Curs 3 - IDC

INGRIJIRI LA DOMICILIU
CALIFICATE
Curs 3
Îngrijiri la Domiciliu Calificate (IDC)
 definiție, concept, categorii de pacienți
asistați la domiciliu;
 scopul și obiectivele IDC

 Tipuri de servicii medicale oferite prin IDC

Sanatatea Publica: concept
 a evoluat de-a lungul timpului
 de la preocuparea strictă asupra controlului
bolilor infecţioase, sănătăţii mediului, ocrotirii
sănătăţii grupelor defavorizate şi educaţiei
pentru sănătate
 la o abordare comprehensivă a stării de
sănătate a populaţiei.
Strategia Naţională de Sănătate Publică

 ia în considerare conceptul de “noua sănătate publică” care se

referă, conform definiţiei lui Frenk (1993) la
 identificarea nevoilor de sănătate şi
 organizarea de servicii de sănătate comprehensive la nivel
populaţional, inclusiv pentru informarea în vederea caracterizării
stării de sănătate a populaţiei şi mobilizarea resurselor necesare
pentru a interveni asupra acestei stări.
 Esenţa sănătăţii publice este starea de sănătate a populaţiei,
 organizarea personalului şi a unităţilor medicale în vederea
furnizării tuturor serviciilor de sănătate necesare pentru :
 promovarea sănătăţii
 prevenirea bolilor
 diagnosticarea şi tratamentul bolilor
 reabilitarea fizică, socială şi profesională.
Securitate umană:concept
 in ultimii 20 de ani,
 este tot mai des utilizat în discursul politic la nivel internațional, dar
câștigă teren și la nivel național.
 principala idee a acestui concept este reprezentată de:
 necesitatea de protecţie a individului şi
 a comunităţilor, spre deosebire de ideea pe care se centrează
conceptul clasic de „securitate naţională”

 in centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai

este perceput simplist doar ca un individ ce suferă de o anumita
boală, ci este apreciat holistic ca o persoană cu necesităţi fizice,
emoţionale, psihologice, intelectuale, sociale şi spirituale

 Aceste necesităţi reprezintă fundamentul intervenţiilor

asistentului medical ce va trebui să se adapteze la o infinitate de
reacţii, manifestări, trăiri, relaţii interpersonale, generate de
unicitatea profilului psihic al protagoniştilor implicaţi şi de specificul
situaţiei concrete în care îşi desfăşoară activitatea.
Mentinerea la domiciliu: concept

 Incepand cu anii 60 o noua gandire, atat la nivel politic

cat si medico-social in domeniul politicii fata de boala a
dus la consolidarea

 nou concept: mentinerea la domiciliu- cu edificarea

concomitenta a unor structuri adecvate de ajutor, ingrijire
la domiciliu, asistenta medicala la domiciliu

 constatandu-se ca institutionalizarea este o forma mai

degraba de izolare( izolarea) decat una de ocortire,
numeroase anchete au relevat dorinta marii majoritati a
persoanelor de a ramane in conditii de supraveghere,
ajutor si ingrijire in mediul lor de viata.
Mentinerea la domiciliu: concept

 OMS, avand la baza recomandarile specialistilor a

definit conditiile necesare pentru mentinerea la
domiciliu a persoanelor cu nevoi in conditii
satisfacatoare:
„orientarea in raport cu mediul ambiant, independenta
fizica, mobilitatea, ocupatia, integrarea sociala si
independenta economica”.

 Alti parametrii de influenta sunt: lipsa familiei,

disponibilitatea structurilor medicale si sociale.
 Acest concept a impus dezvoltarea si diversificarea
serviciilor de ingrijiri la domiciliu care include srviciile
comunitare
 Tara care a sesizat prima, necesitatea si avantajele
asistentei comunitare a fost Marea Britanie care ofera si
azi modele comunitare.
Serviciile de IDC
 concepute si functioneaza ca parte integranta a retelei
generale de sanatate si a serviciilor sociale,
 fiind un liant intre serviciile medicale si cele sociale.
 Cele doua servicii mentionate fac parte din reteaua
formala care conlucreaza strans cu reteaua de suport
informala reprezentata de familie, rude, vecini, voluntari,
clerici, etc.
 Aceasta formula exprima transformarea modelului
medical de ingrijire a sanatatii cu accent pe spital spre
 un model mai social, apropiat de individ si mediul sau
de viata, cu accent pe ingrijiri si calitatea vietii,
 degajandu-se astfel presiunile exercitate asupra
serviciilor spitalicesti.
In România
modelele de morbiditate şi mortalitate au suferit modificări
importante în ultimele decenii, în sensul:
 creşterii prevalenţei bolilor cronice şi a mortalităţii de
aceste cauze,
 în contextul creşterii ponderii populaţiei vârstnice,
 asociată cu acţiunea multiplă a factorilor de risc
biologici, de mediu, comportamentali şi cu influenţa
condiţiilor socio-economice şi de asistenţă medicală.
 In acest context demografic este asteptata si la noi o
cerere crescuta de servicii medicale,
 dintre care IDC vor lua o amploare importanta.
Definitia si scopul infiintarii IDC:
 ID sunt o gama de servicii (medicale, de recuperare, psiho-sociale,
paliative)
 care permit persoanelor suferinde de o incapacitate partiala sau
totala de a trai in propriul camin si
 care au ca scop: prevenirea, intarzierea sau chiar inlocuirea
„ingrijirilor active” de tip spitalicesc.

Scopurile precise ale IDC sunt:

 maximizarea autonomiei
 prevenirea dependentei
 recuperarea independentei
 tratamentul durerii
 prin acordarea de servicii medicale calificate: asistenta medicala
generala, de recuperare, fiziokinetoterapie, ergoterapie, psihologica
si sociala, paliativa.
Categoriile de pacienti beneficiari:
 pacientii cu boli cronice (oncologice si nononcologice),
 pacienti imobilizati, cu handicapuri fizice, psihice, cu incapacitati
partiale sau totale
 pacienti care prezinta multiple aspecte disfunctionale ale
aparatului locomotor pe fond neurologic, post-traumatic,
reumatologic, vascular-periferic si dismetabolic.
 pacienti indiferent de varsta- varstnici si tineri

 IDC respecta cele mai noi standarde medicale ale momentului pe

toata gama de ergoterapie, kinetoterapie si recuperare pentru
 tratamente de recuperare medicala pentru :
 afectiuni reumatismale (degenerative sau cronice inflamatorii),
 sechele dupa traumatisme cranio-cerebrale si vertebro-medulare,
 interventii chirurgicale ortopedice si de chirurgie clasica
 osteoporoza
 obezitate
Tipologia pacientului
 În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul,
 dar el nu mai este perceput simplist doar ca un individ ce suferă de
o anumita boală, ci este
 apreciat holistic ca o persoană cu necesităţi/nevoi:
 Fizice
 Emoţionale
 Psihologice
 Intelectuale
 Sociale şi
 Spirituale.

 Aceste nevoi reprezintă fundamentul intervenţiilor asistentului

medical ce va trebui să se adapteze la o infinitate de reacţii,
manifestări, trăiri, relaţii interpersonale, generate de unicitatea
profilului psihic al protagoniştilor implicaţi şi de specificul situaţiei
concrete în care îşi desfăşoară activitatea.
 Modelul conceptual al functiei de nurse
 Un model conceptual pentru o profesie reprezinta o
imagine mentala a profesiei o conceptie a ceea ce ar
putea sau ar trebui sa fie

 În cartea sa, „Principii fundamentale ale îngrijirii

nursing”, defineşte funcţia nursei astfel:

„Rolul esential al nursei este de a ajuta individul

bolnav sau sănătos prin activităţi ce contribuie la
menţinerea sau redobândirea sănătăţii (sau sa-l
asiste în ultimele clipe), pe care ar putea să le
îndeplinească singur dacă ar avea puterea, voinţa
sau cunoştinţele necesare, să-l ajute să facă
aceasta pentru a-şi recâştiga independenţa cât
mai repede posibil.”
Modelul conceptual al Virginiei Henderson

 apreciază individul ca fiind un tot unitar caracterizat prin nevoi

fiziologice şi aspiraţii denumite generic nevoi fundamentale
 conceptele cheie ale acestui model:
1. individul bolnav sau sanatos este vazut ca un tot complet
prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie sa si le satisfaca
2. scopul îngrijirilor este de a pastra sau a restabili independenta
individului în satisfacerea acestor nevoi ;
3. rolul asistentei este suplinirea a ceea ce el nu poate sa faca
singur
 Deci datorita coplexitatii, nursingul s-a transformat de-a lungul
anilor dintr-o meserie in profesie , in care vocatia este inlocuita de
profesionalism
 Deontologia ca stiinta a indatoririlor profesionale (
comportamentului profesional ) s-a constituit in cadrul profesiunii
medicale din cele mai vechi timpuri .
 Ea a aparut ca o necesitate in medicina , deoarece pe langa
insusirea unor norme tehnice de comportament , aceasta profesiune
a obligat intotdeauna la insusirea unor norme etice fara de care
succesul profesional nu poate fi asigurat .
Nevoile individuale:
1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie.
2. Nevoia de a bea si a manca
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura
5. Nevoia de a dormi si a se adihni
6. Nevoia de a se imbraca si dezbraca
7. Nevoia de a mentine temperature corpului in limite normale
8. Nevoia de a fi curat ingrijit de a proteja tegumentele si mucoase
9. Nevoia de a evita pericolele
10. Nevoia de a comunica
11. Nevoia de a actiona propriilor convingeri si valori, de a practiva religia
12. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii
13. Nevoia de a se recrea
14. Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea
Alte concepte:
 Kinlein, nurse care a practicat independent, caracterizează asistentul medical
comunitar profesionist ca pe o extensie a clientului şi ca pe o bună cunoscătoare a
îngrijirilor ce trebuie oferite acestuia. Ea defineşte îngrijirile de sănătate comunitare
ca “asistarea persoanei în practicile de autoîngrijire în vederea menţinerii propriei
sale stări de sănătate”. Kinlein înclină spre modelul medical considerând asistentul
medical o extensie a medicului, ea fiind primul contact direct cu clientul atunci când
acesta are nevoie de îngrijire. Prin stabilirea relaţiei cu clientul, asistentul medical îl
ajută pe acesta să recunoască şi să-şi exprime nevoile de sănătate colaborând cu
acesta la alegerea căii cele mai adecvate pentru de a le satisface.

 Dorothea Orem consideră că îngrijirile de sănătate comunitare sunt “contribuţia

pentru nevoile omului de autoîngrijire şi asigurarea continuităţii acesteia pentru a
susţine viaţa şi sănătatea, a descoperi afecţiuni sau vătămări şi a face faţă efectelor
acestora”. Conform acesteia, interesul special al asistentului medical comunitare este
acela de a asigura o îngrijire terapeutică continuă, fiind considerată o intermediară
între medic şi client.

 Cavernali si Patrick au statuat: “Preocuparea primordială a îngrijirilor de sănătate

comunitare trebuie să fie aceea de a ajuta individul şi familia acestuia să-şi
îndeplinească activităţile şi cerinţele vieţii de zi cu zi şi să conştientizeze măsura în
care acestea afectează sau sunt afectate de sănătate sau de boală şi, în acelaşi
timp, să ia în considerare comportamentul individual”. Aceasta sugerează faptul că
asistentul medical comunitar are rolul de a cântări modul în care individul este capabil
să suporte şi să se adapteze la viaţa de zi cu zi. Individul este văzut ca o balanţă
care pe un taler are activităţile şi cerinţele vieţii zilnice iar pe celălalt taler resursele de
adaptare şi sistemul său de suport. Această balanţă se înclină într-o parte sau alta în
măsura în care ele sunt afectate de sănătate, de boală sau de experienţe asociate.
Concluzii -1:
1. Activităţile zilnice sunt considerate acele evenimente obişnuite şi
comportamentele pe care acestea le implică din partea individului în cursul
celor 24 de ore.
2. Cerinţele zilnice au aspecte personale, diferite de la individ la individ şi
determină priorităţile, alegerile, rutinele şi paşii.
3. Resursele de adaptare reprezintă capacităţile personale: tărie, duritate,
conştiinţă, dorinţă, capacitate senzorială, curaj, creativitate, abilitatea de
rezolvare a problemelor şi modelele de adaptare anterioare.
4. Sistemul de suport este reprezentat de mediul extern şi forţele personale
care imprimă individului stilul de viaţă. Din acest sistem de suport fac parte
familia, anturajul, condiţiile de locuit, situaţia materială şi toate celelalte
influienţe externe cum ar fi vecinii, mass-media, transporturile, mediul
ecologic şi legislaţia.
5. Stilul de viaţă reprezintă totalitatea metodelor de a trăi ale unui individ
adesea evidenţiate prin preferinţe şi mod de acţiune ce se sprijină pe
resursele de adaptare şi pe sistemul de suport.
Concluzii- 2:
 În general, majoritatea persoanelor sunt într-un echilibru
instabil, balanţa putând fi oricând înclinată, într-un anumit grad,
sub acţiunea multiplelor variabile cum ar fi: o locuinţă
nesănătoasă, stresul zilnic, starea de confort sau de inconfort
fizic, psihic, social pe care o resimte persoana respectivă, boala
etc.
 Pentru asistentul medical comunitar aceste reacţii particulare
ale indivizilor constituie o bază pentru aprecierea stării de
sănătate a acestora.
 Aprecierea datelor obiective sau subiective şi identificarea
problemelor clientului se face pornind de la echilibrul care există
între activităţile şi cerinţele zilnice, pe de o parte, şi posibilităţile
reale ale resurselor personale şi ale sistemului de sprijin de a le
face faţă, pe de altă parte.