EKG

DERIVATII
UNDE, SEGMENTE, INTERVALE
Electrocardiograma
reprezinta inregistrarea
grafica a diferentelor de
potential electric din
timpul activitatii
cardiace
EKG
EKG
EKG
EKG
•Electrocardiograful este un galvanometru inregistrator, adica, un aparat capabil sa inregistreze grafic variatiile
de potential dintre doua puncte date ale unui camp electric. Potentialul celor doua puncte este reperat de catre
aparat prin intermediul unui sistem de culegere reprezentat de electrozi.
•Primul galvanometru folosit a fost cel cu coarda, imaginat de Einthoven (1901).
•Un electrocardiograf este compus din:
•1. sistem de culegere a potentialului din anumite puncte ale corpului (printr-o serie de electrozi);
•2. sistem de selectare a conexiunilor dintre diferitii electrozi (adica a derivatiilor);
•3. sistem de preamplificare si sistem de amplificare de putere a curentului biolelectric al inimii; care are drept
scop aducerea coeficientului de amplificare a curentului la valoarea si caracteristicile punerii in functiune a
dispozitivului de inscriere;
•4. sistem de inscriere care poate fi pe: hartie fotosensibila; inscriere mecanica directa cu ajutorul unor penite
de cerneala; inscriere mecanica directa cu jet filiform de cerneala
EKG
• Hartia EKG foto-, termo-, sau mecanosensibila este imprimata in linii verticale ce marcheaza timpul (durata) si
linii orizontale ce marcheaza amplitudinea diferitelor unde pe EKG.

• IN PRACTICA, HARTIA EKG, ESTE DE TIP MILIMETRIC, SE MASOARA ASTFEL

• PE ORIZONTALA, SE MASOARA TIMPUL = 1 PATRATEL=1 mm= 0.04 SEC,
• PE VERTICALA, SE MASOARA AMPLITUDINEA = 1 PATRATEL= 1mm= 0.1 mV.
• Exista electrocardiografe cu o singura penita inscriptoare, deci cu un singur canal; inregistreaza o
singura derivatie, alegerea derivatiilor facandu-se cu ajutorul selectorului de canale. Alte
electrocardiografe au 2,3, 6, sau 12 penite inscriptoare, permitand inregistrarea concomitenta a 2,3,6,
sau 12 derivatii. Avantajul celor din urma este ca inregistrarea se face concomitent,si permite
compararea directa a unor repere comune de timp din diferite derivatii.

• Standard, EGG-ul se inregistreaza prin culegeri indirecte, bolnavul in decubit dorsal si in repaus. Se
face intr-o camera fara zgomote si vibratii la o temperatura ambianta constanta de 20-22 ºC.
Orice aparat este astfel
reglat, incat la
introducerea in circuit a
unei diferente de potential
de 1 mV (etalonare), se
inscrie o deflexiune cu
amplitudine de 1 cm (10
mm), deci, 1 cm este egal
cu 1 mV; intre doua linii
orizontale este o diferenta
de 1 mm, deci 0.1 mV
Tehnica inregistrarii
•1.Se noteaza pe EKG datele generale: varsta, sex, data inregistrarii, viteza derularii hartiei, etalonarea inregistrarii,
conditiile de inregistrare (repaus,efort), eventual pacient cu antecedente cardiovasculare
•2.Montarea electrozilor. Pentru derivatiile bipolare standard ca si pentru unipolare ale membrelor, se folosesc aceeasi
electrozi.
•Inainte de aplicare se degreseaza tegumentele antebratelor (reg. anterioara in ⅓ distala), si gambelor, (portiunea
inferioara), cu un tampon de vata inmuiat intr-o solutie salina. Dupa uscarea tegumentelor se aplica cei 4 electrozi de
culegere.
• Cei 4 electrozi se leaga in urmatoarea secventa:
- incheietura mainii drepte se leaga electrodul legat la cablul de culoare rosie
- incheietura mainii stangi se aplica electrodul legat la cablul de culoare galbena
- incheietura piciorului stang, electrodul legat la cablul de culoare verde
- incheietura piciorului drept, electrodul legat la cablul de culoare neagra
• Primii 3 electrozi se folosesc pentru inregistrarea celor 3 derivatii standard si celor 3 derivatii unipolare ale
membrelor, iar al patrulea electrod serveste pentru conectarea bolnavului la masa aparatului si la pamant.
Dreapta
Stanga
Derivatiile bipolare standard
•Pornind de la legea a II-a a lui Kirchoff, conform careia, suma diferentelor de potential, masurate in
acelasi sens, intr-un circuit inchis este egala cu 0, Einthoven imagineaza primul sistem de derivatii ce
exploreaza campul electric al inimii in plan frontal (triunghiul lui Einthoven triunghi echilateral cu varful
in jos).
•Cele 3 derivatii care delimiteaza triunghiul lui Einthoven sunt numite derivatii bipolare, ele utilizand
doi electrozi cu pondere egala in explorare, si culeg diferentele de potential intre diferite zone: BD, BS,
PS.
•Derivatiile bipolare:
•DI- inreg. diferenta de potential dintre BD si BS, cu polul pozitiv (dipolul de depolarizare) spre BS
•DII- diferenta de potential dintre BD si PS, cu polul pozitiv spre PS
•DIII- diferenta de potential intre BS si PS, cu polul pozitiv spre PS
Derivatiile unipolare ale
membrelor (aVR, aVL,
aVF)

•Derivatiile unipolare ale membrelor, deriva din cele bipolare, prin

eliminarea unui pol (cel negative)si conectarea lor la o borna central cu
potential 0.
•Acest potential 0, este situat in centrul triunghiului echilateral care poate
fi considerat centrul inimii.

• Intr-o derivatie unipolara un singur electrod este exploratory (cel

pozitiv) si este plasat intr-un anumit punct al campului electric, al doilea
fiind plasat cat mai la periferia campului electric pe cele mai slabe linii
de potential, avand valoare redusa in explorare
• aVR = augmented voltage right
• aVL = augmented voltage left
• aVF = augmented voltage foot
EKG
 EKG
• Pe un traseu EKG, se poate observa, la intervale egale, repetarea anumitor deflexiuni (unde), pozitive

sau negative, avand aceeasi forma la fiecare repetare. Intre doua deflexiuni de aceeasi forma e

cuprinsa o revolutie cardiaca, compusa dintr-o sistola si o diastola.

• Pe o EKG se identifica 3 categorii de elemente:
• Unde: P,Q,R,S,T,U (Reprezinta abaterile liniei traseului in sus (sens pozitiv), sau in jos, (sens negativ), de la nivelul
liniei 0 – izoelectrica)
• Segmente: PQ (PR), ST (Sunt portiuni de traseu curpinse intre doua unde succesive); se masoara intre sfarsitul si
inceputul urmatoarei unde)
• Intervale: PQ (PR), QT (Reprezinta durata de timp dintre doua puncte ale traseului EKG, curpinzand cel putin o
unda si un segment); se masoara intre inceputul unei unde si inceputul urmatoarei unde (cu exceptia intervalului QT)
Unda P
• Definitie: DEPOLARIZAREA ATRIALA
• Durata: 0,10-0,11 sec (masurata intre inceputul si sfarsitul undei)
• Amplitudine: ≤ 0,3 mV (3mm)
• Morfologie: este o unda rotunjita, ce poate prezenta o usoara incizura,
datorita asincronismului fiziologic al depolarizarii celor 2 atrii
• Caracteristici: Este pozitiva in toate cele 3 derivatii standard (DI, DII,
DIII, uneori poate fi si negativa in DIII); amplitudinea max in DII, si
mai mica in DIII decat in DI. E pozitiva si mica in aVL si aVF, si
totdeauna negativa in aVR. Este pozitiva in precordialele V1-V2, si
mai mare decat in V3-V4.
Segmentul PQ (PR)

• Definitie: corespunde inceputului fazei de repolarizare a atriilor;

reprezinta conducerea impulsului cardiac de la nodulul sinoatrial la
nodulul atrio-ventricular (conducerea atrio- ventriculara).
• Durata: se masoara intre sfarsitul undei P si inceputul undei Q (R) ≈
0,15 sec
• Morfologie: izoelectrica
Intervalul PQ(PR)

• Definitie: Depolarizarea atriala si conducerea atrio-ventriculara

Intervalul PQ = Unda P + Segmentul PQ
• Durata: se masoara intre inceputul undei P si inceputul undei Q (R)
Intervalul PQ = 0,12-0,21 sec

• durata normala depinde de FC, si este diferita in fuctie de varsta si sex:

pentru aceeasi FC, durata Intervalului PQ este mai mica la copii comparativ
cu adultii (≈ 0,1 sec); mai mica la adulti comparativ cu persoanele de varsta a
3-a; mai mica la femei comparativ cu barbatii de aceeasi varsta
Complexul QRS

• Definitie: DEPOLARIZAREA VENTRICULARA

• Durata: se masoara intre inceputul undei Q si sfarsitul undei S , nu depaseste 0,10s
• Amplitudinea: se determina prin intre varful undei R si extremitatea cea mai
negativa a undelor Q sau S: 0.5 - 1.6 mV(16mm)
• INDICELE SOKOLOV-LYON:
Amplitudinea undei R (V5 sau V6) + Amplitudinea undei S (V1 sau V2) ≤ 3,5 mV
(35 mm)
• Morfologie: este cel mai larg complex intalnit in cele 3 derivatii standard; alcatuit
din 3 unde ascutite, una pozitiva R, si 2 unde negative Q si S
Vectorul de depolarizare al septului interventricular _ unda Q
• În timpul activării ventriculare, impulsurile
sunt dirijate mai întâi pe ramurile stânga și
dreapta ale fascicului Hiss pe ambele părți
ale septului. Acest lucru face ca septul să se
depolarizeze de la stânga la dreapta așa cum
este descris de vectorul 1.
• Acest vector se indeparteaza de electrodul
pozitiv (în dreapta unei linii perpendiculare
pe axa principală) și, prin urmare, va
înregistra o mică deviere negativă (unda Q a
QRS).
Unda R a complexului QRS
• Dupa aproximativ 20 de msec, vectorul
electric mediu are sensul în jos (spre vârf) -
vectorul 2 și se îndreaptă spre electrodul
pozitiv .
• Aceasta va produce o unda pozitivă foarte
înaltă (unda R a QRS).
• După alte 20 de msec, vectorul mediu de
depolarizare este îndreptat spre stânga și
anterior, pe măsură ce peretele ventriculului se
depolarizează de la suprafața endocardică la
cea epicardică (vectorul 3).
Unda S a complexului QRS

• În cele din urmă, ultimele regiuni care se

depolarizează vor avea ca rezultat vectorul
4,care va provoca o ușoară deviere negativă
(unda S) a QRS.
Segmentul ST

• Definitie: corespunde fazei de depolarizare lenta a ventriculilor

• Durata: se masoara intre sfarsitul undei S si inceputul undei T
≈ 0,15 sec
Morfologie: in mod normal este izoelectric, se admint supra-,
subdenivelari de 1mm (0,1 mV) in DI, DII, DIII, aVR, aVL, aVF, si
in derivatiile toracice stangi (V5, V6), iar in derivatiile toracice
drepte(V1, V2), se admit doar supradenivelari de cel mult 2mm (0,2
mV);
Unda T
• Definitie: REPOLARIZAREA VENTRICULARA
• Durata: 0,15-0,33 sec
• Amplitudine: se aprecieaza in raport cu cea a complexului QRS si nu in valori
absolute!!!
in mod normal, amplitudinea undei T este egala cu 1/3 din amplitudinea celui mai
inalt complex QRS
A undei T = 1/3 A undei R
se considera o unda T de amplitudine crescuta cand este mai mare sau egala decat 1/3
din QRS, si scazuta cand este egala sau mai mica decat ¼ din amplitudinea
complexului QRS
• Morfologie: unda triunghiulara, cu varful rotunjit, cu segmentul descendent mai
abrupt decat cel ascendent
Intervalul QT

• Definitie: reprezinta sistola electrica ventriculara (depolarizarea si

repolarizarea ventriculara)
Intervalul QT = Complexul QRS + Unda T
• Durata: se masoara intre inceputul undei Q si sfarsitul undei T
Intervalul QT = 0,33-0,42 sec la o FC = 60-100 b/min
Unda U

• Unda de mica amplitudine, concordanta cu unda T (+), determinata de

postpotentiale la sfarsitul repolarizarii ventriculare
• Apare la 0,04 sec in urma undei T pe EKG (vizibila in derivatiile
precordiale:V₂ - V₃).
• Poate apare fiziologic in bradicardie = frecv cardiaca < 60b/min
(spotivi de performata) sau patologic, in hipopotasemie (posibil ca
semn al repolarizarii tardive a miocardului).