APARATUL CARDIOVASCULAR

Explorari functionale
ECG
DEFINIȚIA, UTILITATEA ȘI GENEZA ELECTROCARDIOGRAMEI
Curentul electric produs de cord în timpul ciclului cardiac este condus de către țesuturile din jur
către suprafața organismului. Dacă plasăm electrozi în diferite segmente (trunchi, brațe, gambe),
potențialul electric generat poate fi înregistrat; această înregistrare se numește electrocardiogramă
(ECG).

ECG este un grafic scalar:

- pe abcisă - timpul (sec.)
- pe ordonată – amplitudinea (mV)
O electrocardiogramă oferă informații despre:

Ritmul inimii
Originea impulsului și propagarea (conducerea) acestuia prin masa miocardului 
Mărimea cavităților cordului
Poziția inimii
Extensia și localizarea unui infarct acut de miocard (IMA)
Efectele modificării concentrației electroliților asupra proprietăților miocardului
Efectele unor medicamente asupra activității cordului.
NU oferă date despre contractilitatea miocardului și despre funcția de pompă a inimii. Aceste
informații se pot obține prin cateterism cardiac sau prin ecocardiografie.

Reprezintă “standardul de aur” pentru diagnosticul tulburărilor de ritm şi de conducere

 DERIVAȚIILE
ECG
O derivație reprezintă linia imaginară de-a lungul căreia se înregistrează diferenţa de potenţial
dintre 2 electrozi plasaţi în puncte diferite. O derivație are:
o două puncte de aplicare a electrozilor, în care se înregistrează potențialul electric generat de inimă,
care pot fi localizate în diverse puncte ale corpului omenesc;
o un ax de înregistrare sau un ax (o linie) al derivației care este o dreaptă ce unește cele 2 puncte de
înregistrare.
o Orice derivație are un sens pozitiv și unul negativ.

■ În plan frontal se utilizează cel mai frecvent 6 derivații:

- 3 derivații bipolare standard (DS)
- 3 derivații unipolare ale membrelor (DUM).
■ În planul orizontal se utilizează cel mai frecvent tot 6 derivații. Se numesc derivații unipolare
precordiale sau toracice.
Poziționare electrozi EKG 
Poziționare electrozi EKG de pe membre
Rosu –mâna dreaptă
Galben –mâna stângă
Negru –picior drept;
Verde –picior stâng.

Poziționare electrozi EKG precordiali

V1  –in spatiul 4 intercostal în dreapta sternului.
V2 –in spatiul intercostal 4 în stanga sternului.
V3  –  pe mijlocul liniei care uneste  V2 cu V4.
V4 – in spatiul 5 intercostal în dreptul liniei de mijloc a claviculei
V5 – la jumătatea distanței dintre V4 și V6
V6 – Spațiul 5 intercostal în dreptul liniei de mijloc a axilei, la nivel cu V4
Relaţia vector rezultant – derivaţie – undă ECG:
Mărimea (amplitudinea) şi sensul undelor
depind de proiecţia vectorului undei
respective pe linia derivaţiei.
1. Un vector care se proiectează pe partea: -
pozitivă a derivaţiei, va determina
înscrierea unei unde pozitive în respectiva
derivaţie; - negativă a derivaţiei, va
determina înscrierea unei unde negative.
2. Un vector care are o direcţie paralelă cu o
derivaţie va duce la înscrierea unei unde de
amplitudine maximă în derivaţia respectivă.
3. Un vector care cade perpendicular pe o
derivaţie înscrie în acea derivaţie un punct
(0 potenţial), o linie izoelectrică, sau dacă
vectorul este suficient de mare, un complex
echidifazic.
viteză de 25 mm/secundă
ARITMII ATRIALE
TAHICARDIA PAROXISTICĂ ATRIALĂ
• este o succesiune rapidă de extrasistole regulate determinate de un focar
ectopic rapid extrasinusal.
• Mecanism de producere: reintrarea în zona sino-atrială, la nivelul nodului
AV sau la nivelul căilor accesorii din sindromul WPW sau existenţa unui
focar ectopic (atrial) care emite impulsuri cu frecvenţă mare.
• ECG: frecvenţa cardiacă este între 150-250/min, conducere ventriculară
1:1, undele P au morfologie modificată, sunt situate la intervale perfect
egale, urmate de complexe QRS normale, regulate, cu aceeaşi frecvenţă
ca şi cea atrială; debut şi sfârşit brusc (manevre vagale), durată variabilă
(ore).
ARITMII JONCTIONALE
EXTRASISTOLA JONCȚIONALĂ
• stimularea prematură nodală are la origine o descărcare ectopică a
NAV, astfel încât impulsul este condus apoi pe căi normale.
• ECG: complex QRS de aspect normal care survine precoce şi nu este
precedat de o unda P. Focarul nodal poate trimite un impuls care
stimulează atriile retrograd, cu apariţia unei unde P inversate situate
în interiorul sau după complexul QRS.
•Premature QRS complexes without a preceding P wave.
•The QRS morphology is very similar to the sinus complexes
TAHICARDIA PAROXISTICĂ
JONCȚIONALĂ
• ritm regulat cu frecvenţa cuprinsă între 150-240 /min, cu debut şi
sfârşit brusc; sunt prezente criteriile ritmului joncţional.
• Terminology of junctional rhythms
• Junctional bradycardia = junctional rhythm at a rate of < 40 bpm
• Junctional escape rhythm = junctional rhythm at a rate of 40-60 bpm
• Accelerated junctional rhythm = junctional rhythm at 60-100 bpm
• Junctional tachycardia = junctional rhythm at > 100 bpm
•Narrow complex tachycardia at 115 bpm
•Retrograde P waves — inverted in II, III and aVF; upright in
V1 and aVR
•Short PR interval (< 120 ms) indicates a junctional rather than
atrial focus
ARITMII VENTRICULARE
TAHICARDIA VENTRICULATRĂ
PAROXISTICĂ
• Este declanşată de un focar ectopic ventricular care descarcă stimuli cu
frecvenţa de 150-250/min.
• Mecanism de producere: reintrarea interventriculară. Morfologia
complexelor QRS este modificată în funcţie de focarul ectopic care
elaborează stimuli (lărgite, deformate, cu modificări secundare de fază
terminală şi neprecedate de unde P). Morfologia complexelor QRS poate
fi suplimentar alterată datorită apariţiei fenomenului de parasistolie, un
ritm dublu provovat de 2 pacemakeri: unul fiziologic atrial şi unul ectopic
şi, de obicei, de origine ventriculară. Undele P se suprapun peste
complexele QRS (modificate suplimentar) care se succed la intervale R-R
egale, cu frecvenţe foarte mari determinate de ritmul ventricular ectopic.
Predominantly positive QRS complexes throughout Predominantly negative QRS complexes throughout
precordial leads precordial leads