Elaborare practica nr.

6
Tema:Metode  și instrumentariu de  înlăturare
a depozitelor dentare. Tehnici și procedee de
detartraj. Periajul profesional. Remedii și
medicamente

Realizat de :Hincu Doina, S1706

Coordonator :Secher Eugeniu
1. Detartrajul. Noțiune.
Tehnici manuale și mecanice
de detartraj

     Detartrajul reprezintă o
procedură de înlăturare a
tartrului dentar supra și
îndeosebi a celui subgingival
cu ajutorul instrumentelor
manuale destinate pentru
detartraj și a dispozitivelor
utrasonice sau sonice. 
     Detartrajul supragingival se realizează cel mai bine cu seceri,
chiurete de detartraj, ultrasunete.  
      Detartrajul subgingival se face cu chiurete universale sau
speciale de detartraj. De asemenea, cu pile sau răzuşe subgingivale,
săpăligi şi cu ultrasunete, dar în acest ultim caz numai până la 3-4 mm
profunzime de la marginea gingivală liberă
Metodele detartrajului: 
1.Manuale (mecanice)
 Excavator
 Cârlige
 Chiurete
 Pile
 Freze
 Dălți
 Perii
II.Chimice
 Paste speciale
 Soluții, acizi 18-20%, baze
III.Ultrasonore
 "Ultradent" (aparate)
 "Piezo-Master 4000-4003"
 "Cavimed" Vector 
 Etc.
IV. Combinate
 Aparat ultrasonor, instrumente+detartraj mecanic
METODA CHIMICĂ (MEDICAMENTOASĂ) DE
ÎNDEPĂRTARE A DEPOZITELOR DENTARE 
     Această metodă este indicată în cazul
îndepărtării depozitelor dentare
mineralizate ferm atașate și a dinţilor cu
mobilitate sporită. Pe suprafață tartrului
dentar, pentru a-l ramoli, se aplică pe timp
de 30-60 de secunde substanţe
medicamentoase (de ex., în practica
noastră - Polident nr.1, în cazuri rebele -
vagotil).           
         Apoi acestea din urmă se
îndepărtează cu o meşă de bumbac sau prin
irigație, și se trece la a doua metodă – cea
mecanică sau fizică. 
Intrumentarul pentru detartraj:
 - instrumente de examinare: sonde de parodontometrie şi sonde
exploratorii; 
 - instrumente de detartraj şi chiuretaj radicular: seceri, săpăligi, pile
sau răzuşe, chiurete; 
- instrumente de netezi re fină şi lustruire a suprafeţelor dentare
după detartraj: pâlnii de cauciuc rozetate sau nu, perii rotative, benzi
abrazive şi de lustruit
Secerile pentru detartraj: 
     Sunt instrumente folosite în special pentru detartrajul supragingival, dar pot
pătrunde în şanţul gingival şi pungile mici. 
Există două tipuri principale de seceri: 
- anterioare, cu partea activă cu o singură curbură, în acelaşi plan anterioare cu
mânerul, şi partea pasivă sau de legătură. Sunt folosite pentru detartrajul dinţilor
frontali ; în secţiune pot avea formă triunghiulară, de pătrat sau de dreptunghi;
- posterioare, în contraunghi, cu partea activă de formă triunghiulară în secţiune, cu
două curburi în planuri diferite, ceea ce le permite accesul interdentar la premolari
şi molari.
 Mod de utilizare: Ambele tipuri de seceri se folosesc prin mişcări de împingere şi
de tracţiune a blocurilor de tartru supragingival. Îndepărtarea tartrului situat în
şanţul gingival, în apropierea marginii gingivale libere este posibilă cu secerile numai
dacă gingia permite insinuarea lor, fără să fie dilacerată, secţionată.
Dălţile de detartraj 
     Sunt instrumente cu partea activă în continuarea axului mânerului şi a părţii
pasive, uşor curbată şi terminată cu o margine ascuţită bizotată la 45°. Marginea
formează cu laturile părţii active două unghiuri bine exprimate.
   Indicaţii şi mod de utilizare:
   Dălţile de detartraj sunt indicate pentru îndepărtarea tartrului supragingival din
zonele interdentare, proximale, accesibile (cu ambrazura gingivală deschisă) ale
dinţilor frontali.
   Partea activă, terminală, este plasată dinspre vestibular spre oral, în poziţie
orizontală şi printr-o mişcare de deplasare dislocă tartrul de pe suprafeţele
aproximale ale dinţilor frontali.
 Săpăliga de detartraj
      Este un instrument cu partea activă în unghi de 99°-1 oo faţă de partea pasivă, de legatură cu
mânerul.    
      Partea activă prezintă o margine ascuţită rectilinie, formată de întâlnirea suprafeţei faciale cu
suprafaţa subiacentă, oblică la un unghi de 45° . La unirea suprafeţelor faciale cu feţele laterale şi faţa
subiacentă se formează muchii active, bine exprimate. Aceste muchii pot fi rotunjite uşor cu o piatră
montată, abrazivă, pentru a evita dilacerarea părţilor moi şi crearea de şanţuri pe suprafaţa radiculară
când instrumentul este introdus sub marginea gingivală liberă. 
 Domeniul de aplicare:
- la ·nivelul dinţilor anteriori, frontali, cândd partea pasivă instrumentului este rectilinie şi mai scurtă; 
- la nivelul dinţilor laterali, când partea pasivă este angulată faţă de mâner Şi mai lungă. 
Indicaţii mod de utilizare: 
    Săpăliga este indicată pentru îndepărtarea tartrului supragingival şi a celui subgingival situat
adiacent şi sub marginea gingivală liberă numai dacă gingia este suficient de laxă pentru a permite
insinuarea instrumentului la acest nivel, feţele vestibulare şi orale ale dinţilor şi pe feţele proximale
care mărginesc spaţii· edentate. 
Instrumentul se aplică pe suprafaţa dentară sau radiculară, evitând traumatismul gingival.  Dislocarea
tartrului se face prin mişcări de smulgere, de tracţiune spre marginea incizală sau suprafata ocluzală.
Pilele sau răzuşele 
   Au partea activă formată din mai multe muchii ascuţite paralele, înclinate fată de bază la un
unghi de 90°-105° (ca o serie de 4-5 săpăligi). Baza instrumentului este rotundă sau ovală.
Partea pasivă, de legătură, variază ca lungime şi înclinaţie în funcţie de zona unde este utilizat
instrumentul: la dinţii frontali sau la cei laterali. 
Indicatii şi mod de utilizare: 
- îndepărtarea tartrului situat imediat lângă sau sub marginea gingivală liberă, numai când
aceasta este suficient de laxă pentru a permite insinuarea instrumentului fără să producă
dilacerări
- îndepărtarea blocurilor mari de tartru subgingival prin fracturarea sau fragmentarea acestora,
pentru a uşura dislocarea totală ulterioară cu chiurete de detartraj;
- netezirea zonei de joncţiune smalţ-cement;
-uneori, pentru îndepărtarea unor porţiuni marginale în exces ale unor obturaţii de colet sau
aproximale.     
 Instrumentul este plasat cu partea activă în contact cu suprafaţa dintelui, vestibular, oral sau
proximal, cu partea pasivă cât mai aproape de axul vertical al dintelui. Deplasările se fac prin
apăsare şi tracţiune în axul lung al dintelui. 
Cerințe față de metoda manuală de îndepărtare a depozitelor dentare: 
1) părțile active ale instrumentelor trebuie să fie ascuțite și să corespundă curburii
suprafeței radiculare;
 2) toate instrumentele trebuie să fie sterile pentru a evita infectarea țesuturilor
subjacente; 
3) la îndepărtarea tartrului dentar trebuie utilizate rulouri de bumbac și
șervețele/tampoane de tifon, izolând dinții tratați de salivă; 
4) dinții mobili sunt fixați cu degetele mânii stângi; 
5) întru evitarea traumatismelor oculare cu fragmente ascuțite infectate, medicul
trebuie să-și protejeze ochii cu ochelari speciali sau “scut” (ecran) protector; 
6) se recomandă începerea detartrajului manual de pe suprafața distală a molarului
3 stâng inferior cu ulterioara deplasare spre mezial, cu îndepărtarea depozitelor
dentare de pe fața vestibulară. 
2. Tipuri de scalere. Scalere sonice și
ultrasonice
Principiile de bază ale dispozitivelor ultrasonice: 
a) vârful ansei ultrasonice nu se instalează perpendicular axului dintelui; 
b) nu se exercită nici o forțare (presiune fizică) cu instrumentul asupra feței
dentare; 
c) în lipsa irigării cu apă aparatul nu va fi folosit în nici un caz.
     Dispozitivele ultrasonice, în funcție de metoda de generare a
ultrasunetelor se clasifică în cele piezoelectrice și cele magnetostrictive.
   
    La sistemul magnetostrictiv active sunt toate suprafețele ansei, prezentând cele
mai mari vibrații la vârful ei. În urma acestui fapt apar “momente batante”, care
reprezintă niște șocuri destul de traumatizante. 
   Avantaje: 
 modern, eficient, ergonomic;
 folosit în mod corespunzător, este mai puțin traumatizant; poate fi folosit în
afecțiuni gingivale acute, la hemofilici, în cazul fragilității capilare;
 îndepărtează depozitele pigmentare de pe suprafețele dentare;
 bine suportat, nedureros la persoanele adulte, echilibrate neuropsihic, fără
fenomene de hiperestezie dentinară.
Dezavantaje: 
  vibrațiile puternice pot produce dislocări ale
prismelor de smalț și a cementului, dislocări ale
epiteliului joncțional și a ligamentelor
supraalveolare; 
 unii pacienți nu suportă hiperestezia; 
 pot fi dislocate obturațiile sau fațetele insuficient
ancorate pe suportul metalic; 
 jetul de apă formează aerosoli care contaminează
aerul, reduce vizibilitatea și poate fi proiectat spre
practician; 
 din cauza vibrațiilor intense, vârful activ se poate
fractura și pacientul îl poate înghiți
 În sistemele piezoelectrice vârful activ al ansei oscilează în două direcții - vertical
și transversal, active sunt ambele suprafețe (laterale) ale ansei, ceea ce este mai
puțin traumatic, comparativ cu sistemele electromecanice de tip magnetostrictiv. 
       O trăsătură distinctivă a pieselor de mână piezoelectrice este atomizarea
lichidului doar la vârful ansei, iar utilizarea unei cantități reduse de apă (până la 15
ml pe minut), asigură îmbunătățirea vizibilității câmpului de lucru. 
      Un alt aspect pozitiv este posibilitatea selectării unuia din cele câteva moduri de
operare programate, și anume :
“scalare” (îndepărtarea depozitelor dentare masive supragingivale și
a celor subgingivale localizate la o adâncime mică),
 “parodontologie” (îndepărtarea depozitelor dentare de pe porțiunile radiculare
subgingivale și irigarea pungilor parodontale), 
“endodonție” (efectuarea unor variate manopere endodontice).
DETARTRAJUL SONIC 
Există instrumente de detartraj asemănătoare cu cele acţionate de ultrasunete, dar care
sunt antrenate de un jet puternic de aer, fiind amplasate în locul piesei de turbină.
 Avantaje: 
-preţ de cost mai mic decât al aparatului cu ultrasunete; 
-volum redus; - aplicare şi îndepărtare uşoară; 
-consum redus de energie, este antrenat de jetul de aer; 
- vibraţii de intensitate mai redusă, mai bine suportat de pacienţi, în general, şi de cei
cu hiperestezie dentinară, în special; 
- nu necesită răcire cu apă; nu contaminează mediul ambiant cu particule purtătoare de
microbi. 
Dezavantajele: 
- are o singură treaptă de putere; vibraţiile sunt de 2.000-6.500 cicli pe secundă;
 -eficienţă mai redusă decât a aparatului cu ultrasunete. 
3. Indicații pentru detartrajul manual și
ultrasonic 
Indicaţiile detartrajului cu ultrasunete:
1. Tartru supragingival.
2. Petele colorate depuse pe suprafaţa smaltului.
3. Tartrul din şanţul gingival sau din pungile parodontale superficiale, de 3-4 mm.
Detartrajul cu ultrasunete prezintă avantaje fată de detartrajul manual cu instrumente
clasice şi, de aceea, este indicat şi în următoarele situaţii:
4. În gingivostomatita ulceronecrotică (GSUN), pentru îndepărtarea grosieră a
depozitelor mari de tartru, cu blândeţe, pentru a nu accentua durerile. Fată de
detartrajul manual, există avantajul lipsei de derapare a instrumentului, care este
mentinut şi aplicat cu o forţă redusă. Riscul de suprainfectare sau de difuzare a infectiei
este redus.
5. La bolnavii hemofilici şi în formele de parodontite acute hiperplazice, ulcerate, cu
sângerări accentuate, consecinţă a traumatismului gingival mult mai redus decât în
cazul detartrajului cu instrumente clasice. 
 6. În·fazele incipiente de îmbolnăvire: gingivita cronică şi parodontită marginală
cronică superficială, pentru acţiunea eficientă, netraumatică. 
 7. În cursul intervenţiilor chirurgicale, pentru dislocarea unor depozite
foarte aderente de tartru subgingival.
 Chiuretarea suprafeţelor radiculare prin îndepărtarea cementului necrotic se
realizează mai bine cu instrumentar manual decât cu ultrasunete. 
 Detartrajul manual:
Îndepărtarea tartrului supragingival, subgingival, interdentar,  pentru profilaxia
apariției bolii parodontale. 
4. Contraindicaţii către detartrajul
ultrasonic. Măsuri de protecţie
1. Cardiostimulator implantat; 
2. Osteomielită localizată; 
3. Tumori maligne; 
4. Administrarea unei terapii imunosupresoare și corticosteroide; 
5. Pacienţii care au suportat o intervenţie chirurgicală la retina ochiului (doar
după consultarea medicului oftalmolog); 
6. Dereglarea respirației nazale (acută și cronică); 
7. Bronșită cronică sau astm bronşic; 
8. Pacienţi cu HIV/SIDA, tuberculoză și hepatită;
 9. Diabet zaharat formă severă; 
10. Epilepsie; 
11. Leziuni ale țesuturilor orale moi (eroziuni, ulcere, fisuri, etc); 
12. Copii până la 14 ani (contraindicată metoda ultrasonică, metoda cu sisteme aer-
abrazive, se aplică numai periajul cu paste); 
13. Pacienţi în primele 6 luni după suportarea unui infarct miocardic; 
14. Pacienţi cu transplant de organe (doar după consultarea medicului curant); 
15. Faza acută a afecţiunilor stomatologice inflamatorii (stomatită, herpes, gingivită,
ulcere); 
16. După extracția dentară în primele 10 zile; 
17. În primele și ultimele 3 luni de sarcină. 
Măsuri de protecţie 
Pacientul: șorț, ochelari, bonetă
Medic, asistenta: halat, mănuși, mască, ecran, bonetă; 
 5.Periajul profesional. Tehnică și
remedii. Airflow-ul, noțiune,
indicații, contraindicații

  Periajul profesional este o măsură

preventivă realizată doar în cabinetul dentar
de către medicul stomatolog.  
   Această măsură are scopul de a completa
metodele de igienă orală pe care pacientul
şi le poate aplică singur, acasă. Este dovedit
faptul că placă bacteriană care nu a fost
îndepărtată pentru o perioada mai lungă de
timp (veche), nu se poate înlătura prin
periajul normal, realizat de către pacient, la
domiciliu.
În plus, cu ajutorul periajelor profesionale,
în afară de îndepărtarea optimă a plăcii
bacteriene, se pot corecta şi unele tipuri de
discromii exogene (coloraţii ale dinţilor ce
pot să apară datorită unor alimente precum
vinul roşu, cafea sau a fumatului).
        Acest tip de periaj se realizează cu ajutorul unor piese care se montează în dispozitivul
„contra-unghi” a unitului dentar. Aceste piese sunt defapt periuţe circulare cu diametru
mic, confecţionate din filament de plastic dur. Pe ele se aplică o pastă profesională
abrazivă, cu diferite arome, care poate conţine sau nu flor (depinde de scopul periajului).
      Medicul aplică periuţa pe toate suprafeţele dentare în timp ce această produce mişcări
circulare. Forţă de aplicare este moderată iar procedeul este sută la sută nedureros. În
general, pentru a realiza o igienizare completă, este indicat că periajul să fie însoţit şi de
o şedinţa de Air Flow.
METODA AIR-FLOW
     Folosind un aparat ultrasonic și Air-Flow, sunt
îndepărtate depozitele dentare și are loc
curățarea completă a suprafeței dinților, precum
și restabilirea culorii lor naturale. Sistemele aer-
abrazive sunt, de asemenea, utilizate pentru
lustruirea suprafețelor dentare ulterior aplicării
instrumentelor electromecanice, îndepărtarea
depozitelor colorate, îndepărtarea pigmentaţiilor
profunde ale smalţului.       
     Metoda Air-Flow constă în jetarea
direcționată a unui aerosol ce conține apă și
agent abraziv. Procedura de curățare a dinţilor
cu ajutorul AirFlow, precum și procedura de
detartraj profesional (ultrasonic) se recomandă
de urmat de 2 ori pe an. 
Principiile de bază ale sistemului Air-Flow: 
În sistemul Air-Flow este folosită o pulbere de
bicarbonat de sodiu de o dispersie fină, care este
turnată, înainte de a începe lucrul, într-o cavitate
sferică, dispusă în corpul piesei de mână. 
 Această pulbere constă din particule sferice netede cu
același diametru. Particulele au o duritate mică,
aproape de cea a smalțului și dentinei dentare. Acest
aspect face tratamentul să fie mai puțin agresiv pentru
țesuturile dentare. Mai mult, particulele  sunt acoperite
cu silice (bioxid de siliciu), ceea ce împiedică
dizolvarea pulvisului în apă. Pulberea are un gust
plăcut, în special de citrice, ceea ce face tratamentul
mai confortabil pentru pacient.
Reguli de utilizare a sistemului Аir-Flow:
La prelucrarea aer-abrazivă a dinților se recomandă :
1. utilizarea de către personalul medical și pacient a mijloacelor de protecție
(mască, ochelari, ecrane de protectie), precum și a “aspiratorului de praf”.
2. izolarea obligatorie a țesuturilor moi ale cavității orale cu ajutorul digei de
cauciuc sau a rulourilor de bumbac.
3. evitarea îndreptării jetului aer-abraziv către țesuturile moi ale cavității orale.
4. neaplicarea sablării cu aer în zonele cu cimentul expus sau dentina denudată,
precum și în cazul restaurărilor compozite și a celor protetice metalo-ceramice.
6. Evaluarea eficienței igienei profesionale prin
controlul plăcii bacteriene. Procedee și remedii
     După detartraj  este necesară verificarea înlăturării complete a depozitelor
dentare. În acest scop se recomandă aplicarea substanțelor de colorare pentru
evidențierea depozitelor restante. 
Procedee și remedii :
 soluţii colorante (ca soluţii de clătire, sau spray-uri) ca: fuxină bazică 0,03%,
albastru de toluidină 1%, albastru de metilen 2%, hematoxilină 0,1% eozină 1%,
tinctură de iod 2%, eritrozină 
 coloranţi pe bază de fluoresceină - se vizualizează cu lampa Wood
 drajeuri sau comprimate colorante, care se dizolvă în salivă şi produc colorarea
plăcii bacteriene, mono sau bitonic- Placolor, Ceplac, Red-Cote, Revelan, Oral
B, Mira-2- Ton 
 coloranţi bitonici, care colorează placa bacteriană tânără în violet şi placa
bacteriană matură în albastru.
Fuxină bazică 0.03%
Bibliografie

1.  Stomatologie terapeutica : manual pentru studentii facultatilor de stomatologie ale 

institutelor de medicina / sub red. E. Borovski. - Chisinau : Lumina, 1990
2.Eni, Ana. Parodontologie : (prezentare schematică, ghid didactico-metodic) / A. Eni ;
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu". - Chişinău : Medicina,
2003.
3.Dumitriu H.T. Tratat de parodontologie. Ed. Viața Medicală Românească, București 2015
4.IGIENA PROFESIONALĂ A CAVITĂŢII BUCALE Aspecte teoretice, practice şi studii de caz
(Corneliu NĂSTASE, Alexei TEREHOV, Pavel GNATIUC, Sorin HÂNCU)
Vă mulțumesc pentru atenție!