Referat:
Aparate ortodontice

A elaborat: Şuiu Stanislav

Iași 2011
 

 Aparate ortodontice

Ce este Ortodonţia?
Ortodonţia este o specializare a medicinei dentare care se ocupă de
corectarea anomaliilor dentomaxilare. Dinţii strâmbi sau care nu sunt 
aliniaţi corect sunt mai greu de întreţinut, pot fi pierduţi mai devreme
datorită carierii şi parodontopatiei, şi obligă muşchii masticatori la un
efort suplimentar, ce poate duce la dureri de cap, disfuncţia ATM şi
dureri la nivelul gâtului, umărului şi spatelui. Un alt dezavantaj este
aspectul inestetic al dinţilor strâmbi sau nealiniaţi corect.

 Avantajele tratamentului ortodontic includ o mai bună sănătate orală,

un aspect mai plăcut şi o durabilitate mai mare a dinţilor.

La ce ajută aparatul ortodontic?

Există multe tipuri de aparate atât fixe, cât şi mobile, pentru
realinierea dinţilor, reantrenarea muşchilor şi influenţarea creşterii
maxilarelor. Aparatele ortodontice funcţionează prin exercitarea unei
 presiuni uşoare asupra dinţilor şi maxilarelor. În funcţie de severitatea
 problemei dvs., medicul dentist va recomanda tipul de aparat 
corespunzător.

 Aparatele ortodontice fixe includ:

 Aparate ortodontice clasice

Sunt cele mai frecvente, formate din inele, sârme şi/sau

bracketuri. Inelele se fixează în jurul dinţilor/dintelui şi servesc ca
ancore pentru dispozitiv, iar bracketurile sunt în general fixate pe
suprafaţa frontală a dintelui. Ligaturile de sârmă trec prin bracketuri
şi sunt ataşate de inele. Strângerea ligaturilor de sârmă exercită
 presiune asupra dinţilor, făcându-i să migreze treptat în noua poziţie.
 Aparatele ortodontice se ajustează de obicei lunar pentru obţinerea
rezultatelor dorite, iar purtarea lor poate dura între câteva luni şi
câţiva ani. În prezent, aparatele ortodontice sunt mai puţin
voluminoase, mai uşoare şi conţin mult mai puţin metal decât în
trecut. Pentru copii se găsesc în culori vii, în timp ce adulţii preferă
variantele transparente, invizibile.
 Aparate ortodontice fixe special 

Utilizate pentru controlul sugerii policelui sau al protruziei limbii,

 

acestea sunt fixate pe dinţi cu inele. Fiind foarte incomode în timpul

masticaţiei, se folosesc numai când sunt imperios necesare.
 Aparat dentar fix metalic
 Aparatele dentare fixe metalice sunt metoda cea mai rapida si mai
ieftina pentru indreptarea dintilor. Mici elemente metalice (bracketuri)
sunt lipite pe fata exterioara a dintilor. Acestea pot fi uneori de argint 
sau aur. Daca apare, iritatia gingivala este trecatoare, disparand in
cateva saptamani.

 Aparat dentar fix ceramic

 Aparatele dentare fixe ceramice sunt aproape invizibile, se potrivesc

culorii dintilor dumneavoastra. Mici benzi elastice, de asemenea
asortate la culoarea dintilor, fixeaza arcurile in pozitia necesara. Este
 posibil ca, pe parcursul tratamentului, aparatele ceramice sa se
coloreze din cauza pigmentilor alimentari – probabil va trebui sa
limitati cafeaua, ceaiul, bauturile colorate.

 Aparat dentar fix lingual 

 Aparatele dentare fixe linguale au marele avantaj ca micile arcuri

ortodontice sunt aplicate pe fata interioara a dintilor si nu sunt vizibile
cand zambiti.
 

 Aparatul dental fix Speed 

 Aparatele dentare fixe Speed se bazaeaza pe o tehnica nou aparuta,

ce pe langa avantajul unei vizibilitati mai reduse al aparatului este cel
mai eficient in alinierea dintilor. Marele avantaj al tehnicii este
elasticitatea aparatului ceea ce il face capabil de alinieri mult mai
complexe in perioade mai scurte de timp.

 Aparatele dentare invizibile (Invisalign)

sunt folosite pentru probleme minore de aliniere a dintilor, nefiind

considerate aparate ortodontice in adevaratul sens al cuvantului .
Sunt modelate in asa fel incat sa se potriveasca pe dantura
dumneavoastra, ca un mulaj. Acest tip de “aparat dentar” se scoate
in timpul meselor, la spalatul dintilor si pentru folosirea atei dentare.
La fiecare doua saptamani, este aruncat si inlocuit de un nou
“mulaj”.

Menţinătoare de spaţiu fixe

în cazul pierderii premature a unui dinte de lapte, se foloseşte un

menţinător de spaţiu pentru a ţine edentaţia deschisă până la
eruperea dintelui permanent. Pe unul din dinţii care încadrează breşa
edentată se fixează un inel, de la care se extinde o sârmă către
 

celălalt dinte învecinat breşei.

 Aparatele ortodontice mobile includ:

Gutiere
alternativă a aparatelor ortodontice clasice pentru adulţi, gutierele în
serie sunt recomandate din ce în ce mai frecvent de un mare număr 
de ortodonţi, pentru realinierea dinţilor în acelaşi mod în care
acţionează şi aparatele, însă fără sârme şi bracketuri metalice.
Gutierele sunt practic invizibile şi se scot în timpul mesei, periajului şi
folosirii aţei dentare.

Menţinătoare de spaţiu mobile

acţionează la fel ca şi menţinătoarele de spaţiu fixe. Acestea sunt 

executate dintr-o bază acrilică ce se mulează pe maxilar, fiind
formate din ligaturi de sârmă sau din plastic fixate între dinţi, pentru
menţinerea spaţiului deschis dintre aceştia.

 Aparate pentru repoziţionarea maxilarului 

numite şi „şine”, acestea se poartă pe maxilar sau mandibulă, pentru

a obişnui maxilarele să se închidă într-o poziţie mai favorabilă. Se
folosesc în disfuncţia articulaţiei temporomandibulare (  ATM ).
 

Scuturi labiale/vestibulare

se interpun între buze/obraji şi dinţi. Muşchii buzelor şi obrajilor pot 

exercita presiune asupra dinţilor, de aceea se folosesc aceste
„amortizoare” pentru a le detensiona.
 Arc transpalatinal 
un dispozitiv utilizat pentru lărgirea arcadei maxilarului. Acesta
constă dintr-o placă de plastic fixată pe vălul palatin. Presiunea
exterioară exercitată de placă prin strângerea unor şuruburi forţează
articulaţiile osoase ale palatului să se distanţeze, lărgind bolta
 palatină.
 

 Aparate de contenţie mobile

se poartă fixate pe vălul palatin, pentru a preveni migrarea dinţilor 

înapoi în poziţia iniţială. Acestea pot fi modificate pentru a folosi la
 prevenirea sugerii policelui.
Dispozitive cranio-cervicale de tracţiune

acestea au o chingă în jurul gâtului, ataşată în faţă de un arc facial

extraoral metalic. Dispozitivul cranio-cervical de tracţiune încetineşte
creşterea maxilarului superior şi ţine pe loc dinţii posteriori, în timp ce
dinţii frontali sunt traşi înapoi.

Detartrajul 
este manopera de indepartare a tartrului (pietrei) de la nivelul
dintilor naturali sau artificiali si curatarea suprafetelor acestora
supragingival si subgingival.
Detratrajul se poate realiza manual, cu ajutorul ultrasunetelor sau cu
instrumentar sonic. Acesta este efectuat doar de personalul specializat 
(stomatologul) .

Detartrajul manual se realizeaza cu urmatoarele instrumente:

- ghera (foia de mirt) - instrument nepereche: indicata pentru
detartrajul supragingival si subgingival, a spatiului dintre dinti;
- instrumente trapezoidale- instrumente perechi: indicate pentru
detartrajul supragingival;
- secera simpla (instrumentarul universal) : actioaneaza pe toate
suprafetele dintelui subgingival si supragingival;
- secera cu dubla cudura: indepartarea tartrului de la nivelul ultimilor 
molari (masele), greu accesibili celorlalte instrumente;
- daltile: folosite rar;
- razusele: pentru detartrajul supragingival si pentru finisarea
suprafetelor radicualre;
- pilele: utilizate in zone greu accesibile (zona de furcatie, pungi
 parodontale) ;
- chiuretele: pentru detartrajul supragingival si subgingival, pentru
finisarea suprafetelor dentare. Cele mai utilizate sunt chiuretele
“Gracey”, 7 perechi de instrumente. S-a realizat si o minitrusa Gracey 
ce contine 4 chiurete suficiente pentru realizarea detartrajului complet,
 

avand ca avantaje: manopera minim invaziva, atraumatica,

 posibilitatea minima de lezare a tesuturilor moi, acces foarte bun la
toate suprafetele dentare.
Tartrul trebuie indepartat prin dislocare, pe cat posibil in bloc,
instrumentelor exercitandu-le miscari de tractiuni si de presiune paralel
cu axul dintelui. Forta exercitata trebuie bine dozata pentru a disloca
tartrul printr-o deplasare mica a instrumentarului, ceea ce previne
impingerea tartrului subgingival sau deraparea instrumentului in gingie
si traumatizarea acesteia.
In prima sedinta de detartraj acesta se insoteste de sangerare, iar in
sedintele urmatoare sangerarea se reduce sau lipseste datorita
disparitiei inflamatiei gingivale.

Detartrajul ultrasonic foloseste ultrasunetele, vibratii mecanice cu o

frecventa intre 25000 si 46000 Hz. Se considera ca ultrasunetele au un
efect de imbunatatire a circulatiei locale si de accelerare a
metabolismului, exercitand si masaj zonelor asupra carora sunt 
aplicate.
Ultarsunetelor sunt obtinute in doua feluri:
- folosindu-se proprietatile piezoelectrice ale cristalelor de cuart;
- prin efectul de magnetostrictiune.
Intre cele doua tipuri de aparate cu ultrasunete difera miscarea ansei:
la cele bazate pe magnetostrictiune este eliptica (forma de 8), iar la
cele piezoelectrice este liniara.
 Aparatele de detartraj ultrasonic au un sistem de prindere a piesei de
mana si butoane de reglare a frecventei si a debitului jetului de racire.
Cuplarea si decuplarea aparatului se face cu ajutorul unui intrerupator.
Detartrajul ultrasonic este mai eficient decat cel manual, aceasta fiind
aratata in multe studii, dar de preferat este combinarea celui manual
cu cel ultrasonic. Este important efectul de spalare continua in timpul
detartrajului.
 Avantajale detartrajului cu ultrasunete sunt: usureaza munca
stomatologului; este bine suportat de pacient. Aceasta tehnica are si
dezavantaje, acestea fiind: daca exista zone hiperestezice in aceste
locuri provoaca dureri; dupa folosirea tehnicii raman suprafete
rugoase, fiind necesar un finisaj corect.
Contraindicatiile detartrajului cu ultrasunete sunt:
- nu se realizeaza la copii;
- nu se realizeaza la nivelul plagilor chirurgicale;
- nu se efectueaza la pacientii cu proteze valvulare;
- nu se efectueaza gravide;
- nici la pacientii cu peace-maker.
 

Detartrajul sonic utilizeaza propulsia cu aer, producand vibratii in

domeniul sonic de 2300- 6300 cicli/sec. Miscarea vibratorie de la
nivelul varfului instrumentarului este de 0, 08- 0, 2mm. Dispozitivele se
monteaza la unitul dentar in locul turbinei.
Detartrajul sonic este mai eficient decat cel ultrasonic. Suprafata
cementului ramane mult mai neteda.
Ca dezavantaje aceasta tehnica produce aerosoli in cantitate crescuta,
un zgomot specific greu de suportat de pacienti.

Complicatiile detartrajului: 
- luxatia/ expulzia dintelui in cazul dintilor cu mobilitate crescuta;
- ranirea partilor moi in momentul deraparii instrumentelor;
- aparitia sensibilitatii crescute;
- dislocarea sau fracturarea obturatiilor de la nivelul coletului.

La sfarsitul sedintei de detartraj trebuie controlate toate suprafetele

dentare pentru a indeparta tartrul rezidual si pentru a finisa suprafetele
detartrate cu instrumentar manual sau rotativ: perii, cupe de cauciuc,
 paste abrazive cu sau fara fluor.

Detartrajul se recomanda a fi efectuat la o perioada de 6luni, iar in

cazul pacientilor cu boli congenitale ale cordului sau dobandite se
doreste o administrare de antibiotice profilactic. Se tine seama de
contraindicatiile detartrajului sonic si ultrasonic.