P. 1
EKG Normal

EKG Normal

5.0

|Views: 2,803|Likes:
Published by Dumarian01

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Dumarian01 on May 02, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/20/2013

pdf

text

original

ELECTROCARDIOGRAMA NORMAL

ELECTROCARDIOGRAMA
1) Defini ie 2) Istoric 3) Principiu 4) Electrozi i deriva ii 5) Analiza ECG

ELECTROCARDIOGRAMA
1) Defini ie 2) Istoric 3) Principiu 4) Electrozi i deriva ii 5) Analiza ECG

DEFINI IE
Rezultatul modific rilor electrice care activeaz contrac ia atriilor i ventriculilor Reprezint înregistrarea la suprafa a corpului a varia iilor de poten ial ale câmpului electric cardiac, produse de cardiac, depolarizarea i repolarizarea celulelor miocardice

ELECTROCARDIOGRAMA
1. Defini ie 2. Istoric 3. Principiu 4. Electrozi i deriva ii 5. Conven ii în electrocardiografie 6. Electrogeneza undelor ECG 7. Analiza ECG

ISTORIC
1791 Galvani a emis teoria ´electricit ii animale´ 1792 Volta ± electricitatea se datoreaz con inutului organismelor în metale i diferen a de concentra ie a acestora genereaz curentul electric
Entuziasm ± folosirea curentului electric pentru reanimarea unor deceda i (studii pe criminali spânzura i)

ISTORIC
1887 Fiziologul britanic Augustus D. Waller din Londra a publicat primele studii de electrocardiografie uman , realizate cu un electrometru capilar 1889 Fiziologul olandez Willem Einthoven l-a v zut pe Waller demonstrându- i experimentul cu ocazia Primului Congres al Fiziologilor din Bale. ± Jimmy 1890 GJ Burch din Oxford a imaginat un dispozitiv de corectare a oscila iilor electrometrului 1893 Willem Einthoven introduce termenul de ³electrocardiogram ´ la întrunirea Asocia iei Medicale Olandeze

ISTORIC

1901
± Einthoven inventeaz un nou dispozitiv pentru înregistrarea EKG, din electrozi din argint

1924
± Willem Einthoven câ tig premiul Nobel pentru inventarea electrocardiografului

ELECTROCARDIOGRAMA
1) Defini ie 2) Istoric 3) Principiu 4) Electrozi i deriva ii 5) Analiza ECG

PRINCIPIU
Inima poate fi considerat o baterie, un generator de curent electric inclus într-un volum conductor (corp) Inima genereaz un câmp electric ce poate fi eviden iat la suprafa a corpului, prin electrozi plasa i pe tegument

PRINCIPIU
Depolarizare i Repolarizare
În repaus, cardiomiocitele sunt înc rcate pozitiv pe versantul extern al membranei i negativ la interior În timpul depolariz rii, poten ialul de membran se inverseaz . Negativitatea de repaus a interiorului se reduce spre 0 i apoi interiorul devine pozitiv ca urmare a influxului de Na+.

Poten ialul de ac iune

Conducerea impulsului electric în inim
Este realizat de c tre esutul nodal al inimii format din:
± Nodul sino-atrial sino± Nodul atrio-ventricular atrio± Fasciculul Hiss ± Re eaua Purkinje

Conducerea impulsului electric în inim
Nodul sino-atrial sinoeste format dintr-un dintrgrup de celule specializate, cu proprietatea de a desc rca automat impulsuri electrice (principalul pacemaker al inimii) inimii) aflat la nivelul atriului drept

Conducerea impulsului electric în inim
Mai multe c i internodale fac leg tura între NSA i nodul atrioatrioventricular (NAV)

Conducerea impulsului electric în inim
NAV se continu cu fasciculul Hiss care se continu mai departe în peretele septului interventricular:

± dup un scurt traiect, el se împarte în dou ramuri ± dreapt i stâng ± la nivelul NAV are loc o întârziere a transmiterii impulsului electric, care electric, permite atriilor s î i definitiveze contrac ia i înainte de ini ierea contrac iei ventriculare

Conducerea impulsului electric în inim
Aceste fibre se continu apoi spre apex unde se împart în mai multe fibre Purkinje mici care se distribuie celulelor contractile ventriculare

ELECTROCARDIOGRAMA
1) Defini ie 2) Istoric 3) Principiu 4) Electrozi i deriva ii 5) Analiza ECG

ELECTROZI I DERIVA II
O deriva ie este format din doi electrozi care culeg varia iile de poten ial electric produse în cursul ciclului cardiac
1. BIPOLARE
Deriva iile standard ale membrelor: DI, DII, DIII

2. UNIPOLARE
Deriva iile unipolare ale membrelor: aVR, aVL, aVF Deriva iile unipolare precordiale:V1-V6

Deriva iile standard ale membrelor
DI, DII i DIII descrise de Einthoven înregistreaz direc ia, amplitudinea i durata varia ilor de voltaj în plan frontal Rezult prin combinarea a trei electrozi:
R (plasat pe bra ul drept) L (plasat pe bra ul stâng) F (plasat pe gamba stâng )

Deriva iile standard ale membrelor
DI
± electrodul + e plasat pe membrul superior stâng ± electrodul ± e plasat pe membrul superior drept

Deriva iile standard ale membrelor
DII
± electrodul ± e plasat pe membrul superior drept ± electrodul + e plasat pe membrul inferior stâng

Deriva iile standard ale membrelor

DIII electrodul ± e plasat pe membrul superior stâng electrodul + e plasat pe membrul inferior stâng

Triunghiul lui Einthoven

Deriva iile unipolare ale membrelor

aVR, aVL i aVF exploreaz planul frontal al inimii electrodul explorator (pozitiv) se plaseaz pe R, L sau F, iar pozitiv) ceilal i doi electrozi se leag împreun , reprezentând electrodul de referin (negativ) (negativ)

Deriva iile unipolare ale membrelor
aVR
± perpendicular pe DIII ± culege diferen a de poten ial dintre R (electrodul pozitiv) i pozitiv) L i F lega i împreun (electrodul negativ) negativ)

Deriva iile unipolare ale membrelor
aVL
± perpendicular pe DII ± culege diferen a de poten ial dintre L (electrodul pozitiv) i pozitiv) R i F lega i împreun (electrodul negativ) negativ)

Deriva iile unipolare ale membrelor
aVF ± perpendicular pe DI ± culege diferen a de poten ial dintre F (electrodul pozitiv) i pozitiv) R i L lega i împreun (electrodul negativ) negativ)

Deriva iile unipolare precordiale

Deriva iile unipolare precordiale
V1, V2, V3, V4, V5, V6 electrodul explorator (pozitiv) este plasat succesiv pozitiv) pe torace în diferite zone precordiale, iar electrodul de referin (negativ, electrodul central Wilson) se negativ, Wilson) realizeaz prin unirea electrozilor R, L i F exploreaz planul orizontal al inimii electrodul explorator este plasat pentru:
V1, V1, în spa iul 4 intercostal, pe marginea dreapt a sternului V2, V2, în spa iul 4 intercostal, pe marginea stâng a sternului V3, V3, între V2 i V4 V4, V4, în spa iul 5 intercostal, pe linia medioclavicular V5, V5, în spa iul 5 intercostal, pe linia axilar anterioar V6, V6, în spa iul 5 intercostal, pe linia medioaxilar

Deriva iile unipolare precordiale
Pot fi aplicate i deriva ii suplimentare stângi:
V7, V7, în spa iul 5 intercostal, pe linia axilar posterioar stâng V8, V8, tot în spa iul 5 intercostal, pe linia scapular medie stâng V9, V9, pe linia paravertebral stâng , la jum tatea distan ei dintre V8 i coloana vertebral .

De asemenea pot fi utile pentru diagnosticul unui infarct miocardic de ventricul drept i precordialele drepte: V3R, V4R, V5R i V6R, V3R, V4R, V6R, cu localizare simetric cu cea a precordialelor stângi

Sistemul hexaxial
Prin suprapunerea deriva iilor unipolare i bipolare ale membrelor întrîntrun singur punct, rezult sistemul hexaxial

Sistemul hexaxial
Dup cum se observ din sistemul hexaxial:
deriva iile DII, DIII i aVF sunt deriva iile inferioare (electrodul pozitiv la F) deriva iile DI i aVL (electrodul pozitiv la L) (dar i V5, V6) sunt deriva iile laterale aVR este de sens opus fa de celelalte deriva ii, ceea ce explic aspectul s u ECG; exploreaz interiorul cavit ii ventriculare

Sistemul hexaxial
în plus:
V1 i V2 exploreaz ventriculul drept, fiind denumite precordiale drepte V3 i V4 exploreaz septul interventricular, fiind denumite deriva ii intermediare, septale sau tranzi ionale Deriva iile V4, V5 investigheaz peretele anterior al ventriculului stâng V5 i V6 exploreaz ventriculul stâng, fiind denumite precordiale stângi

Deriva iile pe scurt
Deriva iile membrelor I, II, III
(deriva iile standard ale membrelor) membrelor)

Bipolare Bipolare Unipolare Unipolare

Deriva iile precordiale V1-V6

aVR, aVL, aVF

ELECTROCARDIOGRAMA
1) Defini ie 2) Istoric 3) Principiu 4) Electrozi i deriva ii 5) Analiza ECG

Standardizarea ECG
implic :
± pe vertical :
1mm = 0,1mV, 0,1mV, permi ând aprecierea amplitudinii undelor

± pe orizontal :
1mm = 0,04 secunde (la viteza de 25 mm/sec), permi ând aprecierea duratei undelor i intervalelor

Unda P

reprezint depolarizarea atrial

i este:

rotunjit , simetric , pozitiv în DII, DIII i aVF i negativ în aVR cu durata: 0,08-0,12 sec 0,08amplitudinea maxim în DII (0,25 mV) define te RITMUL SINUSAL

Intervalul PR (PQ)

cuprinde depolarizarea atrial i conducerea intraatrial i atrioventricular are durata normal : 0,12-0,20 sec 0,12se scurteaz cu cre terea frecven ei cardiace (FC) durata sa cre te odat cu tonusul vagal

Complexul QRS

semnific depolarizarea ventricular din:
unda Q, prima und negativ , reprezint Q, interventricular unda R, prima und pozitiv , reprezint R, ventriculului drept i a regiunii apicale unda S, a doua und negativ , este dat S, posterobazale a ventriculului stâng

i este format

depolarizarea septului

depolarizarea simultan a i centrale a ventriculului stâng de depolarizarea regiunii

Complexul QRS

în cazul prezen ei mai multor unde pozitive, prima dintre ele se noteaz R, iar urm toarele unde pozitive: R , R etc. dac complexul depolariz rii ventriculare este format doar dintrdintr-o deflexiune negativ , se nume te QS durata: 0,08-0,10 sec 0,08-

Complexul QRS

amplitudinea: minimum 5 mm in deriva iile standard i minimum 10 mm în precordiale. Sub aceste valori se consider microvoltaj i peste aceste valori macrovoltaj. Deflexiunile de peste 3 mm sunt notate cu litere mari (Q; R; S), iar cele sub 3 mm cu litere mici (q, r, s)

Segmentul ST

reprezint por iunea ini ial , lent a repolariz rii ventriculare
începe la punctul J (³junction´), situat la limita dintre unda S i segmentul ST, trebuie s fie situat pe linia izoelectric sau la 1mm deasupra sau dedesubt de aceasta este orizontal i izoelectric

Unda T

reprezint por iunea terminal , rapid a repolariz rii ventriculare
este rotunjit , asimetric , cu panta ascendent mai lent i cea descendent mai rapid concordant ca sens cu complexul QRS amplitudinea de aproximativ 1/3 din cea a complexului QRS

Intervalul QT

define te durata total a depolariz rii i repolariz rii ventriculare
variaz invers propor ional cu frecven a cardiac valorile sale se pot corecta în func ie de frecven a cardiac (QTc), conform formulei Bazett: QTc = QT/¥RR, Bazett: unde RR este intervalul RR în ms limita superioar a intervalului QTc este de 0,45 sec

Determinarea axului electric al inimii
Axul electric
reprezint direc ia procesului de activare cardiac proiectat în deriva iile membrelor rezult din sumarea în plan frontal a vectorilor electrici genera i în cursul depolariz rii i repolariz rii atriilor i ventriculilor i se reprezint sub forma unui vector în sistemul de referin hexaxial

De obicei, se determin axul depolariz rii ventriculare (AQRS) care poate fi:
normal: normal: între ±30 i +110 grade deviat patologic la stânga: între ±30 i ±90 grade stânga: deviat patologic la dreapta: între +110 i +180 grade dreapta:

Determinarea axului electric al inimii
Pentru a calcula AQRS:
se determin suma algebric a deflexiunii maxime pozitive cu deflexiunea maxim negativ , în dou din deriva iile planului frontal care sunt perpendiculare valoarea ob inut se reprezint ca vector în sistemul hexaxial, inând seama de polaritate se traseaz perpendiculare din vârful vectorilor reprezenta i se une te centrul sistemului hexaxial cu punctual de intersec ie a celor dou perpendiculare, rezultând AQRS

Ax electric la aprox +60o

Determinarea axului electric al inimii
Metode rapide pentru stabilirea axului electric al inimii:
se observ în care deriva ie a planului frontal, amplitudinea QRS este maxim ; deriva ia respectiv corespunde pozi iei axului electric
± Exemple: S maxim în aVF R maxim în aVL AQRS la -90 grade AQRS la -30 grade

Determinarea axului electric al inimii
Metode rapide pentru stabilirea axului electric al inimii:
aspectul complexului QRS din deriva iile DI sau DIII: DIII:
aspect RI RIII aspect RI SIII stânga aspect SI RIII dreapta. AQRS normal AQRS deviat patologic la AQRS deviat patologic la

Determinarea axului electric al inimii
LAD
± ± ± ± ± ± ± ± ± ± ± ± ± ± Anterior Hemiblock Inferior MI WPW ± right pathway Emphysema Children, thin adults RVH Chronic Lung Disease WPW ± left pathway Pulmonary emboli Posterior Hemiblock Emphysema Hyperkalemia Lead Transposition V-Tach RAD =+120 to +180 LAD = -30 to -90 No Man¶s Land Axis = -90 to +- 180

RAD

No Man¶s Land

Normal Axis = -30 to +120

Determinarea frecven ei cardiace
Frecven a cardiac (FC) normal de repaus este de: 60-100/minut 60Se ine seama de urm toarele principii:
viteza standard de derulare a hârtiei este de 25 mm/sec FC se exprim în cicluri/minut se verific dac frecven a atrial este egal cu cea ventricular

Determinarea frecven ei cardiace
FC poate fi determinat cu ajutorul ecua iei: 1 secund ................25mm 60 secunde..............x (1 minut) x = 60x25 = 1500mm/minut. FC = 1500/intervalul R-R în mm R-

Determinarea rapid a frecven ei cardiace Se poate face pe baza urm toarelor principii:
hârtia ECG este marcat prin linii sub iri în p trate mici cu latura de 1mm i linii groase în p trate mari cu latura de 5 mm la viteza de 25 mm/sec, la 1 minut (60 secunde) corespund 1500 mm

Determinarea rapid a frecven ei cardiace

± se caut pe ECG o und R suprapus peste o linie groas i se num r liniile groase dup care apare urm toarea und R pentru a aprecia FC 300, 150, 100, 75, 60, astfel: 300, 150, 100, 75, 60, 50

V mul umesc !

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->