http://www.academia.

edu/7004694/Scoala_Postliceala_FE1gg

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA BOLNAVILOR CU AFECTIUNI

CARDIOVASCULARE

Asistenta medicala detine o pozitie foarte importanta in ingrijirea acestor categorii de bolnavi. Justificarea
rolului ei rezida in caracterul unor boli cardiovasculare (insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala,
infarct miocardic etc), care reclama o spitalizare indelungata, deci o supraveghere continua.
Pe aceeasi linie se situeaza si frecventa accidentelor din bolile cardiovasculare (sincope, colaps vascular, stop
cardiac), ca si a complicatiilor. In sfarsit, daca retinem, faptul ca multe boli cardiovasculare reprezinta urgente
medicale, tulburari de ritm, cardiopatii ischemice, puseuri de hipertensiune, edem pulmnar etc), se poate intelege
mai bine rolul sau. Dar pentru a-si indeplini menirea, nu trebuie sa se multumeasca sa cunoasca si sa aplice, chiar
perfect, diferitele tehnici de ingrijire a bolnavului, ci trebuie sa cunoasca notiuni teoretice, care sa-i permita
depistarea unui semn precoce, interpretarea acestuia si, daca este nevoie, chiar interventia in situatiile in care viata
bolnavului depinde de cunostintele sale.
Asistenta medicala este obligata sa noteze toate datele referitoare la puls, urina, T.A., edeme, dieta, medicatie etc. Ea
trebuie sa asigure repausul fizic si psihic al bolnavului, care, aproape in toate aceste categorii de afectiuni, este
indispensabil. Nu trebuie insa sa uite dezavantajele repausului indelungat la pat, fapt pentru care este necesar sa se
recomande alegerea pozitiei sezande sau semisezande.
Adeseori, acesti bolnavi sunt incapabili sa se ocupe singuri de dansii. Iata de ce asistenta medicala este datoare sa le
asigure si sa urmareasca pozitia corecta in pat, schimbarea lenjeriei, transportul, efectuarea zilnica a masajului
gambelor si picioarelor, pentru prevenirea trombozelor. Toaleta zilnica a bolnavilor ii revine, de asemenea, ei. Nu
trebuie sa uite ca unui bolnav cu insuficienta cardiaca avansata ii este interzis efortul de toaleta zilnica. La fel de
important este si repausul psihic. Vizitatorii numerosi, discutiile cu voce tare, chemarile la telefon, ca si
neintelegerile familiale sau profesionale sunt tot atatea cauze care pot frana evolutia favorabila.
In bolile cardiovasculare dieta reprezinta adesea un factor esential. Regimul fara lichide, hiposodat, uneori
hipoazotat poate fi adeseori mai util intr-o hipertensiune sau o insuficienta cardiaca decat multe medicamente.
Asigurarea tranzitului intestinal este capitala pentru acesti bolnavi, asistenta medicala trebuie sa stie ca eforturile
mari de defecatie pot fi fatale intr-un infarct miocardic. Ea trebuie sa cunoasca indicatiile si contraindicatiile unor
medicamente (digitala, chinidina etc). in sfarsit, trebuie sa cunoasca si primele ingrijiri care urmeaza sa fie acordate
in unele urgente cardiovasculare. Sa cunoasca semnele socului compensat si masurile de profilaxie, pentru a
impiedica intrarea in stadiul decompensat. Sa cunoasca primele ingrijiri care trebuie acordate intr-o lipotimie sau
sincopa, masurile de reanimare necesare (respiratia "gura-la-gura" sau "gura-la-nas" etc).

Capitolul III ngrijirea bolnavului cu infarct miocardic

3.1. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL N NGRIJIREA BOLNAVILOR CU AFECIUNI CARDIOVASCULARE
Asistentul medical deine o poziie foarte important n ngrijirea
acestor c a t e g o r i i d e b o l n a v i . J u s t i f i c a r e a r o l u l u i s u r e z i d n c a r a c t e r u l u n o
r b o l i cardiovasculare (insuficiena cardiac, hipertensiunea arterial, infarct
miocardic,e t c . ) , c a r e r e c l a m o s p i t a l i z a r e n d e l u n g a t , d e c i o s u p r a v e g h e r e c o
n t i n u . Pe aceea linie se situeaz i frecven accidentelor din bolile
c a r d i o v a s c u l a r e (sincope, colaps vascular, stop cardiac), ca i a complicaiilor. n sfrit ,
dacreinem faptul c multe boli cardiovasculare reprezint urgene medicale (tulburrid e r i t m , c a r d i o p a t i i
i n s c h e m i c e , p u s e u r i d e h i p e r t e n s i u n e , e d e m p u l m o n a r ) , s e poate nelege mai bine rolul
su. Dar pentru a-i ndeplini menirea , nu trebuie sse mulumeasc s cunoasc i s aplice, chiar perfect, diferitele

tehnici de ngrijirea bolnavului, ci trebuie s cunoasc noiuni teoretice, care s-i permit
depireaunui semn precoce, interpretarea acestuia i dac este nevoi, chiar intervenia n situaiile
n care viaa bolnavului depinde de cunotinele sale. Asistentul medicaleste obligat s noteze toate datele
referitoare la puls, T.A. ,urin, edeme, diet, m e d i c a m e n t e . E l t r e b u i e s a s i g u r e r e p a u s u l
f i z i c i p s i h i c a l b o l n a v u l u i , c a r e , aproape n toate aceste categorii de afeciuni, este indispensabil. Nu
trebuie ns suite dezavantajele repausului ndelungat la pat, fapt pentru care este necesar
s serecomande alegerea poziiei eznde sau semieznde. Adeseori , aceti bolnavisunt
incapabili s se ocupe singuri de dnii. Iat de ce asistentul medical estedator s le asigure i s
urmreasc poziia corect n pat, schimbarea
lenjeriei,t r a n s p o e r t u l , e f e c t u a r e a z i l n i c a m a s a j u l u i g a m b e l o r i p i c i o a r e l o r ,
p e n t r u prevenirea trombozelor.Toaleta zilnic a bolnavilor i revine, de asemenea, lui. Nu trebuie s uite cu n u i
b o l n a v c u i n s u f i c i e n c a r d i a c a v a n s a t i e s t e i n t e r z i s e f o r t u l d e t o a l e t zilnic. La fel
de important este i repausul psihic. Vizitatorii numeroi, discuiilecu voce tare, chemrile la telefon, ca i
nenelegerile familiale sau profesionale
43
3. NGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECIUNI ALE APARATULUI CARDIOVASCULAR
Introducere
Aparatul cardiovascular este format din:
- inim,
- vase sanguine: artere, vene, capilare, sistem limfatic.
Rolul aparatului cardiovascular
- transport snge, substane nutritive la esuturi i organe;
- transport produse de metabolism de la esuturi i organe ctre organele de excreie.
Educaia pacientului legat de prevenirea bolilor cardiace
Cunoaterea factorilor de risc cardiovascular
- hipertesiunea arterial,
- diabetul zaharat,
- obezitatea,
- fumatul,
- dislipidemia,
- stresul psihic.
Msuri de prevenie:
- alimentaie echilibrat: fr exces de sare i grsimi,
- combaterea obezitii,
- regim de via echilibrat: exerciii fizice uoare zilnic, plimbri n aer liber,

- suprimarea fumatului,
- evitarea stresului psihic,
- control periodic al tensiunii arteriale,
- control periodic al persoanelor cu risc crescut pentru diabet zaharat i dislipidemie.47
3.1. Evaluarea morfo-funcional a pacientului cardiac
Examen fizic
Inspecia:
- poziia pacientului (ortopnee n insuficiena cardiac),
- culoarea tegumentelor: paloare, cianoz,
- edeme ale membrelor inferioare n insuficiena cardiac.
Pentru vasele periferice:
- inspecia membrelor inferioare: culoare tegument, absena pilozitii, tulburri
trofice.
Palparea:
- absena pulsului, temperatura tegumentelor.
Investigaii paraclinice
Radiologice:
- radiografie toracic,
- radioscopie toracic,
- tomografie computerizat,
- RMN,
- aortografie, coronarografie.
Explorri funcionale
Pentru cord:
- electrocardiograma de repaus i de efort,
- examen ecocardiografic; test Holter.
Pentru vase:
- msurarea tensiunii arteriale;

- oscilometria;
- msurarea presiunii venoase centrale;
- ecoDoppler vascular pulsatil.
Examinri de laborator:
- VSH, ASLO, lipide, colesterol, timp Howell, INR,
- glicemie, uree, creatinin, ionogram seric,
- hemocultur.
Semne i simptome ale pacientului cardiac la internare sau pe perioada spitalizrii
Durerea precordial n caz de:
- angin pectoral,
- infarct miocardic,
- pericardite,
- anevrism disecant de aort.
Dispneea de cauz cardiac:
- semnific insuficiena ventricular stng,
- apare dup efort, apoi i n repaus,
- se accentueaz uneori noaptea (astmul cardiac),
- poate fi nsoit de tuse, nelinite.
Palpitaiile:
- apar n aritmiile cardiace,48
- pot fi determinate de stri emoionale, efort, abuz de cafea.
Edemele:
- apar mai ales la membrele inferioare ca semne ale insuficienei cardiace.
Manifestri extracardiace:
- tuse, de obicei seac,
- balonri, greuri,
- astenie,
- nicturie.

3.2. ngrijirea pacientului cu infarct miocardic acut

Definiie: infarctul miocardic acut (IMA) se caracterizeaz prin necroz miocardic, determinat
de o obstrucie coronarian prin tromboz (ocluzia acut a unei ramuri a arterelor coronare).
Date de anamnez:
- circumstane de apariie: efort fizic, dup mese copioase;
- factori de risc predispozani: HTA, hipercolesterolemie, obezitate, stres,
sedentarism, diabet zaharat.
Tablou clinic:
- durere anginoas tipic, care nu cedeaz la nitroglicerin sau atipic (n
epigastru).
Examenul pacientului:
- durerea se nsoete de anxietate,
- dispnee,
- transpiraii,
- paloare,
- TA poate scdea, se poate ajunge la colaps,
- puls aritmic,
- extremiti reci.
Atitudinea de urgen:
Asistenta mpreun cu medicul urmresc realizarea obiectivelor:
- combaterea durerii, a anxietii,
- diagnostic precoce,
- prevenirea complicaiilor imediate i tardive.
Atitudinea n faza de prespital:
- transport cu salvarea,
- pacientul nsoit de medic + asistent,
- pacientul va fi dus cu targa sau cruciorul de la salvare pn la spital.
n spital:

- se continu msurile de prim-ajutor,

- oxigenoterapie,
- montarea unei perfuzii,
- monitorizarea funciilor vitale.
Asistenta:
- monteaz electrozii i nregistreaz traseul ECG,
pregtete la nevoie defibrilatorul,
recolteaz de urgen snge pentru examene biologice: leucocite, timp Quick, VSH,
creatinfosfokinaza-MB, GOT, glicemie.
Msuri terapeutice:
- combaterea durerii: mialgin;
- limitarea necrozei miocardice: perfuzie cu nitroglicerin, -blocante (metoprolol);
- dezobstrucie farmacologic: streptokinaz sau tratament anti-coagulant (heparin i.v.) la
indicaia medicului, dup caz;
- sedarea pacientului: diazepam.
Sarcini speciale ale asistentei:
- s asigure bolnavului maximum de confort fizic i psihic (alimentaie pasiv la pat,
igien pentru tegumente i mucoase, servire la pat cu plosc i urinar);
- s grupeze la maxim interveniile;
- s mobilizeze la minim pacientul;
- s urmreasc atent funciile vitale: puls, respiraie, TA, diurez, temperatur;
- la indicaia medicului, va mobiliza progresiv pacientul;
- va asigura o alimentaie echilibrat;
- n faza acut, va limita vizitele aparintorilor.
3.3. ngrijirea bolnavilor cu insuficien cardiac
Definiie
Insuficiena cardiac reprezint o incapacitate a inimii de a asigura un debit corespunztor
nevoilor de oxigen ale esuturilor n repaus i la efort.

ngrijirea special a pacienilor cu insuficien cardiac are ca scop:

- reducerea nevoilor energetice ale organismului,
- mrirea forei de contracie a inimii.
Problemele bolnavului, semne fizice:
- dispnee de efort, apoi n repaus,
- cianoz, tegumentele fiind reci la extremiti,
- edeme ale membrelor,
- nicturie,
- balonri,
- tuse.
Explorri paraclinice:
Asistenta va recolta snge pentru dozarea:
- creatininei,
- glicemie,
- profil lipidic,
- ionogram.
Pacientul va fi nsoit pentru efectuarea:
- radiografiei de torace,
- ECG,
- ecocardiografie.
Sarcinile asistentei: plan de ngrijire
Asigurarea repausului fizic:
saloane cu ambian plcut,
- pat cu utilaj de rabatare ortopnee,
- odihn ziua n fotoliu.
Asigurarea repausului psihic: ncurajarea pacientului, limitarea vizitelor, promptitudine la
solicitri.
Asigurarea igienei personale:

- se face toaleta la pat;

- se fac frecii cu alcool diluat pentru mbuntirea circulaiei periferice;
- pielea se va menine uscat;
- zilnic se va schimba lenjeria de corp.
Prevenirea trombozelor:
- se vor masa membrele inferioare zilnic;
- prile edemaiate se vor ine ridicate.
Urmrirea funciilor vitale i vegetative:
- pe lng parametrii vitali, se ve ine evidena exact a lichidelor consumate i
eliminate;
- se urmrete zilnic greutatea pacientului;
- se combate constipaia.
Dieta va fi:
- hiposodat,
- n unele cazuri, hipocaloric,
- lichidele ngerate: 1,5-2 l n 24 ore,
- 4-5 mese/zi, ultima cu 3 ore nainte de culcare.
Administrarea medicamentelor
- cardiotonicele se dau doar la indicaia medicului (digoxin comprimate, sau fiole
administrate i.v.);
- diureticele se administreaz oral sau i.v. dup caz n urgene; se administreaz ca
tratament de ntreinere dimineaa.
Educaia sanitar a pacientului vizeaz respectarea:
- dietei,
- repausului,
- schemei terapeutice,
- prevenirea infeciilor respiratorii.

SISTEMUL CARDIOVASCULAR
Sistemul cardiovascular este alcatuit din
inima si reteaua de vase sanguine. Compusa
aproape n ntregime din tesut muscular,
inima este responsabila pentru pomparea
sngelui n organism. Sngele nu numai ca
transporta substante nutritive, oxigenul si
dioxidul de carbon de la o parte a corpului la
alta, ci actioneaza, de asemenea, ca un mijloc
de
comunica
21321g615v
55;ie
prin
transmiterea mesajelor chimice hormonale de
la glandele endocrine la organe si tesuturi.

1. Sngele:
Sngele este esetial pentru functiile
organismului. El este pompat de catre
inima n reteaua interna de artere si vene
nca dinaintea nasterii si pna la moarte,
furniznd oxigen, hrana si alte substante
esentiale pentru tesuturi si, la ntoarcere,
extragnd dioxidul de carbon si alti produsi
de degradare care ar putea deveni toxici
pentru sistem. Sngele ajuta, de asemenea,
la distrugerea microorganismelor patogene
si, datorita capacitatii de coagulare, joaca un
rol important n mecanismele naturale de
aparare ale organismului.

Sngele nu este doar un lichid.

Vscozitatea sa proverbiala se datoreaza
prezentei milioanelor de celule ale caror
activitati
l fac sa fie un tesut al
organismului, la fel ca oasele sau muschii.
Este constituit dintr-un lichid incolor n care
plutesc globule rosii (cunoscute si ca
eritrocite), globule albe sau leucocite si
celule foarte mici numite plachete.
Ca majoritatea organismului plasma
consista, n principal, din apa. Fiind un lichid,
ea poate difuza prin peretii vaselor sanguine
mici, cum ar fi capilarele. Este astfel n
directa legatura cu lichidul extracelular lichidul prezent n spatiile dintre celulele
corpului. Aceasta nseamna ca mineralele si
alte substante pot fi transportate de la celula
la celula n tot organismul, prin plasma.
a. Plasma:
Plasme reprezinta un vehicul pentru
transportul
substantelor
energetice
importante, cum sunt glucoza si grasimile.
Alte substante transportate de plasma includ
fierul, care este esential pentru sinteza
hemoglobinei ce transporta oxigenul si a unui
numar de hormoni importanti, cum ar fi cei
tiroidieni. n consecinta, plasma reprezinta o
solitie
apoasa
de
minerale,
substante

nutritive si mici cantitati de componente

esentiale, cum ar fi hormonii, plus un alt
component esential - o proteina care
reprezinta un element major.
Fiecare
litru
de
plasma
contine
aproximativ 75g de proteine. Acestea se
mpart n doua tipuri principale: albumina si
globulinele. Albumina este sintetizata n
ficat. Fiind, pe de o parte, o sursa nutritiva
pentru tesuturi, ea asigura, de asemenea, si
presiunea osmotica, care mentine partea
fluida a sngelui n interiorul vaselor
sanguine si opreste iesirea lui catre tesuturi
si apoi catre celule. Albumina ar putea fi
considerata ca un fel de burete circulant,
care mentine volumul necesar de apa n
fluxul sanguin.
b. Plachetele:
Plachetele sunt cele mai mici celule din
organism. Un mililitru de snge contine
aproximativ 250 milioane plachete si fiecare
are aproximativtrei microni ( un micron
reprezinta a mia parte dintr-un milimetru).
Plachetele au o singura functie de baza:
formarea cheagului sanguin cnd hemoragia
trebuie stopata.
Capacitatea sngelui de a se coagula,
prevenind astfel o hemoragie fatala n cazul

unei leziuni severe a unui vas sanguin,

provine din actiunea combinata a plachetelor
si a unui numar de 12 substante chimice,
denumite factori de coagulare, ntre care un
rol important l are protrombina. Acestia se
afla n plasma. Defectele procesului de
coagulare
sunt
de
doua
tipuri
imposibilitatea
formarii
cheagului
si
tromboza, n care cheagurile se formeaza
intravascular.
c. Globulele rosii:
Globulele
rosii
actioneaza
ca
transportori ai oxigenului de la plamni la
tesuturi. Dupa ce elibereaza oxigenul, ele
preiau dioxidul de carbon, un produs de
degradare al metabolismului celular, si l
transporta napoi la plamni, unde este
eliminat prin expiratie. Ele sunt capabile sa
faca acest lucru deoarece contin milioane de
molecule de hemoglobina.
n plamni, oxigenul se combina foarte
rapid cu hemoglobina, dnd globulelor
culoarea rosie aprinsa, de unde deriva
numele lor. Acest snge oxigenat ajunge la
tesuturi, fiind transportat de artere. Cu
ajutorul
enzimelor
din
globulele
rosii,
dioxidul de carbon si apa, care este un alt
produs rezidual al activitatii celulare, sunt

preluate de globule si tranportate napoi la

plamni, prin vene.
Producerea globulelor rosii ncepe din
primele saptamni dupa conceptie si, n
primele trei luni, se desfasoara la nivelul
ficatului. Numai dupa 6 luni de dezvoltare
fetala, productia este transferata catre
maduva osoasa, unde continua pentru tot
restul vietii.
Dezvoltarea globulelor rosii ncepe de la
celulele cu forma neregulata, relativ retunda,
denumite entroblasti, cu nuclei mari. Aceste
celule trec prin diviziuni succesive, n timpul
carora nucleul devine progresiv mai mic si, n
final,
este
pierdut
definitiv.
Pentru
producerea celulelor rosii, organismul are
nevoie de fier, bitamina B12, acid folic si
proteine.
n circulatia sanguina, globulele rosii
sunt supuse unei uzuri enorme, necesitnd
astfel o rennoire constanta. Organismul are
o capacitate remarcabila de a controla
numarul globulelor rosii din circulatie n
functie de necesitati. Daca o cantitate mare
de snge este pierduta, daca portiuni ale
maduvei osoase sunt distruse sau daca
aportul de oxigen la tesuturi este scazut prin
insuficienta
cardiaca
sau
deoarece
o

persoana se gaseste la mare altitudine,

maduva osoasa reactioneaza prin cresterea
productiei
de
celule
rosii,
deoarece
organismul are nevoie de o cantitate
suplimentara de oxigen.
d. Globulele albe:
Globulele albe din snge, leucocitele, au
dimensiuni mari si sunt diferite de cele rosii.
Spre deosebire de globulele rosii, cele albe
nu au toate acelasi aspect si sunt capabile de
miscare. Ele sunt implicate n apararea
organismului
mpotriva
bolilor
si
sunt
clasificate
n
trei
grupe
principale:
polimorfonucleare, limfocite si monocite.
Polimorfonuclearele, care reprezinta 5075% din globulele albe, sunt subdivizate n
trei tipuri. Cele mai numeroase sunt cele
denumite neutrofile.
Cnd organismul este afectat de o boala
produsa de bacterii, acestea intra n actiune.
Atrase de produsii chimici eliberati de
bacterii, ele se deplaseaza pna la locul
infectiei si ncep sa nglobeze bacteriile. Pe
masura desfasurarii acestui proces, granulele
din interiorul neutrofilelor ncep sa produca
substante chimice ce distrug bacteriile
capturate.

Al doilea tip de polimorfonucleare este

cunoscut ca eozinofil, deoarece granulele lor
devin
roz
prin
colorare
cu
eozina.
Reprezentnd doar 1-4% din globulele albe,
eozinofilele combat agresiunea bacteriana,
dar au si un rol vital. Atunci cnd orice
proteina straina sau antigen patrund n
snge, are loc producerea anticorpilor care
se combina cu antigenul si le neutralizeaza
efectul. n acelasi timp, se elibereaza
compusul chimic histamina.
Al treilea tip de polimorfonucleare sunt
bazofilele. Ele reprezinta mai putin de 1% din
toate globulele albe, dar sunt esentiale
pentru viata, deoarece granulatiile lor produc
si elibereaza heparina, care are functia de
a mpiedica coagularea intravasculara a
sngelui.
e. Limfocitele:
Limfocitele reprezinta 25% din globulele
labe, avnd nuclei densi, sferici. Limfocitele
joaca un rol vital, asigurnd organismului
imunitatea naturala fata de boli. Ele
realizeaza acest lucru prin producerea de
antitoxine ce contracareaza efectele nocive
potentiale
ale
unor
toxine
puternice
(otravuri) sau compusi chimici produsi de
unele bacterii. Cealalta functie esentiala a

limfocitelor este producerea anticorpilor si a

substantelor chimice care previn distrugerea
celuleor organismului ca urmare a unei
invazii bacteriene. Un alt tip de globule albe
sunt monocitele, care reprezinta pna la 8%.
Ele
contin
nuclei
mari
si
nglobeaza
bacteriile, eliminnd detritusurile celulare
rezultate n urma agresiunii bacteriene.
Activitatea polimorfonuclearelor si a
monocitelor
declasate
de
afectiunile
bacteriene este denumita raspuns inflamator
inflamatia
reprezentnd
raspunsul
organismului fata de o leziune la nivel local.
Activitatea limfocitelor legata de invazia
microbiana si de late substante este
denumita raspuns imun.

2. Inima:
Inima etse un organ muscular cavitar de
dimensiuni mari, situat n regiunea mediana
a toracelui. Desi de obicei este considerata
ca fiind situata n partea stnga a corpului,
ea trece linia ,ediana spre dreapta, cea mai
mare parte ramnnd, totusi, n stnga. Are
o greutate de aproximativ 340 g la barbati si
ceva mai putin la femei.
Marginea dreapta a inimii se gaseste,
mai mult sau mai putin, n spatele marginii
drepte a sternului. Proiectia la suprafata a

inimii de partea stnga a sternului are

aproximativ forma unui triunghi cu vrful
rotunjit, acesta fiind imediat sub mamelonul
stng. Pulsatia sa poate fi palpata la fiecare
bataie a inimii. Aceasta poarta numele de soc
apexian.
Functia inimii este de a pompa sngele
n doua circulatii separate. n primul rnd,
pompeaza sngele catre artere prin aorta,
principala artera a organismului.
Sngele ajunge
furnizndu-le oxigen
Dupa aceea, sngele
prin vene, oxigenul
absorbit.

la organe si tesuturi,
si substante nutritive.
se rentoarce la inima
din el fiind complet

Inima pompeaza sngele n al doilea

circuit, de aceasta data catre plamni, pentru
a nlocui oxigenul. Dupa aceea, sngele
ncarcat cu oxigen este retrimis catre inima.
Inima are patru camere principale, care
asigura functia de pompa. Fiecare dintre ele
are pereti musculari care se contracta pentru
a asigura circulatia sngelui. Grosimea
peretilor musculari depinde de sarcina pe
care fiecare camera o are de ndeplinit.
Ventriculul stng are cei mai grosi pereti,
ntruct pompeaza cea mai mare cantitate de
snge.

Camerele inimii sunt aranjate n perechi,

fiecare avnd un atriu cu perete subtire, ce
primeste sngele de la vene. Fiecare atriu
pompeaza sngele printr-o valva n ventricul,
ce are peretii mai grosi, care, la rndul lui, l
pompeaza ntr-o artera principala. Cele doua
atrii se gasesc n spatele si deasupra celor
doua
ventricule.
Amndoua
atriile
si
amndoua
ventriculele
sunt
alaturate.
Portiunile din perete pe care le separa sunt
denumite
septuri:
interatrial
si
interventricular.
Mecanismul de functionare:
Sngele revine la inima de la plamni
prin venele pulmonare, aducnd o noua
cantitate de oxigen. Patrunde n atriul stng,
care se contracta si mpinge sngele, printr-o
valva denumita valva mitrala, n ventriculul
stng. Dupa aceea, ventriculul stng se
contracta si, n acest timp, valva mitrala se
nchide, astfel nct sngele poate trece
numai catre aorta prin valvele aortice
deschise.
Sngele
ajunge
la
tesuturi,
unde
elibereaza oxigen. Sngele se rentoarce la
inima din jumatatea inferioara a corpului prin
vena cava inferioara, iar din jumatatea
superioara a corpului prin vena cava

superioara. Patrunde n atriul drept, acesta

se contracta si sngele trece n ventriculul
drept prin valva tricuspida.
Contractia
ventriculului
drept
expulzeaza sngele n artera pulmonara prin
valvele pulmonare, pentru un nou ciclu. Acest
proces este repetat de 50-60 de ori n fiecare
minut.
Valvele:
Ca multe sisteme de pompare, functia
normala a inimii depinde de o serie de valve.
n partea dreapta a inimii exista valvele
pulmonare si tricuspida, la cea stnga se afla
valvele aortice si mitrala. Cele patru valve se
deschid si se nchid automat pentru a primi si
descarca sngele de la si catre camere, astfel
nct el poate curge doar ntr-o singura
directie.
Valvele pulmonara si aortica au o
structura similara. Ele au trei cuspide sau
foite alcatuite din tesut fibros dens, dar
subtire. Valvele mitrala si tricuspida sunt mai
complicate, desi si structura lor este
asemanatoare. Valva mitrala are doua foite
(cuspide); valva tricuspida are trei foite.
Valvele sunt prevazute cu un inel situat
ntre atriu si ventricul. Bazele foitelor se

ataseaza de inel, n timp ce marginile libere

vin
n
contact
si
asigura
nchiderea
comunicarii ntre ventricule si atrii.
Aceste margini libere sunt legate de o
serie de corzi fine, denumite cordaje
tendinoase, care se prind de peretele
ventricular si mpiedica prolabarea valvelor
n atrii.
Ritmul cardiac:
Cu fiecare bataie a inimii, cele doua atrii
se contracta mpreuna si ncarca ventriculii
cu snge. Dupa aceea are loc contractia
ventriculelor. Sincronizarea acestor contractii
este dependenta de un sistem electric de
control este nodul sinoatrial, din atriul drept.
De aici, impulsurile sunt conduse la cele doua
atrii, determinnd contractia acestora. Exista
si un alt nod, atrio-ventricular, situat n
jonctiunea dintre atrii si ventriculi. Acesta
ntrzie impulsul de contractie, dupa care l
conduce printr-un fascicul de fibre denumit
fasciculul His. Dupa ce a fost condus prin
fascicul, impulsul se raspndeste prin
ventriculi, determinnd contractia acestora
imediat dupa cea a celor doua atrii.

3. Vasele sanguine:

Arterele si venele sunt cele doua tipuri

de vase sanguine mari din organism. Arterele
transporta sngele de la inima la tesuturi, n
timp ce venele transporta sngele pe drumul
de ntoarcere.
Principala cavitate a inimii, ventriculul
stng, expulzeaza sngele n principala
artera din organism - aorta. Primele ramuri
ale aortei se desprind din ea imediat ce
paraseste inima. Ele sunt arterele coronare,
ce asigura aportul de snge la inima.
Aproape imediat dupa desprinderea din
aorta, artera coronara stnga da nastere la
doua ramuri. De acea, de fapt, exista trei
artere coronare: cea dreapta si cele doua
ramuri ale arterei coronare stngi. Traiectul
lor acopera aproape toata suprafata inimii,
asigurnd aportul de snge la fiecare zona.
Restul arterelor transporta sngele la toate
celelalte
parti
ale
organismului,
dnd
nastere, mai nti, unor ramuri denumite
arteriole si, n final, capilarelor.
Ventriculul stng produce o presiune
considerabila pentru a mpinge sngele prin
reteaua arteriala. Presiunea pe care o atinge
mansonul tensiometrului folosit la masurarea
presiunii arteriale este aceeasi cu presiunea

maxima aparuta n ventriculul

fiecare bataie a inimii.

stng

la

Structura arterelor:
Deoarece arterele sunt supuse acestei
presiuni cu fiecare contractie a inimii, ele
trebuie sa aiba un perete solid pentru a
rezista. Peretele extern al unei artere este un
strat de tesut fibros lax. Sub acesta exista
straturi elastice si musculare groase, care
confera rezistenta arterelor. Exista, de
asemenea, fibre musculare n interiorul
mucoasei, care prezinta la suprafata ei un
strat celular neted care permite circulatia
continua si libera a sngelui.
Peretii elastici sunt foarte importanti
pentru functionarea sistemului vascular. O
mare parte din forta fiecarei contractii este
preluata de peretii elastici ai arterelor mari.
Acestia continua sa mpinga sngele n pauza
dintre doua batai ale inimii.
Capilarele:
Masurnd aproximativ a opta mia parte
dintr-un milimetru, capilarele sunt doar putin
mai largi dect o singura celula sanguina.
Ficare capilar este constituit dintr-un strat
foarte subtire de tesut endotelial nconjurat

de o membrana la fel de subtire. Toti peretii

capilarelor sunt destul de subtiri pentru a
permite trecerea substantelor n ambele
sensuri. Reglarea circulatiei capilare este
asigurata de muschi.
n plus, fata de schimbul de substante,
capilarele localizate n piele au un rol special
n reglarea temperaturii corpului. Cnd
temperatura
este
crescuta,
capilarele
tegumentare se dilata, facnd posibil ca un
volum mai mare de snge sa ajunga la piele,
unde poate fi racit.
Avnd un perete subtire, capilarele pot
fi usor lezate si cele din piele prezinta cel mai
mare risc.
Venele:
Venele se aseamana cu arterele prin
aceea ca au o distributie similara - arterele si
venele unui anumit organ sau tesut au,
deseori, untraseu comun. Totusi, exista
diferente majore. De exemplu, multe vene au
valve n interiorul lor care nu se ntlnesc la
artere,
iar
peretii
unei
artere
sunt
ntotdeauna mai grosi dect cei ai unei vene
de o marime corespunzatoare, n timp ce
canalul central, sau lumenul, va fi mai mare
la vene dect la artere.

Venel sunt alcatuite din tesut muscular

si fibros. Peretele venelor reprezinta un strat
extern - tunica adventitia - , un strat mediu
de fibre musculare - tunica medie - si un strat
intern - tunica intima. Unele contin doar un
strat foarte subtire de muschi.

4. Circulatia sngelui:
Sngele
si
ncepe
circuitul
prin
organism parasind ventriculul stng prin
aorta. n acest stadiu, sngele este bogat n
oxigen, substante nutritive si alte substante
importante, cum ar fi hormonii.
Dupa ce da nastere arterelor coronare,
aorta are un traiect ascendent nainte de a se
curba, pentru a forma arcul aortic. n acest
arc si au originea cele doua artere principale
ale corpului, arterele carotide stnga si
dreapta, si cte o artera pentru fiecare brat.
Artera aorta coboara apoi prin torace n
abdomen.
Lanivelul abdomenului exista trei artere
principale catre intestine si ficat si cte una
pentru fiecare rinichi, nainte ca aorta sa se
divida n artele iliace stnga si dreapta, care
duc sngele la pelvis si membrele inferioare.
De la artere, sngele curge prin arteriole
care conduc la fiecare organ sau tesut din

organism, incluznd chiar si inima, si apoi

patrunde n vasta retea de capilare.
n capilare, celulele sanguine se asaza
pe un singur strat, cednd oxigenul si alte
substante si prelund dioxidul de carbon si
produsii metabolici.
n repaus, sngele are tendinta sa curga
prin asa-numitele cai preferentiale. Acestea
sunt capilarele care au dobdit un calbru mai
mare dect media. Dar daca exista o nevoie
sporita de oxigen n orice zona a corpului,
sngele circula n aproape toate capilarele
din acea zona.
Dupa trecerea prin capilare, sngele
intra n sistemul venos. El patrunde ti n
vase foarte mici denumite venule, care
reprezinta echivalentul venos al arteriolelor.
Trece apoi n vene mici si apoi la inima prin
vene care au dimensiuni destul de mari
pentru a putea fi observate sub piele. Venele
din acest calibru contin valve care previn
curgerea sngelui napoi spre tesuturi.
Valvele au o forma semilunara care proemina
n lumenul venei si fac ca sngele sa circule
ntr-o singura directie.
Toate venele din diferite parti ale
organismului se varsa, n final, n doua mari
vase de snge, una denumita vena cava

superioara si alta vena cava inferioara. Prima

primeste sngele de la cap, brate si gt si
cea de-a doua primeste sngele din partea
inferioara a corpului. Amndoua venele
transporta sngele la partea dreapta a inimii
si de aici el este pompat n artera pulmonara
(singura artera care transporta snge fara
oxigen). Aceasta artera duce sngele la
plamni.
Faza
finala
a
circulatiei
este
reprezentata de transportul sngelui bogat n
oxigen prin venele pulmonare (singurele
vene care transporta snge oxigenat) n
partea stnga a inimii.
Circulatia catre plamni este denumita
circulatie pulmonara, iar cea catre restul
organismului
este
denumita
circulatie
sistemica.
Exista
artere
pulmonare
si
sistemice care transporta sngele n afara
inimii si vene pulmonare si sistemice care l
aduc napoi.
Derivatii:
Parasind intestinele, sngele nu se
ntoarce direct la inima, ci etse drenat n
sistemul venos port-hepatic. Acesta permite
sngelui, care poate fi bogat n hrana
digerata, sa fie transportat direct la ficat.

Odata ce sngele de la intestin ajunge la

ficat, trece prin celulele hepatice, prin
capilare speciale denumite sinusoide si, apoi,
patrunde ntr-un alt sistem de vene denumite
vene hepatice. Acestea, n final, se varsa n
vena cava inferioara si, apoi, la inima. Acest
sistem asigura n modul cel mai eficient
transportul la ficat al hranei care patrunde n
sistemul venos din intestine. Alte zone unde
exista un tip special de aranjament venos
sunt la nivelul extremitatilor: minile,
picioarele, urechile si nasul. Aici este posibila
existenta unor comunicatii directe ntre
arterele si venele mici, prin care sngele
poate trece de la una la cealalta fara a trebui
sa treaca prin sistemul de capilare din
tesuturi.
Principala functie a acestor conexiuni
arterio-venoase este controlul temperaturii
corpului.
Cnd
sunt
deschise,
creste
pierderea de caldura si temperatura corpului
scade.
Mecanismele compensatorii:
n unele parti ale corpului, cum ar fi
minile si picioarele, arterele si ramurile lor
sunt conectate astfel nct se pot suplini una
pe cealalta, formnd o cale alternativa

pentru snge daca una dintre ele este lezata:

aceasta se numeste circulatie colaterala.
Cnd exista o leziune a unei artere,
ramura celeilalte artere, care a preluat fluxul
sanguin,
si
mareste
calibrul.
Daca
organismul se gaseste ntr-o stare de stres
fizic, ca atunci cnd ncepem brusc sa
alergam,
vasele
sanguine
din
muschii
membrelor inferioare si maresc calibrul si
cele din intestine se ntind, astfel nct
sngele este dirijat n locul n care
necesitatile sunt crescute.
Distributie si flux:
Sngele nu este repartizat uniform n tot
organismul. n orice moment, aproximativ
12% se gaseste n arterele si venele care l
transporta la si de la plamni. Aproximativ
59% se gaseste n vene, 15% n artere, 5% n
capilare si restul de 9% n inima. De
asemenea, sngele nu curge cu aceeasi
viteza n toate regiunile organismului.
Viteza circulatiei venoase de ntoarcere
creste astfel nct sngele este transportat
napoi la inima cu 20 cm pe secunda.
Controlul circulatiei:

Exista o zona n portiunea inferioara a

creierului denumita centrul vasomotor, care
controleaza circulatia sngelui si, implicit,
presiunea
arteriala.
Vasele
sanguine
responsabile pentru controlul acesteia sunt
arteriolele localizate n cadrul sistemului
circulator ntre arterele mici si capilare.
Centrul vasomotor primeste informatii despre
presiunea arteriala de la receptorii de
presiune din aorta si arterele carotide si apoi
trimite comenzi catre arteriole.