CURS 3

METODE PARACLINICE DE EXAMEN ALE APARATULUI CARDIOVASCULAR

I. ELECTROCARDIOGRAMA NORMALĂ
 Rezultatul modificărilor electrice care activează contracţia atriilor şi ventriculilor
 Reprezintă înregistrarea la suprafaţa corpului a variaţiilor de potenţial ale câmpului electric cardiac, produse de
depolarizarea şi repolarizarea celulelor miocardice
 Inima poate fi considerată o baterie, un generator de curent electric inclus într-un volum conductor (corp)
 Inima generează un câmp electric ce poate fi evidenţiat la suprafaţa corpului, prin electrozi plasaţi pe tegument
 Depolarizare şi Repolarizare
 În repaus, cardiomiocitele sunt încărcate pozitiv pe versantul extern al membranei şi negativ la interior
 În timpul depolarizării, potenţialul de membrană se inversează.
Negativitatea de repaus a interiorului se reduce spre 0 şi apoi
interiorul devine pozitiv ca urmare a influxului de Na +.
Potenţialul de acţiune
 Conducerea impulsului electric în inimă
• Este realizată de către ţesutul nodal al inimii format din:
- Nodul sino-atrial
- Nodul atrio-ventricular
- Fasciculul Hiss
- Reţeaua Purkinje
• NSA este form dintr-un grup de cel specializate, cu propr de a
descărca automat imp el (pp pacemaker al inimii) aflat la niv AD
• Mai multe căi internodale fac legătura între NSA şi NAV
• NAV se cont cu fasc Hiss care se cont mai departe în per SIV:
- după un scurt traiect, el se împarte în două ramuri – dr şi stg
- la niv NAV are loc o întârziere a transm imp el, care permite A
să îşi definitiveze contr şi înainte de iniţierea contr V
• Aceste fibre se continuă apoi spre apex unde se împ în > f
Purkinje mici care se distribuie cel contractile ventriculare

1
ELECTROZI ŞI DERIVAŢII
• O derivaţie este form din
doi electrozi care culeg
variaţiile de potenţial
electric produse în
cursul ciclului cardiac
1. BIPOLARE:
Derivaţiile
standard ale
membrelor: DI, DII, DIII
2. UNIPOLARE
• Derivaţiile unipolare ale membrelor: aVR, aVL, aVF
• Derivaţiile unipolare precordiale:V1-V6
 Derivaţiile standard ale membrelor
• descrise de Einthoven
• înreg direcţia, amplitudinea şi durata var de voltaj în plan frontal
• Rezultă prin combinarea a trei electrozi:
- R (plasat pe braţul drept)
- L (plasat pe braţul stâng)
- F (plasat pe gamba stângă)
• DI
- electrodul + e plasat pe membrul superior stâng
- electrodul – e plasat pe membrul superior drept
• DII
- electrodul – e plasat pe membrul superior drept
- electrodul + e plasat pe membrul inferior stâng
• DIII
- electrodul – e plasat pe membrul superior stâng
- electrodul + e plasat pe membrul inferior stâng
 Derivaţiile unipolare ale membrelor
• explorează planul frontal al inimii
• electrodul explorator (pozitiv) se plasează pe R, L sau F, iar ceilalţi doi electrozi
se leagă împreună, reprezentând electrodul de referinţă (negativ)
• aVR
- perpendiculară pe DIII
- culege diferenţa de potenţial dintre R (electrodul pozitiv) şi L şi F legaţi împreună (electrodul negativ)
• aVL
- perpendiculară pe DII
- culege diferenţa de potenţial dintre L (electrodul pozitiv) şi R şi F legaţi împreună (electrodul negativ)
• aVF
- perpendiculară pe DI
- culege diferenţa de potenţial dintre F (electrodul pozitiv) şi R şi L legaţi împreună (electrodul negativ)

2
 Derivaţiile unipolare precordiale
• V1, V2, V3, V4, V5, V6
• electrodul explorator (pozitiv) este plasat succesiv pe torace în
diferite zone precordiale, iar electrodul de ref (negativ, electrodul
central Wilson) se realizează prin unirea electrozilor R, L şi F
• explorează planul orizontal al inimii
• electrodul explorator este plasat pentru:
- V1, în spaţiul 4 intercostal, pe marginea dreaptă a sternului
- V2, în spaţiul 4 intercostal, pe marginea stângă a sternului
- V3, între V2 şi V4
- V4, în spaţiul 5 intercostal, pe linia medioclaviculară
- V5, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară anterioară
- V6, în spaţiul 5 intercostal, pe linia medioaxilară
• Pot fi aplicate şi derivaţii suplimentare stângi:
- V7, în spaţiul 5 intercostal, pe linia axilară posterioară stângă
- V8, tot în spaţiul 5 intercostal, pe linia scapulară medie stângă
- V9, pe linia paravertebrală stângă, la jumătatea distanţei dintre V8 şi coloana vertebrală.
- De asemenea pot fi utile pentru diagnosticul unui IMA de VD şi precordialele drepte: V3R, V4R, V5R şi V6R, cu
localizare simetrică cu cea a precordialelor stângi
 Sistemul hexaxial
• Prin suprapunerea deriv unipolare şi bipolare ale membrelor într-un
singur punct, rezultă sistemul hexaxial
• După cum se observă din sistemul hexaxial:
- deriv DII, DIII şi aVF sunt derivaţiile inferioare (electrodul pozitiv la F)
- deriv DI şi aVL (electrodul pozitiv la L) (dar şi V5, V6) sunt deriv laterale
- aVR este de sens opus faţă de celelalte derivaţii, ceea ce explică
aspectul său ECG; explorează interiorul cavităţii ventriculare
• în plus:
- V1 şi V2 explorează VD, denumite precordiale drepte
- V3 şi V4 explorează SIV, denumite deriv interm/ septale/ tranziţionale
- Derivaţiile V4, V5 investighează peretele anterior al VS
- V5 şi V6 explorează VS, denumite precordiale stângi
Standardizarea ECG
 implică:
• pe verticală:
- 1mm = 0,1mV, permiţând aprecierea amplitudinii undelor
• pe orizontală:
- 1mm = 0,04 secunde (la viteza de 25 mm/sec), permiţând aprecierea
duratei undelor şi intervalelor

 Unda P- reprezintă depolarizarea atrială şi este:

• rotunjită, simetrică,
• pozitivă în DII, DIII şi aVF şi negativă în aVR
• cu durata: 0,08-0,12 sec
• amplitudinea maximă în DII (0,25 mV)
• defineşte RITMUL SINUSAL
 Intervalul PR (PQ)- cuprinde depolarizarea atrială şi conducerea intraatrială şi atrioventriculară
• are durata normală: 0,12-0,20 sec
• se scurtează cu creşterea frecvenţei cardiace (FC)
• durata sa creşte odată cu tonusul vagal

3
 Complexul QRS- semnifică depol ventriculară şi este format din:
• unda Q, prima undă negativă, repr depolarizarea SIV
• unda R, prima undă pozitivă, repr depolarizarea simultană a VD şi
a regiunii apicale şi centrale a VS
• unda S, a doua undă negativă, este dată de depolarizarea regiunii
posterobazale a VS
• în cazul prezenţei > unde pozitive, prima dintre ele se notează R,
iar următoarele unde pozitive: R΄, R΄΄ etc.
• dacă complexul depolarizării ventriculare este format doar dintr-o
deflexiune negativă, se numeşte QS
• durata: 0,08-0,10 sec
• amplit: min 5 mm in deriv standard şi min 10 mm în precordiale;
< se cons microvoltaj şi > macrovoltaj; Deflexiunile > 3 mm sunt
notate cu lit mari (Q; R; S), iar cele < 3 mm cu lit mici (q, r, s)
 Segmentul ST- repr porţiunea iniţială, lentă a repol ventriculare
• începe la punctul J (“junction”), la lim dintre unda S şi segm ST,
situat pe linia izoelectrică/ la ±1mm
• este orizontal şi izoelectric
 Unda T- reprezintă porţiunea terminală, rapidă a repolarizării ventriculare
• este rotunjită, asimetrică, cu panta ascendentă mai lentă şi cea descendentă mai rapidă
• concordantă ca sens cu complexul QRS
• amplitudinea de aproximativ 1/3 din cea a complexului QRS
 Intervalul QT- defineşte durata totală a depolarizării şi repolarizării ventriculare
• variază invers proporţional cu frecvenţa cardiacă
• valorile sale se pot corecta în funcţie de frecvenţa cardiacă (QTc), conform formulei Bazett: QTc = QT/√RR,
unde RR este intervalul RR în ms
• limita superioară a intervalului QTc este de 0,45 sec
Determinarea axului electric al inimii
 Axul electric
• reprezintă direcţia procesului de activare cardiacă proiectat în derivaţiile membrelor
• rezultă din sumarea în plan frontal a vectorilor electrici generaţi în cursul depolarizării şi repolarizării atriilor şi
ventriculilor şi se reprezintă sub forma unui vector în sistemul de referinţă hexaxial
• De obicei, se determină axul depolarizării ventriculare (AQRS) care poate fi:
• normal: între –30 şi +110 grade
• deviat patologic la stânga: între –30 şi –90 grade
• deviat patologic la dreapta: între +110 şi +180 grade
 Pentru a calcula AQRS:
• se determină suma algebrică a deflexiunii maxime
pozitive cu deflexiunea maximă negativă, în două din
derivaţiile planului frontal care sunt perpendiculare
• valoarea obţinută se reprezintă ca vector în sistemul
hexaxial, ţinând seama de polaritate
• se trasează perpendiculare din vârful vectorilor
reprezentaţi
• se uneşte centrul sistemului hexaxial cu punctual de
intersecţie a celor două perpendiculare, rezultând AQRS
 Metode rapide pentru stabilirea axului electric al inimii:
• se obs în care deriv a planului frontal, amplit QRS este
maximă; deriv respectivă coresp poz axului electric
• Exemple:
- S maxim în aVF → AQRS la -90 grade
- R maxim în aVL → AQRS la -30 grade

4
 LAD
• Anterior Hemiblock
• Inferior MI
• WPW – right pathway
• Emphysema
 RAD
• Children, thin adults
• RVH
• Chronic Lung Disease
• WPW – left pathway
• Pulmonary emboli
• Posterior Hemiblock
 No Man’s Land
• Emphysema
• Hyperkalemia
• Lead Transposition
• V-Tach
Determinarea frecvenţei cardiace
 Frecvenţa cardiacă (FC) normală de repaus este de: 60-100/minut
 Se ţine seama de următoarele principii:
• viteza standard de derulare a hârtiei este de 25 mm/sec
• FC se exprimă în cicluri/minut
• se verifică dacă frecvenţa atrială este egală cu cea ventriculară
 FC poate fi determinată cu ajutorul ecuaţiei:
1 secundă................25mm
60 secunde..............x= 60x25 = 1500mm/minut => FC = 1500/int R-R
 Se poate face pe baza următoarelor principii:
• Hârtia ECG e marcată prin linii subţiri în pătrate mici cu lat de 1mm şi linii groase în pătrate mari cu lat de 5 mm
• la viteza de 25 mm/sec, la 1 minut (60 secunde) corespund 1500 mm
 Determinarea rapidă a frecvenţei cardiace: se caută pe ECG o undă R suprapusă peste o linie groasă şi se numără
liniile groase după care apare următoarea undă R pentru a aprecia FC astfel: 300, 150, 100, 75, 60, 50
MONITORIZAREA EKG AMBULATORIE
 investigatie neinvaziva , utilizata pentru decelarea,documentarea si caract anomaliilor electrice cardiace
 Permite:
• Documentarea tulburarilor de ritm si de conducere simptomatice sau asimpromatice
• Documentarea modificarilor EKG ce pot apare in relatie cu o boala cardiaca:sincope,ameteli
• Evidentierea modificarilor segm ST in vederea evaluariii ischemiei miocardice silentioase sau simptomatice
• Urmarirea modificarilor EKG in perioada postoperatorie
• Evaluarea functionalitatii pace-makerelor si a cardiodefibrilatoarelor implantabile
 Sunt 2 tipuri de dispozitive:
• Dispozitive ce permit inregistrarea continua a traseului EKG a 24h,48h-pentru surprinderea simptometolor si a
modificarilor EKG ce au probabilitate de aparitie in acest interval
• Dispozitive care permit o inregistrare intermitent pe per de saptamani /luni, utile in cazul evenim sporadice
MONITORIZAREA AMBULATORIE A PRESIUNII ARTERIALE
 investigatie noninvaziva de monitorizare a TA/24h
 Permite masuratori ale TA eliminand efectul de “halat alb”
 Permite o apreciere mai buna a raspunsului la tratamentul antihipertensiv
 Furnizeaza inf imp legate de variab zi-noapte a val TA, profilului diurn si nocturn, cresterea matinala a TA
 In mod normal valorile TA in timpul somnului trebuie sa scada cu cel putin 10%,fata de perioada activa.
 In functie de valorile TA diurne/ nocturne se disting urmatoarele tipuri de pattern de comportament presional:
• Pattern dipper:val TA nocturen scad>10% din val TA diurne
• Pattern dipper extrem:val TA nocturne scad>15-20% din val TA diurne
• Pattern nondipper: val TA nocturne <10% din val TA diurne
• Pattern nondipper extrem:val TA nocturne>val TA diurne

5
II. DIAGNOSTICUL RADIOIMAGISTIC AL AFECŢIUNILOR CORDULUI ŞI VASELOR
 METODELE DE EXAMINARE RADIOIMAGISTICĂ A CORDULUI ŞI VASELOR:
- radioscopia
- teleradioscopia – teleradiografia
- ultrasonografia
- metoda doppler
- radiofotografia medicală
- roentgencinematografia
- angiocardiografia
- aortografia: toracică, abdominală, translombară, femurală
- arteriografia vaselor periferice
- angiografia digitalizată
- angiografia CT
- angiografia prin IRM
- tomografia PET, SPET
- Flebografia
 POZIŢIILE DE EXAMINARE ALE CORDULUI ŞI VASELOR DE LA BAZĂ
• Poziţiile de examinare în planul frontal sunt:
- poziţii posteroanterioare
- poziţii anteroposterioare
• Poziţiile oblice sunt:
- oblică anterioară dreaptă (OAD),
- oblică anterioară stângă (OAS),
- oblică posterioară dreaptă (OPD),
- oblică posterioară stângă (OPS).

 ANATOMIA RADIOLOGICĂ A INIMII ŞI VASELOR MARI

- Diametre globale:
 diametrul longitudinal DSi - reprezintă axul cordului şi măsoară
aproximativ 13 cm
 diametrul transversal - este suma a două linii orizontale h, h1 care unesc
punctul cel mai proeminent al arcurilor inferioare cu verticala mediană -
măsoară 12 cm
 diametrul bazal - coresp şanţului atrio-ventricular Di-S - măsoară 10 cm.
- Diametre parţiale:
 coarda ventricolului drept DD'
 coarda ventricolului stâng SS'
 săgeata ventricolului stâng
 coarda ventricolului drept DS'
- unghiul de dispariţie a vârfului, adică unghiul de rotaţie a pac în OPD la care
opacitatea coloanei acoperă vf cordului. În mod normal el măsoară 20-30o
- raportul cardio-pulmonar - reprezintă raportul între lărgimea opacităţii
cordului şi lărgimea bazei toracelui, acest raport este normal 1/3
- Măsurarea diametrelor aortei – metoda Kreuzfuchs
 TIPURI FIZIOLOGICE
- Cordul vertical
- Cordul orizontal
- Cordul senil
- Cordul copilului mic
 SEMIOLOGIA RADIOIMAGISTICĂ A BOLILOR CARDIOVASCULARE
• Modificările radiologice elementare constau în:
- modificări de sediu şi poziţie
- modificări de dimensiuni şi formă
- modificări ale pulsaţiilor
- calcificări

6
A. Modificările de sediu şi poziţie:
- sunt produse de afecţiuni intratoracice (cardiace, extracardiace) şi extratoracice.
B. Modificările de volum
- atrofia
- hipertrofia
- dilatarea de rezistenţă
- dilatarea de umplere
C. Modificări de formă:
- Configuraţia mitrală
- Configuraţia aortică
- Configuraţia miocarditică
- Configuraţia pericardică
D. Modificările pulsaţiilor cardiace
E. Calcificările
VALVULOPATII
a. Valvulopatiile mitrale
 Stenoza mitrală
- Modif siluetei cordului: aproape patognomonice, realizând configuraţia mitral stenotică caracterizată prin:
• micşorarea butonului aortic
• rectitudinea sau bombarea arcului mijlociu
• micşorarea arcului inferior stâng
• dilatarea atriului stâng
- Calcificările valvulelor mitrale
- Modificările pulmonare:
• modificări ale hilurilor: hiluri de tip venos, hiluri de tip arterial
• modificări în parenchim: transudatele alveolare
• Staza limfatică perilobulară duce la apariţia în regiunile bazale laterale ale pulmonilor a unor opacităţi liniare
mici - liniile Kerley B, în regiunile subclaviculare - Kerley A, în regiunile mediopulmonare - Kerley C.
• modificări pleurale
• mărirea unghiului de bifurcaţie al traheii
 Insuficienţa mitrală
- Radiologic este caracterizată prin:
• mărirea ventricolului stâng
• atriul stâng dilatat
- Boala mitrală
b. Valvulopatiile aortice
 Insuficienţa aortică
- Modificările radiologice:
• lărgirea pedicolului vascular prin dilatarea aortei ascendente şi accentuarea importantă a butonului aortic
• mărirea arcului inferior stâng prin hipertrofia şi dilatarea ventricolului stâng
• adâncirea arcului mijlociu.
• pulsaţii ample la nivelul arcului inferior stâng, a aortei ascendente şi butonului aortic
• insuficienţă mitrală funcţională “mitralizarea” inimii
• sindromul Bernheim
 Stenoza aortică
- Aspect radiologic: lărgirea pediculului vascular, micşorarea butonului aortic, hipertrofia şi dilatarea VS
c. Valvulopatii tricupsidiene
 Stenoza tricupsidiană – congenitală
- mărirea diametrului transversal
- câmpurile pulmonare transparente
 Insuficienţa tricupsidiană
- Aspect radiologic
• configuraţi tipic tricupsidiană de “cord în sabot”
• mărirea diametrului transversal
• ridicarea vârfului cordului

7
 • deplasarea spre dreapta şi în sus a arcului inferior drept
• pulsabilitate amplă sistolică
• câmpurile pulmonare sunt hipertransparente
d. Valvulopatiile pulmonarei
 Stenoza arterei pulmonare - congenitală sau dobândită
- configuraţia mitrală a cordului cu aspect normal al atriului stâng
 Insuficienţa valvulelor arterei pulmonare - funcţională, rar dobândită
- regurgitaţia sângelui în ventricolul drept, care se hipertofiază apoi se dilată
- configuraţie mitrală – atriul stâng normal
e. Leziuni valvulare combinate
 Stenoza mitrală şi insuficienţa aortică
 Viciul triorificial (mitral, aortic, tricupsidian)
AFECŢIUNILE MIOCARDULUI
 Semnele radiologice ale miocarditelor: mărirea diametrelor cardiace cu realizarea unui cord de f triunghiulară ce
se modif cu inspiraţia, culcat pe diafragm, cu arcurile f puţin evidente; hilurile sunt mari datorită stazei.
 Investigaţiile imagistice (echografia, angiocardiografia) au o mare valoare prognostică a acestor tipuri de leziuni.
AFECŢIUNILE PERICARDULUI
 Revărsatul pericardic
 Revărsatele pericardice închistate
 Simfiza pericardică se poate prezenta sub două aspecte: concretio cordis/ acretio cordis
 Pneumopericardul
 Chistele pericardice
 Tumorile pericardului
 Plăgile inimii – hemopericard
 Corpii străini intracardiaci- intramural, intracavitar
AFECŢIUNI CARDIACE CONGENITALE - 5% din totalul afecţiunilor cardiace
a. Malformaţii cardiace fără şunt:
 poziţii anormale ale inimii şi vaselor mari (ectopii, dextrocardii, anomalii de arc aortic)
 malformaţii orificiale (stenoze, insuficienţe, boala Ebstein)
 malformaţii ale vaselor mari (stenoze, anomalii de implantare a venelor)
b. Malformaţii cardiace cu şunt:
 şunt stânga-dreapta (necianogene) - comunicaţie interatrială, comunicare interventriculară, persistenţa
canalului arterial, sdr Lutenbacher, stenoză pulmonară izolată, anomalia Ebstein, coarctaţia de aortă
 şunt dreapta-stânga (cianogene) - tetralogia Fallot, complexul Eisenmenger, dextropoziţia extremă a aortei cu
transpoziţia arterei pulmonare, transpoziţia aortei cu pulmonara cu emergenţă normală, sdr Taussig-Bing,
trilogia Fallot, stenoza sau atrezia tricuspidiană, trunchiul arterial comun.
1. ECOCARDIOGRAFIA
 Este o tehnica imagistica neinvaziva ,neiradianta care utilizeaza ultrasunetele pentru a recompune in timp real
imagini in miscare ale aparatului cardiovascular
• Fasciculul de US emis prin efect piezoelectric se propaga in corpul uman si intalneste intefetele(suprafata de
contact intre 2 medii)
• o parte din energia US incidente se reflecta, restul se propaga mai departe spre o alta supraf emitand ecouri
• Ecourile pargurg efect invers fascicolului incident .
• Amplitudinea impulsului electric generat de ecou este direct proportionala cu intensitatea ecoului
 Principalele modalitati ecocardiografice utilizate de rutina sunt:
A. ECOCARDIOGRAFIE MOD M
- Permite afisarea reprezentarii grafice a miscarii structurilor cardiace in timpul ciclului cardiac
- Afiseaza pe verticala adancimea la care se gasesc stct cardiace traversate de US iar pe orizontala timpul
- Permite masuratori ala dimensiunilor cardiace
- Dezavantaj-dificultatea aprecieriidetaliate a relatiilor spatiale dintre structuri
B. ECOCARDIOGRAFIA 2D
- Permite vizualizarea directa a structurilor cardiace in timp real, cu apreciere corecta atat spatiala intre
structuri cat si miscarii acestora
- Este metoda principala de evaluare a a structurilor anatomice cardiace

8
 - Permite aprecierea corecta a anatomiei cordului
- Furnizeaza date despre valve,mobilitatea lor
- Se masoara dimensiunile cavitatilor, ale vaselor, functia ventriculara
- Releva existenta lichidului pericardic
- Releva prezenta unor structuri anormale intracardiace(vegetatii,trombi,tumori
- Prezenta unor comunicari anormale(malformatii,defecte septale)
C. ECOCARDIOGRAFIA DOPPLER
- Introducerea tehniclior Doppler a reprezentat un pas important in ecocardiografie
- Principiul Doppler permite masurarea vitezei de curgere a sangelui si obt de inf legate de functia inimii
- Regula de baza: fasciculul US trebuie sa fie paralel cu directia fluxului sangelui
a. Doppler pulsat
 consta in emisia succesiva de pulsuri scurte si repetitive de ultrasunete,cu masurarea diferentei dintre
frecventa undei repetate si a celei emise.
 Permite masurarea vitezei sangelui pe esantion mic de volum(max 2m/s)
b. Doppler color
 foloseste tehnologie similara cu Doppler pulsat
 Reprezentarea sa este sub forma unei imagini codate color suprapuse in timp real peste imaginea
2D/mod M (rosu se apropie de transductor, albastru-se departeaza
 Este esential in evaluarea regurgitarilor valvulare,in diagnosticul unor fluzuri patologice
c. Doppler continuu
 consta in emisia si receptia continua a US,fara asteptare a intoarcerii semnalului emis.
 Inregistrarea frecventelor receptate are loc concomitent cu emiterea undelor.
 Nu poate aprecia localizarea exacta a sectorului esantionat,ci afiseaza toate velocitatile intalnite pe
directia de propagare a US, inregistreaza viteze pana la 9m/s
d. Doppler tisular
 Evalueaza miscarea tesutului cardiac
 Important in evaluarea functiei diastolice si a presiunilor de umplere VS
 ECOCARDIOGRAFIA TRANSESOFAGIANA
• Se efectueaza prin introducerea unei sonde in esofagul pacientului
• Obtine date importante despre structurile localizate posterior in vecinatatea esofagului
• Investigatie e folosita pentru ghidajul terapiei in timpul unor interventii chirurgicale
• Este folosita in:
- Detectarea surselor de embolie
- Endocardita infectioasa
- Disectie de aorta/anevrism de aorta
- Evaluarea valvulopatiilor
- Evaluarea protezelor valvulare
- Evaluarea maselor cardiace(tumori)
- Evaluare cardiopatii congenitale
2. CATETERISM CARDIAC
 Este o procedura combinata ce cuprinde o parte hemodinamica si una angiografica efectuata in scop diafnostic
sau terapeutic.
 Este o explorare invaziva ce include mai multe testari:
• determinarea presiunilor si oximetriilor din cavitatile inimii,
• Determinarea a debitelor cardiace si rezistentelor vasculare pulmonare si sistemice
• Diagnosticarea angiografica a bolilor coronariene si aortice
 Evaluarea hemodinamica este indicata in:
• Ca explorare complementara cu investigatiile noninvazive ,in stabilirea prognosticului si strategiei
terapeutice a momentului operator in cazul malformatiilor congenitale,a unor cardiomiopatii,valvulopatii
• Evaluare pre/posttransplant cardiac
• Monitoriczare invaziva a debitului cardiac,presiune blocata in capilarul pulmonar, a raspunsului
cardiovascular la adm medicamentelor in cazul pacientilor cu soc cardiogen si sindrom de DC scazut
 Angiografia cardiaca are aplicatii multiple:
• Coronarografia- pt diagnosticul anatomic al BCI, a anomaliilor congenitale ale arterelor coronare.
• Ventriculografia si aortografia- eval unor b valv, cong complexe si cardiomiopatii, in stab var terap optime
• In terapia interventionala a leziunilor vasculare prin angiplastie cu balon/implant de stent

9
CORONAROGRAFIE
 Se introduce cateter pe a femurala/a radiala-se ajunge in aorta-arcul aortic-ostiumul coronarei stangi se
injecteaza substanta de constrast.Pentru a.coronara dreapta din aorta-valve aortica dr-ostium a coronara
drepata-se injecteaza substanta
 Aprecierea severitatii stenozelor:usoare(40-60%),moderate(60-70%),severe (80-99%)
 Date tehnice
• Informarea pacientului despre procedura/risc/beneficii
• Spitalizare, istoric pacient,alergii
• Analize sange(INR,uree,creatinina,HGL,grup sg, glicemie a jeun),EGK
• Masuri preprocedurale:post alimentar 4h,premedicatie.
• Abord femural/radial sub ecran radiologic
• Achizitionarea imaginilor
STUDIUL ELECTROFIZIOLOGIC INTRACARDIAC
 SEF- metoda de dg invaziva, intracardiaca, a tulburarilor de ritm si de conducere precum si a aritmiilor cardiace
 introducerea a unor catetere(electrozi) pe calea unei vene centrale(femurala,subclavie,jugulara) la nivel cardiac
sub control radiologic si electrocardiografic.
 Se plaseaza 3 electrozi: unul in regiunea superioara a AD, al doilea in drpetul valvei tricuspide, al treilea la
nivelulul apexului VD
 Obiective SEF:
• Identificarea si analiza tulburarilor de ritm si de conducere
• Evaluarea ritmurilor tahicardice supraventriculare sau ventriculare in ceea ce priveste substratul anatomic,
mecanismul fiziopatologic si sediul acestora
• Testarea agentilor antiaritmici si stabilirea unui tratament optim
• Evaluarea pacientilor cu sincope/presincope
• Stabilirea indicatiei de implantare de defibrilatoare cardiace
 Cuprinde mai multe etape:
• Inregistrarea potentialelor endocavitare la nivel atrial si ventricular
• Aplicarea protocoalelor de electrostimulare programata in vederea inducerii unei aritmii,decelata sau
suspectata clinic.se urmareste modul de raspuns al aritmiei la ectroostimulare
• in anumite cazuri se poate practica ablatia transcateter in vederea intreruperii aritmiei,prin lezarea sau
modificarea proprietatilor electrofiziologice ale tesutului cardiac aritmogen

10