĂU EPILEPTIC
- manifestările sunt la fel ca și în cazul crizei majore, dar în acest caz crizele tonico-clonice se
repetă și pacientul rămâne în stare de inconștiență
PROBLEMELE PACIENTULUI
 În criza de epilepsie:
- oprirea respirației din cauza contracției tonico-clonice
- risc de sufocare din cauza convulsiilor și căderii limbii
- risc de traumatizare (leziuni, mușcarea limbii)
- alterarea percepției senzoriale (vizuală, auditivă, kinestezică)
 - incontinență (urină, fecale) din cauza relaxării post-critice ale sfincterelor
- deficit de cunoaștere în prevenirea sau rărirea crizelor
 Între crize:
- dificultate de a-și asuma roluri sociale din cauza frecvenței crizelor
- dificultate de a se realiza din cauza riscului potențial pentru anumite profesii
- depresie
- perturbarea stimei de sine
- în unele forme apare deteriorarea psihică progresivă
OBIECTIVE
a) imediate:
- să i se asigure funcționalitatea căilor respiratorii
- să nu-și muște limba
- să fie protejat de traumatisme sau leziuni
Atenție: - să nu se forțeze deschiderea maxilarelor în timpul convulsiei
- să nu se imobilizeze forțat pacientul, deoarece se pot produce fracturi din cauza
contracturii musculare puternice
b) pe termen lung:
- să i se reducă crizele ca frecvență și intensitate
- să-și amelioreze adaptarea psiho-socială
- să-și amelioreze depresia
- să știe să-și urmeze tratamentul medicamentos
- să fie capabil să recunască semnele prodromale
INTERVENȚII ÎN CURSUL CRIZEI
- nu las niciodată persoana singură
- așez persoana în poziție orizontală (pe pat, podea)
- nu se forțează maxilarul
- desfac cravata, gulerul, eșarfa pentru a nu fi împiedicată respirația
- îndepărtez obiectele tari, mobile din jur pentru a preveni lezarea
- întorc corpul sau capul pacientului într-o parte, pentru a-l ajuta să respire
- ridic barele laterale de protecție ale patului
- monitorizez funcțiile vitale și vegetative
- curăț cavitatea bucală
INTERVENȚII DUPĂ CRIZĂ
- verific permeabilitatea căilor respiratorii
- aspir secrețiile (saliva, secrețiile bronșice)
- verific eventualele leziuni sau limba mușcată
- în caz de hipotermie se încălzește pacientul cu sticle cu apă caldă
- în caz de hipertermie se fac împachetări reci
- asigur igiena corporală (după incontinență)
- ajut pacientul să se orienteze în timp și spațiu
Observație: După crize, poate apărea tusea, urmare a aspirației de salivă în căile respiratorii. În acest
caz se întoarce capul pacientului într-o parte.
INTERVENȚII CU ROL DELEGAT
- pregătesc și administrez medicamente anticonvulsivante la indicația medicului:
- la pacienții cu accese subintrante: tranchilizante hipnotice, antispastice, narcotice,
- în caz de hipertermie se administrează antitermice
INTERVENȚII ÎNTRE CRIZE – EDUCAȚIA PACIENTULUI
Sfătuiesc persoana:
- să trăiască cât mai normal posibil
- să evite activitățile periculoase: condusul mașinii, activități la înălțime, înotul
- să evite alcoolul, să ia medicamentele cu regularitate, să se odihnească adecvat (somn 8 ore/zi)
- încurajez pacientul să depășească problemele psiho-sociale, să nu privească crizele epileptice ca
pe o catastrofă, ci ca pe un eveniment care poate fi rezolvat rațional
- cooperez cu familia pentru a-i face să înțeleagă problemele ce rezultă din epilepsie și faptul că
această situație nu trebuie să transforme persoana într-un invalid cronic
- una din cele mai importante aspecte ale intervenției este de a schimba atitudinea pacientului față
de boală
- în educația pacientului, trebuie inclusă și familia, în legătură cu administrarea tratamentului
medicamentos (doză, oră, raportarea efectelor secundare), importanța respectării tratamentului între
crize.