Proba machetei protezei mobile.

Erorile posibile la determinarea relaţiilor

intermaxilare, prevenirea şi înlăturarea lor.

Hoznaș Aliona
S-1706
Necesitatea probei machetei protezelor totale. Etape.
Fiind o etapa inportantă deoarece în cadrul ei are loc
aprecierea operațiunelor îndeplinite în etapele
anterioare în clinică și laburator.
Unde meducul urmeză urmatoarele Etape.
• Examinarea machetei pe model

• Examinarea machetei
în cavitatea bucală
Verificarea machetei protezei totale extrabucal.
• În aceasta etapă se va analiza macheta pe ocluzator ,unde se determină:
 Stabilitatea ocluzatorului (nu trebuie să balanseze)
 Fixarea contrapiulitei
 Calitatea modelului (să nu fie traumate)
 Planul median a celor două modele să coincidă cu planul median al ocluzatorului
 Prezența liniilor de referință care sunt trasate pe model
 Linia mediană
 Linia caninilor
 Liniea planului de ocluzie
 Linia surâsului
 Mijlocul crestelor
 Curbura sagitală
 Verificarea propriu-zis a machetei pe model
 Limitele bazei machetei protezei totale unde se respectă:
-Limetele funcționale ale câmpului protetic
* Cu acoperirea 2/3 anterioare ale tubercului periform
*să cuprindă șanțurile pterigomaxilare și restul zonei de închidere palatinală posterioară
 Restabilirea curburii arcadelor dentare în zona frontală
 Papilele interdentare să fie modelate convex
 Versantele vestibulare ale machetelor să fie modelate convex
 Versantul lingual al machetei inferioare să fie modelat concav
 Culoarea ,forma, și mărimea dinților să corespundă cu indicațiile medicului din fișă
Verificarea machetei protezei totale intrabucal.
• Această etapă se va efectua în prezența tehnicianului .
• Cu urmarea unor pași bine veniți
Ps 1- se roagă pacientul să clătească cavitatea bucală cu apă rece (pentru a
evita deformarea machetei)
Ps 2- se va detașa macheta de pe model ,și prelucrarea ei cu alcool
Ps 3-inițial se introduce macheta inferioară, apoi cea superioară
NB.în timpul verificării macheta la fiecare 2-5 minute va fi supusă clătirii
sub apă rece
• Verificarea propiu-zisă va include.
1. Limitele bazei machetei
2. Contactele dentare în PIM
3. Contactele dentare în
ocluzia dinamică
4. Restabilirea aspectului fizionomic
5. Culoarea dintilor artificiali
6. Echilibrul machetei
I.Controlul extinderii, menţinerii , stabilității și estetica
Macheta superioară
Baza machetei –lungimea și grosimea în concordanță cu cele ale fundurilor
de sac .
- să ocolească frenul buzei superioare și bridele.
- în timpul mișcărilor funcționale a buzelor ,obrajelor , baza
machetei nu trebuie să fie dislocată
-să cuprindă întreaga zonă de închidere palatină posterioară.
Menținerea machetei –este mai mică decât a protezei finite (deoarece
succiunea este deficitară prin absența închiderii palatinale posterioare),dar
totuși trebuie să se mențina atunci când pacientul va deschide gura.
Stabilitatea machetei- este verificată prin apăsările alternative dreapta
stinga a fețelor ocluzale ale P,M.
În cazul daca apare o basculare =sa produs o greșală în timpul
Montarii dinților laterali (montarea este în afara crestei ) =vor fi remontați
Macheta inferioară
Baza machetei- se face cu gura intredeschisă, (pentru a nu
pune în tensiune musculatura de la periferie).
- se verifica lungimea marginilor prin inspecție și
palpare.
- la o supraextensie pe o anumită zonă, se poate
folosi pentru verificare testul lui Herbst pentru zona respectivă.
- Dacă macheta este mobilizată, se va radia din
ceară atât cât se consideră necesar.
Menţinerea machetei mandibulare -este mai greu de verificat,
în această fază rolul principal jucându-l gravitația.
Stabilitatea -se verifică prin presiuni alternativela nivelui
premolarilor inferiori.
Dacă apare bascularea, dinţii laterali vor fi remontaţi.
Estetica - Examinarea se face cu gura închisă și cu gura
semideschisă.
• cu gura închisă, se au în vedere următoarele
Inspecția din față
 să ofere un suport corespunzător buzelor şi obrajilor.
 Șanţurile nazolabiale şi paralabiale trebuie să prezinte
adâncituri mai şterse (să nu uităm și de vârstă)
 Buza superioară trebuie să fie simetrică în ceea ce
privește plenitudinea ei.
 Dacă în relația centrică buzele sunt răsfrânte şi
proeminente sau roșul buzelor este diminuat, înseamnă
că DVO este prea mică.
Dacă buzele nu se ating, înseamnă că D.V.O. este prea mare.
 Inspecția din profil
 Buza superioară trebuie să fie ceva mai proeminentă
decât buza inferioară (la montarea în supraocluze
frontală)
Sau buzele trebuie să fie același plan (cap la cap)
Mai rar în mod excepțional, buza inferioară este mai
proeminentă când situația clinică a
impus o montare frontală inversă (prognaţie mandibulară).
 Marginea vestibulară a machetei superioare să nu
bombeze prea mult sub pragul narinar realizând o
treaptă, ceea ce conferă un aspect neplăcut buzei
superioare.
• cu gura închisă întredeschisă,
 Linia mediană interincisivă superioară trebuie să se suprapună
pe planul medio-sagital al feţei
 Lățimea celor 6 frontali Superiori să se încadreze între cele două
comisuri bucale;
 Curbura vestibulară să fie simetrică;
 Curbura incizală să se încadreze în armonia feței și să fie
aproximativ paralelă cu marginea liberă a buzei inferioare
 În surâs vizibilitatea dinților frontali să fie în raport cu vârsta,
 iar între fețele vestibulare ale premolarilor și obraji să existe un
spaţiu = coridorul bucal (armoniea feței)
 Fața ocluzala a dintilor laterali superiori nu trebuie sa fie prea
vizibila (sa nu atârne planul de ocluzie)
 Cromatica de culoare să corespundă tenului facial și vârstei
Metoda verificării DVO. Semnele sau simptome
clinice la majorarea DVO. Semnele sau
simptome clinice la micşorarea DVO.
Verificarea foneticii.
Metoda verificării DVO.
Vor fi utilizate toate metodele descrise la determinarea relațiilor
intermaxilare
• Metoda antropometrică (distanța de la comisura buzelor și unghiul
extern al ochiului este egală cu distanța subnasale-gnathion, se determină
cu ocluzometrul Willis) și se bazează pe egalitatea celor trei etaje ale feței
• Metoda anatomică (Are la bază afirmația conform căreia o DVO optimă
asigură poziționarea firească a țesuturilor moi:)
 Buzele contactează pe tot întinsul liber, nu prezintă tensionare;
 Colțurile gurii au o poziționare armonioasă, nu sunt ridicate sau coborîte;
 Plicile nazolabială, supramentonieră prezintă o exprimare normală,
adecvată.
• Metoda funcțională (căreia mușchii mobilizatori pot realiza contracția
maximă numai în cazul cînd DVO este una optimă.)
• Metoda anatomo-fiziologică (Are la bază afirmația-dimensiunea verticală
a poziției de postură mandibulară este constantă de-a lungul vieții și nu
depinde de prezența sau lipsa de antagoniști.)
Semnele sau simptome clinice la majorarea
DVO.
• pacientul are o față de uimire
• plicele nazolabiale și mentoniere sânt netezite,
• în timpul vorbirii se aud lovituri de dinți
• Spațiul de inocluzie va fi micșorat sau absent la
poziția de postură a mandibulei
• Buzele nu intră în
contact sau intră cu effort
• Dintii sunt prea vizibili
Semnele sau simptome clinice la micşorarea DVO.
• expresia feței este caracteristic pentru edentatul
total
• scade diametrul longitudinal a fetei,
• se micșorează etajul inferior al feței
• accentuarea șanțurilor faciale,
• crestele alveolare din zona frontal se absorb
• Aspectul fetei este
imbatrinit
• Rosul buzelor e diminuat
• Intre dinți ramâne un
spațiu mare
Corectarea.(după Postolachi)
• la majorarea DVO- lichidarea se va efectua prin două metode :
 Daca dinții din arcada superioară sunt montați satisfacător
(micșorarea se va face din contul arcadei inferioarei care va fi
montată din nou cu realizarea unui nou șablon și cu
determinarea DVO)
 Daca dinții din arcada superioară sunt montați incorect
corectarea se face pe ambele arcade cu confeționarea unor
șabloane noi și DVO
• la micşorarea DVO
 Prin aplicarea unei bandoletă de ceară
 Sau montarea din nou
 Și cu determinarea DVO
Erori posibile la determinarea relațiilor intermaxilare
• Deplasarea mandibulei
• Deplasarea șablonului cu bordură de ocluzie
• Desprinderea șablonului cu bordură de ocluzie
de pe câmpul protetic
• compresia fibromucoasei crestelor alveolare și
a palatului dur
• Deformația șabloanelor cu bordura de ocluzie
 Deplasarea mandibulei
anterior (în zona distală în jos)
• obiectiv: raport de tip prognație în zona frontală, spațiu
în sagital în zona frontală, în zonele laterale contacte de
tip vârf cuspid - vârf cuspid
• diagnostic diferenciat: deplasarea mandibulei spre
anterior conduce la normalizarea relației de ocluzie
posterior (în zona distală în sus)
• obiectiv: majorarea DVO, raport de tip progenie în zona
frontală, în zonele laterale contacte de tip vârf cuspid -
vârf cuspid
• diagnostic diferenciat: deplasarea mandibulei spre
posterior conduce la normalizarea relației de ocluzie
în stânga (în partea dreaptă-în jos și înainte)
• obiectiv: contacte de tip vârf cuspid- vârf cuspid pe
dreapta, centrul la mandibulă deplasat spre dreapta,
inocluzie în zona laterală stânga, majorarea DVO
• diagnostic diferenciat: deplasarea mandibulei spre
stânga conduce la normalizarea relației de ocluzie
În dreapta (în partea stângă-în jos și înainte)
• obiectiv: contacte de tip vârf cuspid- vârf cuspid pe
stânga, centrul la mandibulă deplasat spre stânga,
inocluzie în zona laterală dreapta, majorarea DVO
• diagnostic diferenciat: deplasarea mandibulei spre
drepta conduce la normalizarea relației de ocluzie
deplasarea șabloanelor cu bordura de ocluzie
șablonul superior cu bordura de ocluzie - anterior (în zona
frontală în jos)
• obiectiv: majorarea DVO, raport de tip progenie în zona
frontală, spațiu în sagital în zona frontală, în zonele laterale
contacte de tip vârf cuspid - vârf cuspid
• diagnostic diferenciat: deplasarea machetei superioare spre
anterior conduce la normalizarea relației de ocluzie
șablonul superior cu bordura de ocluzie – posterior (în zona
distală în jos)
• obiectiv: raport de tip prognatic, spațiu de inocluzie în zona
laterală, supraacoperire în zona frontală
• diagnostic diferenciat: deplasarea machetei superioare spre
posterior conduce la normalizarea relației de ocluzie
șablonul inferior cu bordura de ocluzie - anterior (în zona
frontală în sus)
• obiectiv: raport de tip prognatic, spațiu de inocluzie în zona
frontală, majorarea DVO, în zonele laterale contacte de tip
vârf cuspid - vârf cuspid
• diagnostic diferenciat: deplasarea machetei inferioare spre
anterior conduce la normalizarea relației de ocluzie
șablonul inferior cu bordura de ocluzie - posterior (în zona
distală în jos)
• obiectiv: raport de tip progenic, spațiu de inocluzie în zona
frontală, majorarea DVO, în zonele laterale contacte de tip
vârf cuspid - vârf cuspid
• diagnostic diferenciat: deplasarea machetei inferioare spre
posterior conduce la normalizarea relației de ocluzie
Desprinderea șablonului cu bordură de ocluzie de pe câmpul protetic
desprinderea șablonului superior în jos sau/și a celui inferior în sus
în zona distal
• obiectiv: spațiu de inocluzie în zona distală, supraacoperire adâncă
în zona frontal
• diagnostic diferenciat: deplasarea în zona distală a machetei
inferioare în sussau/și a celei superioare în jos conduce la
normalizarea relației de ocluzie
desprinderea șablonului superior în jos sau/și a celui inferior în sus
în zona anterioară
• obiectiv: spațiu de inocluzie în zona frontală, în zonele laterale
contacte de tip vârf cuspid – vârf cuspid
• diagnostic diferenciat: deplasarea în zona anterioară a machetei
inferioare în sus sau/și a celei superioare în jos conduce la
normalizarea relației de ocluzie
desprinderea șablonului superior în jos în partea
dreaptă
• obiectiv: contacte între dinții antagoniști pe partea
stângă
• diagnostic diferenciat: deplasarea în partea dreaptă a
machetei superioare în jos conduce la normalizarea
relației de ocluzie
desprinderea șablonului inferior în sus în partea dreaptă
• obiectiv: spațiu de inocluzie pe partea dreaptă
• diagnostic diferenciat: deplasarea în partea dreaptă a
machetei inferioare în sus conduce la normalizarea
relației de ocluzie
desprinderea șablonului superior în jos în partea stângă
• obiectiv: contacte între dinții antagoniști pe partea
dreaptă
• diagnostic diferenciat: deplasarea în partea stângă a
machetei superioare în jos conduce la normalizarea
relației de ocluzie
desprinderea șablonului inferior în sus în partea stângă
• obiectiv: spațiu de inocluzie pe partea stângă
• diagnostic diferenciat: deplasarea în partea stângă a
machetei inferioare în sus conduce la normalizarea
relației de ocluzie
compresia fibromucoasei crestelor alveolare și a palatului dur
compresia fibromucoasei crestelor alveolare la maxilă și
mandibulă în zona frontală
• obiectiv: spațiu de inocluzie în zona distală, majorarea
DVO în zona frontală
• diagnostic diferenciat: contact strâns între dinții frontali
conduc la normalizarea relației de ocluzie
compresia fibromucoasei crestelor alveolare la maxilă și
mandibulă în zonele distale
• obiectiv: spațiu de inocluzie în zona frontală, majorarea
DVO în zona distală
• diagnostic diferenciat: contact strâns între dinții laterali
conduc la normalizarea relației de ocluzie
Deformația șabloanelor cu bordura de ocluzie
deformația șablonului cu bordura de ocluzie la
maxilă sau/și la mandibulă
• obiectiv: majorarea DVO, în zonele laterale
contacte cuspidiene neregulate și neuniforme,
spațiu de inocluzie la nivel frontal
• diagnostic diferenciat: raport între dinții
antagoniști nedeterminat, machetele pot fi
suprapuse în poziția de RC în afara cavității
bucale
In ce constă proba "spatulei"? Importanţa
practică.
Proba spatulei –introducem spatula între
bordurile de ocluzie din dreapta. Daca nu intra,
șabloanele sunt în contact. Dacă intră avem
proba spatulei pozitivă.
Pentru a evita deformarea cerii – presiuni
verticale digitale și pe stanga și pe dreapta. Este
metoda funcțională și de bază. Nu ne putem
baza doar pe o singură metoda.