NURSING COMUNITAR , C1

NURSING COMUNITAR
Ingrijirea comunitara presupune implicarea si responsabilitate sociala,
angajare si devotement pentru oameni si sanatatea lor.
Sanatate publica ca stiinta si arta de a preveni imbolnavirile si de a
prelungi viata isi organizeaza eforturile in urmatoarele directii: controlul
imbolnavirilor, educarea in vederea pastrarii igienei personale, organizarea de
servicii medicale si de nursing pentru stabilirea diagnosticului si aplicarea
tratamentului preventiv, dezvoltarea unui angrenaj social care sa poata asigura
fiecaruia un standard de viata adecvat in vederea mentinerii starii de sanatate si
a cresterii duratei de viata a individului.
Semantica referitoare la obiectivele sale s-a schimbat in timp pornind de
la perioada definirii sanatatii publice. Hanlon si Picket (1979) defineau relatia
dintre starea de sanatate a individului si sanatatea publica dupa cum urmeaza: "
Sanatatea este o expresie a functionarii fiziologice si psihologice efective a
persoanei. In acelasi timp ea are si semnificatia de sistem de ingrijire
conditionat de cultura, economie, legi si guvern ce poate functiona intr-un cadru
privat sau public".
Scopul ingrijirilor comunitare este de a promova spre binele oamenilor,
cel mai inalt nivel de functionare mintala, fizica si sociala. Conceptul
de persoana se refera in sens larg la toate fiintele omenesti. In teoriile
nursingului, el a capatat complexitatea sa reala conferita de componentele sale
biologice, psihologice si sociale. Pornind de la ea asistentele sunt acelea care se
ingrijesc de aspectele complexe ale vietii oamenilor (Ruth si Partridge, 1978).
Cel de al doilea concept major il reprezinta mediul, care include toti
factorii care afecteaza oamenii din interior si exterior. Indivizii pot reactiona in
mod diferit fata de stimuli ambientali interni/externi. Conceptul de mediu
include de asemenea aspectele intelectuale, psihologice si interpersonale ale
individului care pot influenta reactiile ambientale.
Al treilea concept major sanatatea, poate fi privita ca fiind intr-o continua
dinamica si schimbare. Ea este dependenta de modul in care individul se
adapteaza continuu la factorii de mediu si de stres. Deoarece teoreticienii
nursingului cred ca sanatatea este influentata de multi factori, definitiile date
acesteia sunt mai putin consistente decat cele, destinate celorlalte concepte.
 Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai mult spre
activitatea practica si cuprind etapele de analiza, planificare, implementare si
evaluare pe baza planului de nursing.
Fiecare asistenta comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe
pregatirea, activitatea ei profesionala si propria personalitate. La ea mai
contribuie experienta de lucru, colaborare complexa cu clientul, familial,
comunitatea, cu ceilalti membri ai echipei precum si studiul permanent.
Filozofia nursingului comunitar este bazata pe "valoarea si demnitatea
individuala".
Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute
persoanele cu probleme de sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa
traiasca demnitate cu propriile infirmitati.
In urma analizei definitiilor de mai sus s-au desprins urmatoarele
standarde pentru practica de nursing comunitar:
1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului este
continua si sistematica.
2. diagnosticul de nursing deriva din datele culese.

3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de nursing.

4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de diagnosticele
de nursing.
5. Interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea
starii sale de sanatate, a recuperarii si mentinerii sale.
6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de sanatate.
7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat prin
participarea comuna a nursei si a sa.
8. actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea
prioritatilor, definirea noilor scopuri si revizuirea permanenta a planului de
nursing.
Integrarea
Una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezinta integrarea sa
cu celelalte serviciile de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a fost necesara
introducerea cunostintelor de psihologie comportamentala si de dezvoltare in
pregatirea asistentelor si recunoasterea de catre comunitate a responsabilitatilor
ce le revin in raport cu dereglarile/modificarile emotionale ale cetatenilor
precum si a valorilor rezultate din relatia asistenta - client si asistenta-familie.
Multi membrii ai diferitelor clase sociale sau apartinand grupurilor
economice au inceput sa fie preocupati de valoarea mentinerii starii de sanatate
a fiecarui individ. S-a recunoscut faptul ca sanatatea nu este un privilegiu al
acelora care pot plati pentru ea, ci un drept al fiecaruia.
Formele nursingului
Serviciile de ingrijire la domiciliu sunt acele servicii acordate indivizilor de
toate varstele. Ele se adreseaza varstnicilor, suferinzilor cu diferite dizabilitati,
bolnavilor aflati in convalescenta care necesita ingrijiri de scurta/lunga durata.
Serviciile de ingrijire a domiciliu pot fi specializate si depind de natura si
dimensiunea nevoilor de ingrijire ale clientului.
Majoritatea spitalelor din Europa si nu numai, au astazi propriile case de
ingrijire programe de planificarea si coordonarea ingrijirilor la domiciliu
furnizate dupa externarea din spital.
Regulile nursingului comunitar
Literatura de specialitate a pus in evidenta unele reguli ce tin de derularea in
bune conditii a activitatii de nursing comunitar:
1. Nursing comunitar reprezinta o activitate bine stabilita, bazata pe
recunoasterea nevoilor de ingrijire si functionarea pe baza de programe. Ca o
activitate ce are ca scop recunoasterea nevoilor de sanatate ale comunitatii,
nursingul este parte integrala a programelor de sanatate publica.
2. Agentiile de nursing comunitar au definite foarte clar obiectivele si scopurile
serviciilor lor.
3. Un grup de cetateni activi, reprezentanti ai comunitatii vor face parte
integranta din programul de nursing.
4. Serviciilor de nursing comunitar li se permite sa obtina informatii cu privire
la resursele economice, culturale, sociale din aria de referinta.
5. In nursingul comunitar familia si clientul/pacientul sunt parteneri al echipei
de ingrijire.
6. Educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei, comunitatii
sunt parti integrale ale nursingului comunitar.
7. Asistenta este instruita profesional ca sa lucreze ca furnizor de servicii de
sanatate in comunitate.
8. In cadrul activitatii de nursing comunitar asistentei ii revine sarcina de a face
evaluari periodice privind de sanatate a comunitatii a familiei, a clientului.
9. Asistenta comunitara este membru al echipei multidisciplinare. Pentru buna
functionare a echipei fiecare trebuie sa recunoasca contributia celorlalti ai
echipei in atingerea scopurilor si obiectivelor propuse, ce constau in mentinerea
starii de sanatate, siguranta si confort pentru client si comunitate.
10. Asistenta comunitara desfasoara activitati de nursing la indicatia medicului
responsabil de ingrijirea medicala si de supervizarea activitatilor.
11. Activitatea de nursing a personalului este supervizata de un personal
calificat (exemplu, asistenta sefa, directorul de nursing)
12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe de
educatie continua pentru personalul de ingrijire.
13. Asistenta comunitara este direct responsabila de propria instruire
profesionala perioadica.
Ingrijirile la domiciliu fac parte integranta din marea categorie a
ingrijirilor comunitare si ele pot fi descrise ca ingrijiri si ajutor acordat acasa, in
familie, celor ce au nevoie. Scopul principal al acestui model de ingrijire este
acela de a face posibil ca oamenii sa-si mentina gradul de independenta si sa-si
continue viata acasa cit mai mult timp posibil.
De obicei, asistenta comunitara isi petrece majoritatea timpului de lucru
la domiciliul clientilor. Volumul ingrijirilor la domiciliu a crescut semnificativ,
mai ales a celor de tip geriatric, datorita imbatranii populatiei, a cresterii
procentajului de batrani, majoritatea ramasi singuri acasa, a maririi incidentei
bolilor cronice, cu precadere a cancerului si a bolilor cardiovasculare, la care
imbunatatirea tratamentului, desi a slava multe vieti, nu a impiedicat aparitia
unui numar important de sechele, dizabilitati ce impun la randul lor
semnificative interventii de reabilitare resocializare.
In contactul cu clientul si familia sa in procesul ingrijirii, asistenta
dezvolta nu numai oportunitati si planuri de interventie preventiva ci si activitati
practice de ingrijire.
Odata ajunsa la domiciliu, ea devine responsabila pentru educarea clientului, a
membrilor familiei acestuia si a celorlalte persoane disponibile/angajate in
ingrijirea zilnica a acestuia, pentru a le oferi competenta necesara. Intr-o
anumita masura ea devine responsabila si pentru sanatatea celorlalti. In
interventia comunitara ea poate deveni responsabila pentru sanatatea celor
incredintati din scoli, policlinici, platforme industriale sau alte locuri de munca.

DEFINIREA INGRIJIRILOR DE SANATATE COMUNITARA

Definitia A.N.A. :
A.N.A. (American Nurses Association) da urmatoarea definitie pentru
nursingul comunitar:
„Nursingul comunitar nu este numai o sinteza a practicii de nursing si a educarii
in domeniul sanatatii, ci are scopul de a mentine si a stimula sanatatea
populatiei.
Ingrijirile au un caracter continuu. Ingrijirea este orientata asupra
individului, a familiei sau a grupului si contribuie astfel la sanatatea intregii
populatii a zonei respective (sau oras).
Nursa aplica diverse metode pentru a mentine si stimula sanatatea,
coordoneaza activitatea in acest domeniu si stimuleaza continuitatea. Scopul ei
este si acela de a-i apropia pe indivizi, familie sau diverse grupuri.
Din aceasta definitie reiese ca interventiile nursei nu se orienteaza doar
spre pacientii individuali, ci cuprind si mediul social, afectiv si fizic al acestora.

Elementele practicii sanatatii comunitare:

1. Promovarea unui stil de viata sanatos.
2. Tratarea tulburarilor si afectiunilor prin interventii directe si indirecte.
3. Promovarea recuperarii.
4. Sprijinirea serviciilor comunitare.
5. Susţinerea serviciilor primare de ingrijire a sanatatii.
6. Aprecierea nevoilor si evaluarea serviciilor.

Preceptele ingrijirii sanatatii in comunitate: activitate stabilita pe baza

nevoilor si a planului general de sanatate, scopuri si obiective clare, integrarea
cetăţenilor in servicii pentru intreaga comunitate, familia ca unitate de baza,
promovarea sanatatii si educatia pentru sanatate, implicarea familiei si
indivizilor in luarea deciziei, aprecierea periodica si continua a starii de
sanatate, buna pregatire a asistentului medical, asistentul - membru activ al
echipei de ingrijire, acordarea ingrijirilor conform recomandarilor medicale,
utilizarea inregistrarilor, dirijarea clientului si familiei catre resurse comunitare,
supravegherea personalului de ingrijire, planificare programelor de educatie
continua si asumarea responsabilitatii.

Rolul familiei
Un membru important in actiunea de ingrijire este familia, reprezentata
de orice persoana din grupul familial care ajuta direct la ingrijire sau care asista
clientul la domiciliu in rezolvarea de catre el insusi a nevoilor sale de
autoservire si de ingrijire, adica realizarea igienei personale corespunzatoare,
prepararea mancarii si administrarea medicatiei. Ele rezolva acest tip de nevoi
pana la sau intre vizitele personalului de specialitate.
Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare privind
maximizarea (cresterea) gradului de independenta. Asistentele care ofera
ingrijiri la domiciliu pot asista clientul pentru a functiona la cel mai bun nivel
posibil, preintampinand astfel dependenta. Acest timp de asistenta se poate
exprima prin instruirea acestuia sau prin crearea de legaturi intre client si alte
institutii comunitare care efectueaza servicii ce-i pot fi necesare pentru a ramane
acasa, neinstitutionalizat.
In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu
probleme cronice ca si micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce pot
apare in cazul suferintelor indelungate pot fi preintampinate prin acordarea unor
interventii adecvate la domiciliu. Bolile terminale pot fi monitorizate la
domiciliu mai bine decat spital, daca acest lucru este acceptat de client si familia
sa.
Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente
de ordin psihic prin:
1) mecanismele de aparare psihice inconstiente ale pacientului ca negarea,
evitarea, rationalizarea, distorsionarea, care il impiedica sa accepte rezervat
rolul de bolnav, de persoana asistata, precum si interferenta actiunilor sau
procedurilor propuse cu valorile morale, credintele religioase, opiniile si
prejudecatile proprii si ale grupului familial.
2) Refuzul pasiv de implicare prin demisie depresiva, pacientul fiind coplesit de
stresul anterior boli, produs de alte evenimente psihotraumatizante.
3) Boala fizica acuta poate duce la regresiune, dependenta, pasivitate fata de
starea patologica actuala. Si in tulburarile mental organice, caracterizate prin
deteriorarea functiilor intelectuale si emotionale, clientul poate neglija semnele
lor ca si consecintele pe diferite planuri, cum ar fi nevoia de tutela juridica.
Esecuri
Situatiile de stres legate de raspunsul inadecvat al sistemului social de
ocrotire sunt legate de complexitatea, lipsa de flexibilitate, incapacitatea de a
raspunde nevoilor si circumstantelor specifice fiecarui pacient si familiei sale.
Numarul mare de factori cu potential contradictoriu pozitiv sau negativ,
implicati in fiecare sistem, impune dezvoltarea unor abilitati speciale de
evaluare si coordonare a actiunilor de nursing din partea asistentei.

MODELE CONCEPTUALE

Procesul de nursing, se defineşte ca un proces dinamic, adaptabil la

cerinţele individului şi trebuinţele societăţii, mentinându-şi nealterat obiectivul
principal, obţinerea unei mai bune stări de sănatate pentru individ, familie,
comunitate.
Astăzi procesul de nursing a căpătat valenţe noi, rolul asistentului
medical a devenit mai complex, în sensul lărgirii sferei de activitate, una dintre
îndatoriri fiind aceea "de a diagnostica şi stabili atitudinea terapeutică adecvată
pentru răspunsul individului faţă de o problemă de sănătate actuală sau
potenţială”.
În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai este
perceput simplist doar ca un individ ce suferă de o anumita boală, ci este
apreciat holistic ca o persoană cu necesităţi fizice, emoţionale, psihologice,
intelectuale, sociale şi spirituale.
"Nu poti sa tratezi ochiul fara sa tii cont de cap, nu poti sa tratezi capul
fara sa tii cont de minte si nu poti sa tratezi mintea fara sa tii cont de sufletul
si spiritul omului" (Zamolxe)
Conform dictionarului explicativ roman, holism inseamna: conceptie care
interpreteaza teza ireductibilitatii intregului la suma partilor sale, socotind
drept "factor integrator" al lumii un principiu imaterial si
incognoscibil.Domeniul in care se aplica cel mai frecvent termenul de holism
este cel medical. Totusi, este constructiv sa il aplicam in toate planurile
existentiale si mai ales in cel spiritual.
 Aceste necesităţi inter-relaţionează, sunt interdependente, de egală
importanţă şi reprezintă fundamentul intervenţiilor asistentului medical ce va
trebui să se adapteze la o infinitate de reacţii, manifestări, trăiri, relaţii
interpersonale, generate de unicitatea profilului psihic al protagoniştilor
implicaţi şi de specificul situaţiei concrete în care îşi desfăşoară activitatea.
Este important ca asistentul medical să fie familiarizat cu aspectul
complex al naturii psihice umane, să înţeleagă că indivizi diferiţi au reacţii
diferite faţă de aceeaşi problemă urmare a structurii lor unice de personalitate.
Vom putea aprecia pe deplin un individ doar dacă îi vom cunoaşte mediul de
viaţă şi activitate.
Suntem ceea ce suntem şi devenim ceea ce devenim, în mare parte,
datorită contextului social în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea.
Socializarea se realizează în interiorul diverselor grupuri umane (familie, şcoală,
prieteni, colectiv de muncă). Grupul intermediază individului relaţia cu
societatea şi cu sine.
Individul dezvoltă concomitent şi continuu relaţii informaţionale cu lumea
externă şi cu propria fiinţă, întreţinând la nivelul normalului, un echilibru între
cunoaşterea de sine şi cunoaşterea realităţii. Fiecare ne naştem cu un potenţial
uman care se valorifică şi se dezvoltă treptat pnn . socializare, asimilarea
valorilor şi comportamentelor sub forma unei învăţări continue.
Conceptul holistic de apreciere a individului poate fi rezumat în câteva
idei principale ce stau la baza susţinerii ştiinţifice a desfăşurării procesului de
nursing:
• individul este un tot unitar caracterizat prin integritate şi el reprezintă mai mult
decât suma părţilor sale componente;
• individul este în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător, schimbând
materie şi energie cu acesta;
• evoluţia fiziologică a individului este ireversibilă şi unidirecţională în timp şi
spaţiu;
• individul uman se caracterizează prin capacitate de abstracţie, imaginaţie,
senzaţii, emoţii.

Toate aceste aprecieri subliniază evoluţia conceptului "îngrijirilor de

sănătate" de-a lungul timpului şi adaptarea acestuia la principiile de organizare
actuală a sistemului sanitar, urmărind în principal rolul asistentului medical:
 • asistentul medical reprezintă un element important al echipei medicale;
• asistentul medical desfăşoară o activitate autonomă, cu competenţe bine
stabilite;
• activitatea medicală nu vizează doar tratarea eficientă a îmbolnăvirilor, în
prezent accentul se pune pe prevenirea bolilor şi promovarea stării de sănătate;
• rolul asistentului medical intervine atât în îngrijirea individului cât şi a
comunităţii (promovarea sănătăţii, educaţia pentru sănătate).

Organizarea datelor culese în vederea întocmirii planului de îngrijire se

poate face conform unui model conceptual. Conceptele sunt necesare în nursing
pentru a lega teoria de practică, iar pentru a fi complete trebuie să conţină
elemente critice severe precum procesul de nursing, un scop anume, un
raţionament, o specificare a rolului profesional, o descriere a clientului şi a
aşezării clinice.

Procesul de îngrijire lucrează cu trei concepte esenţiale – omul,

sănătatea şi boala.
Omul
– este o fiinţă unică , unicitatea fiind dată de nevoile psihologice, sociale
şiculturale ce se alătură nevoilor de bază, biologice ale supravieţuirii.
Asigurarea exclusivă numai aanumitor nevoi, excluzând alte aspecte , duce
inevitabil la un eşec terapeutic.
Sănătatea
– definită conform OMS, ca o stare de bine fizic, mintal şi social, ce nu
constănumai în absenţa bolii sau a infirmităţii.Raportată la boală, sănătatea
reprezintă ansamblul forţelor biologice, fizice, afective, psihice şi sociale,
mobilizate pentru a înfrunta, a compensa sau a depăşi boala.
Boala -
reprezintă ruperea echilibrului sau a armoniei individului, prin apariţia
uneisuferinţe fizice, psihice sau prin apariţia unei dificultăţi de adaptare la o
situaţie nouă, provizoriesau definitivă în existenţa individului.

Concepte de bază corelate:

-Sănătatea se obţine prin facilitarea procesului natural al organismului de
a funcţiona;
-Preocuparea primară a asistentului medical este de a menţine un mediu sănătos;
-Îngrijirile de bază menţin sau spijină adaptările persoanei prin participarea sa
activă.;
-Îngrijirea persoanei reprezintă obiectivul practicii nursingului şi este
un proces interactiv;
-Persoanele sunt sisteme deschise care interacţionează cu mediul;
-Ţinta nursingului o constituie o persoană şi creşterea răspunsului ei adaptativ;
- Preocuparea nursingului o reprezintă o persoană şi acţiunile ei de
autoângrijire;
-Îngrijirea implică promovarea unei interacţiuni optime între om şi mediu;
-Fiinţa umană este un întreg ireductibil care nu poate fi înţeles reducându-
l la părţilecomponente;
-Fiinţa umană şi mediul sunt câmpuri de energie care interacţionează unele cu
altele şi careconverg constant către potenţialele lor maxime.
Concepte de bază concordante conform cărora orice persoană este un
individ unic.

Nursingul centrat pe pacient semnifică îngrijiri de bază individualizate; fiecare

om este un individ unic, şi astfel el solicită o serie de abilităţi unice, de tehnici şi
idei special desemnate lui.
Myra Levin a elaborat o teorie unică care prevede: intervenţia nursing este
bazată pe conservarea energiei individuale a pacientului;
-Intervenţia nursing este bazată pe conservarea integrităţii
structurale individuale a pacientului;
-Intervenţia nursing este bazată pe conservarea integrităţii personale individuale
a pacientului;
-Intervenţia nursing este bazată pe conservarea integrităţii sociale individuale a
pacientului.Ideea de bază a tuturor conceptelor este aceea că îngrijirea persoanei
reprezintă obiectivul practiciinursingului şi este un proces
interactiv. Definiţia elaborată de Consiliul Internaţional de Nursing: „Nursingul,
ca parte integrantă asistemului de asistenţă socială, cuprinde ocrotirea sănătăţii,
prevenirea bolilor şi îngrijirea bolnavilor fizici,mentali, ca şi a celor infirmi (
handicapaţi) de toate vârstele, în toate formele de asistenţă socială şi
aşezăricomunitare”.Din această definiţie reiese că:
-Intervenţiile nursing cuprind şi mediul social, afectiv şi fizic al pacientului;
-Asistentul medical coordonează activităţile de menţinere a sănătăţii;
-Stimulează continuitatea acestor activităţi.
Scopul nursingului este acela de a acorda îngrijiri cu rol în păstrarea sau
restabilirea independenţei individului pentru satisfacerea nevoilor proprii.
Persoana va fi ajutată să-şi conserve sau să-şi restabilească independenţa sa,
astfel încât să-şi poatăsatisface nevoile singur. Se va favoriza vindecarea şi se
va asista muribundul spre un sfârşit demn.