Arhere Tudorița

AMG III

INGRIJIRILE COMUNITARE

Ingrijirea comunitara presupune implicarea si responsabilitate sociala, angajare si

devotement pentru oameni si sanatatea lor.

Sanatate publica ca stiinta si arta de a preveni imbolnavirile si de a prelungi viata isi

organizeaza eforturile in urmatoarele directii: controlul imbolnavirilor, educarea in vederea
pastrarii igienei personale, organizarea de servicii medicale si de nursing pentru stabilirea
diagnosticului si aplicarea tratamentului preventiv, dezvoltarea unui angrenaj social care sa poata
asigura fiecaruia un standard de viata adecvat in vederea mentinerii starii de sanatate si a cresterii
duratei de viata a individului.

Semantica referitoare la obiectivele sale s-a schimbat in timp pornind de la perioada

definirii sanatatii publice. Hanlon si Picket (1979) defineau relatia dintre starea de sanatate a
individului si sanatatea publica dupa cum urmeaza: " Sanatatea este o expresie a functionarii
fiziologice si psihologice efective a persoanei. In acelasi timp ea are si semnificatia de sistem de
ingrijire conditionat de cultura, economie, legi si guvern ce poate functiona intr-un cadru privat
sau public".

Scopul ingrijirilor comunitare este de a promova spre binele oamenilor, cel mai inalt
nivel de functionare mintala, fizica si sociala. Conceptul de persoana se refera in sens larg la
toate fiintele omenesti. In teoriile nursingului, el a capatat complexitatea sa reala conferita de
componentele sale biologice, psihologice si sociale. Pornind de la ea asistentele sunt acelea care
se ingrijesc de aspectele complexe ale vietii oamenilor (Ruth si Partridge, 1978).

Cel de al doilea concept major il reprezinta mediul, care include toti factorii care
afecteaza oamenii din interior si exterior. Indivizii pot reactiona in mod diferit fata de stimuli
ambientali interni/externi. Conceptul de mediu include de asemenea aspectele intelectuale,
psihologice si interpersonale ale individului care pot influenta reactiile ambientale.

Al treilea concept major sanatatea, poate fi privita ca fiind intr-o continua dinamica si
schimbare. Ea este dependenta de modul in care individul se adapteaza continuu la factorii de
mediu si de stres. Deoarece teoreticienii nursingului cred ca sanatatea este influentata de multi
factori, definitiile date acesteia sunt mai putin consistente decat cele, destinate celorlalte
concepte.

Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai mult spre activitatea practica si

cuprind etapele de analiza, planificare, implementare si evaluare pe baza planului de nursing.

Fiecare asistenta comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe pregatirea,

activitatea ei profesionala si propria personalitate. La ea mai contribuie experienta de lucru,
colaborare complexa cu clientul, familial, comunitatea, cu ceilalti membri ai echipei precum si
studiul permanent. Filozofia nursingului comunitar este bazata pe "valoarea si demnitatea
individuala".

1
Arhere Tudorița
AMG III

Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute persoanele cu probleme

de sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa traiasca demnitate cu propriile infirmitati.

In urma analizei definitiilor de mai sus s-au desprins urmatoarele standarde pentru
practica de nursing comunitar:

1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului este continua si

sistematica.

2. diagnosticul de nursing deriva din datele culese.

3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de nursing.

4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de diagnosticele de nursing.

5. interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea starii sale de

sanatate, a recuperarii si mentinerii sale.

6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de sanatate.

7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat prin participarea comuna a
nursei si a sa.

8. actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea prioritatilor, definirea

noilor scopuri si revizuirea permanenta a planului de nursing.

Integrarea . una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezinta integrarea sa cu

celelalte serviciile de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a fost necesara introducerea
cunostintelor de psihologie comportamentala si de dezvoltare in pregatirea asistentelor si
recunoasterea de catre comunitate a responsabilitatilor ce le revin in raport cu
dereglarile/modificarile emotionale ale cetatenilor precum si a valorilor rezultate din relatia
asistenta - client si asistenta-familie.

Multi membrii ai diferitelor clase sociale sau apartinand grupurilor economice au inceput sa fie
preocupati de valoarea mentinerii starii de sanatate a fiecarui individ. S-a recunoscut faptul ca
sanatatea nu este un privilegiu al acelora care pot plati pentru ea, ci un drept al fiecaruia.

Formele nursingului.

Serviciile de ingrijire la domiciliu sunt acele servicii acordate indivizilor de toate

varstele. Ele se adreseaza varstnicilor, suferinzilor cu diferite dizabilitati, bolnavilor aflati in
convalescenta care necesita ingrijiri de scurta/lunga durata. Serviciile de ingrijire a domiciliu pot
fi specializate si depind de natura si dimensiunea nevoilor de ingrijire ale clientului.

2
Arhere Tudorița
AMG III

Majoritatea spitalelor din Europa si nu numai, au astazi propriile case de ingrijire

programe de planificarea si coordonarea ingrijirilor la domiciliu furnizate dupa externarea din
spital.

Regulile nursingului comunitar. Literatura de specialitate a pus in evidenta unele reguli

ce tin de derularea in bune conditii a activitatii de nursing comunitar:

1. Nursing comunitar reprezinta o activitate bine stabilita, bazata pe recunoasterea nevoilor de

ingrijire si functionarea pe baza de programe. Ca o activitate ce are ca scop recunoasterea
nevoilor de sanatate ale comunitatii, nursingul este parte integrala a programelor de sanatate
publica.

2. Agentiile de nursing comunitar au definite foarte clar obiectivele si scopurile serviciilor lor.

3. Un grup de cetateni activi, reprezentanti ai comunitatii vor face parte integranta din programul
de nursing.

4. Serviciilor de nursing comunitar li se permite sa obtina informatii cu privire la resursele

economice, culturale, sociale din aria de referinta.

5. In nursingul comunitar familia si clientul/pacientul sunt parteneri al echipei de ingrijire.

6. Educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei, comunitatii sunt parti integrale
ale nursingului comunitar.

7. Asistenta este instruita profesional ca sa lucreze ca furnizor de servicii de sanatate in

comunitate.

8. In cadrul activitatii de nursing comunitar asistentei ii revine sarcina de a face evaluari

periodice privind de sanatate a comunitatii a familiei, a clientului.

9. Asistenta comunitara este membru al echipei multidisciplinare. Pentru buna functionare a

echipei fiecare trebuie sa recunoasca contributia celorlalti ai echipei in atingerea scopurilor si
obiectivelor propuse, ce constau in mentinerea starii de sanatate, siguranta si confort pentru
client si comunitate.

10. Asistenta comunitara desfasoara activitati de nursing la indicatia medicului responsabil de

ingrijirea medicala si de supervizarea activitatilor.

11. Activitatea de nursing a personalului este supervizata de un personal calificat (exemplu,

asistenta sefa, directorul de nursing)

12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe de educatie continua

pentru personalul de ingrijire.

13. Asistenta comunitara este direct responsabila de propria instruire profesionala perioadica.

3
Arhere Tudorița
AMG III

Ingrijirile la domiciliu fac parte integranta din marea categorie a ingrijirilor comunitare

si ele pot fi descrise ca ingrijiri si ajutor acordat acasa, in familie, celor ce au nevoie. Scopul
principal al acestui model de ingrijire este acela de a face posibil ca oamenii sa-si mentina gradul
de independenta si sa-si continue viata acasa cit mai mult timp posibil.

De obicei, asistenta comunitara isi petrece majoritatea timpului de lucru la domiciliul

clientilor. Volumul ingrijirilor la domiciliu a crescut semnificativ, mai ales a celor de tip
geriatric, datorita imbatranii populatiei, a cresterii procentajului de batrani, majoritatea ramasi
singuri acasa, a maririi incidentei bolilor cronice, cu precadere a cancerului si a bolilor
cardiovasculare, la care imbunatatirea tratamentului, desi a slava multe vieti, nu a impiedicat
aparitia unui numar important de sechele, dizabilitati ce impun la randul lor semnificative
interventii de reabilitare resocializare.

In contactul cu clientul si familia sa in procesul ingrijirii, asistenta dezvolta nu numai

oportunitati si planuri de interventie preventiva ci si activitati practice de ingrijire.

Odata ajunsa la domiciliu, ea devine responsabila pentru educarea clientului, a membrilor

familiei acestuia si a celorlalte persoane disponibile/angajate in ingrijirea zilnica a acestuia,
pentru a le oferi competenta necesara. Intr-o anumita masura ea devine responsabila si pentru
sanatatea celorlalti. In interventia comunitara ea poate deveni responsabila pentru sanatatea celor
incredintati din scoli, policlinici, platforme industriale sau alte locuri de munca.

Definitii. Exista numeroase definitii ale ingrijirilor la domiciliu, dintre care enuntam

cateva:

1. Ingrijirile la domiciliu reprezinta partea componenta a ingrijirilor de sanatate prin care acestea
din urma sunt furnizate si familiilor lor la locurile lor de rezidenta, cu scopul de a promova, de a
mentine sau de a reinstaura starea de sanatate sau pentru a mari gradul de autonomie prin
reducerea efectelor create de boala si handicap; se face referire inclusive la fazele terminale.
Serviciile corespunzatoare nevoilor individului si familiei sale sunt planificate, coordonate si pot
fi asigurate de catre furnizorii organizati de servicii de sanatate, angajati prin aranjamente
contractuale sau intelegeri intre doi parteneri, pentru a oferi ingrijiri la domiciliu, folosind
personal angajat si bine pregatit profesional.

O alta definitie descrie ingrijirile la domiciliu dupa cum urmeaza:

2. Pregatirea nursingului la domiciliu, a asistentei sociale, a terapiilor (ocupationale, fizice,

psihologice si de vorbire), a interventiilor de prim ajutor, a ingrijirilor de baza realizate de
ingrijitorul la domiciliu reprezinta o componenta de baza a ingrijirilor la domiciliu.

Pregatirea acestor servicii, bazate pe nevoile pacientului aflat acasa, constituie o extensie
logica a responsabilitatilor terapeutice ale medicului. La recomandarea si sub directa indrumare a
medicului, personalul care efectueaza aceste servicii de ingrijire la domiciliu, functioneaza intr-o
echipa de evaluare si dezvoltare a planului de ingrijire.

4
Arhere Tudorița
AMG III

Aceste definitii, ca si multe altele, integreaza componentele ingrijirilor la domiciliu:

client, familie, echipa multidisciplinara de profesionisti si scopurile urmarite in procesul de
asistare a clientului in vederea reintoarcerii sale la un nivel optim de sanatate si independenta.

Rolul familiei. Un membru important in actiunea de ingrijire este familia, reprezentata de

orice persoana din grupul familial care ajuta direct la ingrijire sau care asista clientul la domiciliu
in rezolvarea de catre el insusi a nevoilor sale de autoservire si de ingrijire, adica realizarea
igienei personale corespunzatoare, prepararea mancarii si administrarea medicatiei. Ele rezolva
acest tip de nevoi pana la sau intre vizitele personalului de specialitate.

Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare privind maximizarea

(cresterea) gradului de independenta. Asistentele care ofera ingrijiri la domiciliu pot asista
clientul pentru a functiona la cel mai bun nivel posibil, preintampinand astfel dependenta. Acest
timp de asistenta se poate exprima prin instruirea acestuia sau prin crearea de legaturi intre client
si alte institutii comunitare care efectueaza servicii ce-i pot fi necesare pentru a ramane acasa,
neinstitutionalizat.

In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu probleme cronice

ca si micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce pot apare in cazul suferintelor
indelungate pot fi preintampinate prin acordarea unor interventii adecvate la domiciliu. Bolile
terminale pot fi monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca acest lucru este acceptat de
client si familia sa.

Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente de ordin psihic

prin:

1) mecanismele de aparare psihice inconstiente ale pacientului ca negarea, evitarea,

rationalizarea, distorsionarea, care il impiedica sa accepte rezervat rolul de bolnav, de persoana
asistata, precum si interferenta actiunilor sau procedurilor propuse cu valorile morale, credintele
religioase, opiniile si prejudecatile proprii si ale grupului familial.

2) Refuzul pasiv de implicare prin demisie depresiva, pacientul fiind coplesit de stresul anterior
boli, produs de alte evenimente psihotraumatizante.

3) Boala fizica acuta poate duce la regresiune, dependenta, pasivitate fata de starea patologica
actuala. Si in tulburarile mental organice, caracterizate prin deteriorarea functiilor intelectuale si
emotionale, clientul poate neglija semnele lor ca si consecintele pe diferite planuri, cum ar fi
nevoia de tutela juridica.

Esecuri. Situatiile de stres legate de raspunsul inadecvat al sistemului social de ocrotire

sunt legate de complexitatea, lipsa de flexibilitate, incapacitatea de a raspunde nevoilor si
circumstantelor specifice fiecarui pacient si familiei sale. Numarul mare de factori cu potential
contradictoriu pozitiv sau negativ, implicati in fiecare sistem, impune dezvoltarea unor abilitati
speciale de evaluare si coordonare a actiunilor de nursing din partea asistentei.