Tratamentul local al bolii

parodontale.Definiție.Metode.
 Definiție

Totalitatea măsurilor curative aplicate

la nivel local oro-maxilo-facial cu
scopul de a se efectua:
-tratamentul local antimicrobian şi
antiinflamator al plăgii parodontale;
-               bioterapia de reactivare
parodontală, imunostimulare, etc.;
-               tratamentul complicaţiilor;
-               tratamentul chirurgical al
leziunilor parodontale;
-               terapia ocluzală - tratamentul
de echilibrare ocluzo-articulară şi
funcţional - constă în şlefuiri selective,
imobilizare şi restaurare protetică în
cazul parodontopatiilor avansate cu
edentaţii  şi dinţi mobili;
 Etape și metode
1. Consultaţia şi întocmirea foii de observaţie –
indicaţii de radiografie şi examene de laborator.
2. Tratamentul de urgenţă – tratamentul
complicaţiilor acute, septice şi al durerii.
3. Igienizare - educaţie sanitară privind igiena
dentară şi dieta alimentară.
4. Evidenţierea şi îndepărtarea profesională a plăcii
bacteriene.
5. Detartrajul supra şi subgingival.
6. Indepărtarea factorilor de iritaţie şi de leziune
gingivală sau a factorilor disfuncţionali pentru
parodonţiu: obturaţii în exces, lucrări protetice
necorespunzătoare, carii, resturi radiculare, etc.
7. Tratament medicamentos antimicrobian cu
antiseptice şi aplicarea de antibiotice local.
8. Tratamentul antiinflamator local cu substanţe
astringente, drenajul pungilor cu meşe, reducerea
exudatului inflamator din pungi.
9. Reducerea chirurgicală a pungilor parodontale şi
eliminarea ţesutului de granulaţie considerat
patologic.
Detartrajul:manual,ultrasonic,
sonic
Detartrajul reprezintă o procedură de înlăturare a tartrului dentar.Se efectuază prin 3
metode:manual utilizand instrumente manuale,ultrasonic și sonic cu ajutorul dispozitivelor
respective.
 Detartrajul manual
Tehnica:
1.Anestezie locală
2.Se detectează tartrul subgingival cu o
sondă ascuțită
3.Se alege chiureta potrivită cu priză de
tip creion modficat ,cu contact în 3
puncte și priză palmară+ police
4.Se efectuază sprijinul pe dinții vecini
5.Se inseră chiureta paralel cuaxul lung
al dintelui ,ca unghiul cuprins între lama
și suprafața sa se încadreze în intervalul
45-90,se facmișcari scurte,dar ferme.
 Instrumentarul pentru detatraj manual

Chiuretele parodontale-cele mai eficiente în detartrajul manual.Se împart în:

1.Universale , se indcă în:
• Detartrajsupragingival și subgingival la persoane sănătoase fără pungi parodontale
• Pungi parodontale adevărate

2.Speciale (Gracey)
 Detartrajul ultrasonic

Scalere:
1.Magnetostrictive 20-40 kHz
2.Piezoelectrice 29-50 kHz

https://www.dentistul.info/video/video-
detartraj-ultrasonic-2613.html
Tehnica:
- pacientul trebuie sa aiba o pozitie cat mai verticala pentru a preveni
astfel refluarea lichidului in exces in faringe;
- pacientul se protejeaza cu un sort si o baveta absorbanta;
- echiparea medicului si a asitentei cu ochelari de protectie si masca;
- aplicarea aspiratorului de saliva;
- fixarea instrumentelor;
- ajustarea instrumentarului;
- realizarea prizei intrumentarului stabilind punct de sprijin atat
intraoral cat si extraoral;
- activarea extremitatii lucratoare in miscare constanta cu varful
pozitionat paralel cu suprafata de lucru evitand astfel erodarea sau
gravarea dintelui;
- se realizeaza miscari scurte si usoare, cate 5-6 miscari verticale de
pensulare dinspre cervical spre ocluzal, apoi 5-6 miscari orizontale sau
oblice, trecandu-se capatul insertului pe deasupra blocurilor de tartru;
- instrumentul se va actiona intermitent astfel incat sa se permita
aspirarea apei si sa se examineze suprafata instrumentata;
- procedura de detartraj se finalizeaza cu eliminarea micilor
neregularitati ramase cu ajutorul chiuretelor.
Detartrajul sonic
Se realizeaza cu ajutorul instrumentelor de
mana antrenate cu un jet puternic de aer,
inlocuind piesa de turbina, efectuand aceleasi
miscari ca si in cazul detartrajului ultrasonic.
Lustruirea suprafeţei dintelui şi formularea
recomandărilor este metoda/tehnica ce
încheie îndepărtarea tartrului dentar. Se face
prin lustruirea suprafeţelor dentare şi
îndepărtarea completă a depunerilor colorate
cu ajutorul unor periuţe moi acţionate mecanic
sau cupe de cauciuc. Criteriul de control al
calităţii curăţirii profesionale a dinţilor este
senzaţia unor suprafeţele dentare netede, pe
care o simte pacientul după efectuarea
lustruirii. Utilizarea preparatelor ce conţin fluor
se face în urma evaluării prezenţei sau absenţei
hipersensibilităţii ţesuturilor dure dentare şi a
gradului de inflamaţie a gingiei marginale.
Lustruirea este începută cu o pastă de lustruire
cu granulaţie mare, cu o cupă de cauciuc cu
proprietăți non-abrazive. (vz. figurile 19,20)
Apoi se prelucrează cu pastă cu granulaţie
medie, cu ajutorul căreea se netezesc
neregularităţile formate de pasta anterioară. La
sfârşit, se realizează lustruirea finală recurgând
la o pastă abrazivă cu granulaţie fină și cu
conținut de fluor. Trebuie de remarcat faptul,
că este necesar de a respecta strict ordinea
folosirii pastelor de lustruit. Numai în acest caz
se poate obține o suprafață lucioasă.
Suprafeţele plane este preferabil de lustruit cu
o cupă de cauciuc, iar pentru lustruirea
cuspizilor – de recurs la periuţe.
 Metoda fizică de îndepărtare a depunerilor dentare prin utilizarea sistemelor aer-
abrazive (de sablare) («Air-Flow», EMS; «Profyflex», Kavo; «Air-Max», Satelec).

Se proiecteaza pe dinti un jet de particule cu

un continut ridicat de bicarbonat de sodiu si
apa, asigurand o curatare intensa a zonelor mai
greu accesibile si o senzatie de prospetime a
cavitatii bucale.S-a observant ca, la 98% dintre
cazurile care si-au realizat un astfel de
tratament profilactic, sangerarile gingivale au
disparut si culoarea gingiei a revenit la normal.
Reguli de utilizare a sistemului Аir-Flow: La prelucrarea aer-abrazivă a dinților
se recomandă :
1. utilizarea de către personalul medical și pacient a mijloacelor de protecție
(mască, ochelari, ecrane de protectie), precum și a “aspiratorului de praf”.
(vz. figura 18)
2. 2. izolarea obligatorie a țesuturilor moi ale cavității orale cu ajutorul digei
de cauciuc sau a rulourilor de bumbac.
3. 3. evitarea îndreptării jetului aer-abraziv către țesuturile moi ale cavității
orale.
4. 4. neaplicarea sablării cu aer în zonele cu cimentul expus sau dentina
denudată, precum și în cazul restaurărilor compozite și a celor protetice
metalo-ceramice.
 Eficiența tratamentului local
Criteriul de control al calităţii curăţirii
profesionale a dinţilor este senzaţia unor
suprafeţele dentare netede, pe care o simte
pacientul după efectuarea lustruirii.

Din a.1930 și până azi au fost propuse și pe larg folosite diferite

substanţe care colorează placa bacteriană, denumite revelatori,
fiindcă pun în evidenţă depozitele de placă inaparente la
examenul clinic. Cele mai folosite în acest scop sunt preparatele
sub formă de soluţii şi tablete. Aplicate imediat după periajul
dinţilor, ele colorează placa reziduală, permiţând pacientului să-şi
perfecteze tehnica de periaj şi medicului să evalueze abilitatea
pacientului în privinţa controlului plăcii bacteriene. Soluţiile se
recomandă să fie folosite în cabinetul stomatologic, iar tabletele
- la domiciliu. Soluţiile cele mai folosite sunt cele pe bază de iod
şi fuxină, iar tabletele utilizate sunt pe bază de eritrozină.
 Soluții antiseptice și antimicrobiene pentru tratamentul local al BP
Agenţii antiplacă sunt de generaţia I şi II.
Agenţii din prima generaţie au acţiune antimicrobiană limitată, sunt
eliminaţi rapid, reduc concentraţia plăcii bacteriene în proporţie doar
de 20-30% şi trebuie utilizaţi de mai multe ori pe zi. Din această
categorie fac parte: antibioticele aplicate topic, compuşi oxigenaţi,
compuşi quaternari de amoniu, alcaloizii.
Agenţii din generaţia a II-a sunt reţinuţi intraoral mai mult timp, reduc
placa bacteriană în proporţie de 70-90% şi sunt utilizaţi o dată sau de
două ori pe zi. Din această categorie fac parte: clorhexidina, substanţe
analoage clorhexidinei, fluorura de staniu.

Clorhexidina - este un antiseptic foarte eficient împotriva plăcii bacteriene, deoarece persistă mult timp pe suprafaţa dintelui şi se
combină chimic cu bacteriile din placă; atacă membrana bacteriană, cu acţiune oxidantă şi bacteriostatică.
Se foloseşte prin clătirea gurii sau aplicaţii cu gel, irigaţii, în şanţul gingival sau punga parodontală. Este folosită de obicei soluţie
20%.
Clorhexidina are o acţiune terapeutică prelungită de 24 de ore de la aplicare.
Efecte secundare – folosirea prelungită poate stimula depunerea de tartru, coloraţia galbenă a dinţilor, iritaţii, descuamări, reacţii
alergice. Din acest motiv se foloseşte pe perioade scurte de timp.
Pentru uz stomatologic, produse tipizate sunt Peridex (clorhexidină + alcool, glicerină şi ingrediente) sau PerioChip.
Clorhexidin Spray – pentru uz extern, dezinfectant pentru spălarea mâinilor.
Betadina – soluţia de clătire a gurii 1% s-a dovedit a avea proprietăţi antibacteriene remarcabile, dar în comparaţie cu chlorhexidina
este mult inferioară.
Clorura de zinc - antiseptic şi astringent.
Cloramina – se foloseşte în soluţie pentru irigaţii ale cavităţii bucale.
Sanguinaria – are acţiune antiseptică.
Apa oxigenată – se foloseşte în spălături, clătire, instilaţii şi irigaţii.
Iodul – are o bună difuzibilitate în ţesuturi. Se foloseşte sub formă de pulbere pe meşe sau în soluţii (betadine).
Antibiotice - se folosesc toate antibioticele, dar mai uzitate sunt:
tetraciclina,  ampicilina, metronidazolul. Se aplică în instilaţii în şanţul
gingival sau pe cale generală. Se găsesc şi sub formă de paste în seringi pentru
instilaţii.