Electrocardiografia

Șef Lucrări Dr. Ionuț Tudorancea

Medic specialist cardiolog
Electrocardiografia – scurt istoric

• 1786 – Luigi Galvani – Universitatea din Bologna

– prima înregistrare a curentului electric din
mușchiul scheletic
• 1842 - Carlo Matteuci – demonstrează ca
activitatea electrică este esențială pentru
funcționarea normal a inimii la broască
• 1887 Augustus Waller – “Demonstratiile pe om a
fortelor electrometrice care insotesc bataile
inimii”
• 1924 –Einthoven – Premiul Nobel
• 1934 – Wilson – descrie derivatiile unipolare
• 1942 – Goldberger – descrie derivatiile unipolare
de tip augmentat
• 1954 – standardizarea ECG
Electrocardiografia – scurt istoric
1924 –Einthoven – Premiul Nobel
Electrocardiografia – scurt istoric
1924 –Einthoven – Premiul Nobel

1860-1927
Electrocardiografia
Electrocardiografia
Electrocardiografia – importanța
O electrocardiograma oferă informaţii despre:

 ritmul inimii
 originea impulsului şi propagarea (conducerea) acestuia prin masa
miocardului
 mărimea cavităţilor cordului
 poziţia inimii
 extensia şi localizarea unui infarct acut de miocard (IMA)
 efectele modificării concentraţiei electroliţilor asupra proprietăţilor
miocardului
 efectele unor medicamente asupra activităţii cordului
 funcţionarea unui pace-maker artificial implantat unui pacient
 NU oferă date despre contractilitatea miocardului şi despre funcţia de
pompă.
 Reprezintă “standardul de aur” pentru diagnosticul tulburărilor de ritm şi de
conducere
Electrocardiografia
 Suprafața fibrei
miocardice
aflată în
depolarizare

Electrocardiografia – teoria dipolului

Suprafața fibrei
miocardice
complet
depolarizată/
repolarizată =
segment
izoelectric
Electrocardiografia – teoria dipolului
Electrocardiografia – teoria dipolului
Electrocardiografia – teoria vectorială
Electrocardiografia – teoria vectorială
Electrocardiografia
 Electrodul = un conductor utilizat pentru a stabili contactul
electric cu partea nemetalică a circuitului.

 Potenţialul electric al dipolului se măsoară cu electrozi

plasaţi în diferite zone ale corpului, în mod uzual pe piele.

 Traseul ECG este influenţat de:

polaritatea dipolului,
distanţa de la electrod la dipol,
intensitatea câmpului electric.

Tipurile de înregistrare după plasarea electrozilor:

bipolară: ambii electrozi plasaţi în câmpul electric al
inimii;
unipolară: un electrod este plasat în câmpul electric iar celălalt
în planul de potenţial 0
Electrocardiografia
Electrocardiografia
Electrocardiografia electrozii ECG “privesc” inima din unghiuri diferite
şi “traduc” activitatea electrică a inimii în unde
Electrocardiografia – plasarea electrozilor

Ride Your Green Bike

Electrocardiografia
Electrocardiografia
Electrocardiografia

În practică se folosesc în mod curent 3 sisteme de derivaţii:

•−  derivaţiile standard, bipolare, notate DI, DII, DIII;

•−  derivaţiile unipolare ale membrelor, notate cu aVR, aVL şi aVF;

•−  derivaţiile unipolare toracice sau precordiale, notate de la V1-V6.

Electrocardiografia
În practică se folosesc în mod curent 3 sisteme de derivaţii:

•−  derivaţiile standard, bipolare, notate DI, DII, DIII;

Electrocardiografia
În practică se folosesc în mod curent 3 sisteme de derivaţii:

•−  derivaţiile standard, bipolare, notate DI, DII, DIII;

Electrocardiografia
În practică se folosesc în mod curent 3 sisteme de derivaţii:

•−  derivaţiile standard, bipolare, notate DI, DII, DIII;

Electrocardiografia
În practică se folosesc în mod curent 3 sisteme de derivaţii:
•−  derivaţiile unipolare ale membrelor;
Electrocardiografia
În practică se folosesc în mod curent 3 sisteme de derivaţii:
•−  derivaţiile unipolare;
Electrocardiografia
În practică se folosesc în mod curent 3 sisteme de derivaţii:
•−  derivaţiile unipolare;

TRANSLARE
Electrocardiografia
Electrocardiografia
În practică se folosesc în mod curent 3 sisteme de derivaţii:
•−  derivaţiile unipolare precordiale;
Electrocardiografia
În practică se folosesc în mod curent 3 sisteme de derivaţii:
•−  derivaţiile unipolare precordiale;
Electrocardiografia
Electrocardiografia
Electrocardiografia
Electrocardiografia
Electrocardiografia
Electrocardiografia
Electrocardiografia

Relația dintre
vectorul inimii
și derivația ecg
Electrocardiografia
Reprezentarea ECG a fiecărui ciclu cardiac conţine:

- unde: P, Q, R, S, T şi U (deflexiuni pozitive sau

negative).

- segmente: porţiunile cuprinse între unde.

- intervale: includ segmente şi unde.

Traseul ECG este înregistrat în condiţii standard, cu:

Etalonarea: A 1 mV = 10 mm, viteza 25 mm/sec!

- amplitudinea: 1mm=0.1 mV şi durata: 1mm=0.04 s.

Electrocardiografia Etalonarea: A: 1 mV = 10 mm, viteza 25 mm/sec!
Electrocardiografia
Electrocardiografia UNDA P
Electrocardiografia

Depolarizarea ventriculară
Electrocardiografia Complexul QRS
Electrocardiografia Complexul QRS
Electrocardiografia Unda T
Electrocardiografia Unda U
Electrocardiografia
Electrocardiografia
Electrocardiografia - INTERPRETARE

ÎNTOTDEAUNA ECG SE VA INTERPRETA CORELAT CUANAMNEZA ȘI

SIMPTOMATOLOGIA PACIENTULUI

1. Stabilirea ritmului cardiac

2. Stabilirea FC

3. Stabilirea axului electric

4. Analiza morfologică şi cronologică a traseuluiECG

ECG de repaus - investigatia paraclinica cel mai frecvent folosita;

Ofera informatii cu implicatii:  diagnostice;

 terapeutice;

 prognostice;

*https://en.wikipedia.org/wiki/
Willem_Einthoven
*Electrocardiographic Electrode Misplacement, Misconnection, and Artifact; Richard A. Harrigan,
MD; Theodore C. Chan, MD; William J. Brady, MD, J Emerg Med. 2012;43(6):1038-1044
 ?
Data? Ora? Simptome?
Ride Your Green
Bike
1. Stabilirea ritmului cardiac

Ritm sinusal = unda P în fața fiecărui complex QRS ( sau complex QRS după fiecare undă P)
= undă P vizibilă în cel puțin 2 derivații
= undă P pozitivă în DII, DIII, aVF, bifazică în V1
= undă P negativă în aVR
2. Stabilirea frecvenței cardiace OPȚIUNEA I

RR exprimat în mm!
2. Stabilirea frecvenței cardiace - OPȚIUNEA II

1 2 3 4 5 6 7 8
3. Stabilirea axului electric
4. Analiza morfologică

 identificarea elementelor grafice ECG (unde, segmente, intervale),

 măsurarea duratei şi amplitudinii elementelor grafice ECG,
 aprecierea morfologiei undelor,
 aprecierea poziţiei segmentelor PQ şi ST faţă de linia izoelectrică,
 identificarea elementelor grafice ECG patologice.
Vă mulțumesc!