Este metoda standard folosita in clinica pentru a investiga activitatea electrica a cordului

Este neinvaziva, ieftina si versatila

Permite identificarea
Aritmiilor
Tulburarilor de conducere
Ischemiei miocardice
Hipertrofiei si dilatarii cavitatilor cordului
Diselectrolitemiilor
Susceptibilitatii crescute pt moarte subita (interval QT prelungit)

Electrocardiograma reprezinta inregistrarea grafica a potentialelor electrice generate de fibrele

miocardice de lucru

Cordul este suspendat intr-un mediu bun conducator electric;

semnalele electrice sunt culese cu ajutorul electrozilor metalici
plasati pe tegument, amplificate si inregistrate apoi de
electrocardiograf

Electrocardiograma normala este formata dintr-un numar de unde, pozitive si negative,

conectate prin segmente de linii izoelectrice
Undele corespund depolarizarii si repolarizarii versantului extracelular al sarcolemei
miocardiocitelor de lucru pe parcursul ciclului cardiac

Unda P depolarizarea atriala

Segmentul PQ intervalul de timp dintre sfarsitul activarii atriale si inceputul depolarizarii
ventriculare
Complexul QRS activarea ventriculara
Unda T repolarizarea ventriculara

Cand miocardul ventricular este in intregime polarizat ori depolarizat pe electrocardiograma se

inregistreaza o linie izoelectrica

Depolarizarea rapida (faza 0 a PA) corespunde complexului QRS

Factori care scad panta fazei 0 prin diminuarea influxului Na+ (flecainida, procainamida ori
hiperpotasemie) tind sa prelungeasca durata complexului QRS
Faza de platou (faza 2) corespunde segmentului izoelectric ST
Conditii care prelungesc faza 2 (amiodarona, hipocalcemie) cresc durata segmentului ST
Scurtarea fazei 2 (digitala, hipercalcemie) scad durata segmentului ST
Repolarizarea activa (faza 3) corespunde undei T

Curentii electrici care se propaga prin miocard sunt produsi de

- fibre ale tesutului excito-conducator
-fibre miocardice de lucru
ECG inregistreaza numai curentii extracelulari produsi de miocardul de lucru atrial si
ventricular

Undele de depolarizare si repolarizare miocardica au directie, sens si magnitudine pot fi

reprezentate prin vectori
ECG inregistreaza suma spatiala si temporala a potentialelor electrice (vectori) produse de
fibre miocardice multiple, care sunt transmise la suprafata corpului
Limitari inerente:
De sensibilitate activitatea anumitor regiuni poate fi anulata sau diminuata, devenind prea
slaba pentru a putea fi inregistrata
De specificitate aceeasi rezultanta vectoriala poate fi generata prin inregistrarea unor
semnale selective sau prin anularea partiala a fortelor orientate in sensuri opuse
Inregistrarea Activitatii Electrice a Cordului
Activitatea electrica a cordului poate fi masurata cu voltmetre conectate la suprafata corpului
prin electrozi
Sistemul Derivatiilor Electrocardiografice
Electrozii sunt configurati sub forma mai multor derivatii electrice
O derivatie inregistreaza fluctuatii ale voltajului extracelular generat intre electrozii sai
Electrocardiograma standard foloseste 12 derivatii:
6 in planul frontal
3 derivatii bipolare sau derivatiile standard ale membrelor
3 derivatii unipolare modificate (amplificate) ale membrelor
6 in planul transversal
derivatiile unipolare precordiale

O derivatie bipolara
Consta din doi electrozi plasati in doua puncte diferite
Inregistreaza diferenta de potential intre cele doua puncte (valoarea absoluta a potentialului
la oricare dintre cei doi electozi nu este cunoscuta)
Un electrod este considerat pozitiv, celalalt negativ
O derivatie unipolara
Masoara potentialul absolut intr-un singur punct
Necesita un potential de referinta
Potentialul este inregistrat de un electrod unic electrodul inregistrator sau activ, considerat
pozitiv fata de potentialul de referinta

Derivatiile Bipolare Standard

Derivatia I
Electrodul negativ este plasat pe bratul drept, cel pozitiv, simetric pe bratul stang
Defineste in planul frontal o axa la 0
Derivatia II
negativa la bratul drept, pozitiva la piciorul stang
Defineste in planul frontal o axa la +60
Derivatia III
Conexiunea negativa la bratul stang, pozitiva la piciorul stang
Defineste in planul frontal o axa la +120
Inregistreaza diferenta de potential intre doua membre, in plan frontal

Triunghiul lui Einthoven

Este delimitat de axele celor trei derivatii standard ale membrelor
Legea lui Einthoven: daca potentialele electrice inregistrate de oricare doua din cele trei
derivatii bipolare ale membrelor sunt cunoscute la un moment dat, valoarea potentialului
inregistrat de cea de-a treia poate fi determinat matematic prin insumarea primelor doua
(teorema lui Kirchhoff)
Tinand cont de semnele + si ale derivatiilor, legea lui Einthoven devine: I + III = II

Derivatiile Unipolare (Amplificate) ale Membrelor

Derivatii ale planului frontal, compara potentialul inregistrat de un electrod al membrelor
(brat stang, brat drept, picior stang) cu media celorlalti doi (metoda Goldberger)
Doi electrozi sunt conectati la borna negativa a electrocardiografului prin intermediul unor
rezistente electrice, iar cel de-al treilea, considerat electrod activ, inregistrator, este conectat
la borna pozitiva a aparatului

aVR (augmented voltage right)

Electrodul pozitiv este plasat pe bratul drept
Axa derivatiei este orinetata in planul frontal la -150
aVL (augmented voltage left)
Electrodul pozitiv este plasat pe bratul stang
Axa derivatiei este orientata in planul frontal la - 30
aVF (augmented voltage foot)
Electrodul pozitiv este plasat pe piciorul stang
Axa derivatiei este orientata in planul frontal la + 90

Sistemul Hexaxial
Rezulta prin suprapunerea axelor celor 6 derivatii ale planului frontal
Cele 6 axe ale derivatiilor divid planul frontal in 12 segmente, care subantind unghiuri de 30

In mod obisnuit sunt utilizate sase derivatii precordiale unipolare:

V1: electrodul este plasat in spatiul patru intercostal parasternal drept
V2: spatiul patru intercostal parasternal stang
V4: spatiul cinci intercostal pe lina medioclaviculara
V3: la jumatatea distantei dintre V2 si V4
V6: spatiul cinci intercostal pe linia axilara medie
V5: la jumatatea distantei dintre V4 si V6.

Derivatiile precordiale sunt orientate in planul transversal, perpendicular pe planul

derivatiilor frontale
Suprafata cordului este situata in proximitatea peretelui toracic
Fiecare derivatie precordiala inregistreaza cu predilectie potentialul electric al miocardului
din imediata sa vecinatate
Anomalii ventriculare relativ discrete, mai ales ale peretelui ventricular anterior, pot produce
modificari electrocardiografice importante in derivatiile precordiale

Borna Wilson
Cate un electrod explorator este plasat in fiecare dintre cele 6 pozitii descrise si conectat la
borna pozitiva a sistemului de inregistrare
Potentialul de referinta (borna Wilson) este realizat astfel:
Electrozii membrelor sunt conectati impreuna, prin intermediul unor rezistente de 5000 W, la
borna negativa a electrocardiografului fiecare derivatie precordiala inregistreaza potentialul
la una dintre pozitiile precordiale relativ la media potentialelor celor trei membre
Potentialul de referinta ramane relativ constant pe parcursul ciclului cardiac potentialul
inregistrat de derivatia precordiala reflecta strict activitatea electrica a zonei in care este
amplasat electrodul exploratory

Reprezentarea Vectoriala a Derivatiilor

Vectorii derivatiilor sunt orientati astfel:
Pentru derivatiile bipolare: de la electrodul negativ catre cel pozitiv
Pentru derivatiile unipolare: de la jumatea distantei dintre electrozii care sunt conectati
impreuna pt a forma referinta, catre electrodul activ (pozitiv)

Vectori Cardiaci
Activitatea electrica a cordului intr-un anumit moment poate fi aproximata printr-un singur
dipol si reprezentata printr-un vector, numit vector cardiac
Localizarea, orientarea si magnitudinea vectorilor cardiaci variaza potrivit patternului
campului electric miocardic dintr-un anumit moment

De la Vactori Cardiaci la Unde Electrocardiografice

Amplitudinea si polaritatea undelor ECG inregistrate intr-o derivatie sunt proportionale cu
magnitudinea si sensul proiectiei vectorilor cardiaci pe axa acelei derivatii
a.Daca vectorul cardiac este orientat catre polul pozitiv al derivatiei aparatul inregistreaza
un potential pozitiv unda pozitiva in derivatia respectiva
b.Daca vectorul cardiac este orientat in sens opus fata de polul pozitiv al derivatiei aparatul
inregistreaza un potential negativ unda negativa in acea derivatie

Undele ECG reflecta fluctuatii ale voltajului extracelular inregistrate de fiecare derivatie
Criterii de Evaluare Reprezinta timpul dintre initierea activarii
Unde atriale si debutul activarii ventriculare
Morfologie Durata: 0.12 0.20 s, variaza cu
Polaritate frecventa cardiaca si cu varsta
Axa
Amplitudine (mV) Depolarizarea Ventriculara si Complexul
Durata (s) QRS
Segmente 1.Activarea septala
Este pe linia izoelectrica sau nu? V1, V2, aVR = derivatii ventriculare
Durata drepte unde pozitive de amplitudine
Intervale mica, r
Durata I, aVL, V5, V6 = derivatii ventriculare
stangi unde negative cu amplitudine
Depolarizarea Atriala si Unda P mica, q

Unda P - Caracteristici 2. Depolarizarea apexului ventricular

Forma
In dom; uneori bifazica (V1, V2), sau
discret bifida (V5, V6, aVL), datrita
ansincronismului partial al activarii atriale
Polaritate
pozitiva in derivatiile I,II, aVL, aVF, V4
V6
negativa in aVR
Axa: 0 75
Durata: < 0.12 s
Amplitudinea:
< 0.25 mV in derivatiile membrelor
Deflexiunea negativa terminala in V1 <
0.1 mV in adancime
Repolarizarea Atriala si Unda Ta
Repolarizarea atriala incepe in
proximitatea NSA
Vectorul repolarizarii atriale are aceeasi
directie dar sens opus vectorului
depolarizarii
Unda de amplitudine mica si polaritate
opusa undei P (Ta)
In ECG normala Ta este mascata de
complexul QRS
V1, V2, aVR tranzitia catre unda
negativa, S
I, aVL, V5, V6 tranzitia catre unda
pozitiva, R
3.Activarea peretelui ventricular stang
vectorul dominant al activarii ventriculare
V1, V2, aVR unda negativa cu
amplitudine mare, S
I, aVL, V5, V6 unda pozitiva cu
amplitudine mare, R
4. Activarea ariilor posterobazale ale
vetriculului stang
V1, V2, aVR parte terminala a
ascendenta a undei negative S (o readuce
la linia izoelectrica)
I, aVL, V5, V6 mica deflexiune
negativa, s

Conducerea prin NAV si Segmentul PR

Segmentul PR
Este linia izoelectrica dintre sfarsitul undei
P si debutul complexului QRS
Durata: 0.02 0.12 s
Punte temporala intre activarea atriala si
cea ventriculara
! Depolarizarea NAV, a fasciculului His, a
ramurilor acestuia si a retelei Purkinje
genereaza potentiale care sunt prea mici
pentru a fi inregistrate la suprafata corpului
de un aparat ECG standard

Intervalul PR
Intervalul PR = unda P + segmentul PR
Vectocardiograma Depolarizarii Ventriculare :Vectocardiograma ilustreaza progresia
paternului depolarizarii sau repolarizarii miocardice reprezentat vectorial moment de moment

Complexul QRS
Nomenclatura:
Unda Q
Prima unda negativa a complexului
Durata: < 0.03 0.04 s; exceptie: in derivatiile V1, V2 orice Q este anormal
Amplitudine: < R wave, < 0.2 0.3 mV
Unda R
Prima unda pozitiva a complexului
Forma si dimensiunea nu sunt clar standardizate; amplitudinea cea mai mare in V5 si/ sau
V6
O a doua unda pozitiva este notata R
Unda S
A doua unda negativa a complexului daca exita unda Q, sau prima unda negativa in caz
contrar
Durata: < 0.04 s
Amplitudinea cea mai mare in V1 si/ sau V2

Undele cu amplitudine mare sunt notate cu majuscule

Complexul QRS - Caracteristici

Morfologie:
R/S < 1 in V1 V3; orice unda Q este anormala in aceste derivatii
R/S > 1 in V5 V6
Axa QRS = vectorul rezultant al activarii ventriculare in planul frontal
Limite normale: -30 - +90
Deviatie axiala stanga: -30 - -90
Deviatie axiala dreapta: +90 - 180
Durata QRS: < 0.11 s masurata in derivatia cu cel mai larg complex
Deflexiunea intrinsecoida:
-Masoara durata activarii transmurale in dreptul electrodului pozitiv al unei derivatii precordiale
(V1, V2, V5, V6)
-Se determina de la varful ultimei unde R pana la punctul de debut al complexului QRS
-Valori normale: < 0.035 s in V1, V2 si < 0.045 s in V5, V6

Amplitudinea QRS = suma algebrica a amplitudinilor undelor componente

> 1 mV intr-una dintre derivatiile precordiale, > 0.5 mV intr-o derivatie standard
Amplitudinea undelor R si S este importanta pentru diagnosticul hipertrofiei ventriculare
stangi:
Sokolow-Lyon index: Sv1 + (Rv5 or Rv6) > 3.5 mV
Cornell voltage criteria: Sv3 + SaVL 2.8 mV for men, 2.0 for women
sau drepte:
Sv1 > 0.7 mV, RV5 or V6 > 0.7 mV etc.
Segmentul ST
Izoelectric, miocardul ventricular este depolarizat in intregime
Variatii de < 1mm (< 2 mm in V1,2) sunt considerate normale

Repolarizarea Ventriculara
Incepe in ariile epicardice ale miocardului ventricular si la nivelul apexului
Vectorul repolarizarii ventriculare este orientat catre apex
Unda T are aceeasi polaritate cu a complexului QRS precedent

Caracteristicile Undei T
Morfologie
Asimetrica, are panta ascendenta lina, panta descendenta abrupta, si varf rotunjit
Polaritate
Pozitiva in I, II, aVL, aVF, V5, V6
negativa in aVR
variabla in III, V1 - V3
Axia
0 - 90;
Formeaza un unghi < 60 cu axa QRS, numit unghi QRST
Duratia
Indeterminabila, debutul undei T neputand fi localizat cu precizie
Amplitudine
1/3 din amplitudinea undei R precedente

Unda U
Apare uneori dupa unda T
Are aceeasi polaritate cu unda T si o amplitudine mai mica de 0.1 mV
Substratul sau electrofiziologic este discutabil; poate fi determinat de o repolarizare tardiva a
celulelor mezomiocardice (cu PA de durata mai lunga) sau a cardiomiocitelor din arii cu
relaxare mecanica intarziata

Intervalul QT
Cuprinde complexul QRS, segmentul QT si unda T
Acopera durata activarii si repolarizarii ventriculare (correspunde duratei PA ventricular)
Se determina in derivatia cu cel mai lung interval QT si fara unde U
Este caracterizat de durata

Durata intervalului QT
Variaza cu frecventa cardiaca (scade cand frecventa creste intrucat durata PA se scurteaza la
cresterea frecventei de stimulare)
Ecuatia Bazzet:
QTc = QT/RR,
unde QTc inseamna QT corectat iar RR reprezinta durata dintre doua unde R consecutive (un
ciclu cardiac).
Este dependenta de derivatie = dispersia QT; variatii normale < 0.05 s, cel mai lung in V2,
V3; accentuarea dispersiei intervalului QT este un semn de variabilitate crescuta a repolarizarii
si de risc aritmogen
Valori normale: QTc < 0.44 s; poate fi usor prelungit la femei

Interpretarea Electrocardiogramei
1)Calibrarea
2)Determinarea frecventei cardiace
3)Determinarea ritmului
4)Determinarea axei QRS
5)Determinarea duratei intervalelor
6)Analiza morfologiei si a interrelatiei dintre elementele electrocardiogramei (P, P-Q, Q, QRS,
ST, T, QT) in derivatiile frontale si precordiale
sau
6) Identificarea elementelor definitorii pt. hipertrofie
7) Identificarea semnelor de ischemie/ infarct miocardic

1) Calibrarea de Voltaj si de Timp

Pe verticala
1 mm (un patrat mic) = 0.1 mV
10 mm (doua patrate mari) = 1mV
Pe orizontala
Un patrat mic = 0.04 s
Un patrat mare = 0.20 s
2) Calculul Frecventei Cardiace
Metoda directa
Frecventa cardiaca (FC) = nr. cicluri cardiace/ min = 60 s/ durata unui ciclu cardiac
Un ciclu cardiac corespunde intervalului dintre doua unde ECG de acelasi tip, de pilda unui
interval R-R
Metoda rapida
Se alege o unda R care se suprapune pe o linie groasa
Se numara patratele mari pana la urmatoarea unda R. Daca a doua unda R este la 1 patrat
mare de precedenta, FC este de 300 bpm, la 2 patrate mari 150 bpm, la 3 patrate mari
100 bpm, la 4 patrate mari 75 bpm, etc.
3) Determinarea Ritmului Cardiac
Ritm cardiac = ritmul de activare a ventriculilor
Intrebari la care se raspunde pentru a stabili ritmul inimii:
Unde este localizat pacemakerul cardiac?
Care este calea de conducere de la pacemaker pana la ultima celula ventriculara?
Pacemakerul functioneaza regulat si are o frecventa de descarcare corecta?

Pasul 1: Se calculeaza frecventa cardiac Pasul 4: Se determina intervalul PR, pt a

-> Prezenata la 2)Calculul Frecventei
Cardiace
Pasul 2: Se determina regularitatea
activarii ventriculare
Pasul 3: Se analizeaza undele P, pt a
verifica daca
pacemakerul cardiac este localizat in AD, la
nivelul NSA
evalua durata
depolarizarii atriale si a intarzierii PA la
nivelul NAV
Pasul 5: Se determina durata complexului
QRS, pt a evalua
conducerea PA prin miocardul venricular

Pasul 1: Se calculeaza frecventa cardiac -> Prezenata la 2)Calculul Frecventei Cardiace

Pasul 2: Determinarea regularitatii
Se verifica egalitatea intervalelor R-R (folosind o rigla sau semne de marcare pe o hartie)
Ritmul este regulat (R-R sunt echidistante)? Ocazional neregulat? Neregulat, dar respecta un
anumit patern repetitiv? Neregulat, fara a respecta vreun patern?
Pasul 3: Analiza undelor P
Undele P sunt prezente?
Toate undele P au acelasi aspect si polaritate corecta?
Undele P apar la intervale regulate?
Fiecare complex QRS este precedat de o unda P?
Pasul 4: Analiza intervalului PR
Normal: 0.12 - 0.20 secunde. (3 - 5 mm)
Pasul 5: Durata QRS
Normal: 0.04 - 0.12 secunde (1 - 3 mm)

Parametrii Ritmului Sinusal Normal Interval PR 0.12 - 0.20 s

FC 60 - 100 bpm Durata QRS 0.04 - 0.12 s
Regularitate regulat Orice abatere de la acesti parametri indica
Unde P normale prezenta unei aritmii cardiace
4) Determinarea Axei QRS (Axa Electrica a Inimii)
Axa electrica a inimii reprezinta vectorul rezultant al depolarizarii ventriculare in planul
frontal
Se obtine prin insumarea vectorilor momentani ai activarii ventriculare (corespunzatori
activarii septului, apexului, peretilor liberi si a bazelor)
Se determina prin analiza complexelor QRS in oricare doua derivatii ale planului frontal
Sunt posibile doua abordari:
Metoda geometrica, precisa dar elaborate
a) Se masoara amplitudinea rezultanta a QRS in doua derivatii ale planului frontal
b) Se marcheaza pe hexaxa +2 unitati pe derivatia II si +1 unitate pe aVR
c) Se ridica perpendiculare pe derivatia I si pe aVR
d) Se conecteaza centrul cercului cu intersectia celor doua perpendicular
e) Se estimeaza axa sagetii galbene (la aprox. 95)

Fiecare unda a complexului QRS intr-o derivatie reprezinta proiectia unui moment vectorial al
depolarizarii ventriculare (activarea septului, apexului etc) pe acea derivatie
Suma algebrica a amplitudinilor undelor complexului QRS intr-o derivatie a planului frontal
reprezinta proiectia vectorului rezultant al activarii ventriculare (axa QRS sau axa electrica a
cordului) pe acea derivatie
Perpendicularele ridicate din varful proiectiilor vectorului rezultant al activarii ventriculare pe
doua derivatii ale planului frontal (reprezentate ca parte a hexaxei) se intersecteaza intr-un
punct care marcheaza varful vectorului rezultant al depolarizarii ventriculare
Conectand centrul hexaxei cu intersectia celor doua perpendiculare va rezulta axa
complexului QRS, numita si axa electrica a inimii; valori normale: intre - 30 si + 90 de grade

Metoda inspectiei, rapida si usor de realizat, suficient de precisa pentru practica clinica

a) Se identifica derivatia in care amplitudinea QRS este nula derivatia aVL in acest
exemplu (sageata verde pe hexaxa)
b) Se identifica derivatia perpendiculara pe cea in care amplitudinea QRS este minima
derivatia II in cazul nostru (sageata galbena pe hexaxa. Daca amplitudinea QRS este +,
axa va fi orientata la + 60, daca este -, axa este orientata la - 120. In exemplul dat,
axa este orientata la + 60

Axa QRS este perpendiculara pe derivatia planului frontal cu amplitudinea neta a complexului
QRS minima sau chiar nula;
un complex echidifazic este usor vizibil pe traseul ECG, si are amplitudinea neta 0, oricat de
ample ar fi undele individuale ale complexului
Axa QRS este paralela cu derivatia planului frontal in care amplitudinea QRS are valoarea cea
mai mare
Cele doua derivatii implicate in demersurile descrise mai sus sunt perpendiculare intre ele

Daca nu exista nici o derivatie in care amplitudinea QRS este nula sau aproape nula, cel mai
probabil axa QRS formeaza bisectoarea a doua derivatii separate printr-un unghi de 30, pe
care rezultanta QRS are proiectia maxima si egala

Orientatarea Axei QRS

The Limitele normale ale axei QRS sunt cuprinse intre - 30o si + 90o.
O axa QRS situata intre - 30o si - 90o este anormala si numita deviatie axiala stanga.
Deviatia axiala dreapta este definita de orientarea axei QRS intre + 90o si + 150o
O axa QRS localizata intre + 150o si - 90o defineste deviatia axiala superioara dreapta.

Deviatia Axiala Stanga

Deviatia axiala stanga la cordul hipertensiv (hipertrofie ventriculara stanga). Observati si
prelungirea discreta a duratei complexului QRS.
Deviatia axiala stanga produsa de blocul de ram stang. Durata complexului QRS este
considerabil crescuta

Deviatia Axiala Dreapta

Deviatie axiala dreapta indusa de blocul de ram drept. Se observa cresterea considerabila a
duratei complexului QRS.
Stenoza congenitala a valvei pulmonare cu hipertrofie ventriculara dreapta. Deviatie dreapta
superioara a axei QRS, cu o prelungire discreta a duratei complexului QRS

Intervalele de interes sunt PR si QT, dar si durata complexelor QRS

Intervalul PR
< 0.12 s : Eliberare crescuta de catecolamine, Sindrom Wolff-Parkinson-White
0.12-0.20 s : Normal
> 0.20 s : Blocuri ale NAV
Complexul QRS
< 0.10 s : Normal
0.10-0.12 s : Hemiblocuri
> 0.12 s : Bloc complet de ram drept sau stang, Extrasistole ventriculare, Ritmuri ventriculare
Intervalul QTc
< 0.44 s : Normal
> 0.44 s : QT lung
Un QT prelungit poate fi deosebit de periculos. Poate predispune la un tip de aritmie
ventricualra numit torsada varfurilor. Cauze posibile: medicamente, tulburari electrolitice,
afectiuni ale SNC, infarct miocardic, afectiuni cardiace congenitale.

QTc = QT/RR
Inainte sa calculam QTc, putem face urmatoarea estimare rapida:
Un QT > jumatate din intervalul RR este probabil lung

6) Hipertrofia
ECG permite diagnosticarea:
Dilatarii atriale drepte
Dilatarii atriale stangi
Hipertrofiei ventriculare drepte (HVD)
Hipertrofiei ventriculare stangi (HVS)
Hipertrofia Ventriculara
Este indusa de presiuni sau volume crescute
Modificari ECG
Unde R, S cu amplitudine crescuta
Deviatia axei QRS
Cresterea deflexiunii intrinsecoide
Inversarea undei T

7) Modificari ECG Induse de Infarctul Miocardic

Urmarim urmatoarele:
Unde Q anormale
Supra sau subdenivelari ale segmentului ST
Unde T ascutite, aplatizate ori inversate
Supra sau subdenivalarea segmentului ST in cel putin doua derivatii este semnul ECG cel mai
precoce si mai relevant in cursul unui infarct miocardic acut (IMA)

Supradenivelarea segmentului ST
Supradenivelarea segmentuli ST in cel putin 2 derivatii este un indiciu pertinent pentru
diagnosticul IMA
Intrucat perfuzia miocardului este regionala, aria infarctata este la randul sau regionala
derivatii ECG specifice pot conferi perspectiva optima asupra zonei lezate

IMA Anterior : ST supradenivelat V1,V2

IMA Inferior : Segmentul ST este supradenivelat in derivatiile II, III si aVF
IMA Anterolateral : In acest caz sunt afectati atat peretele anterior (V2-V4) cat si cel lateral
(V5-V6, I si aVL)!
8) Alte patologii diagnosticabile prin ECG
Efectul unor medicamente (digitala, antiaritmice din clasele 1 si 3, medicamente psihotrope
etc.)
Anomalii electrolitice si metabolice (Ca, K, Mg, pH etc.)
Etc

Teste ECG Speciale

Folosirea unor derivatii suplimentare utile in diagnosticul IMA peretelui ventricular drept si
posterior (V1R V6R; V8, V9)
Derivatii esofagiene pentru o mai buna inregistrare a activitatii atriale sau pentru
monitorizarea intraoperatorie a ischemiei miocardice
Monitorizarea Holter intregistrarea ECG, a presiunii arteriale ori a amandurora timp de 24
48 h; ECG evalueaza aritmii intermitente
Inregistrarea evenimentelor pana la 30 de zile, poate surprinde tulburari de ritm
infrecvente care ar putea scapa monitorizarii Holter; sistemul de inregistrare este activat de
pacient cand apar simptomele
Monitorizarea continua a segmentului ST detectia precoce a ischemiei si a unor forme
grave de aritmii (monitorizare intra- si postoperatorie, etc)