1. Noțiune de parodonțiu marginal.Topografia parodonțiului marginal.

Parodontiul marginal
cuprinde totalitatea tesuturilor care asigură mentinerea si sustinerea dintilor in oasele maxilare.
In plan vertical parodontiul marginal se intinde de la nivelul marginii gingivale până in
apropierea apexului. Limita superioară gingivală a parodontiului marginal se situeaza, in conditii
normale, in jurul coletului anatomic al dintelui, dar poate fi situată deasupra acestuia, in cazul
cresterilor anormale de volum ale marginii gingiei (hipertrofii, hiperplazii) sau dedesubt, in cazul
retractiilor gingivale patologice (resorbtii osoase subiacente) ori prin involutii precoce si de
senescentă (atrofii ale osului alveolar).
2. Componentele principale ale parodonțiului marginal.Funcțiile de bază ale parodonțiului
marginal.
Parodontiul marginal are două componente principale:
A. Parodontiul superficial sau de invelis format din: gingie cu: epiteliu gingival; corion gingival;
ligamente supraalveolare.
B. Parodonțiul profund, de sustinere sau ,,functional", format din: cement radicular;
desmodonțiu; os alveolar
Functiile de bază ale parodontiului marginal: Functia parodontiului este de a amortiza, de a
echilibra fortele ocluzale de contact.
3. Părțile componente ale parodonțiului superficial sau de înveliș: epiteliu, corion gingival.
Epiteliul gingival oral sau extern-e situat in continuarea epiteliul sulcular spre cavitatea bucala
si se intinde de la creasta marginii gingivale libere si gingia fixa pe care le acopera pina la
jonctiunea muco-gingivala.In epiteliul oral majoritatea celulelor sunt keratinocite cu functia de
formare a keratinei.Alaturi de keratinocite in epiteliul oral mai sunt melanocite,celule cu
prelungiri dendritice care produc un pigment protector fata de radiatia actinica.
Epiteliul oral e format din urmatoarele straturi:
-stratul bazal sau germinativ;
-stratul spinos
-stratul granulos;
-stratul cornos,keratinizat
Epiteliul santului gingival,epiteliul sulcular sau intern-epiteliul care acopera peretele moale al
santului gingival este slab keratinizat sau chiar nekeratinizat.Aceasta particularitate histologica
trebuie bine cunoscuta,fiind de importanta esentiala in patogenia,evolutia si tratamentul formelor
incipiente esentiale in patogenia ,evolutia si tratamentul formelor incipiente de imbolnavire
parodontala:gingivita cronica,dar mai ales parodontita marginala cronica
superficiala.Keratinizarea redusa sau absenta favorizeaza producerea de microeroziuni si
microulceratii urmate de singerari care sunt controlate in aceasta situatie printr-o atitudine
terapeutica particulara.
Epiteliul jonctional reprezinta cea mai semnificativa structura a jonctiunii dento-
gingivale.Epiteliul gingival se extinde in directie apicala de la nivelul pornitiunii celei mai
declive a santului gingival si formeaza un manson in jurul dintelui care in conditii normale poate
fi localizat:
-numai pe smalt;
-pe smalt si pe cement;
-numai pe cement in functie de stadiul de eruptie normala a dintelui sau de retractie gingivala
prin fenomenelor de involutie.Grosimea in plan transversal a epiteliului jonctional este de numai
3-4 straturi de celule in copilarie,dar poate creste cu virsta la 10-20 de straturi.Pe masura ce se
extinde spre apical ,epiteliul jonctional se reduce in grosime ajungind la 3-4 straturi.
Din punct de vedere structural,epiteliul jonctional este singura componenta a epiteliului gingival
care prezinta doua lamine bazale,cite una pe fiecare fata:
-lamina bazala externa care se constituie ca lamina bazala a epiteliului sulcular si se conecteaza
cu tesutul conjuctiv subiacent;
-lamina bazala interna care fixeaza epiteliul jonctional direct pe suprafata dintelui.
Corionul gingival e format din:
-substanta fundamentala alcatuita din constituenti moleculari nefibrosi
-celule
-fibre de colagen si elastina
-vase si nervi
Substanta fundamentala e o matrice organica nefibroasa in care sunt inglobate componente
corionul gingival.Din punct de vedere chimic,substanta fundamentala e formata din
macromolecule de proteoglicani si glicoproteine.
Proteoglicani-au un rol major in mentinerea integritatii corionului gingival.Componentele
principale ale proteoglicanilor sunt de tip carbohidrati si se numesc glicozoaminoglicani.
Glicozaminoglicanii sunt reprezentati prin:
Compusi nesulfatati-Acidul hialuronic,care indeplineste numeroase functii:actioneaza ca un
absorbant biologic al solicitarilor mecanice;una dintre cele mai importante functii ale acidului
hialuronic este mentinerea homeostaziei apei in tesuturi;componentele cu greutate moleculara
mare ale acidului inhiba activitatea fagocitara a macrofagelor,iar cele cu greutate moleculara
mica o stimuleaza.
Compusi sulfatati- condroitin sulfat-este sintetizat in exces in inflamatia gingivala;
-dermatan sulfat;
-heparan sulfat;
-keratan sulfat.
Celulele corionului gingival:
Fibroblastii sunt celulele cela mai numeroase in tesutul conjuctiv al gingiei sanatoase.
Mastocite sunt localizate perivascular in mod exceptional pot fi intilnite in epiteliul.Mastocitele
Produc histamina prezenta in stadiile inpiciente de inflamatie.
Macrofage,monocite,plasmocite,limfocite,polimorfonucleare sunt putine in corionul gingiei
sanatoase si situate predominant in apropierea epiteliului jonctional.
Osteoblasti cu rol osteoformator si osteoclasti cu actiune osteodistructiva sunt situati mai
aproape de osul alveolar.
Cementoblasti si cementoclasti cu actiune de formare si respectiv,de resorbtie a cementul
radicular.
4. Părțile componente ale parodonțiului superficial sau de înveliș: fibrele ligamentului
supraalveolar.
Sistemul ligamentului supraalveolar asigura legatura dintre dinte-gingie,dinte-dinte si e format
din fibre gingivale in special din colagen cu diferita orientare.Ele confera gingiei elasticitate
rezistenta si o fixare de suprafata dintelui mai jos de epiteliul gingival.
Fibrele deu imobilitate gingiei si stabilizeaza fiecare dinte intr-un anumit sector.
1.Fibrele dento-gingivale care pornesc de la cementul radicular si se dispun ascendent si lateral
in corionul gingival.
2.Fibrele dento-dentare sau transseptale situate intre dintii adiacenti si au un traiect aproape
orizontal.
3.Fibrele dento-periostale pornesc de la dinte trec peste marginea alveolara(limbusul alveolar)
si se fixeaza la periost.
4.Fibrele dento-alveolare pornesc de la dinte si ajung la marginea alveolara dupa un traiect
aproape orizontal.
5.Fibrele alveolo-gingivale au capat atasat de creasta alveolara si se termina in corionul
gingival.
6.Fibrele periosto-gingivale fixeaza gingia de os prin intermediul periostului.
7.Fibrele transgingivale pornesc cu un capat de pe cementul radicular al suprafetelor
aproximale si se indreapta spre suprafata vestibulara sau orala a dintelui vecin,unde se
intrepatrund cu fibre similare din directia opusa.
8.Fibrele intergingivale traverseaza continuu corionul gingival paralel cu suprafetele
vestibulare si orale ale radacinilor.
9.Fibrele interpapilare care traverseaza spatiul interdentar in sens vistibulo-oral la baza papilei
10.Fibre semicirculare pornesc de la suprafata aproximala a radacinii unui dinte,ocolesc fata
vestibulara sau orala si se fixeaza pe fata aproximala opusa a aceluiasi dinte.
11.Fibre circulare in numar mic inconjoara in intregime radacina dintelui.
12.Fibre intercirculare sunt situate intre inelele de fibre circulare.
5. Gingia,tipuri de gingie.
Gingia reprezinta portiunea vizibila a paradontiului marginal si e portiunea mucoasei
masticatorii care acopera extremitatea coronara a osului alveolar.
Gingia se imparte in trei zone:
-Gingia libera sau marginala e portiunea cea mai coronara intre papilele interdentare ale gingiei
si corespunde peretelui extern al santului gingival.Grosimea marginii gingivale libere variaza
intre 0,5 si 2 mm.
Limita dintre marginea gingivala libera si gingia fixa e marcata de santul marginii gingivale
libere.
-Gingia interdentara (papila gingivala) ocupa spatiul interdentar (abraziune gingivala vestibula
–orala), fiind situata imediat sub punctul de contact: cind acesta lipseste ,papila interdentara
prezinta forma de platou sau chiar de sa,ca o depresiune concava.
Papilele interdentare prezinta pe fetele vestibulare o depresiune verticala, de la baza spre virf, ca
un sant linear vertical, evident la copii.
Forma si volumul papilei interdentare variaza in raport cu:
-morfologia osului alveolar subiacent;
-virsta: -la copii si tineri ocupata spatiul intedentar si are un virf punctiform usor rotungit ;
- la virstnici,volumul se reduce iar conturul papilei se aplatizeaza.
-Gingia fixa adera ferm de dinte si osul alveolar subiacent si se intinde de la baza marginii
gingivale libere pina la mucoasa alveolara. Are o inaltime verticala cuprinsa intre 1 si 9 mm,in
functie de dinte si creste cu virsta si dezvoltarea verticala a procesului alveolar.
Limita dintre gingia fixa si mucoasa alveolara e jonctiunea muco-gingivala,reprezentata printr-o
linie de demarcatie :linia muco-gingivala vizibila pe fata vestibulara a ambelor maxilare.(nu are
strat submucos)
Culoarea normala a gingiei e roz deschis, dar variaza in raport cu:
-grosimea stratului epitelial;
-gradul de keratinizare;
-gradul de vascularizatie corionul gingival;
-prezenta si nr. celulelor melaninoformatoare-melanoblasti- din stratul bazal al
epiteliului.
Culoarea gingiei e mai palida, chiar usor albicioasa in zonele de hiperkeratoza.
Consistenta e ferma si elastica, iar suprafata sa e usor punctata (aspect granular), asemanatoare
cu coaja de portocala. O suprafata gingivala neteda si stralucitoare semnalizeaza un edem
inflamator subiacent.
Aspecte histologic ale gingiei
Gingia e formata dintr-un tesut conjuctiv, constituent al corionului gingival, acoperit cu un
epiteliu pavimentos pluristratificat.
6. Componenta principală al parodonțiului marginal profund, de susținere sau funcțional:
cementul radicular.
Cementul radicular este un tesut de tip conjuctiv cu un grad ridicat de mineralizare care acopera
suprafata radiculara a dintilor si uneori o mica portiune din coroana dintelui.
Cementul este interfata dintre radacina dintelui si desmodontiul din spatiul dento-alveolar.
Raportul topografic intre ciment si smalt poate fi:
-cementul acopera smaltul cervical in 60-65% din cazuri
-cementul vine in contact cu smaltul in 30% cazuri
-cementul nu se intilneste cu smaltul ,lasind o mica portiune de dentina descoperita in 5-10% din
cazuri.
Cementul in cea mai mare parte e dispus radicular.La om,cementul coronar este un strat
subtire,care acopera o mica portiune din extremitatea apicala a coroanei sau poate lipsi.
De-a lungul radacinii cementul e mai gros in treimea mijlocie si cel mai gros in treimea apicala
fiind produs de celule specializate:cementoblaste,cementocite.
Cementul primar acelular este dispus in jumatatea coronara a radacinii.Histologic prezinta
linii de apozitie paralele in general intre ele si suprafata radiculara.Ele reflecta apozitia ciclica
periodica de cement care se continua in tot cursul vietii.Aceasta proprietate a cementului
contribuie la imbunatatirea implantarii si explica procesele reparatorii care se produc dupa
fracturile radiculare.La microscopul electronic ,cementul acelular demineralizat prezinta benzi
formate din fibre de colagen dispuse mai mult sau mai putin perpendicular pe suprafata radacinii
si care deriva din fibrele ligamentului periodontal.
Compozitia:Substanta minerala a cementului e reprezentata de cristale fine de hidroxiapatita care
formeaza 61% in greutate si apa 12% in greutate.Gradul de mineralizare a cementului e mai
redus la virste tinere si mai mare la virstnici.
Cementul secundar celular este situat in jumatatea apicala a radacinii si la nivelul furcatiilor
dintilor pluriradiculari.In portiunea mijlocie a radacinii cementul celular poate acoperi o portiune
de cement acelular dispus anterior.
Compozitia: Substanta minerala este mai redusa -46% in greutate dar matricea organica este mai
bogata find bine reprezentata de colagen tip I (90%) si colagen tip III ( 5%),glicoproteine si
proteoglicani.
Cementocitele sunt celulele caracteristice acestui tip de ciment si sunt situate numai in cement nu
si in desmodontiu,stationare in lacune ale cimentului.Lacunele au forme si dimensiuni diferite si
sunt unite intre ele prin canalicule fine care se orienteaza preferential catre desmodontiu.
7. Componenta principală al parodonțiului marginal profund, de susținere sau funcțional:
desmodonțiul.
Totalitatea structurilor din spatiul dento-alveolar formeaza un complex morfofunctional denumit
desmodontiul.Spatiul dento-alveolar are o forma de clepsidra fiind mai ingust in zona de rotatie a
dintelui –hypomochilon –si mai larg in zona cervicala .Spatiul dento-alveolar este vizibil pe
imaginea radiologica ca o zona de radiotransparenta crescuta.
Dimensiunile spatiului dento-alveolar si deci ale desmodontiului variaza in functie de :
-virsta:este mai larg la adolescenti si tineri decit la virstnici;
-gradul de eruptie:e mai ingust la dintii neerupti si inclusi;
-gradul de functionalitate al dintelui:e mai larg la dintii cu functie normala,activi si mai ingust la
dintii antagonisti.
Componentele desmodontiului sunt:
-substanta fundamentala;
-celule
-fibre
-vase si nervi
Celulele din desmodontiu au functia principala de mentinere a sistemului fibrelor ligamentului
periodontal prin sinteza de noi fibre si remodelarea celor existente.Dintre celulele
desmodontiului se disting:
-Celule mezenchimale nediferentiate dotate cu un inalt potential de transformare in celule ca
fibroblasti,cementoblsti si osteoblasti.Ele joaca un rol important in procesele de structurare
normala a desmodontiului ,cementului si osului alveolar.
-Fibroblastii formeaza majoritatea celulara a desmodontiului si sunt orientati cu axul lung paralel
cu al principalelor fibre.Functia principala consta in sinteza moleculelor de colagen care
formeaza fibrile si fibre.
-Osteoblastii sunt situati in desmodotiu inspre osul alveolar in zonele de osteoformare si
osteomodelare alveolara.
-Cementoblasti sunt dispusi spre suprafata cementului si participa in procesul de cementogeneza.
-Osteoclastele actioneaza impreuna cu osteoblastii in remodelarea osului alveolar.
Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal:
1.Fibrele crestei alveolare usor oblice se intind de la marginea osului alveolar spre cementul
radicular sub epiteliul jonctional.
2.Fibrele dento-dentare sau transeptale sunt asociate fibrelor omonime ale ligamentului
supraalveolar si se dispun interdentar
3.Fibrele orizontale sunt dispuse in unghi drept fata de axul longitudinal al dintelui de la creasta
alveolara la cementul radicular
4.Fibre oblice sunt cele mai numeroase si constituie suportul principal de sustinere a dintelui in
alveola.Se intinde de la osul alveolar spre cement unde se insereaza mai apical decit pe os.
5.Fibre apicale se intind radiar,oblic sau

8. Componenta principală al parodonțiului marginal profund, de susținere sau funcțional:

osul alveolar.
Osul alveolar reprezinta acea parte derivata din oasele maxilar si mandibula care serveste la
sustinerea si mentinerea dintilor.Osul alveolar este o prelungire apofizara a oaselor maxilare si e
format din:
-osul alveolar propriu-zis;
-osul alveolar sustinator.
Osul alveolar propriu –zis este compus dintr-o lama subtire de os care inconjoara radacina si
serveste drept suport de insertie a capatului osos al fibrelor ligamentului periodontal.Osul
alveolar propriu-zis este reprezentat de corticala interna a osului alveolar.Marginea coronara a
osului alveolar este ondulata si corespunde in primele faze de eruptie dentara jonctiunea smalt –
ciment al dintilor.La dintii adulti,functionali se situeaza la 1-1,5mm de aceasta jonctiune.
Osul alveolar propriu zis se mai numeste si:
-lamina dura:radiologic apre sub forma unei benzi lineare de radioopacitate crescuta;
-lamina cribriforma:prevazuta cu orificii prin care trec vase sanguine,limfatice si nervi din
desmodontiu in osul spongios subiacent.
In fazele initiale de evolutie ,lamina dura(corticala interna) are o structura de os fasciculat
caracterizat prin prezenta a numeroase celule:osteocite de forma rotunda sau stelata situate in
lacune.Matricea osului e formata din benzi de fibre de colagen si are un grad variabil de
mineralizare.
Pe masura ce copilul creste la adolescenta osul fasciculat este treptat inlocuit cu os lamelar.
Osul lamelar este realizat de osteoblasti prin aparitia succesiva de lamele circumferentiale
separate prin straturi de os de apozitie sau rezidual.
Osul lamelar se dispune sub forma unor lame concentrice,in jurul unui vas central.Aceasta
pozitie caracterizeaza osul haversian.
Osul alveolar sustinator are doua componente:
-osul medular,spongios sau trabecular
-corticala externa
Osul medular,spongios sau trabecular este alcatuit din numeroase spatii captusite cu un strat
celular denumit endosteum.
Spatiile intraosoase sunt separate prin septuri dispuse sub forma unor trabecule.
Zonele cele mai bogate in os medular sunt la:
-tuberozitatea maxilara;
-molarii si premolarii inferiori;
Maduva osoasa are functie hematopoietica si in raport cu virsta este:
-rosie bine vascularizata la tineri;
-cu fenomene de degenerescenta grasa la adulti;
-cenusie cu o degenerescenta avansata de tip fibros si calcara la virstnici
Corticala externa este formata in principal din os haversian si poate fi vestibulara sau
orala.Grosimea sa vestibulara este mai redusa la incisivi,canini si premolari si mai mare pe fata
linguala.Corticala externa este acoperita de periost un strat fibros care include si celule:
osteoblasti,osteoclaste si precursorii lor precum si un sistem vascular si nervos bine dezvoltat.

9. Vascularizația și inervația osului alveolar.

Vascularizatia parodontiului marginal: In interiorul corpului corpului mandibulei, circulatia
sanguine se face prin artera alveolara inferioara si ramurile sale: artera mentoniera, sublinguala
si arterele faciale. La maxilar, arterele alveolare superioare, anterioare si posterioare, artera
infraorbitala si artera palatine trimit colaterale ca si la mandibula prin anastomoze, formeaza
plexul subalveolar si reteaua interalveolara. Plexul subalveolar e sursa arteriolelor periodontal
ascendente sau longitudinal intraseptale, care au un traiect arcuat pe linga apex si ascendant in
desmodontiu
Gingia e vascularizata de 3 surse:
-plexul periostal
-plexul intraalveolar
-plexul periodontal
Inervatia parodontiului marginal
Gingia osului maxilar e inervata de nervii alveolari superiori anteriori, mijlocii si posteriori,
ramuri din nervul infraorbital, nervul palatin mare(posterior), nervii nazopalatini.
Gingia osului mandibular e inervata de nervulal alveolar inferior, bucal, nervul mentonier pe
versantul vestibular si nervul sublingual pe versantul lingual
Ramurile terminale ale osului alveolar inferior asigura inervatia senzitiva. Fibrele
nervoase patrund in desmodontiu prin zona periapicala si prin orificiul laminei dure.
10. Creasta marginală, tipurile de conturare.
Corticala externă este formată în principal din os haversian si poate fi vestibulară sau orală.
Corticala externă este acoperită de periost, un strat fibros care include si celule: osteoblasti,
osteoclaste si precursorii lor, precum si un sistem vascular (activ in cursul fenomenelor de
regenerare) si nervos bine dezvoltat. Conturul crestei marginale a osului alveolar variază în
functie de forma rădăcinii si este, in general, paralel cu jonctiunea smalt- cement. In zonele unde
radăcina prezintă o suprafată netedă, fără denivelări, marginea crestei alveolare are un traiect
drept. In dreptul convexitatilor rădăcinii, marginea crestei alveolare prezintă un traiect rotunjit
spre apical (aspect de scoică), iar acolo unde suprafata radacinii este concavă, traiectul margin
alveolare este arcuat ascendent (LISTGARTEN)

11. Conținutul spațiului periodontal.

Componentele desmodontiului sunt: substanta fundamentală, celule, fibre, vase si nervi

Celulele Celulele din desmodonliu au functia principala de meninere a sistemului fibrelor

ligamentului periodontal prin sinteză de noi fibre si remodelarea celor existente. Dintre celulele
desmodontiului se disting: Celulele mezenchimale nediferentiate, dotate cu un inalt potential de
transformare In celule ca: fibroblasti, cementoblasti si osteoblasti. Ele joaca un rol esential In
procesele de structurare normală desmodontiului, cementului si osului alveolar. De asemenea,
participa alături de alte sisteme reparatorii in fenomenele de regenerare după interventii
chirurgicale asupra parodontiului marginal.

12. Noțiune de rezorbție și apoziție osoasă, celulele participante în aceste procese

contraverse.
Resorbție osoasă = scăderea consistenței osului, prin pierderea conținutului său mineral sau
organic.Se realizează prin celulele osteoclaste situate in depresiuni ale suprafetei osoase
denumite lacune HOWSHIP dar poate fi si prin actiunea cel. macrofage si osteocite. NR. si
activitatea osteoclastelor cresc sub influenta hormonului paratiroidian si dihidroxicolecaciferol.
si scad sub actiunea calcitoninei.

Apozitie- Depunere prin adăugare de straturi. Fibroblaști, cementoblaști, osteoblaști ( joacă rol
important in procesele de structurare normală a desmodontiului, cementului si osului alveolar, și
in procesele de regenerare după interventii chirurgicale asupra parodontiului marginal)

13. Noțiune de fibre periodontale sau ligamentul periodontal a paradonțiului profund de

susținere. Grupurile principale de fibre periodontale.

Ligamentul parodontal este testul ce inconjoara radacina dintelui si o leaga de osul alveolar.
Fibrele principale ce intra in alcatuirea ligamentului sunt formate din colagen de tip I ce este
sintetizat de fibroblaste.
Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal
1 Fibrele crestei alveolare, usor oblice, se intind de la marginea osului alveolar spre cementul
radicular, sub epiteliul jonctional.
2. Fibrele orizontale sunt dispuse în unghi drept fata de axul longitudinal al dintelui, de la
creasta alveolară la cementul radicular
3 Fibrele oblice unt cele mai numeroase si constituie suportul principal de sustinere a dintelui în
alveolă. Se întind de la osul alveolar spre cement, unde se inseră mai apical decât pe os
4 Fibrele apicale se intind radiar, oblic sau chiar vertical de la vârful rădăcinii la osul
înconjurător.

14. Noțiune de joncțiune dento-gingivală și șanț gingival. Date topografice.

Sant gingival- Este spatiul situat intre supratata dintelui si epiteliul sulcular care
captuseste marginea gingivala de la creasta acesteia pana la epiteliul jonctional.
Șantul gingival este delimitat de
- peretele intern, dentar;
- peretele extern, gingival;
- baza santului, conturul coronar al epiteliului jonctional.
Adancimea șantului gingival, masurata clinic cu o sonda
parodontala, variaza in mod normal intra 1 și 3 mm, fiind in medie de
1,8 mm.
Adancimea cllnica a șantului gingival nu corespunde cu adincimea histologica. Aceasta fiind mai
mare
Jonctiune dento-gingivala – jonctiunea dintre smalt dentar si gingie care se formeaza in procesul
de eruptie in urma fuziunii epiteliului adamantin redus si epiteliul oral.
15. Structura epiteliului jonctional si epiteliului santului gingival.
Epiteliul jonctional- Reprezinta cea mai semnificativa structura a jonctiunii dentogingivale.
Epiteliul jonctional se extinde in directie apicala de la nivelul portiunii celei mai declive
a santului gingival si formeaza un manșon in jurul dintelui care, in condilii normale, poate fi
localizat:
- numai pe smalt;
- pe smalt si pe cement;
- numai pe cement in functie de stadiul de eruptie normala a dintelui sau de retractie gingivala
prin fenomene de involuție.
Grosimea in plan transversal a epiteliului jonclional este de numai 3-4 straturi de celule in
copilarie, dar poate creste cu varsta la 10-20 de straturi. Pe masura ce se extinde spre apical,
epiteliul jonclional se reduce in grosime ajungand la 3-4 straturi.
In plan vertical, inaltimea epiteliului jonctional variaza intre 0,25 si 1,35 mm (GLICKMAN).
Din punct de vedere structural, epiteliul jonctional este singura componenta a epiteliului gingival
care prezinta doua lamine bazale, cate una pe fiecare fata:
- lamina bazala: externa care se constituie ca lamina bazala a epiteliului sulcular si se conecteaza
cu tesutul conjunctiv subiacent;
- lamina bazala: interna care fixeaza epiteliul jonclional direct pe suprafala dintelui.

Epiteliul santului gingival - epiteliul care acoperă peretele moale al santului gingival, este slab
keratinizat, sau chiar nekeratinizat.

16. Formarea joncțiunii dento-gingivale și a șanțului gingival.

In cursul eruptiei dentare , coroana cu smaltul definitiv format este acoperita de epiteliul
adamantin redus ( format dintr-un strat : intern cu ameloblasti fara activitate mitotica; si un strat
extern care-si mentine capacitatea de inmultire). Atunci cind dintele perforeaza epiteliul oral , se
apropie de epiteliul adamantin redus cu care fuzioneaza si se reflecta spre coroana dintelui,
forminduse peretele moale al santului gingival. Epiteliul jonctional fiind produsul proliferarii
celulare din stratul extern al epiteliului adamantin redus.

17. Rolul erupției dentare în formarea șanțului gingival.

datorita eruptiei dentare are loc formarea santului gingival

eruptia dentara pasiva determina nivelul proiectarii santului gingival:
- pe smalt
- pe smalt si cement , baza fiind pe smalt
- pe cement
- la nivelul jonctiunii smalt-cement

18. Noțiune de peliculă și cuticulă. Modul de aderență a epiteliului către dinte.

Epiteliul jonctional adera de dinte in mod direct sau prin intermediul unor pelicule sau cuticule.

Sunt ipoteze privind prezenta unor invelisuri de natura:

Endogena:
- pelicula - fiind matricea suprafetei smaltului incomplet mineralizata
- resturi de epiteliu adamantin redus
- cementul afibrilar coronal
- cuticula dentara - fiind o ingrosare excesiva a laminei bazale
Exogeneza:
- microbiana
- salivara
- hematica
- alimentara
Cuticula-strat subtire si rezistent care acopera si protejeaza suprafata unei celule
epiteliale(ingrosare excesiva a laminei bazale a acestuia)
Pelicula-sub forma unui film acelular ea se formeaza pe suprafata curata dentara ca rezultat al
unei absorbtii selective a unor glicoproteine salivare
-exercita un rol protector=prin intirzierea demineralizarii smaltului dur
-rol distructiv-prin favorizarea fixarii bacteriilor orale ce genereaza placa bacteriana(matrice
superficiala a smaltului incomplet mineralizat)

19. Lichidul șanțului gingival. Compoziția chimică și proprietăți.

Lichidul santului gingival - prezinta un exudat inflamator ce provine in cantitati mici , continuu ,
din venulele corionului gingival , situat sub epiteliul sulcular. ( produs ca urmare a unui
mecanism local de aparare activa )

Compozitia chimica :
compozitie organica: ( elemente celulare ; aminoacizi; albumine; proteine ; alfa 1, alfa 2, beta si
gamaglobuline IgA, IgG, IgM; fibrinogen; glucide; enzime lizozomale; enzime: fisfataza acida,
alcalina)
compozitie anorganica: electroliti Ca, P, Mg, Na, K

Proprietati:
-indepartarea mecanica din santul gingival a materialului fluid sau sub forma de particule straine
, unele cu actiune antigenica si efecte agresive
-activarea adeziunii insertiei epiteliale prin continutul de proteine plasmatice
-activarea antimicrobiana complexa prin anticorpi, factori antimicrobieni, leucocite viabile.
cresterea fluxului de lichid si de eliminare a acestora se incepe la citeva minute dupa depistarea
sau insinuarea de microbi ; cresteri ale volumului de lichid gingival se constata: dimineata, in
cursul masticatiei , in masaj gingival , prin periaj , in sarcina, in urma folosirii contraceptivelor,
in cursul inflamatiei gingivale , in perioada de vindecare dupa tratament chirurgical .

20. Metode de colectare a lichidului gingival. Raportul cantitativ a lichidului gingival în

normă și stări patologice.

Metodele de colectare a lichidului gingival:

cu hirtie absorbanta introdusa in santul gingival
cu capilare: se introduce capatul unui tub capilar in sant si se ridica lichidul gingival, ca in orice
tub capilar

Rapoartele cantitative a lichidului gingival:

in norma: 6-11 ml
in stari patologice : la fumatori scade cantitatea lichidului gingival

21. Importanța clinică a joncțiunii dento-gingivale și a șanțului gingival.

Jonctiunea dento-gingivala asigura legatura dintre dinte si gingie, astfel nu permite patrunderea
bacteriilor in corionul gingival, survenind in calitate de bariera.
Lichidul gingival are rol de diluare si spalare a substantelor din santul gingival, are rol de aparare
realizat prin imunoglobuline, peroxidaze, lizozomi.

Santul gingival , profunzimea si latimea lui este un indiciu al sanatatii sau afectiunilor
parodontale .

22. Șanțul gingival. Noțiune.Delimitarea șanțului gingival, profunzime.

Santul gingival - este spatiul intre suprafata dintelui si epiteliul sulcular , care captuseste
marginea gingivala de la creasta acesteia pina la epiteliul jonctional .

Delimitarea santului gingival :

intern - dentar
extern - gingival
baza - conturul coronar al epiteliului jonctional

Profunzimea santului gingival :

masurata clinic cu o sonda parodontala variaza :
in mod normal 1-3 mm
in medie 1,8 mm

23. Conținutul șanțului gingival. Originea lichidului gingival.

Santul gingival - este spatiul intre suprafata dintelui si epiteliul sulcular , care captuseste
marginea gingivala de la creasta acesteia pina la epiteliul jonctional .

Delimitarea santului gingival :

intern - dentar
extern - gingival
baza - conturul coronar al epiteliului jonctional

Profunzimea santului gingival :

masurata clinic cu o sonda parodontala variaza :
in mod normal 1-3 mm
in medie 1,8 mm

Lichidul santului gingival - prezinta un exudat inflamator ce provine (are origine) in cantitati
mici , continuu , din venulele corionului gingival , situat sub epiteliul sulcular. ( produs ca
urmare a unui mecanism local de aparare activa )

24. Vascularizația parodonțiului marginal.

Mandibula:
artera alveolara inferioara + ramurile ei :
a. mentoniera
a. sublingula
a. bucala
a. faciala

Maxila:
artera alveolara superioara + ramurile ei :
a. alveolara superioara anterioara
a. alveolara superioara posterioara
a. infraorbitala
a. palatina

In interiorul corpului mandibulei si maxilarului , arterele alveolare trimit colaterale care prin
anastomoze formeaza plexul subalveolar si plexul interalveolar.

Plexul subalveolar- sursa arteriolelor periodontale ascendente sau longitudinale care au un traiect
arcuat pe linga apex si ascendent in desmodontiu

Plexul interalveolar- situat in septurile interdentare trimite ramuri oblice si transversale care
perforeaza lamina cribriforma si prin anostomoza cu arteriolele periodontale ascendente
formeaza plexul vascular periodontal

Gingia este vascularizata in trei surse :

plexul periostal
plexul interalveolar
plexul periodontal
Arteriolele din plexul interalveolar strabat corticala externa a osului alveolar si ajung la gingie
prin ramuri arcuate si tangentiale la suprafata crestei alveolare. Aceste vase principale dau
arteriole terminale pentru mucoasa cu dispozitie “ in palisada” .

Vascularizarea gingiei in sectiune verticala:

versantul extern- spre marginea gingivala libera
versantul intern - spre dinte si epiteliul jonctional prezinta un plex cervico-gingival continuind
cu plexul periodontal

25. Inervația parodonțiului marginal.

Filamentele nervoase aferente si eferente formatiunilor senzitive si senzoriale ale parodontiului

marginal urmeaza de regula calea vaselor, ce formeaza complexe neuronale, ghidate si sustinute
de fascicule de tesut conjunctiv.

Mandibula:
nervul alveolar inferioar + ramurile lui :
n. mentonier
n. sublingul
n. bucal
n. facial

Maxila:
nervul alveolar superioar + ramurile lui :
n. alveolar superioar anterioar
n. alveolar superioar posterioar
n. infraorbital
n. palatin

Ramurile terminale ale nervului alveolar inferior asigura inervatia senzoriala. Fibrele nervoase
patrund in desmodontiu prin zona periapicala si prin orificiile laminei dure, dupa ce pierd teaca
de mielina , se termina prin 4 tipuri de formatiuni :
terminatii nervoase libere - pentru stimuli nervosi
terminatii nervoase fuziforme- localizate la apex
terminatii nervoase tip RUFFINI si KRAUSE - in zona apicala
terminatii nervoase ondulate - in regiunea mijlocie a desmodontiului

26. Noțiune de leziuni parodontale. Metodologia examenului clinic și interpretarea

examenelor paraclinice în diagnosticul afecțiunilor parodontale.

Leziuni parodontale - afectiunile parodontale reprezina infectarea tesuturilor ce sprijina dintii.

Bolile parodontale ataca exact in santul gingival producind leziuni dintelui si tesutului .

Metodologia specifica de examinare a parodontiului marginal este necesara pentru stabilirea

diagnosticului de imbolnavire , a stadiului de evolutie in vederea elaborarii unei strategii de
tratament eficient si de urmarire in timp a rezultatelor. Obiectivele se obtin prin inscrierea datelor
rezultate din examinare in “ foaia de observatie a bolnavului parodontopat”

Etapele principale sunt:

anamneza
examenul clinic obiectiv
examenul complementar / paraclinic

Anamneza- reprezinta prima etapa a examinarii, bazinduse pe intrebari si interpretarea

raspunsurilor date de bolnav , precum si observatii asupra acestuia. Stabileste primul contact
dintre medic si pacient .

Metodologia examenului clinic:

inspectie :
( examenul exobucal ; functional: mobilitate, starea gingiilor, ocluzia; mucoasa:culoare,
volum, nivelul de atasare fata de dinti , aderenta; dintii: starea, nr; )
palpare - pungilor parodontale cu instrumentar specializat: sonde de parodontometrie si sonde
exploratorii
parodontiul marginal superficial : retracta gingivala; palpatia gingivala netraumatica
parodontiul marginal de sustinere: mobilitatea dentara; gradul de retractie gingivala
testul de percutie
testul la solicitare dentara prin presiune

Metodologia examenului complementar:

evidentierea placii bacteriene
examenul modelelor de studiu
examenul radiologic
examenul tomodensitometric
mobilometria instrumentala
plestimografia
fotografia
fotogrametria, holografia
histometria
teste biochimice
teste microbiologice
determinarea valorilor unor constante biologice

27. Circumstanțele etiologice locale și generale ale parodontopatiilor marginale cronice.

a) Factori locali:
-cauzali: placa bacteriana - starea si produsele metabolismului in placa bacteriana si depunerile
albe moi
-favorizanti: tartrul dentar, trauma ocluzala, cariile dentare, edentatia, anomaliile dento-maxilare,
parafunctii, obiceiuri vicioase, factori iatrogeni, alti factora locali.
b) Factori generali, sistemici- ce dirijeaza metabolismul tesuturilor cavitatii bucale:
endogeni: scaderea imunitatii, dereglari metabolice, afectiuni generale, dereglari neurovasculare
exogeni :stres, intoxicatii, ecofactori nefavorabili
c) Factori bioenergoinformationali : dereglari bioenergice

28. Rolul igienii cavității bucale în producerea îmbolnăvirilor parodontale.

Factorul cel mai important in epidemiologia bolii parodontale din punct de vedere al profilaxiei
este igiena bucala. In absenta acesteia sau in conditii nesatisfacatoare de iginea gingivo-dentara
placa bacteriana se depune si se mentine pe structurile superficiale ale parodontiului marginal ,
imbolnavirea de tip inflamator se instaleaza si in absenta tratamentului antimicrobian, evaluarea
progresiv prin afectarea si structurilor profunde , de sustinere , pina la pierderea dintilor, boli
parodontale si gingivale , boli sistematice cauzate de focare de infectie dentara.

29. Noțiune de placă bacteriană dentară. Compoziție.

Placa bacteriana dentara- agregare bacteriana aderenta de suprafata dintilor , care nu poate fi
indepartata prin jet de apa saau simpla clatire. Depozit moale ca formeaza un biofilm ce adera nu
numai la suprafetele dentare dure, dar si de celelalte structuri : mucoasa bucala, proteze,
implante.

Formarea placii bacteriene incepe de la o ora dupa periaj si realizeaza o acumulare maxima dupa
circa 30 de zile , in functie de influenta unor factori ca:
alimentatie
igiena bucala
incongruenta dento-alveolara cu inghesuire
ocluzia deschisa
malpozitii dentare

Structura placii bacteriene , matrice dentare este complexa in continua schimbare si este formata
din:
agregate bacteriene
celule fagocitare
produse de metabolism celular
celule epiteliale descuamate
proteine salivare si serice

Compozitia placii bacteriene cuprinde 70-80% bacterii cu 200-400 specii diferite, care formeaza
un continut de circa 10*8 microorganisme, printre care se afla se asemenea : mycoplasme,
protozoare si fungi , dar intr-un procent mai mic .

30. Etapele formării plăcii bacteriene dentare.

Formarea peliculei
La aproximativ dupa o ora dupa spalarea dintilor, pe suprafata dintilor incepe depunerea unui
depozit organic de saliva, alcatuind pelicula. Mecanismul acesteia este explicat prin absorbtia
proteinelor salivare pe suprafata hidroxiapatitei, datorita interactiunii electrostatice dintre ionii de
calciu si gruparile de fosfat cu macromolecule salivare incarcate de sens contrar.
2) Aderenta si atasarea bacteriana
La scurt timp dupa formarea placii, un nr de coci , celule epiteliale si polinucleare adera de
suprafata ei, crescind prin atasare si colonizare bacteriana.
Mecanisme:
-aderenta prin mecanism electrostatic- bacteriile la suprafata au o incarcatura electrostatica
negativa ca si pelicula , impreuna cu cationii de Ca cu dubla legatura pozitiva se intermediaza o
legatura pe suprafata peliculei
-aderenta prin mecanisme hidrofobe - unele bacterii orale au o suprafata hidrofoba , datorita
acidului lipoteichoic din structura peretelui bacterian
-aderenta prin structuri bacteriene specializate - bacteriile prezinta: pili, fimbrii, structuri gram-
pozitiv ce adera de suprafata dintilor . ex: streptococus sanguis, streptococus oralis, Neisseria.
bBacteriile filamentoase si streptococii la lipire au aspect de “ stiulete de porumb”
-aderenta prin receptori de suprafata specifici si enzime - pe suprafata bacteriei sunt situsuri
biochimice = adezine, ce elaboreaza enzima GTF (glicoziltransferaza) formind o colonizare
bacteriana

3) Multiplicarea bacteriana, formarea matricei ( maturarea placii)

Dupa o aderare bacteriana se formeaza o acumulare , urmata de crestere si multiplicare
bacteriana , care elibereaza metaboliti de natura organica si anorganica cu numeroase legaturi
realizinduse matricea interbacteriana. Continutul fiind complex: glucide, proteine, lipide,
substante cu actiune toxica, substante anorganice. Formarea matricei, maturarea placii dentare se
realizeaza printr-o serie de factori bacterieni, dar si prin factori legati de organismul gazda ce
permit cresterea placii prin atasarea de noi bacterii si coagregarea lor.
31.Mecanismele de patogenitate bacteriană în boala parodontală.
Mecanisme directe: actiunea nociva a bacteriilor ce tin de structura celulara a acestora,
invazia tesuturilor, producerea de exotoxine,eliberarea endotoxinelor, elaborarea de enzime
cu rol de agresiune asupra componentelor tisulare adiacente.
Mecanisme indirecte: raspunsul imunologic al gazdei, ce incearca sa apere fata de
agresiunea bacteriana,mecanisme care insa pot deveni ele insele factori de agravare si
progresie ai leziunilor parodontale..Elibereaza metaloproteinaza, citokine, prostaglandine:
factori proinflamatori.
32. Mijloace de evidențiere și îndepărtare a plăcii bacteriene.
Evidentierea placii cu ajutorul revelatorilor de placa: albastru de metilen 2%,solutie de
violet de gentiana 2%,solutie de albastru de foluidina 1%,solutie de tinctura de iod,solutie
dis-plaque,solutie hematoxilina,eritrozina,comprimate.Indepartarea placii se efectueaza
prin periaj profesional.
33.Placa bacteriană supra si subgingivală. Metabolizmul plăcii bacteriene.
Placa bacteriana supragingivala se localizeaza pe toata suprafata dintelui, flora
microbiana este aeroba si gram pozitiva, sunt prezenti coci, bacili, filamente, fusobacterii.
Este supusa direct mecanizmelor de dezagrigare si igienii bucale.
Placa bacteriana subgingivala: sub marginea gingivala libera, flora microbiana anaeroba,
gram negativ, nu este supusa mecanismelor de dezagrigare, nu este posibil accesul direct la
periaj, este implicata in boli parodontale.
Metabolismul este influentat de dieta, aportul de carbohidrati determina cresterea
proceselor fermentative cu scaderea ph-ului ceea ce favorizeaza dezvoltarea bacteriilor
producatoare de acid uric: unele specii de streptococi, lactobacili. Germenii aerobi,
streptococii, lactobacilii, multiplicati la ph acid, duc la un consum exagerat de oxigen si
determina acumulare de; anioni, superoxid, peroxid de hidrogen, produsi toxici pentru
membrana celulara si enzime bacteriene, creiind astfel conditii de anaerobioza favorabile
dezvoltarii speciilor strict anaerobe.
34.Rolul plăcii bacteriene în declanșarea proceselor carioase.
-Concentratia unui numar imens de bacterii pe o suprafata mica(cele mai numeroase
acidogene),streptococul mutans si lactobacili,demineralizeaza dintele
-Placa matura are capacitatea de a metaboliza foarte rapid zaharoza din raportul alimentar
producind acizi organici,ce asigura scaderea pH-ului.
35.Tartrul dentar. Compoziția tartrului dentar.
Tartrul dentar reprezinta un complex organo mineral aderent de suprafata dentara sau alte
structuri solide orale,lucrari protetice,aparate ortodontice,rezultat din mineralizarea placii
bacteriene.
Compozitia: Tartrul supragingivaleste format in proportie de 70-90% din componente
anorganice: compozitie anorganica: fosfat de calciu- 75,9%; carbonat de calciu-
3,1%,fosfat de magneziu,cantitati minime de
sodiu,zinc,strontiu,brom,cupru,mangan,aluminiu,siliciu,fier,aur,tungsten.Componentele
anorganice ale tartrului supragingival au o structura cristalina dispusa in 4
forme:hidroxiapatita,witkoloita,fosfat octocalcic,brusita.
Tartrul subgingival are o compozitie similara cu a tartrului supragingival,dar cu unele
particularitati:un raport calciu-fosfor mai crescut;un continut crescut de sodiu;mai multa
witlokita,mai putina brusita si fosfat octocalcic.
Continut organic:componente proteice(6-8%);lipide(0,2%),ca lipide
neutre,fosfolipide,acizi grasi,colesterol;carbohidrati(2-
9%):glucoza,galactoza,galactozamine.Mai contine si formatiuni viabile cum sunt:celulele
epiteliale descuamate,leucocite,microorganisme diferite.
36.Formarea tartrului dentar. Rolul dietei în formarea tartrului.
Se formeaza pe structurile placii dentare preexistente,care sufera un proces de
mineralizare.Aceasta incepe,in mod obisnuit,din prima zi de depunere a placii
bacteriene,chiar din primele 4-8ore si reprezinta 50% dupa doua zile,realizind o calcifiere
de 60-90% dupa 12 zile.Ritmul de formare a tartrului dentar depinde de:localizarea
dintelui,variatiile individuale ale fluxului salivar,natura alimentelor si particularitatile
masticatiei si consta intr-o crestere zilnica medie de 0,10-0,15% in greutate fata de
cantitatea de reziduu uscat din tartrul depus anterior.Dupa 4-6 luni de la initierea
depunerii,se obtine un nivel maxim de acumulare,dupa care formarea tartrului
regreseaza,fiind impiedicata de actiunea mecanica a alimentelor,deplasarile partilor
moi,utilizarea dentifricelor.
Rolul dietei:
-deficienta vitaminelor A B6 si PP duce la formarea tartrului;de asemenea consumul
alimentelor bogate in Ca, fosfor, bicarbonat, proteine, glucide.
-Aportul de acid ascorbic (vit C) din alimente scade continutul de tartru dentar.
37.Rolul tartrului dentar în declanșarea afecțiunilor parodontale.
Tartrul dentar este un factor favorizant al inflamatiei parodontale,prin faptul ca exercita un
rol mecanic de mentinere a placii bacteriene in contact strins,chiar iritant,prin cresterea sa
in volum,cu tesuturile parodontiului marginal,si impiedica,in unele zone,accesul
mijloacelor de curatire artificiala si de autocuratire a placii bacteriene.
Tartul dentar reprezinta prin aceasta,un important factor patogen cu caracter favorizant in
producerea bolii parodontale.
38.Conținutul organic și anorganic al tartrului dentar.
Compozitia: Tartrul supragingival este format in proportie de 70-90% din componente
anorganice: compozitie anorganica: fosfat de calciu- 75,9%; carbonat de calciu-
3,1%,fosfat de magneziu,cantitati minime de
sodiu,zinc,strontiu,brom,cupru,mangan,aluminiu,siliciu,fier,aur,tungsten.Componentele
anorganice ale tartrului supragingival au o structura cristalina dispusa in 4
forme:hidroxiapatita,witkoloita,fosfat octocalcic,brusita.
Tartrul subgingival are o compozitie similara cu a tartrului supragingival,dar cu unele
particularitati:un raport calciu-fosfor mai crescut;un continut crescut de sodiu;mai multa
witlokita,mai putina brusita si fosfat octocalcic.
Continut organic:componente proteice(6-8%);lipide(0,2%),ca lipide
neutre,fosfolipide,acizi grasi,colesterol;carbohidrati(2-
9%):glucoza,galactoza,galactozamine.Mai contine si formatiuni viabile cum sunt:celulele
epiteliale descuamate,leucocite,microorganisme diferite.
39 Teorii asupra mineralizării tartrului dentar.
1Mineralizarea urmeaza cresteri locale a gradului de saturatie a ionilor de calciu si fosfor
si se realizeaza prin urmatoarele mecanisme mecanisme:
-cresterea Ph salivar;
-precipitarea proteinelor;
-teoria actiunii fosfatazei;
-teoria actiunii esterazei
2 teoria mineralizarii in focare mici, care se unesc intre ele
3 teoria sedimentarii:se bazeaza pe capacitatea unor microorganisme din placa bacteriana
de a forma cristale intracelulare de apatita
40. Noțiune de detartraj. Principii generale de instrumentare.
Detartrajul este o manopera prin care se realizeaza indepartarea placii bacteriene, a
tartrului supragingival si a tartrului subgingival de la nivelul suprafetelor dentare naturale
si artificiale.
Detartrajul supragingival se realizeaza cel mai bine cu seceri,chiurete de detartraj, ultrasunete.
Detartrajul subgingival se face cu chiurete universale sau special de detartraj. De asemenea, pile
sau razuse subgingivale, sapaligi si cu ultrasunete, dar In acest ultim caz numai pana la 3-4 mm
profunzime de la marginea gingivala libera.
Detartrajul subgingival si chiuretajul radicular se realizeaza cel mai bine cu chiurete de
detartraj de tip universal sau special, specific suprafelelor radiculare.
Alegerea instrumentarului de detartraj este decisiva pentru reusita acestuia cu minimum de
efort, timp si deplasare a partilor active, care trebuie sa fie eficiente in zonele subgingivale,
interdentare si interradiculare accesibile si sa fie compatibile curburilor coronare si radiculare.
41.Metode de detartraj (manual,ultrasonic,sonic).
Instrumentarul pentru detartraj:
- instrumente de examinare: sonde de parodontometrie si sonde exploratorii;
- instrumente de detartraj si chiuretaj radicular: seceri, sapaligi, pile sau razuse, chiurete;
- instrumente de netezire fina si lustruire a suprafetelor dentare dupa detartraj: palnii de cauciuc
rozetate sau nu, perii rotative, benzi abrazive si de lustruit.
Detartajul manual se efecteaza cu intrumente manual: seceri, sapaligi, pile, razuse, chiurete. El se
efectueaza intr-un timp mai indelungat si ca dezavantaj putem mentiona ca pacientul simte
durere in timpul efectuarii detartrajului. De aceea el in prezent este efectuat mai rar, prioritate
avind cel ultrasonic. Dar este indicat in cazul depunerilor mari de tartu ce e mai greu de
indepartat deodata cu ultrasunet.

Detartrajul ultrasonic
Reprezinta un adjuvant al detartrajului manual, pe care nu iI poate Inlocui In totalitate.
Domeniul de aplicare a detartrajului cu ultrasunete este tartrul supragingival si, numai In parte,
tartrul subgingival, situat imedlat sub marginea gingivara libera.
Exista doua principale tipuri de aparate de detartraj cu ultrasunete:
- aparate bazate pe efectul piezoelectric;
- aparate magnetostrictive.
Ambele tipuri sunt formate din patru componente principale:
1. generatorul electric, care produce energie de inalta frecventa;
2. piesa de mana si partea terminala activa;
3. sistemul de racire cu apa;
4. dispozitivul de pornire-oprire.
Aparatele piezoelectrice sunt mai bine tolerate de bolnavii cardiac purtatori de stimulator cardiac
Indicaliile detartrajului cu ultrasunete:
1. Tartru supragingival.
2. Petele colorate depuse pe suprafata smaltului.
3. Tartrul din santul gingival sau din pungile parodontale superficiale,de 3-4 mm."
Detartrajul cu ultrasunete prezinta avantaje fata de detartrajul manual cu instrumente clasice si,
de aceea, este indicat si in urmatoarele situatii:
4. In gingivostomatita ulcero-necrotica (GSUN), pentru indepartarea grosiera a depozitelor mari
de tartru, cu blandete, pentru a nu aceentua durerile
.5. La bolnavii hemofilici si In formele de parodontite acute hiperplazice, ulcerate, cu sangerari
accentuate, datorita traumatismului gingival mult mai redus decat In cazul detartraJului cu
instrumente clasice.
6. In fazele incipiente de imbolnavire: gingivita cronica si parodontita marginala cronica
superficiala, pentru actiunea eficienta,netraumatica.
7. In cursul interventiilor chirurgicale, pentru dislocarea unor depozite foarte aderente de tartru
subgingival.
Netezirea suprafetelor radiculare prin indepartarea cementului necrotic se realizeaza mai bine cu
instrumentar manual decit cu ultrasunete.

Contraindicatiile detartrajului cu ultrasunete

1. Bolnavi cu boli, infectioase, contagioase.
2. Pacienti cu reflexe de voma exagerata.
3. Hiperestezie dentinara accentuata.
4. Copii mici.
5. Bolnavii cardiaci purtatori de stimulator cardiac (pacemaker) in cazul aparatelor
magnetostrictive
Avantajele detartrajului cu ultrasunete
1. Mijloc de detartraj modern, eficient, ergonomic.
2. Actiune mai putin traumatizanta asupra structurilor dentare si
gingivale, cand este folosit in mod corespunzator. Posibilitatea de a fi
folosit In afectiuni gingivale acute, la hemofilici, in cazul fragilitalii
capilare.
3. Indepartarea depozitelor pigmentate de pe suprafelele dentare.
4. Bine suportat, nedureros la persoane adulte

Dezavantajele detartrajului cu ultrasunete

1. Vibraliile puternice, aplicate timp indelungat, perpendicular pe
suprafala dentara, pot produce desprinderi ale prismelor de smalt si
dislocari ale cementului.
2. Vibraliile puternice in santul gingival pot produce desprinderea
epiteliului jonctional si a ligamentelor supraalveolare, in special la copii
si tineri in perioada de crestere.
3.Durerile hiperstezice sunt,uneori greu de suportat de pacienti,de la inceput sau dupa utilizari
repetate ale detartrajului cu ultrasunete
4.Sub actiunea vibratiilor produse de ultrasunete,partea metalica poate disloca obturatii metalice
sau nemetalice,fatetele de acrilat insuficient ancorate pe suportul metalic al unor coroane sau
punti
5. Jetul de apa proiectat pe dinte si gingie se imprastie intr-un nor fin care poate antrena, in
microclimatul cabinetului, particule mici de detritus organic cu microbi patogeni.
6. Jetul de apa reduce buna vizibilitate in aria de detartraj
7.In timp,rezistenta la solicitarile vibratorii intense ale metalului din care este confectionata
partea activa a instrumentului scade pina la fracturarea virfului,ce poate fi proiectat in faringe si
inghitit.
DETARTRAJUL SONIC
Exista instrumente de detartraj asemanatoare eu cele actionate de ultrasunete, dar care sunt
antrenate de un jet puternic de aer, fiind Jet de aer amplasate in locul piesei de turbina.
Avantajele detartrajului sonic:
- pret de cost mai mic decat al aparatului cu ultrasunete;
- volum redus;
- aplicare si indepartare usoara'
- consum redus de energie. este antrenat de jetul de aer;
- vibratii de intensitate mai redusa, mai bine suportat de pacienti,
Dezavantajele:
- are 0 singura treapta de putere; vibratiile sunt de
2.000-6.500 cicli pe secunda;
- eficienta mai redusa decat a aparatului cu ultrasunete.
42.Detartrajul manual (instrumentar de detartraj,tehnica detartrajului).
Instrumentarul pentru detartraj:
- instrumente de examinare: sonde de parodontometrie si sonde exploratorii;
- instrumente de detartraj si chiuretaj radicular: seceri, sapaligi,pile sau razuse, chiurete;
- instrumente de netezire fina si lustruire a suprafetelor dentare dupa detartraj: palnii de cauciuc
rozetate sau nu, perii rotative, benzi abrazive si de lustruit
Cele mai dese instrumente folosite in detartrajul manual sunt:
-secerile( anterioare pentru dintii frontali si posterioare pentru partile proximale a premolarilor si
molarilor)
- pilele sau razusele(pentru indepartarea tartrului de linga sau sub marginea gingivala libera)
-sapaliga(pt dintii frontali si pentru dintii laterali )
-daltile ( pentru zonele interdentare a dintilor frontali)-chiurete Gracey
Tartrul trebuie sa fie indepartat prin dislocare pe cit posibil in bloc,instrumentele exercitind
miscari de tractiune si de presiune paralel cu axul dintelui.Forta exercitata trebuie bine dozata
pentru a disloca tartrul printr-o deplasare mica a instrumentului,ceea ce previne impingerea
tartrului subgingival sau deraparea instrumentului in gingie si traumatizarea acesteia.
Tehnica detartrajului:
-se face anestezi locala
-se detecteaza tartrul subgingival cu ajutorul unei sonde fine
-se insera usor chiureta paralel cu axul dintelui
 -unghiul de inclinare al lamei trebuie sa fie mai mare de 45* dar mai mic de 90*
-se fac miscari scurte,ferme,de tip vertical,diagonal sau orizontal
-dupa indepartarea tartrului subgingival este necesara si netezirea radiculara
-se examineaza din nou suprafata radiculara cu sonde dentare fine
-se face irigarea zonei instrumentate cu solutii de apa oxigenata,clorhexidina,in vederea
eliminarii fragmentelor de tartru
-periajul poate fi interupt 24 de ore.
43. Avantaje și dezavantaje în tehnica detartrajului manual. Complicații ale
detartrajului.
Detartajul manual se efecteaza cu intrumente manual: seceri, sapaligi, pile, razuse,
chiurete. El se efectueaza intr-un timp mai indelungat si ca dezavantaj putem mentiona ca
pacientul simte durere in timpul efectuarii detartrajului. De aceea el in present este efectuat
mai rar, prioritate avind cel ultrasonic. Dar este indicat in cazul depunerilor mari de tartu
ce e mai greu de indepartat deodata cu ultrasunet.
Complicații ale detartrajului:
 luxația/ expulzia dintelui în cazul dinților cu mobilitate crescută;
 rănirea părților moi în momentul derapării instrumentelor;
 apariția sensibilității crescute;
 dislocarea sau fracturarea obturațiilor de la nivelul coletului.
44. Indicații și contraindicații pentru detartrajul cu ultrasunet.
Indicaliile detartrajului cu ultrasunete:
1. Tartru supragingival.
2. Petele colorate depuse pe suprafata smaltului.
3. Tartrul din santul gingival sau din pungile parodontale superficiale, de 3-4 mm."
Detartrajul cu ultrasunete prezinta avantaje fata de detartrajul manual cu instrumente clasice si,
de aceea, este indicat si in urmatoarele situatii:
4. In gingivostomatita ulcero-necrotica (GSUN), pentru indepartarea grosiera a depozitelor mari
de tartru, cu blandete, pentru a nu aceentua durerile
5. La bolnavii hemofilici si In formele de parodontite acute hiperplazice, ulcerate, cu sangerari
accentuate, datorita traumatismului gingival mult mai redus decat In cazul detartraJului cu
instrumente clasice.
6. Tn fazele incipiente de imbolnavire: gingivita cronica si parodontita marginala cronica
superficiala, pentru actiunea eficienta, netraumatica.
7. Tn cursul interventiilor chirurgicale, pentru dislocarea unor depozite foarte aderente de tartru
subgingival.
Netezirea suprafetelor radicu'lare prin indepartarea cementului necrotic se realizeaza mai bine cu
instrumentar manual decit cu ultrasunete.
Contraindicatiile detartrajului cu ultrasunete
1. Bolnavi cu boli, infectioase, contagioase.
2. Pacienti cu reflexe de voma exagerata.
3. Hiperestezie dentinara accentuata.
4. Copii mici.
5. Bolnavii cardiaci purtatori de stimulator cardiac (pacemaker) in cazul aparatelor
magnetostrictive

45,46)Detartrajul ultrasonic
Reprezinta un adjuvant al detartrajului manual, pe care nu iI poate Inlocui In totalitate.
Domeniul de aplicare a detartrajului cu ultrasunete este tartrul supragingival si, numai In parte,
tartrul subgingival, situat imedlat sub marginea gingivara libera.
Au fost imaginate si folosite doua principale tipuri de aparate de
detartraj cu ultrasunete:
- aparate bazate pe efectul piezoelectric;
- aparate magnetostrictive.
Ambele tipuri sunt formate din patru componente principale:
1. generatorul electric, care produce energie de Tnalta frecventa;
2. piesa de mana $i partea terminala activa;
3. sistemul de racire cu apa;
4. dispozitivul de pornire-oprire.
Aparatele piezoelectrice sunt mai bine tolerate de bolnavii cardiaci
purtatori de stimulator cardiac(pacemaker)
Indicaliile detartrajului cu ultrasunete:
1. Tartru supragingival.
2. Petele colorate depuse pe suprafata smaltului.
3. Tartrul din santul gingival sau din pungile parodontale superficiale,
de 3-4 mm."
Detartrajul cu ultrasunete prezinta avantaje fata de detartrajul manual cu instruments clasice si,
de aceea, este indicat si in urmatoarele situatii:
4. In gingivostomatita ulcero-necrotica (GSUN), pentru indepartarea grosiera a depozitelor mari
de tartru, cu blandete, pentru a nu aceentua durerile
5. La bolnavii hemofilici si In formele de parodontite acute hiperplazice, ulcerate, cu sangerari
accentuate, datorita traumatismului gingival mult mai redus decat In cazul detartraJului cu
instrumente clasice.
6. Tn fazele incipiente de imbolnavire: gingivita cronica si parodontita marginala cronica
superficiala, pentru actiunea eficienta, netraumatica.
7. Tn cursul interventiilor chirurgicale, pentru dislocarea unor depozite foarte aderente de tartru
subgingival.
Netezirea suprafetelor radicu'lare prin indepartarea cementului necrotic se realizeaza mai bine cu
instrumentar manual dedit cu ultrasunete.
Contraindicatiile detartrajului cu ultrasunete
1. Bolnavi cu boli, infectioase, contagioase.
2. Pacienti cu reflexe de voma exagerata.
3. Hiperestezie dentinara accentuata.
4. Copii mici.
5. Bolnavii cardiaci purtatori de stimulator cardiac (pacemaker).
Avantajele detartrajului cu ultrasunete
1. Mijloc de detartraj modern, eficient, ergonomic.
2. Actiune mai putin traumatizanta asupra structurilor dentare si gingivale, cand este folosit in
mod corespunzator. Posibilitatea de a fi folosit In afecliuni gingivale acute, la hemofilici, in
cazul fragilitalii capilare.
3. Indepartarea depozitelor pigmentate de pe suprafelele dentare.
4. Bine suportat, nedureros la persoane adulte

Dezavantajele detartrajului cu ultrasunete

1. Vibraliile puternice, aplicate timp indelungat, perpendicular pe suprafala dentara, pot produce
desprind'eri ale prismelor de smalt si dislocari ale cementului.
2. Vibraliile puternice in sanlul gingival pot produce desprinderea epiteliului jonclional si a
ligamentelor supraalveolare, in special la copii si tineri in perioada de crestere.
3.Durerile hiperstezice sunt,uneori greu de suportat de pacienti,de la inceput sau dupa utilizari
repetate ale detartrajului cu ultrasunete
4.Sub actiunea vibratiilor produse de ultrasunete,partea metalica poate disloca obturatii metalice
sau nemetalice,fatetele de acrilat insuficient ancorate pe suportul metalic al unor coroane sau
punti
5. Jetul de apa proiectat pe dinte si gingie se imprastie intr-un nor fin care poate antrena, in
microclimatul cabinetului, particule mici de detritus organic cu microbi patogeni.
6. Jetul de apa reduce buna vizibilitate in aria de detartraj
7.In timp,rezistenta la solicitarile vibratorii intense ale metalului din care este confectionata
partea activa a instrumentului scade pina la fracturarea virfului,ce poate fi proiectat in faringe si
inghitit.

49, 50)Chiurete parodontale. Clasificarea. Chiurete paradontale universale și speciale

(chiurete GRACEY).
Chiurete parodontale sunt instrumentele cele mai eficiente in detartrajul subgingival,netezirea
radacinei si chiuretajul tesutului de granulatie din pungile parodontale
• Pot fifi: cu maner aluminiu, Inox, Universale, Short Type si Long Type;
• In varianta Short Type varful activ este mic si permite interventia in pungile parodontale adanci
si inguste;
• Varianta Long Type are varful activ mai lung cu 3mm – ii permite patrunderea pana la fundul
pungilor parodontale adanci;
• Manerele din aluminiu sunt codate pe culori.
Sunt doua tipuri principale de chiurete:
- universale-sunt folosite pentru detartrajul supragingival(Barnhart 1/2 si 5/6; columbia McCall;
Langer; Golden-Fox)
-speciale-pentru anumite suprafete,sunt reprezentate de chiuretele GRACEY
• Chiuretele Gracey “ profilactice” : sunt in numar de 4 (1 /2 , 3 /4, 5 / 6, 7 /8) care au partea
pasiva mai scurta si rigida fifiind folosite pentru indepartarea tartrului supragingival/
• “peste 5 sau dupa 5”-sunt in numar de 7 si au dimensiuni cu scopul de a patrunde in pungile
mai adinci/
• “mini 5”-sunt in numar de 7,au acces mai facil in zonele de incongruenta dento-alveolara/
51) Principii de ascutire si activare a instrumentelor de detartraj
Ascutirea instrumentetor de detartraj
Trebuie facuta, In principiu. de cate ori este nevoie, chiar Inainte si dupa fiecare folosire.
Pentru ascutire se folosesc:
- pietre Arkansas de forma dreptunghiulara, cilindro-conica, cu grade diferite de duritate;
-Pietre India
- un ulei special pentru ascutit, care retine si Inlatura particulele metalice rezultate;
- un cilindru din material plastic, pentru testarea ascutirii instrumentelor.
52) Finisarea suprafetelor detartrate(surfasaj). Instrumente folosite pentru surfasaj.
Surfasajul este o alta procedura prin care tartrul rezidual inglobat pe suprafata radiculara,si
portiuni de ciment sunt indepartate pentru ca in final sa rezulte o suprafata curate,dura si neteda.
Surfasajul radicular se realizeaza cu instrumente speciale numite chiurete dentare, si se
realizeaza sub anestezie locala. La fel dupa detartraj, finisarea suprafetelor finisate se realizeaza
cu cupe de cauciuc, periute montate.

53) Curatirea fina si lustruirea suprafetelor dentare dupa detartraj. Instrumente

Curatirea fina si lustruirea suprafelelor dentare dupa detartraj se realizeaza prin mai
multe modalitali:

Cupe de cauciuc simple sau separate In interior de lamele fine.Cupele de cauciuc umplute cu
paste de lustruit sunt antrenate In rotatie de piesa de mana la care se adapteaza. Cupele de
cauciuc se aplica pe suprafelele vestibulare si orale ale coroanelor dentare. Folosirea
necontrolata, cu viteza si apasare excesiva a cupelor de cauciuc. poate produce leziuni ale
marginii gingivale si dislocari ale stratului de cement radicular, care, in regiunea cervicala, este
foarte subtire.
Periute montate, din plastic, In forma de palnie sau roata se adapteaza la piesa de mana in
contraunghi sau la piesa dreapta.
Peria in forma de palnie, incarcata cu pasta. de lustruit, se aplica in rotatie pe fetele vestibulare si
orale si se deplaseaza aproximal atat cat le permite accesul interdentar.
Suprafetele aproximale se curata fin si se lustruiesc cu:
- discuri fine;
- pene interdentare de lemn de balsa sau de portocal, mentinute intr-un dispozitiv de prindere;
- benzi late de matase cerata.
in toate situaliile, se folosesc paste de lustruit care contin particule fine de carbonat de calciu,
carbonat de magneziu, piatra ponce, saruri de fluor, fluoruri de staniu cu efect desensibilizant
dentinar, oxid sau silicat de zirconiu, aditivi, substante aromatizante (de menta, capsuni)si
coloranli, glicerina.
54.TRATAMENTUL MEIDICAMENTOS IMPOTRIVA PLACll MICROBIENE
Ca urmare a interesului redus sau inconstant al unor persoane pentru Indepartarea zilnica prin
periaj a placii bacteriene, pentru prevenirea consecintelor acestei situatii, care duce In mod cert
la inflamatie gingivala sau parodontala, au existat preocupari si continua sa se elaboreze o serie
de medicamente cu actiune antiplaca. Acestea sunt Inglobate In dentifrice, ape de gura, tablete,
guma de mestecat sau se prezinta sub forma de solutii sau geluri.
Prin acest tratament medicamentos se urmareste:
- Indepartarea placii existente;
- prevenirea colonizarii microbiene a placii dentare;
- prevenirea formarii tartrului ca urmare a calcifierii placii microbiene.
Dintre antisepticele cu actiune eficienta chiar specific antiplaca se detaseaza: clorhexidina,
sanguinarina, triclosanul.
55.Chiuretajul gingival. Indicatii contraindicatii, instrumentar utilizat, tehnica
Se efectueaza in santul gingival si pungile gingivale false, fara a depasi, de regula, nivelul de
insertie a epileliului jonctional
Indicatii
Chiuretajul gingival esle indica in:
1. Gingivite cronice cu micro ulceralii, pe perelele moale al santului ginqival si sangerari la cele
mai usoare atingeri;
2. Gingivite cronice si, mai ales, in parodontite marginale cronice superficiale, cu pungi false,
care nu cedeaza la tratament antimicrobian.
Contraindicatii:
1. Gingivite alergice;
2. Gingivite fibroase cu aspect clinic fibromatos.
Tehnica:
-Anestezia este de contact sau prin infiltratie
-Instrumentarul principal este reprezentat prin chiurete fine de tip GRACEY. Acestea se introduc
cu blandete in santul gingival sau punga falsa si se retrag pe peretele moale, in timp ce cu mana
opusa se executa o presiune moderata pe marginea gingivala libera si gingia fixa
-Aceasta compresie digitala are rolul de a stabiliza gingia si de a permite chiuretei sa se incarce
cu tesutul epitelial si de granulatie inflamat.
-Tractiunile chiuretei se fac cu blandete, evitand posibilele dilacerari ale gingiei inflamate.
-Santul gingival se spala cu ser fiziologic sau cu solutie de gluconat de clorhexidina 0,12% cu
ajutorul unei seringi.
-Gingia se aplica pe dinte cu presiune moderata si poate fi protejata cu mese iodoformate afinate
aplicate interdentar peste papilele interdentare sau se poate folosi un ciment chirurgical de
protectie.
-Chiuretajul gingival trebuie efectuat dupa detartraj si se completeaza prin chiuretajul radicular
al eventualelor zone de ciment dezgolit, preferabil intr-o sedinta urmatoare.
56. Chiuretajul subgingival inchis.Indicatii, contraindicatii, instrumentar, tehnica
Se realizeaza in pungi parodontale adevarate, dincolo de zona de insertie a epiteliului jonclional.
Indicatii:
1. Pungi parodontale mici, de 2-4 mm adancime;
2. Pungi parodontale foarte adanci
3. Pungi parodontale adanci
4. Pentru a reduce riscul de acutizare prin suprainfectare a pungilor parodontale si de aparitie a
abcesului parodontal marginal;
5. Ca tratament definitiv al abcesului parodontal marginaI la monoradiculari;
6. Fistule apico-gingivale;
7. Pentru temporizarea extractiei la bolnavi cu afectiuni generale,unde nu se pot realiza
interventii ample de chirurgie parodontala;
8. Recidive, dupa alte interventii chirurgicale.
Contraindicatii:
1. La nivelul bi- si trifurcatiilor radiculare, unde nu este eficient ca interventie singulara;
2. La dinti cu mobilitate crescuta si pericol de avulsie prin manevrele de chiuretaj.
Instrumentar. se includ toate instrumentele destinate indepartarii tesuturilor alterate, iar in cazul
chiuretajului cu microlambouri papilare si instrumentarul de incizie si sectionare.
Tehnica:
Chiuretajul subgingival poate fi efectuat pe un dinte,un sextant sau mai multi
Exista doua variante de tehnica:
1. Chiuretajul in camp inchis, fara decolari gingivale, cand papila interdentara este lasata in
pozitie deasupra limbusului alveolar si este tractionata pentru accesul instrumentului la pungile
parodontale.
Este o metoda cu eficienta redusa, fiind realizata in conditii de vizibilitate redusa si nu poate fi
aplicata. decit la pungi cu adancimi mica,aflate in zone accesibile.
2.Chiuretajul deschis
57. Gingivectomia. Indicatii, contraindicatii. Tehnica operatorie.
Este interventia chirurgicala prin care se indeparteaza:
a) peretele moale (extern) al pungilor parodontale
b) gingia hiperplaziatA si pungile false sau adevarate subiacente.
Gingivectomia este deci o interventie radicala, prin care se suprima, intr-o singura sedinta,
suportul morfologic al bolii parodontale radical de tip distructiv sau proliferativ.
Gingivectomia esta interventia cu cel mai inalt grad de eficienta terapeutica, dar care este urmata
de sechele vizibile
Indicatii:
1. Pungi supraalveolare cu un perete gingival fibros, de consistenta ferma, care nu poate fi
chiuretat corespunzator (sau, daca este chiuretat, nu se reacoleaza).
2. Abcese gingivale situate in grosimea papilei interdentare.
3. Abcese parodontale marginale recidivante, cu peretele extern al pungii ingrosat,
4. Pungi parodontale de adancime medie, cu perete extern subtire, slab vascularizat, dilacerabil,
friabil si franjurat prin chiuretaj subgingival.
5. Pungi parodontale cu exsudat inflamator recidivant dupa alte intervenlii chirurgicale.
6. Hiperplazii gingivale de cauza microbiana, medicamentoasa si uneori, hormonala.
7. In abraziunile patologice excesive
Gingivectomia este indicate in zona dintilor laterali si contraindicata in zona dintilor frontali.
Contraindicatii:
1. Gingivite alergice.
2. Hipertrofii gingivale reversibile prin tratament antimicrobian.
3. Gingivite hiperplazice din leucoze, agranulocitoza (In absenta tratamentului bolii sistemice).
4. Unele gingivite hiperplazice de cauza hormonala; In sarcina se recomanda temporizarea
gingivectomiei pana dupa nastere.
5. Pungi parodontale osoase (se prefera lambouri).
6. Pungi parodontale adanci care depasesc linia (jonctiunea) mucogingivala.
.

Tehnica:
1. Marcarea portiunilor celor mai declive ale pungilor parodontale se face cu o sonda parodontala
gradata sau, mai bine, cu pensa CRANE-KAPLAN (fig. 133).
2. Incizia se face cu bisturiul cu lama nr. 15
3. Excizia gingiei se realizeaza cu instrumentul KIRKLAND
4. Detartrajul minutios al radacinilor expuse.
5. Chiuretajul radacinii.
6. indepartarea tesuturilor de granulatie: epitelial Si conjunctiv (mai voluminos), se face in toate
cazurile.
7. Modelarea fina a conturului gingiei se face cu forfecute de plastie .
Electrocauterizarea poate fi utilizata pentru corectarea conturului gingival de la inceput sau dupa
incizia initiala.
8. Toaleta plagii se face cu ser fiziologic sau cu solutie de gluconat de cl0rhexidina 0,12%.
9. Protectia plagii se face cu cimenturi chirurgicale
58. Gingivoplastia. Indicatii special, contraindicatii. Timpi operatori.
Gingivoplastia constituie interventia chirurgical ace insoteste o serie de manopere care urmaresc
restaurarea morfologiei functionale a conturului gingival prin proceduri plastice:
- excizia papilelor cu fenomene de staz ,excluse functional;
- modelarea marginii gingivale cu forfecute de plastie sau clesti de plastie tisulara;
- subtierea marginilor gingivale cu pietre diamantate.
Exista si situatii speciale cand se impune a modelare intinsa a festonului gingival si
repozitionarea cat mai aproape de coletul dentar al marginii gingivale reconturate chirurgical.
Sa realizeaza astfel o interventie completa. In care gingivectomia este urmata. de realizarea unui
lambou mucozal sau mucoperiostal,repozitionat spre coronar. Este evidenta combinarea
elementelor de chirurgie parodontala care, din motive didactice, se trateaza in mod separat.
Indicatile de ordin special al gingivectomiei gingivo-plastice sunt:
1. Sechelele gingivale ramase dupa gingivostomatita ulcero-neerotica.
2. Fibromatoza gingivala cu Ingrosarea excesiv a marginii gingivale.
3. Descoperirea unor portiuni de radacina. In urma gingivectomie efectuate de necesitate In
zonele vizibile, frontale.
Contraindicatii
1. Gingie subtire, friabila, slab vascularizata, care nu se preteaza la modelare plastica.
2. Involulii gingivale precoce, limitate la un dinte sau un grup de dinti, din cauza gradului inalt
de recidiva. Aici se aplica proceduri de chirurgie mucogingivala prin lambouri repozilionate
lateral (ceea ceconstituie. de altfel, tot o plastie) sau prin grefe gingivale libere.
Tehnica:
Anestezia se face prin intiltratie
Cu bisturiul cu lama nr. 15 (preferabil) sau nr. 11,se realizeaza o incizie combinata:
- intrasulcular, la nivelul marginii gingivale libere. daca nu prezinta o ingrosare fibroasa
excesiva;
- extrasulcular, pe versantul extern al marginii gingivale libere ingrosate Si la baza papilelelor
interdentare excluse functional, de staza, hiperplazice, friabile.
Incizia se face in bizou intern la 45 grade fata de planul orizontal.
 Interdentar, incizia se completeaza cu bisturie de tip GOLDMAN-FOX sau cu forfecule de
plastie.
Se indeparteaza piesa gingivala nerecuperabila. ingrosata, fibroasa. cu pensa anatomica sau cu
ajutorul unor instrumente de detartraj "grele" (gheara de detartraJ).
Mucoasa gingivala restanta se decoleaza cu grija de periost
Se indeparteaza, cu grija,tesuturile alterale
Se sutureaza portiunea gingivala decolata In pozitie cat mai coronara, la coletul anatomic al
dintelui
Se sutureaza marginea caudala (apicala) a mucoasei alveolare a fundului de sac restant
Periostul descoperil va fi protejal cu mese iodoformale, schimbate in primele trei zile, $i se va
acoperi de epileliu in 12-14 zile.
Firele de sUtura se scot la 7-8 zile.

59)Chiuretajul subgingival deschis

Se realizeaza in pungi parodontale adevarate, dincolo de zona de insertie a epiteliului jonclional.
Indicatii:
1. Pungi parodontale mici, de 2-4 mm adancime;
2. Pungi parodontale foarte adanci
3. Pungi parodontale adanci
4. Pentru a reduce riscul de acutizare prin suprainfectare a pungilor parodontale si de aparitie a
abcesului parodontal marginal;
5. Ca tratament definitiv al abcesului parodontal marginaI la monoradiculari;
6. Fistule apico-gingivale;
7. Pentru temporizarea extractiei la bolnavi cu afectiuni generale,unde nu se pot realiza
interventii ample de chirurgie parodontala;
8. Recidive, dupa alte interventii chirurgicale.
Contraindicatii:
1. La nivelul bi- si trifurcatiilor radiculare, unde nu este eficient ca interventie singulara;
2. La dinti cu mobilitate crescuta si pericol de avulsie prin manevrele de chiuretaj.
Tehnica Chiuretajului deschis:Este metoda de electie si consta din incizia intrasulculara cu bisturiul
a papilelor interdentare pina la dinte sau osul alveolar urmata de indepartarea tesutului epitelial si
conjuctiv subiacent inflamat si necrozat.Se creaza microlambouri papilare care favorizeaza
accesul.
- detartraj si netezirea radacinilor cu cel putin o saptamana inainte de interventie
- dupa anestezie se practica cu bisturiul cu lama nr 15 , o incizie a papilelor interdentare pana la
dinte sau osul alveolar,paralela cu suprafata interna a pungilor
- se indeparteaza tesutul de granulatie pana la oprirea sangerarii
- se chiureteaza cementul necrotic si osul alveolar moale pana in os sanatos
- tesutul de granulatie de pe fata interioara a microlambourilor se indeparteaza cu foarfeci de
plastie mucozala
- dupa oprirea sangerarii se controleaza continutul pungii si se spala cu ser fiziologic
- in interiorul pungilor se introduc implante granulare de hidroxiapatita sau biovitroceramica
dupa care se sutureaza
- microlambourile papilare de lungime medie se sutureaza
interdentar iar sutura se indeparteaza la 5 - 7 zile
- in cazul exciziei papilei de la baza se aplica ciment chirurgical
de protectie care se schimba dupa 3 zile

60) Frenotomii,frenectomii si frenoplastii. Metode de tratament.

Sunt interventii auxiliare necesare in chirurgie mucogingivala.
Frenectomia reprezinta excizia frenului, cu ajutorul interventiei mucogingivale, si acoperirea
zonei descoperite cu o grefa libera.
Frenotomia reprezinta incizia la nivelul frenului, fara a –l exciza
Frenoplastia reprezinta corectia sau remodelarea frenului prin chirurgie mucogingivala.
Principalele interventii de chirurgie mucogingivala sunt:
Grefele gingivale libere sunt folosite pentru cresterea zonei de gingie fixa, redusa de obicei, prin
bride cu insertie inalta. (frecvente in zona caninului si premolarilor inferiori).
Tehnici:
Metoda se realizeaza in mai multi timpi:
- desfiintarea pungilor parodontale, daca acestea exista, prin gingivectomie:
- pregatirea zonei primitoare printr-o incizie orizontala de-a lungul jonctiunii mucogingivale si
decolarea mucoasei subiacente care se sutureaza decliv, la periost lasand libera o suprafata a
acesteia pentru a primi grefa;
-pregatirea grefei care este recoltata cu bisturiul sau cel mai bine cu un mucotom, din zona
neteda a mucoasei palatinale, situata aproape de coletul dintilor de pe aceeasi parte cu zona
grefata de la mandibula;
-aplicarea grefei peste zona denudata, sutura separata a marginii coronare si a capetelor laterale;
protectia plagii cu mese de tifon sau ciment chirurgical aplicat cu grija, pentru a nu se insinua
intre marginile grefei (in special, cea apicala, nesuturata) si zona primitoare.
61.Noțiune de leziuni interradiculare. Clasificare.
Reprezinta pierderea osoasa situata intre radacinile dintilor multiradiculari

Clasificare:

 In sens transversal:
-gradul 1-1-3mm
-gradul2-peste 3mm dar nu traverseaza
-gradul3-traverseaza dintr-o parte in alta a radacinii
 In sens vertical(acest defect porneste de la regiunea furcatiei si ajunge pina
la osul alveolar)
-clasa A-pina la 3mm
-clasa B-4-6mm
-clasa C-peste 7mm

62.Leziuni interradiculare de gradul I (clasa I).

-Implica pierdere minima de atasament, cea mai mare parte a osului

interradicular intacta (pana la 1/3 din distanta V-O)
-Nu sunt modificari radiografice
-Intraoperator se observa pierdere osoasa minima

63.Leziuni interradiculare de gradul II (clasa II).

-Liza osoasa interradicular atat orizontala cat si verticala

-Mai exista os profund in defecte
-Radiografic nu se observa intotdeauna, in functie de cantitatea de os
restanta in defect

64.Leziuni interradiculare de gradul III (clasa III).

-Osul este pierdut pe intreaga grosime a furcatiei

-Sonda trece complet dinspre vestibular spre oral
-Radiografic se observa o radiotransparenta neta

65.Examenul local în viziunea aprecierii gradului de lezare a spațiului

interradicular (instrumentar).

Clinic ne intereseaza din punct de vedere al planului terapeutic daca furcatia

e complet deschisa(penetranta)sau daca este partiala invadabila.
Apreciem daca sonda patrunde pina la 3mm(e grupa1)
Daca patrundem mai mult de 3mm,dar mai ramine os si pe cealalta
parte(grupa 2)
Daca sonda trece pe partea cealalta avem furcatie de gradul 3
Masuratori clinice:PD,BOP,CAL,sondarea furcatiei

66.Analiza radiologică în diagnosticarea L.I.R.

Leziunea interradiculara fiind o pierdere de substanta osoasa situata intre

radacinile dintilor multiradiculari radiologic se manifesta printr-o zona
radiotransparenta.

Clasa 1-nu sunt modificari radiografice

Clasa 2-radiografic nu se observa intotdeauna in functie de cantitatea de os
restanta in defect
Clasa 3-radiografic se observa o radiotransparenta neta

67.Tratamentul L.I.R. de clasa I.

Detartraj-surfasajul radicular cu sau fara plastia zonei de furcatie.

Chiuretajul-regiunea interadiculara trebuie sa fie facuta accesibila masurilor

de igiena bucala.Debridarea leziunii prin chiuretaj-tratament de electie,iar
suprafata creata permite conditii favorabile unei reatasari a mucoasei.

68.Tratamentul L.I.R. de clasa II.

-Regenerarea tisulara ghidata

-Aditie de grefe osoase sau materiale de substitutie osoasa
-Lambou repozitionat coronar
-Grefa de tesut conjuctiv aplicata sub un lambou mucoperiostal peste zona
de furcatie
-Plastia zonei de furcatie
-Amputatia radiculara sau corono-radiculara
-Hemisectia cu pastrarea celor 2 radacini ale unui molar inferior
-Tunelizarea
-Extractia

69.Tratamentul L.I.R. de clasa III

-Regenerare tisulara ghidata

-Amputatia corono-radiculara
-Hemisectia
-Tunelizarea
-Extractia

70. Recesiuni gingivale. Noțiune. Clasificarea recesiunilor gingivale.

Recesiunea gingivala(retractia gingivala) reprezinta expunerea radacinilor dentare prin
migrarea marginii gingiei catre apexul dintelui (partea terminala a radacinii).

Tesuturile pot fi ferme, de culoare normala sau inflamate, in functie de cantitatea de

iritanti prezenta. Gingia este, in general, fina si fragila, cu portiunea atasata absenta
sau de inaltime redusa. Adancimea sulcus-ului gingival este, frecvent, in limite
normale.

71.Clasificarea recesiunilor gingivale după Sullivan și Atkins.

Sullivan si Atkins clasifica recesiunile in functie de morfologia leziunii si rapoartele
acesteia cu linia muco-gingivala dupa cum urmeaza:
clasa I - recesiuni profunde si late,
clasa a II - recesiuni superficiale si late,
clasa a III - recesiuni profunde si inguste.
clasa a IV- recesiuni superficiale si inguste.
72.Clasificarea recesiunilor gingivale după Miller.

Miller descrie 4 clase.

Clasa I – recesiunea nu atinge linia muco-gingivala, tesuturile parodontale proximale
sunt integre, fara pierdere de atasament, prognosticul de acoperire este de 100%;
 Clasa a II-a – recesiunea atinge sau depaseste linia muco-gigivala, tesuturile
proximale sunt integre, fara pierdere de atasament, prognosticul de acoperire este de
100%;

Clasa a III-a – recesiunea atinge sau depaseste linia muco-gingivala, tesuturile

proximale sunt usor afectate, prognosticul de reacoperire radiculara este moderat
(reacoperire partiala).

Clasa a IV-a - recesiunea atinge sau depaseste linia muco-gingivala, tesuturile

proximale sunt sever afectate, prognosticul de acoperire rezervat.

73.Factorii cauzali și predispozanți în apariția recesiunilor gingivale.

Factorii cauzali:
 Boala parodontala, cel mai des incriminata, determina retractia generalizata a gingiilor, prin
scaderea suportului osos care sustine gingia; anvergura retractiei este in legatura directa cu
gravitatea afectiunii parodontale;
 Acumularea tartrului si placii bacteriene induce activarea mecanismului de aparare al gingiei
– retragerea, inflamarea si sangerarea acesteia;
 Traumatisme auto - induse: periaj intempestiv, folosirea incorecta a scobitorilor sau a atei
dentare; de asemenea, agresiunea repetata a gingiei cu un obiect dur – capatul unui creion sau
piercing-urile;
 Forte ocluzale transmise inegal si necontrolat;
 Modificari de pozitie ale dintilor, ce ar presupune o lamela osoasa fina sau mai scurta, care nu
sustine gingia;
 Un biotip parodontal fin, transmis genetic, ce presupune o fragilitate si finete gingivala si
osoasa;
 Tratamente stomatologice incorect realizate: lucrari protetice, obturatii neadaptate sau crosete
dentare in cazul protezelor partiale – acestea invadeaza spatiul gingiei si induc retragerea
acesteia.
Factorii predispozanti:

 Malpozitiile dentare
 Dehiscente si fenestratiile osoase
 Frenurile inserate aproape de marginea gingivala
 Convexitatile radiculare ale caninilor

74.Examenul radiografic ca mijloc de diagnostic al bolilor parodontale. Tipuri de

radiografii realizate.
Radiografia pungilor parodontale e indispensabil nu doar pentru precizarea diagnosticului si
stabilirea planului de tratament dar si ca imagine de referinta pentru urmarirea evolutiei cazului
in timp.Se poate aprecia patogeneza bolii,localizarea,caracterul si gradul de manifestare al
schimbarilor din tesutul osos.
Cu ajutorul radiografiilor depistam 3 tipuri de schimbari ale tesutului osos la nivelul maxilarelor:
inflamatorii,distrofice,asociate.
Primul tip de schimbari destructive ale tesutului osos la nivelul alveolar al maxilarelor nu se
extinde asupra altor zone ale acestuia si nu produce schimbari la nivelul altor oase ale
scheletului.Acest tipa de schimbari sint o consecinta a procesului inflamator.

Deosebim 4 grade ale destructiei tesut.osos la nivelul alveolar al maxilarelor – destructie de

inceput, caracterizata prin absenta placii compacte de la virfurile septului osos
interdentar,osteoporoza lui fara resorbtie accentuata; gradul I – reducerea cu 1/3 a inaltimii
septului interalveolar, gradul II reducerea cu ½ si mai mult a inaltimii septului
interalveolar.Acest tip de resorbtie se constata in procesele inflamatorii ale parodontiului. In
cliseul radiologic constatam resorbtie cu precadere orizontala,verticala sau de tip
chistic.Adeseori se pot constata toate tipurile de resorbtie la un singur bolnav.

Al doilea tip de modificari ale tesut osos sunt cele distrofice care se manifesta ca o
reconstructie sclerotica a tesut osos in asociatie cu osteoporoza zonei alveolare a
maxilarelor.Sint posibile modificari si in alte oase ale scheletului. Tipul doi de schimbari se
constata in parodontoze.

Al treilea tip de schimbari il constituie schimbarile asociate ale celor doua tipuri de mai sus.

Tipuri de radiografii realizate.

Radiografie panoramica sau ortopantomografie.
Radiologia conventionala;
Computer tomografia CT;
Imagistica prin rezonanta magnetica;
Ecografia;
Metode invazive- folosesc radiatii ionizante ca sursa de energie, potential periculoase biologic(
raze X; izotopii radioactivi in med nucleara)
Metode neinvazive- folosesc radiatii neionizante( cimpul magnetic si unde de radiofrecventa
utilizate in imagistica prin rezonanta magnetica IRM; radiatia US in ultrasonografie; Ecografie)

75.Aspecte radiografice a elementelor parodonțiului profund în normă.

Valoarea diagnostica a examenului radiologic
Evidentiaza:

 dispunerea trabeculelor osoase

 modificari discrete a densitatii osoase
 gradul de rezorbtie al osului alveolar

Analizam:

 Inaltimea septului interdentar si prezenta laminei dura

 Structura trabeculara a osului alveolar
 Ariile de distructie osoasa
 Pierderea osoasa la nivelul furcatiei
 Largimea spatiului periodontal
 Raportul coroana-radacina
 Forma si lungimea radacinii
  Carii, calitatea restaurarilor, tartru
 Dintii lipsa, supranumerari

Aspecte radiografice normale:

 Creasta alveolara: 2-3 mm de jonctiunea smalt-cement

 Forma crestelor: variaza in functie de:
 forma coroanei,
 pozitia si angulatia dintelui,
 distanta dintre radacini,
 forma radacinilor
 Angulatia crestelor: orizontala/verticala
 Cand jonctiunile amelo-cementare sunt la acelasi nivel, crestele apar orizontale
 Cand jonctiunile amelo-cementare sunt la nivele diferite, crestele apar inclinate
 Forma crestelor depinde de stadiul de eruptie al dintilor
 Septul interdentar: gros, subtire
 Opacitatea structurilor dento-alveolare vizibila radiografic depinde de
 densitatea si grosimea osului trabecular
 grosimea corticalei osoase
 (Radacini mari, os gros si dens= opacitate crescuta si invers)
 Alveola are forma piramide triunghiulara cu 4 fete: 2 situate spre vestibular si oral,si 2
spre mezial, distal.
Erorile tehnice care determina:

 mariri, scurtari, suprapuneri dentare reduc sever utilitatrea diagnosticului radiologic!

 Radiografia panoramica (OPT) este doar informativa; mareste de 1,3 ori dimensiunea
complexului alveolo-dentar
Limitele examenului radiologic

 Nu poate da o imagine corecta referitor la adancimea, latimea, angulatia spatiului

periodontal
 Nu reda modificarile osoase incipiente; primele semne radiologice apar cand este o
reducere a densitatii osoase mai mare de 30%
Spatiul dento alveolar are forma clepsidra fiind mai ingust in zona de rotatie a dintelui si mai
larg in zona cervicala si apicala.La examenul radiologic alveola apare ca o zona de
radiotransparenta marita fata de radacina si osul alveolar.

76. Aspecte radiografice în diferite afecțiuni parodontale.

Radiografia pungilor parodontale e indispensabil nu doar pentru precizarea diagnosticului si

stabilirea planului de tratament dar si ca imagine de referinta pentru urmarirea evolutiei cazului
in timp.Se poate aprecia patogeneza bolii,localizarea,caracterul si gradul de manifestare al
schimbarilor din tesutul osos.
Radiografia relevă cauza locală a leziunilor osoase, vizibile pe radiografie: tartru, limite
marginale defectuoase ale restaurărilor protetice, obturatii debordante, cavităti carioase etc. Se
poate evalua raportul coroană / rădăcină, deoarece nivelul osului în raport cu lungimea dintelui
şi forma rădăcinii sunt cruciale pentru prognostic. Pe lângă acestea se pot observa resorbtiile
radiculare în caz de traumatism ocluzal, o hipercementoză sau o anchiloză radiculară. Absenta
imaginii radiografice nu înseamnă în mod obligatoriu absenta patologiei. Evaluarea radiografică
a distructiei osului alveolar este bazată pe aspectul septului interdentar..

Analiza de regresie multiplă a demonstrat că prezenta lucrărilor protetice coronare, a leziunilor

periapicale, a restaurărilor prin obturatii aproximale şi tipul de dinte (incisivi, canini, premolari,
molari) sunt determinanti semnificativi ai resorbtiei osului alveolar, resorbtiei osului alveolar
raportată la lungimea rădăcinii şi resorbtiei osului alveolar raportată la lungimea dintelui
(P<0.0001).

Parodontita marginala cronica usoara - cliseul radiologic scoate in evidenta resorbtia placii
compacte de la nivelul septului interdentar,dereglarea structurii clare a virfurilor septuri
interdentare in urma distructiei tesutului osos.

Descresterea sau reducerea pina la 1/3 din inaltime septului interdentar.Lipseste mobilizarea
dintelui si deplasarea lor.

Parodontita marginala cronica medie- se observa distructia tesut osos pina la ½ septului
interdentar, prezenta osteoporozei,largirea spatiului periodontal in zona festonului gingival.

Parodontita marginala cronica grava – se observa distructia cu precadere a tesutului osos de

gradul II-III, focare de osteoporoza, pungi osoase, mobilitate si deplasare poate fi prezenta.

Tartrul dentar subgingival in radiologie are aspect unei cresteri in volum a portiunii radiculare.

Parodontoze

Examenul radiologic nu evidentiaza semne ale destructiei inflamatorii a tesutului osos al

septului interdentar, conturul fiind clar ,constituindu-se reducerea inaltimii acestuia fara focare
de osteoporoza,dilatarea spatiului periodontal.In zonele profunde ale osului alveolar si
corpurilor maxilare se reliefeaza semne ale dezarmonizarii structurii testut osos( alternarea
focarelor osteoporoza si osteocleroza), sint posibilie schimbari in structura altor oase ale
scheletului.

Diagnosticul de certitudine al leziunii de furcatie pe OPTse poate pune numai la nivelul

molarilor mandibulari, în timp ce, la molarii maxilari, sunt frecvent prezente artefacte astfel
încât, chiar în prezenta unei afectări furcale, radiografia nu prezintă semne detectabile de
boală.
Defectele osoase vestibulare şi orale, ca şi furcatiile la maxilar sunt mai uşor de observat pe
imaginile CT, acestea fiind dificil sau imposibil de evaluat pe radiografia intraorală sau OPT

77.Examene complementare în afecțiuni ale parodonțiului.

-evidentierea placii bacteriene;(revelatori de placa bact)

-examenul modelelor de studiu;

-examenul radiologic;

-teste biochimice;

-teste microbiologice;

-determinarea valorilor unor constante biologice(hematocitul, nr de leucocite,

VSH,glicemie,tipuri de coagulare etc..)

Dintre metodele complementare de investigarie,rolul principal revine examen radiologic,

intrucit se poate aprecia patogeneza bolii,localizarea,caracterul si gradul de manifestare al
schimbarilor din tesutul osos.

A doua metoda complementara obligatorie o constituie analiza clinica a singelui si continutului

de zahar in singe.Rezultatul poate indica agravarea inflamatiei cronice in parodontiu,prezenta
unei gingivite ulcero-necrotice.

Pentru a diagnostica parodontita o deosebita importanta se acorda examinarii cantitatii

lichidului gingival, pentru obtinerea acestuia folosim fisii standarte de hirtie de filtru,care se
introduc pina la refuz in santul sau punga gingivala 3-5 min.Intensitatea de secretie a lichidului
se determina dupa suprafata imbibata a fisiei sau prin cintarirea fisiilor inainte si dupa
introducere in santul gingival.Exista si metoda extragerii lichidului gingival cu micropipete sau
mese de vata sterile de 8x1 mm.

78.Radiografia în incidență izometrică, otoradială. Avantaje și dezavantaje.

Radiografia periapicala(incidenta endoorala retroalveolara, izometrica si ortoradiala) - (10-

12radografii) ne ofera date despre coroana dintelui, osul alveolar cat si despre radacina dentara
(forma, pozitie, lungime, rapoarte) si zona periapicala. Este cel mai des utilizata. Examinarea intregii
cavitati bucale se face cu radiografii seriate (radiografii periapicale ale tuturor dintilor, 10-12, si
radiografii muscate in zona premolar-molara);
Principala deficienta care se reproseaza radiografiilor retroalveolare este aceea de a fi incomplete, de a
nu prezenta in totalitate pe acelasi film o suprafata mai intinsa care sa imaginea completa unei leziuni
mai mari.

79. Radiografia retroalveolară. Avantaje și dezavantaje.

Ofera o imagine a intregului dinte,de la coroana pina la radacina si osul in care aceasta
este ancorata.
Filmul este amplasat din partea orala care necesita examinarea fiind tinut fie de un
dispozitiv special fie de degetul pacientului.
Principala deficienta care se reproseaza radiografiilor retroalveolare este aceea de a fi incomplete, de a
nu prezenta in totalitate pe acelasi film o suprafata mai intinsa care sa imaginea completa unei leziuni
mai mari.

80. Ortopantomografia. Avantaje și dezavantaje.

Ofera imaginea intregii danturi si a maxilarelor pe un singur film.Acest tip de radiografie

capteaza imaginea unor locuri mai greu accesibile,cum ar fi dintii de minte,ATM,fracturile
mandibulare,sinusurile maxilare si alte afectiuni in aceasta zona.
Avantaje: -doză de radiaţii redusă într-un timp de examinare foarte scurt;
-Din punct de vedere economic, costul unei ortopantomograme este relativ redus
Dezavantaje: -calitatea contururilor unor elemente anatomice înregistrate este uneori deficitară,
datorită tehnicii de radiografiere în mișcare a țesuturilor pe care le traversează fasciculul de
radiații colimat prin fanta îngustă
-suprapunerea reciprocă a unor dinți, în special premolarii, dar și a unor elemente precum
apofizele stiloide
81. Aspecte radiografice în determinarea gradului și tipului de resorbție osoasă: verticală,
orizontală și mixtă.

Resorbtiile orizontale indica o forma mai blinda de parodontita cu evolutie relativ

lenta;ele sunt frecvent intilnite in formele ,,mixte’’ de parodontita marginala

Resorbtiile verticale-angulare sunt mai grave,profunde,ele apartin in special

parodontitelor rapid progresive,parodontitelor juvenile si in general parodontitelor care
evolueaza pe fondul unor cauze generale.Leziunile verticale pe radiografie se mai numesc
defecte osoase verticale.Acestea au contururi sterse,sunt marginite de radacina si sunt
profunde,in multe situatii caracterul distructiv este foarte accentuat.Adeseori sunt
insotite de migrari ale dintilor,depuneri de tartru si inclinatii de ax.

82.Aspecte radiografice în parodontită localizată(focala).

Este o forma de inflamatie localizata,adica separat pentru o anumita sectiune,in una,doua

sau mai multi dinti.Cea mai frecventa cauza a sa devine o trauma locala,de exemplu
sigiliu,umflaturi sau blocari,frecare,coroana instalata incorect sau aparate protetice.

83. Aspecte radiografice în parodontită generalizată.

Mentionat ca difuza,caracteristica prin modificari patologice in tesuturile gingivale in

aproape sau toti dintii.De cele mai multe ori este cronica,o etiologie bacteriana cu debut
de obicei asimptomatic,fara dureri.

84. Tomografia computerizată. Avantaje și dezavantaje.

Este o metoda de investigatie radiologica ce permite reprezentarea grafica a unor sectiuni

sau planuri tomografice ale corpului cu ajutorul unui computer care prelucreaza valorile
de absorbtie a unui fascicul de raze Roentgen ce exploreaza,in diferite incidente,aceste
sectiuni anatomice.Cel mai mare avantaj aTC este ca poate evidentia cu claritate
structurile tisulare,normale si patologice cu opacitate redusa fata de razele Roentgen si cu
densitate apropiata intre ele cum sunt partile moi.
TC are si dezavantaje:

-Rezolutia insuficienta a leziunilor situate in muschi

-Obligativitatea injectarii unei substante de contrast pentru vizualizarea vaselor

-Artefacte mari datorate obturatiilor de amalgam sau coroanelor metalice mari.

85.Anamneza (specificați informația culeasă prin anamneză).

Reprezinta prima etapa a examinarii,care se bazeaza pe intrebari si interpretarea

raspunsurilor date de bolnav,precum si observatii asupra acestuia

Prin anamneza se obtin date privind:

-identitatea

-virsta

-sexul

-profesiunea

-motivele prezentarii la medic

-felul masticatiei si obiceiuri alimentare

-istoricul afectiunii

-fumatul,consumul de alcool,unele practici(obiceiuri)vicioase

-date asupra starii generale

86.Indicii de evaluare a igienei bucale și stări de înbolnăvire parodontală

1)Indicele de igiena bucala:IHB(indicele de placa si indicele de tartru)

-indicele de placa SILNESS si LOE

-indicile de retentie a placii LOE

2)Indici de inflamtie gingivala

-indicele gingival(LOE si SILNESS)

-indicele de singerare papilara(MUHLEMANN)

-indicile de singerare gingivala

-cantitatea si fluxul lichidului din santul gingival

3)Indici de inflamatie parodontala

-indicele parodontal(RUSSELL)

-indicele de prezenta a pungilor parodontale

-indicile cerintelor de tratament parodontal al colectivitatii(CPITN)recomandat de OMS

87. Indicele de igienă bucală (IHB), indicele de placă SILNESS și LOE.

Se realizeaza cu usurinta si,de aceea,poate fi utilizat in studii epidimiologice ale unor

comunitati mari de persoane

Indicile de placa are urmatoarele valori:

0-absenta placii

1-placa nu se observa cu ochiul liber pe suprafetele dentare decit dupa razuire cu virful
rotunjit al sondei de paradontometrie

2-placa bacteriana este vizibila cu ochiul liber ca un depozit fin,pelicular

3-acumularea de placa in strat gros,care acopera santul gingival de la marginea gingivala

libera pina la suprafata dentara.

6 suprafete preselectate:

-supr.vestibulare ale molarilor primi superiori

-supr.linguale ale primilor molari inferiori

-supr.vestibulare al incisivilor centrali superiori drept si inferior sting

88Examenul clinic: examenul exobucal.

-INSPECTIE
NORMA FRONTALA
-aspect tegument: normale, cianotice, congestiv, palide, nevi pigmentari (aluniţe), efelide
(pistrui), cicatrici posttraumatice sau post-intervenţii chirurgicale (incizii, abcese, adenite,
etc.) -simetria fetei (hipertrofii musculare, pareze, înfundare obraz unilateral= edentatie
lateralã intinsã, înfundare buza superioară= edentaţie frontală mediană, deviaţie de sept (atenţie
la determinarea liniei mediene pentru lucrări protetice frontale), respiratie orală, compresiune de
maxilar etc.
-proporţionalitatea etajelor feţei (proporţie estetică, nu este obligatoriu etaje egale)
-sanţuri nazo-geniene si labio-geniene: şterse/ accentuate
-ragade accentuate + etaj inferior micşorat= D.V.O. micşorată
-fanta bucală: întredeschisă/ deschisă obişnuit (la pacienţii cu respiraţie predominent orală, în
tendinţa de închidere fantei bucale se constată contracţia moţului bărbiei)
-roşul buzelor /aspect /herpes recidivant = amprentare dificilă
-alte elemente caracteristice afecţiunilor generale sau locale

. NORMA LATERALA
-profil: -uşor convex (normal)
-drept
 -accentuat convex
-concav (prognaţie mandibulară, edentat total, etc.)
-treapta buzelor: -buza superioara depăşeşte uşor buza inferioară (normal)
-inversată (buza inferioară depăşeşte buza superioară)
-şanţul labio-mentonier: şters/accentuat
-tangenta la planul bazal al mandibulei/îndreptată spre scoama occipitală
-unghiul mandibular (125)

B. prin PALPARE:
-contur osos: integru/ cu deformări, depresiuni, proeminente dureroase sau nu
-puncte sinusale: -frontale
-etmoidale
-maxilare
-nedureroase
-sensibile uşor
-dureroase
-unilateral/bilateral
-puncte de emergentă ale nervului trigemen (V): -supraorbitale
-infraorbitale
-mentoniere
-nedureroase/uşor sensibile/dureroase
-dureri iradiate
-mastoida
-ganglioni: (în special cei submandibulari)
-volum, consistenţă normală
-nedureroşi
-mobili, neaderenţi la planurile profunde
-musculatura: -durere localizată sau iradiată
-declanşarea spasmelor musculare
Se poate concluziona: palparea conturului osos, punctelor sinusale etc… este in limite normale.

89.Examenul clinic: examenul mucoaselor.

Indicele gingival (LOE si SILNESS)

O. gingie cu aspect clinic normal;
1. gingie cu inflamatie usoara, discrete modificari de culoare,
dlscret edem, lipsa sangerarii la sondare;
2. inflamatie medie, congestie, edem, sangerare la sondare;
3. inflamatie avansata, congestie, staza, ulceratii, sangerare

Mucoasa orală este formată din

mucoasa masticatorie d i n c a r e f a c e p a r t e g i n g i a ş i mucoasa palatină,
mucoasa specializată c a r e a c o p e r ă f a ţ a d o r s a l ă a l i m b i i ş i
mucoasa deacoperire c a r e a c o p e r ă r e s t u l z o n e l o r o r a l e . G i n g i a e s t e p a r t e a
m u c o a s e i m a s t i c a t o r i i c a r e acoperă procesele alveolare şi înconjoară regiunea cervicală a
dinţilor.
Mucoasa gingivală. Clasificare.
Există trei entităţi gingivale: gingia marginală, gingia fixă şi gingia inter-dentară sau
papilele inter-dentare. Marginea gingivală liberă este localizată la0,5-2 mm coronar de JAC. Este
ferm ataşată de colet, ca un inel, sub forma unei linii curbe (saudrepte pentru molarii cu
suprafaţă mare) ce urmează traseul JAC. Marginea gingivală liberăreprezintă
peretele exterior al şanţului gingival. Şanţul gingival are în mod normal o
adâncimeîntre 0-3 mm (Charon et Mouton 2003)(2). Creasta terminală a marginii
gingivale libere esteascuţită sau discret rotunjită; este partea cea mai coronară a
gingiei marginale şi demarcheazăînceperea sulcusului.Gingia keratinizată se extinde de la
marginea gingivală liberă până la joncţiunea muco -gingivală, pusă în evidenţă, de
exemplu, prin tehnica ruloului. Gingia fixă este formată de zona
de gingie keratinizată ce acoperă osul alveolar. Înălţimea sa corespunde în
ălţimii gingieikeratinizate minus profunzimea şanţului gingival sau a
p u n g i i p a r o d o n t a l e . G i n g i a f i x ă a r e aspectul de „coajă de portocală”
90.Examenul clinic: examenul arcadelor dentare.

Examenul arcadelor alveolo-dentareSe precizeaza

dentatia
(statusul dentar) –poate fi-temporara(6 luni-6 ani)-mixta(6-12 ani)-permanenta(dupa 12 ani)
dentitia
1. examinarea completa a intregii cavitatti bucale, si anume: a
tuturor dintilor, pentru fiecare la nivelul a 6 situri, ceea ce corespunde
"standard de aur";
2. examinarea partiala a cavitatii bucale: "dintii RAM FJORD" care
sunt: molarii primi, maxilar dreapta si mandibular stanga, primii
premolari, maxilar stanga si mandibular dreapta. incisivii centrali,
maxilar stanga si mandibular dreapta;
3. examinarea upe jumatate" a cavitatii bucale: dintii situati in doi
cvadranti situati in diagonala (excluzand molarul de minte).
considerata de autori mai avantajoasa prin timp si cost mai redus de
examinare. scutirea de efor! si oboseala, mai ales pentru pacient

91Examenul clinic: măsurarea profunzimii pungilor.

determinarea adincimiii pungilor parodontale se face in Locuri de 6 puncte pentru fiecar dinte:
- meziovestibular;
- pe mijlocul fetei vestibulare;
- distovestibular;
- distopalatinal (sau lingual);
- pe mijlocuI fetei palatinale (sau linguale);
- meziopalatinal (sau lingual).
La palpare digitala: mobilitatea dentara patologica, in zona dintilor Palpare laterali, se percepe
ca o deplasare spre vestibular a dintilor in ocluzie, digitala in timp ce examinatorul este in
contact cu degetul aratator pe o hemiarcada si policele pe cealalta i zona laterala, vestibular.
Exista:
1)Punga gingivală sau punga falsă
se datorează migrării coronare a marginii gingivale caşi consecinţă a creşterii de volum a
gingiei (edem sau hiperplazie gingivală), fără distrucţia parodonţiului, respectiv fără
modificarea nivelului de ataşament conjunctiv.
2)Punga parodontală sau punga adevărată
a p a r e c a ş i c o n s e c i n ţ ă a d i s t r u c ţ i e i parodonţiului de profund şi migrării
apicale a inserţiei epiteliale. Distincţia între o pungă falsă şiuna adevărată este esenţială pentru
diagnosticul de boală gingivală sau parodontală. Ea se face înfuncţie de poziţia bazei sulcusului
faţă de JAC.
92Examenul clinic: evaluarea leziunilor interradiculare.
Leziunile de furcaţie sau inter-radiculare (LIR) rezultă ca urmare a distrugerii
osuluialveolar, cu migrarea consecutivă spre apical a nivelului acestuia şi expunerea zonei
de bifurcare sau de trifurcare radiculară

Căutarea zonelor de furcaţie, mai ales proximal se face clasic cu ajutorul sondei
Nabers.Utilizarea unei sonde parodontale standard este posibilă. Uneori,
aplicarea conurilor de gutta- percha şi evaluarea radiografică permite obiectivarea
leziunilor osoase.Leziunile interradiculare se pot clasifica în următoarele entităţi (Hamp et
al.1975)(10):
►clasa I - liză osoasă orizontală mai mică de 3 mm
►clasa a II - liză osoasă orizontală mai mare de 3 mm, nepenetrantă
►clasa a III - liză osoasă orizontală penetrantă, adică furcaţie total permeabilă

93Cantitatea și fluxul lichidului din șanțul gingival.

Cantitatea si fluxul (debitul) lichidului din santul gingival Reprezinta un indicator precoce al
instalani inflamatiei gingivale sise apreciaza cu benzi absorbante de hartie de filtru, impregnate
cu markeri de culoare (ninhidrina) sau analizate biochimic din punct de vedere calitativ si
cantitativ. Testul PERIOGARD, aspartat-aminotransferaza, este un test biochimic de colorare
prin care se poate monitoriza prezenta si gradul de afectare prin inflamatie a gingiei si a
parodontiului profund. in ultimul timp, au aparut mai multi markeri pentru
depistarea pe cale biochimica a prezentei unor patogeni parodontali, a unor exotoxine si a
metabolitilor toxici ai acestora.
Indici citologici exfoliativi
Lichidul din sanlul gingival in conditii d inflamatie si exsudatul din
pungile parodontale prezinta 0 populatie celulara din care lipsesc
celule epiteliale mononucleare, prezente in condilii normale, si apar
celule alterate de inflamalie in diferite stadii de carioliza $i citolizel.
Granulocitele neutrofile apar in numar crescut $i inconjoara
celulele epiteliale degradate.
Pentru a aprecia starea si stadiul de inflamalie se utilizeaza
indicele de keratinizare (KI), care se calculeaza astfel:
Numarul de celule keratinizate anucleate
KI = ---------------x 100
Numarul total de celule evaluate
Indicele de keratinizare indica gradul de Inflamalie gingivo-parodontala
prin evaluarea grosimii stratului cornos al epiteliului, care este mult ingrosat in inflamatiile
septice sau prin agresiuni mecanice.
94.Indicele de retenție a plăcii (LOE), de tartrul.

Indicele de retentie a placii LOE.

0=absenta cariilor,tartrului sau a unor obturatii cu margini neregulate.

1=tartru supragingival, carii, obturatii cu margini neregulate
2=tartru supragingival,carii,obturatii cu margini neregulate
3=tartru abundent supra si subgingival,carii mari si profunde,obturatii cu defecte

95.Indicele de sângerare papilară (MUHLEMAN).

O. absenta simgerarii;
1. sangerare punctiforma izolata, unica;
2. sangerari punctiforme multiple sau pe o arie redusa;
3. sangerare care umple intreg spatiul interdentar;
4. sangerare care depaseste marginea gingivala Iibera.

96.Indicele de prezență a pungilor parodontale.

Indicele de prezenfa a pungilor parodontale

Sunt luate in considerare pungile adevarate, mai adanci de 3 mm
dupa tratament antimicrobian. Indicele se poate exprima procentual
prin:
X = numar de suprafete dentare cu pungi/numar total de suprafete dentare X 100

97.Indicele de sângerare gingivală.

Indicele de sangerare gingivala
Poate fi exprimat procentual prin:
X =numar de suprafete sangerante/numar de suprafete dentare X100
98.Indicele ce ține de tratament parodontal al colectivității(CPITN)
recomandat de OMS.
Indicele cerinfelor de tratament parodontal al colectivitii!ii
(ePITN), recomandat de OMS
Gele mai numeroase studii epidemiologice efectuate in intreaga
lume folosesc acest indice pentru aprecierea gradului de imboJnavire
Criterii parodontala ~i pentru stabilirea unor criterii coerente metodologic !;ji
realiste din punct de vedere economic-administrativ pentru instituirea
unui tratament adecvat al bolii parodontale. Exista !;ji pareri conform
carora acest indice acorda 0 importanta prea mare prevalentei ~i
severitatii pierderii, jonc!iunii gingivo-dentare la tineri fata de
persoanele varstnice.
SextanU Cerintele de tratament parodontal sunt inregistrate pe sextanti.
grupe de dinti frontali sau laterali, care reprezinta 0 ~esime a dentatiei
existente; molarii de minte nu sunt luati in consideratiedecat ca
inlocuitori ai molarilor secunzi, in absenta acestora.
Sextantii cuprind urmatorij dinti:
17-14 13-23 24-27
47-44 43-33 34-37

sau echivalentul american de numaraatoare a dintilor:

1-5 6-11 12-16
31-28 27-22 21-17
Indicele se inregistreaza cand intr-un sextant sunt prezenti cel
putin doi dinti. Daca intr-un sextant exista un singur dinte, el este
inclus in sextantul vecin. Pentru determinarea indicelui se foloseste
sonda de parodontometrie cu partea activa terminata sub forma unei
sfere cu diametrul de 0,5 mm si care permite detectarea tartrului
subgingival, tendinta de sangerare gingivala si adancimea pungilor
parodontale. Forta exercitata nu depaseste 25 g, pentru a nu traumatiza
tesuturile examinate.
Pentru fiecare sextant examinat, se codifica valorile:
O. nici un semn de imbolnavire;
1. sangerare gingivala la atingerea cu sonda;
2. tartru supra- sau sUbgingival;
3. pungi parodontale adanci de 4-5,5mm;
4. pungi parodontale adanci de 6 mm sau mai mull.
Pe baza valorilor inregistrate, subiectul examinat se incadreazel In
una din urmatoarele c1ase de necesar terapeutic parodontal:
o == nu este necesar tratarnent parodontal (cod 0).
I = instituirea sau imbunatatirea igienei bucale (cod 1).
II = igiena bucala, detartraj, tratament antimicrobian (cod 2 si 3).
III = I + II si tratament complex parodontal chirurgical, de
reechilibrare functionala, ocluzala, de biostimulare locala $i generala
(cod 4).
in toate cazurile, sunt necesare instructiuni controlate privind
igiena bucala.

99.Determinarea valorilor unor constante biologice (hematocrit, VSH, glicemie, timpii de

coagulare).

VSH-ul reprezintă viteza de sedimentare a eritrocitelor şi măsoară indirect gradul de inflamare

din sânge
Timpul de coagulare reprezintă timpul necesar sângelului plasat într -un tub la 37*C pentru a secoagula.

Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sângelui în cazul unei hemoragii sau în vederea unei

operaţii chirurgicale, se determină t.c. după cum urmează: se recoltează o picătură de sânge din pulpadegetului,
se pune pe o lamă de sticlă şi se cronometrează timpul care a trecut până la coagulareasângelui.

Valori normale ale timpului de coagulare sunt de: 8-12 minute.

Depăşsirea acestui timp (T.C. crescut) arată că, coagularea sângelui se face cu întârziere, fapt ce poate
predispune la sângerări, la hemoragii.

Un T.C. scăzut (sub cinci minute) indică o coagulare anormal de rapidă a sângelui putând duce lacoagularea
sângelui chiar în vasele sanguine, aşa cum se întâmplă în unele infecţii microbiene.

Hematocritul-se poate defini ca fiind volumul stratului de globule rosii(in procente)fata de volumul total al
singelui din tubul de sticla

Valori normale ale hematocritului:

-la bărbaţi = 40-48%

-la femei = 36-42%

-la copii 2-15 ani = 36-39%.

Glicemia-Valori normale ale glucozei din singe:65-110mg la 100ml de singe

100.Examene complementare: teste microbiologice.

Izolarea bacteriilor prin culture si identificarea acestora prin metode clasice (biochimice,
antigenice) sau moderne (folosind testele de hibridizare ADN).
Determinarea valorilor unor constante biologiee: hematocrit,numaratoarea de leucocite, VSH,
glicemie, lipidemie, colesterolemie,trigliceride, probe de disproteinemie, transaminaze, uricemie,
uremie,timpii de coagulare, sangerare, protrombina, de retraclie a cheagului.
Teste de laborator psntru diagnosticul intecliei HIV sunt:
- testul ELISA (Enzyme-linked immunosorbant assay) pentru
detectarea reacliei generate de anticorpi;
- Western Blot (WB) identifica anticorpii de reactie la proteinele
specifice HIV;
- antigenul p 24;
- reactia polimerazei in IanI (Polimerase chain reaction - peR);
- numaratoarea de celule CD4+ (T4 helper) periferice. Normal:
544-1 .663 celulelmm3;
- numaratoarea celulelor CDa(Iimfocitele Ta), Normal 272-932 celule/
mm3;
- incarcatura virala masoara viremia in plasma sangvina. Limitele
de detectare sunt intre mai putin de 50 replici (c6pii) per ml plasma $i
mai mult de 750.000 de replici (copii) ARN-HIV Iml;
- numaratoarea trombocitelor cu valori sub 150.000ImI3 , intalnite
la 9-13% din bolnavii purtatori de HIV $i la 21-23% din cazurile de
boala manifesta clinic;
- numaratoarea leucocitelor: leucopenia este mai mica de
4.500 celule/mm3 in 8-22% din cazurile asimptomatice si 58-B5% din
bolnavii de SIDA.