EFECTUAREA

ELECTROCARDIOGRAMEI
LP MEDICNA DE FAMILIE

AS. UNIV. DR. CARMEN MAZILU AS. UNIV. DRD. ELENA CLAUDIA
DOBRE
 OBIECTIVE :

 Cunoașterea indicațiilor EKG -ului

 Cunoașterea indicațiilor și tehnicii de monitorizare E.C.G.
 Elementele de bază ale E.C.G.
 Manipularea aparatului de EKG
 CE PACIENȚI MONITORIZĂM?

 Stopul cardiac / alte aritmii

 Durerea toracică
 Insuficiența cardiacă
 Colapsul / sincopa
 Șocul / hipotensiunea
 Palpitațiile
ELECTROCARDIOAGRAMA
 Una dintre cele mai folosite și semnificative metode de diagnosticare cardiacă este
electrocardiograma
 Electrocardiograma (ECG) reprezintă înregistrarea grafică a variaţiilor de potenţial
electric de la suprafaţa corpului generate de activitatea ritmică a miocardului
 Electrocardiograma este o metodă de monitorizare non-invazivă a activității electrice
a inimii (miocardului) cu ajutorul unor electrozi care captează
polarizarea/depolarizarea camerelor inimii (atrii și ventricule).
 EKG este o reprezentare grafică a activității electrice a inimii înregistrată de electrozi de
suprafață.
 Un electrod EKG este un dispozitiv atașat pe piele în anumite părți ale corpului în timpul
procedurii ; aceștia detectează impulsurile electrice produse de fiecare dată când inima bate.
ELECTROCARDIOAGRAMA
 Fiecare electrod EKG plasat pe corp este atașat printr-un cablu la un
dispozitiv EKG.
 Electricitatea detectată de un electrod este transmisă către aparat, ce
traduce rezultatele în linii ondulate pe care mașina le înregistrează apoi pe
hârtia specială.

 Potenţialele electrice sunt produse în inimă ca suma potențialelor generate

de celulele musculare cardiace în timpul depolarizării şi repolarizării. La
nivel celular:

 Depolarizarea reprezintă modificarea potenţialului transmembranar,

determinată de deplasarea sarcinilor electrice (electroni sau ioni);

 Repolarizarea reprezintă refacerea potenţialului transmembranar de

repaus, indusă de deplasarea sarcinilor electrice în sens opus, care
compensează depolarizarea.
ELECTROCARDIOGRAFUL
 Electrocardiograful este un galvanometru modificat care înregistrează cu viteza mare variațiile de
curent electric generate de inimă, pe care le amplifică și le transformă în deplasări mecanice.

 Este alcătuit din:

- Electrozi și cabluri care stabilesc legătura dintre câmpul electric cardiac și aparat;
- Sistemul de amplificare electronic;
- Sistem de filtrare a ”zgomotelor”;
- Comutatori de derivații;
- Sistemul de inregistrare, care diferă după tipul aparatului: pe hârtie termosensibilă, mecanosensibilă, cu
cerneală, cu tub catodic, pe ecranul unui computer;
- Sistem de derulare a hârtiei.

În funcție de numărul de canale pot fi:

 Cu 3 canale;
 Cu 6 canale;
 Cu 12 canale.
TIPURI DE APARATE EKG
TIPURI DE APARATE EKG

 Există mai multe tipuri de

aparate pentru măsurarea
EKG (de repaos, de efort,
holter), cu particularitățile lor.
 Se mai pot adăuga
monitoarele cu configurații de
3-4-5 electrozi.
 1. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EKG
 Pacientul va fi plasat în decubit dorsal, cu toracele şi membrele descoperite, în stare de relaxare fizică şi psihică
 Înregistrarea se va realiza la temperatura de confort (200C), evitându-se temperaturile scăzute (determină contracţii musculare) sau
temperaturile ridicate (transpiraţiile determină modificări de conductibilitate), care pot produce erori de înregistrare
 Înregistrarea EKG-ului necesită repausul psihic și fizic absolut al bolnavului. În acest scop asistentul medical va pregati bolnavul din
punct de vedere psihic căutând să-i îndepărteze orice frică, neliniște sau tensiune nervoasă.
 EKG-ul se efectuează de obicei în camere speciale, însă în cazul în care bolnavul nu este transportabil aparatul va fi transportat în
salon, iar înregistrarea se va efectua chiar la pat.
 Este recomandat ca pacientul să fie adus în camera de înregistrare EKG pe cărucior, deoarece nu e recomandat efortul fizic înainte
de efectuare. Bolnavul trebuie să se odihnească 10- 15 min înainte de înregistrare.
 Se confirmă identitatea pacientului
 Se explică procedura și faptul că nu trebuie sa vorbeasca sau să se miște în timpul investigației
 Se vor expune mâinile și picioarele pentru a atașa electrozii
 Dacă anumite zone prezintă pilozitate crescută, aceasta va fi îndepartată prin radere
 Pentru realizarea unui contact bun între tegument şi electrozi, aceştia se ung cu un gel bun conducător de electricitate;
 Se aplică gel pe locurile de plasare a electrozilor (nu alcool, deoarece se pot distruge electrozii)
 Se verifică electrozii să fie curați și se aplică pe extremitățile membrelor conform indicațiilor și culorilor ajutătoare:
 2. MATERIALE NECESARE

 Aparat EKG
 Hartie pentru tiparit
 Comprese
 Gel
 MONITORIZAREA ECG 3-DERIVAȚII

 3-derivații (cablu cu 3 poli) DI, DII, DIII

 Cod de culoare
(ROȘU,GALBEN,VERDE)

 Electrozii se aplică pe umeri și la

nivelul flancului stg. la distanțe egale

 Derivația standard de monitorizare =

D II
MONITORIZAREA ECG (CU 6 DERIVAȚII):
 6 derivații : DI, DII, DIII, aVR, aVL, aVF;
cablu cu 4 poli:
Roșu;Galben;Verde;Negru

 Electrozii se aplică pe umeri și la nivelul

flancului drept și stâng la distanțe egale

ELECTROZII DE PE MEMBRE
•Rosu –mâna dreaptă
•Galben –mâna stângă
•Negru –picior drept;
•Verde –picior stâng.
MONITORIZAREA ECG : CU PADELELE DEFIBRILATORULUI

 Permite o recunoaștere
rapidă a ritmului
Dezavantaje:
 Artefacte de mișcare
 Risc de falsă asistolie
MONITORIZAREA ECG CU ELECTROZI ADEZIVI
MULTIFUNCȚIONALI

Permit :
- monitorizarea ECG, defibrilarea,
cardioversia și pacing-ul.
 E.C.G. ÎN 12 -18 DERIVAȚII
 Asigură înregistrarea activității electrice a cordului în 3
dimensiuni.
 Permite interpretarea exactă a morfologiei precum și a
duratei undelor, segmentelor și complexelor.
 Permite interpretarea modificărilor segmentului ST.

1. Planul frontal – derivațiile membrelor: bipolare și unipolare:

DI, DII, DIII, respectiv aVR, aVL, aVF.
2. Planul orizontal – derivațiile precordiale (unipolare): V1,
V2, V3, V4, V5, V6.
 TIPURI DE ELECTROZI ŞI DERIVAŢII
 Derivaţia reprezintă un circuit electric constituit din 2 electrozi
care recoltează potenţiale de depolarizare, care sunt conectaţi
la aparatul de EKG.
Derivaţiile pot fi :
 bipolare -când se folosesc doi electrozi activi (cele 3 derivaţii
standard ale membrelor)
 unipolare sau monopolare -când un electrod este activ
(explorator) şi al doilea este indiferent (plasat la un potenţial
constant).
 3. PLASAREA ELECTROZILOR
 Va fi precedată de degresarea cu alcool a tegumentelor
 În scopul măririi conductibilităţii electrice se va folosi o pastă specială (gel EKG) sau se poate prefera acoperirea
electrozilor cu o bucată de material textil, îmbibată în clorură sau bicarbonat de sodiu
 Primii 4 electrozi vor fi plasaţi pe rădăcina membrelor (evitându-se zonele osoase), ultimii 6 fiind plasaţi pe regiunea
precordială, în următoarele puncte de elecţie :
 V1 - spatiul IV intercostal, parasternal drept
 V2 - spatiul IV i.c., parasternal sting
 V3 - la mijlocul distantei dintre V2 si V4
 V4 - spatiul V i.c. sting, pe linia medioclaviculara (virful inimii)
 V5 - spatiul V i.c. sting, pe linia axilara anterioara
 V6 - spatiul V i.c. sting, pe linia axilara mijlocie
Se vor conecta apoi cablurile specifice, respectând strict codul culorilorR,G,V,N (DI,DII,DIII) şi
AR,AG,AV,AM,AN,AVi (V1,V2,V3,V4,V5,V6), unde : A = alb; R = roşu; V = verde; N = negru;M = maron; Vi = violet –
Fig. 1 şi 2
DERIVAȚIILE BIPOLARE ALE MEMBRELOR

 D I mînă dr.- mînă stg.

 D II mînă dr.-picior stg.
 D III mînă stg-picior stg.
 Înregistrează direcţia, amplitudinea
şi durata variaţilor de voltaj în plan
frontal.
DERIVAȚIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR

 aVR-mîna dr.
 aVL-mîna stg.
 aVF-picior stg.
 aVR, aVL şi aVF
 Explorează planul frontal al inimii
 Electrodul explorator (pozitiv) se
plasează pe R, L sau F, iar ceilalţi doi
electrozi se leagă împreună,
reprezentând electrodul de referinţă
(negativ)
DERIVAȚIILE PRECORDIALE

 V1- sp.IV ic. dr.

parasternal
 V2- sp.IV ic. stg.
parasternal
 V3-1/2 dist V2-V4
 V4-sp.V ic.stg. pe linia
medio-clavic.
 V5-sp.V ic.stg. pe linia
axilară ant.
 V6-sp.V ic. stg.pe linia
axilară medie
ELECTROZII PRECORDIALI

ELECTROZII PRECORDIALI
1.V1 –in spatiul 4 intercostal în dreapta sternului.
2.V2 –in spatiul intercostal 4 în stanga sternului.
3.V3 – pe mijlocul liniei care uneste V2 cu V4.
4.V4 – in spatiul 5 intercostal în dreptul liniei de
mijloc a claviculei
5.V5 – la jumătatea distanței dintre V4 și V6
6.V6 – Spațiul 5 intercostal în dreptul liniei de mijloc
a axilei, la nivel cu V4

De la dreapta pacientului spre stânga: roșu,

galben, verde, maro, negru, violet
DERIVATIILE PRECORDIALE

. V7-sp.V ic.stg. pe linia axilară post.

.V8-sp.V ic.stg. pe linia scapulei
.V9-sp.V ic.la 1/2 dist.
scapulă/col.vert.
DERIVAȚIILE PRECORDIALE DREPTE

Pentru diagnosticul unui infarct

miocardic de ventricul drept
sunt necesare şi derivațiile
precordiale drepte: V3R, V4R,
V5R şi V6R, cu localizare
simetrică cu cea a
precordialelor stângi.
 E.C.G. ÎN 12 DERIVAȚII - CODUL CULORILOR

 M dr.-roșu
 M stg.-galben
 P stg.-verde
 P dr.-negru
 V1-roșu * V4-maro
 V2-galben * V5-negru
 V3-verde * V6-violet
 4. CONTROLUL STANDARDIZĂRII :

 Se va înregistra semnalul de etalonare (în

vederea aprecierii amplitudinii
deflexiunilor), astfel încât la o diferenţă de
potenţial de 1 mV excursia peniţei să fie de
10 mm
 Este obligatorie verificarea acestui aspect
înaintea fiecărei înregistrări
 5. ARTEFACTELE
 Artefactele sunt reprezentate de deformări ale traseului electric, ce au drept cauze :
 “paraziţii” produşi de curentul alternativ (oscilaţii regulate cu n de 50 Hz, care dau traseului ECG un
aspect “dinţat”. Acest aspect ECG poate fi evitat prin :
 Conectarea corectă la pământ;
 Folosirea de electrozi de bună calitate (neoxidaţi);
 Prealabila degresare a tegumentelor şi obţinerea unei bune aderenţe a electrozilor la tegumente;
 Îndepărtarea din vecinătate a aparatelor electrice în funcţiune;
 Evitarea încrucişării cablurilor conectate la pacient cu cele de la reţea
 Oscilaţii “dinţate”, neregulate ca frecvenţă şi amplitudine, datorate contracţiilor musculare
 Supra - sau subdenivelări ale liniei izoelectrice determinate de mişcările pacientului sau ale cablurilor în
cursul înregistrării traseului ECG.
 ETAPE DE ÎNREGISTRARE A
ELECTROCARDIOGRAMEI
 Se introduce în aparat hârtie înregistratoare şi hârtie carbon;
 Se asigură o împământare corespunzătoare;
 Se conectează aparatul la reţeaua de curent alternativ, prin mufa corespunzătoare şi se porneşte aparatul;
 Se trece selectorul pe poziţia TEST;
 Se cuplează filtrul de 30 Hz (când este cazul);
 Se reglează poziţia liniei izoelectrice;
 Se aplică etalonul de 1 mV (prin apăsare cadenţată), fixând nivelul de amplificare astfel încât 1 mV să aibă
corespondent un semnal de 10 mm;
 Se conectează osciloscopul;
 Se plasează electrozii şi se conectează pacientul la aparat prin intermediul cablurilor specifice, respectând codul
culorilor;
 Se selectează modul de culegere a semnalelor pentru înregistrarea combinaţiilor de derivaţii (unipolare şi bipolare);
 Se vizualizează pe rând fiecare canal de înregistrare prin intermediul osciloscopului;
 Se declanşează înregistrarea, la viteza de derulare dorită, după o prealabilă vizualizare a traseului;
 La sfârşitul înregistrării se va opri derularea hârtiei, se va bloca etajul final şi se va opri aparatul.
ETAPE DE ÎNREGISTRARE A ELECTROCARDIOGRAMEI

 Dacă electrozii sunt aplicați la o femeie, aceștia se vor plasa sub sâni
 Se deschide EKG-ul și se lasă cateva secunde să apară traseul
 Se verifică daca traseul inregistrat indică poziționarea corectă a electrozilor
 Se cere pacientului sa stea nemișcat și să nu vorbească
 Se printează rezultatul
 Se îndepartează electrozii
 Se șterge pacientul de gel
 Se șterg electrozii cu o lavetă îmbibată în soluție dezinfectantă și se strânge aparatul de EKG
 ELEMENTELE DE BAZĂ ALE ECG (1)

 Nodul SA, situat pe peretele

posterior al atriului drept,
declanşează impulsul electric
care stă la baza stimulării
cardiace.
 La nivelul nodului AV coducerea
este lentă permitând sângelui să
intre în ventriculi.
 La nivelul fibrelor Purkinje
conducerea este rapidă
 ELEMENTELE DE BAZĂ ALE ECG (2)

 Unda P = depolarizarea atrială (stimularea si contracția atriilor)

 QRS = depolarizarea ventriculară (< 0.12 s)
 Unda T = repolarizarea ventriculară
 PRINCIPILE DE BAZA ÎN INTERPRETAREA UNUI EKG

 Trebuie să înțelegem că E.K.G. înregistrează

activitatea electrică a miocardului

 În imagine se identifică o secțiune transversală

a camerelor miocardului
FAZA DE REPAUS - CONTRACTIE - DEPOLARIZARE

 Faza de repaus contractie depolarizare

 In repaos, partea internă a celulelor muschiului cardiac *miocite
este negativa (polarizata),dar atunci cand se depolarizeaza,
interiorul devine pozitiv iar miocitele se contracta
RECUNOASTEREA UNDELOR DE DEPOLARIZARE/
REPOLARIZARE

 Unda de depolarizare (interiorul celulelor devine pozitiv) si

faza de repolarizare care urmeaza (interiorul lor redevine
negativ) se inregistreaza pe E.K.G. asa cum se vede in
imaginea din dreapta
CUM SE INREGISTREAZA UNDA

 In timp ce unda pozitivă de depolarizare din miocite

merge către electrodul pozitiv, pe EKG se
înregistrează o deflecție pozitivă (către în sus)
CE ESTE NODUL SINUSAL?

 Nodul sinusal este producătorul de

ritm (Pacemakerul) dominant al
inimii care inițiază o undă de
depolarizare și stimulează
contracția atriilor odată cu
avansarea undei circulare

 Nodul S.A. determină automatismul

.
 UNDA P
Reprezintă depolarizarea atrială.
Are o durată de 0,08 – 0,10 sec. şi o amplitudine de
 Fiecare undă de 2,5 mm.
depolarizare emisă de Aspect rotunjit cu o pantă ascendentă şi una
Nodul SA se descendentă
răspândește în ambele Aspect monofazic in DII si frecvent bifazic in V1.
atrii producând unda P Sens în general pozitiv în majoritatea derivaţiilor dar
pe EKG. întotdeauna negativ în aVR.
Axa undei P este intre 0° - 75°

 Astfel Unda P
reprezintă activitatea
electrică
(depolarizarea
ambelor atrii)
 SISTEMUL ATRIO-VENTRICULAR (AV)

 Valvele Atrio Ventriculare (AV) previn refluarea

sângelui din ventricule în atrii și izolează
ventriculele de atrii din punct de vedere
electric...
 Cu excepția Nodului AV care este singura cale
de conducere dintre Atrii și Ventricule

 Sângele sărac în oxigen întră în atriu dr.

Contracția Atrială forțează sângele să treacă prin
valva tricuspidă în ventriculul drept, care îl
pompează în plămâni.
 ROLUL VALVELOR ȘI DEPOLARIZAREA NODULUI AV
 Sângele oxigenat de la plămâni intra în atriul
stâng, care se contracta și, prin valva mitrală,
trimite sângele în ventriculul stâng. La rândul
său, Ventriculul stâng, care este foarte puternic,
propulsează sângele prin valva aortică spre
toate zonele corpului.

Atunci când unda de depolarizare atrială

ajunge la nodul Av, depolarizarea se
încetinește, producând o scurtă pauză și
lăsând astfel timp ca sângele să intre în
ventricule. Conducera lentă prin Nodul AV este
efectuată de ionii de calciu (Ca**).
 Depolarizarea este condusă lent prin nodul AV
dar, odată ajunsă la sistemul ventricular de
conducere, se răspândește rapid prin fasciculul
HIS și prin Ramurile dreaptă și stângă a
fascicului și subdiviziunile lor.

Filamentele terminale ale fibrelor

Purkinje distribuie rapid depolarizarea în
miocitele ventriculare.
Depolarizarea întregului miocard
ventricular produce pe Ekg un complex
QRS .
CONTRACȚIA VENTRICULARĂ ,
UNDA Q ȘI UNDA R

 Întregul sistem Ventricular de conducere este alcătuit din fibre

Purkinje cu conducere rapidă. Filamentele terminale ale fibrelor
Purkinje depolarizează miocardul ventricular, intiind contracția
ventriculară și înscriind pe EKG un complex QRS

 Unda Q este prima undă descendentă a complexului QRS și

este urmată de unda R ascendentă, dar unda Q lipsește
adeseori de pe EKG.
 Unda ascendentă R este urmată de unda S descendentă

 Întregul complex QRS reprezintă depolarizarea ventriculară

COMPLEXUL QRS
 Reprezintă depolarizarea ventriculilor.
 Are o durată de 0,08 – 0,10 sec. şi o amplitudine cuprinsă
între 10 – 20 mm (max. 30 mm)
 Unda Q are o durată de 0,04 sec.
 Unda Q are o amplitudine normală de până la 25% din cea
mai mare amplitudine a undei R din conducerile standard
(sau 1/3 din R din DIII)

UNDA R - Este cea mai mare undă pozitivă de pe ECG.

Este pozitivă ascuțită și simetrică.
Amplitudinea undei R este direct proportională cu masa miocardică
ventriculară depolarizată.
În STEMI daca amplitudinea undei R scade = prognostic sever.
UNDA T

Caractere :
- deflecțiunea care apare după
fiecare complex QRS
- reprezintă repolarizarea ventriculară
- pozitivă în toate derivațiile cu
excepția derivațiilor aVR și V1
- amplitudinea < 5mm în derivațiile
membrelor și < 15 mm în derivațiile
precordiale
 INTERPRETĂRI
P = activitatea atrială
QRS = activitatea ventriculară
T=momentul repolarizării muschiului miocardic
Intervalul P-R = distanța dintre unda P la complexul QRS
și reprezintă timpul pe care îl parcurge impulsul electric de
deporalizare de la nodul sino-atrial prin mușchiul atrial,
nodul atrio-ventricular, fasciculul His și până la mușchiul
ventricular.
Complex QRS = timpul necesar trecerii impulsului prin
ventriculi
 Unda Q Segmentul ST = linie izoelectrică între undele S și T,
reprezentând repolarizarea precoce a mușchiului
 Unda R
venticular.
 Unda S
 Unda QS
UNDA T

 Complexul QRS este urmat de un segment de linie izoelectrică

orizontală, denumită segment ST, după care apare unda T
largă.

Unda T reprezintă faza rapidă

finală a repolarizării ventriculare, în
cursul căreia are loc, eficient și cu
repeziciune repolarizarea
ventriculară.

Dat fiind că sistola ventriculară durează

de la începutul QRS până la sfârșitul
undei T, intervalul QT este semnificativ
clinic.
 CONCLUZII
 Ciclul Cardiac este format din unda P, Complex QRS, Unda T
si linia Izoelectrica ce continuă până la apariția altei unde P.
 Ciclul se repetă permanent

Mișcarea celor 3 tipuri de ioni determină toate aspectele

conducerii, contracției și repolarizării cardiace.
ÎNREGISTAREA EKG - ANALIZA
ELECTROCARDIOGRAMEI

Verificarea tehnicii de înregistrare :

 se verifică plasarea corectă a electrozilor, precum şi
conectarea cablurilor, cu respectarea strictă a codului
culorilor
 se verifică amputarea undelor ample de către limitele
culoarelor de înregistrare
 se va verifica amplitudinea semnalului de etalonare
(1mV=1cm) pe toate cele 6 canale de înregistrare
 se verifică prezenţa artefactelor pe traseu
ÎNREGISTAREA EKG - ANALIZA ELECTROCARDIOGRAMEI

Poziţionarea corectă a electrocardiogramei se va face după următoarele criterii :

 de obicei, înaintea înregistrării propriu-zise a traseului ECG se notează numele şi vîrsta pacientului,
data şi ora înregistrării, ceea ce indică implicit şi “poziţia” ECG
 dacă aceste notaţii lipsesc, se va ţine seama de poziţia semnalului etalon, care este întotdeauna
pozitiv şi plasat la extremitatea din stînga a traseului
 dacă şi acesta lipseşte, se va ţine seama de relaţiile dintre undele P şi T faţă de complexul QRS :
 QRS este un complex amplu şi polifazic
 P este o undă mică (sub 2 mm) situată înaintea QRS (la stînga)
 T este o undă mai amplă şi mai largă decât P, situată după QRS (la dreapta)
APRECIEREA RITMULUI DE BAZĂ AL INIMII

Ritmul normal sinusal al inimii se recunoaşte prin

următoarele criterii :
 3.a. prezenţa undei P în toate derivaţiile
înregistrate
 3.b.undele P au durata, amplitudinea şi orientarea
vectorială normală, fiind constante ca formă în
toate derviaţiile
 3.c. undele P sunt situate înaintea complexului
QRS
 3.d. Intervalul P-Q (delimitat între începutul undei
P şi apariţia undei Q) este constant în toate
derivaţiile şi are durata între 0,12 sec.-0,21 sec.
CALCULAREA FRECVENŢEI CARDIACE

Metoda directă cu rigla de calcul

 Riglele au un principiu comun de utilizare :
 se fixează un reper de pe grilă în dreptul unui reper ales de pe traseul citit : vîrful unei unde (P,R) sau începutul
unei unde (P,etc.)
 frecvenţa cardiacă se citeşte după 2,3 sau 4 complexe în dreptul unui reper de acelaşi tip cu cel fixat anterior
(riglele sunt calculate pentru 2,3 sau 4 cicluri cardiace)
 există rigle de calcul pentru viteza de derularea a hârtiei de 25 mm/s sau 50 mm/s. Dacă rigla a fost concepută
pentru viteza de 25 mm/s, iar traseul a fost înregistrat cu viteza de 50 mm/s, se va înmulţi cu 2 valoarea citită pe
riglă. Dacă rigla a fost concepută pentru viteza de 50 mm/s, iar traseul ECG s-a înregistrat cu viteza de 25 mm/s,
se va împărţi la 2 valoarea citită
METODA DIRECTĂ (EXACTĂ)

 Se ţine cont de faptul că semnalul ECG este un semnal periodic, deci n = 1/T
 Se apreciază în mm distanţa R-R`
 Pentru a obţine frecvenţa cardiacă se va aplica regula de trei simplă – Fig. 3 :
60 (sec)
FC = ------------------------------, factorul de conversie fiind 0,04 la
R-R` (mm) x 0,04 (sec) v=25 mm/s şi 0,02 la v=50 mm/s
R-R`

Fig. 3 – Calcularea frecvenţei cardiace

INTERPRETARE

Interpretare
 Normal : FC = 70-80 b/min
 Tahicardia sinusală : FC > 100 b/min şi ritm sinusal
 Bradicardia sinusală : FC < 100 b/min şi ritm sinusal
 Aritmia sinusală respiratorie : FC creşte în inspir şi scade în expir (aritmie fiziologică la copii şi
tineri)
ELECTROCARDIOGRAMA
Un ciclu cardiac este deci reprezentat prin unda P, complexul QRS şi unda T.
Din punct de vedere fiziologic un ciclu cardiac comportă sistola atrială, sistola (contracţia)
ventriculară şi perioda de repaus între bătăi.(diastola)

 Reperele de timp ne ajută la determinarea frecvenţei şi la măsurarea undelor,

a segmentelor şi intervalelor.
 La viteza de 25 mm/sec (viteza de înregistrare standard) distanţa dintre
reperele de timp are valoarea de 0,04 sec ; la grupele de 5 pătrăţele mici este
de 0,20 sec.
 La viteza de 50 mm/sec distanţa dintre reperele de timp are valoarea de 0,02
sec ; la grupele de 5 pătrăţele mici este de 0,10 sec.
ELECTROCARDIOGRAMA

Reperele de amplitudine reprezintă distanţa

dintre două linii orizontale subţiri.
Această distanţă este de 1mm (0,1mV).
Distanţa dintre 2 linii orizontale groase este
de 10 mm (1 mV.)
ELEMENTELE DE BAZĂ ALE ECG (3)

Frecvența=1500/nr.patrate mici dintre 2 complexe QRS.

TIMPUL

Axa orizontală însemnă timpul.

Măsurând pe axa orizontală, putem determina durata oricarei parți
a ciclului cardiac.
ARITMII CARDIACE FRECVENTE
ARITMII CARDIACE FRECVENTE