Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

Nicolae Testemițanu
Catedra
Odontologie, parodontologie și patologie orală

Tema: Metodele de tratament ale pulpitelor. Indicaţiile şi contraindicaţiile la

folosirea metodelor conservative de tratament al pulpitelor (metoda biologică,
amputaţie vitală a pulpei). Manifestări inflamatorii ale ţesutului pulpar şi
periradicular. Simptomatologia patologiei pulpare. Evaluarea preoperatorie a
posibilităţilor unui tratament endodontic corect.

.
 Cuprins:
• Scopul utilizării metodei biologice în tratamentul pulpitelor.
• Indicații pentru aplicarea metodei biologice de tratament al pulpitelor.
• Contraindicații pentru aplicarea metodei biologice de tratament al pulpitelor.
• Clasificarea materialelor folosite pentru utilizarea metodei biologice de
tratament al pulpitelor. Mecanismul de actiune al acestora.
• Noțiune de amputație vitală.
• Indicații și contraindicații pentru utilizarea amputației vitale.
• Tehnica de amputație vitală.
• Manifestări inflamatorii ale ţesutului pulpar şi periradicular.
• Simptomatologia patologiei pulpare.
• Evaluarea preoperatorie a posibilităţilor unui tratament endodontic corect.
 Scopul metodei biologice de tratare a pulpitei este posibilitatea menținerii
pulpei dentare într-o stare vie.
• A lăsa un dinte "în viață" poate fi supus unor condiții diferite. Prima și cea mai
importantă condiție este tratamentul în timp util.
• Celuloza este o parte foarte importanta a dintelui care are functii protectoare si
trofice. Cu ajutorul său, dintele primește substanțe nutritive din interior.
• După ce pulpa moare, dinții devin mai fragili. Mai mult decât atât, în timpul
îndepărtării pulpei, dentistul trebuie să îndepărteze o cantitate mare de țesut din
dinte. În plus, atunci când se îndepărtează pulpa, inflamația în rădăcinile dinte
este foarte frecventă. Acest lucru se datorează umplerii necorespunzătoare a
canalelor dentare după îndepărtarea sa.
• Prin urmare, dacă este posibil de lăsat un dinte în viață, atunci este mai bine de
făcut. Dar, în ciuda tuturor lucrurilor, este posibil să se facă acest lucru foarte rar,
deoarece pacienții nu vin cu stadiul inițial al bolii. Dacă pulpita este tratată la
primele semne ale manifestării sale, atunci în acest caz tratamentul conservator
dă rezultate foarte bune.
În funcţie de modul de conservare a pulpei dentare, metodele de tratament se
clasifică în 3 categorii:
1. Metode de conservare în totalitate a pulpei dentare:
coafajul indirect;
coafajul direct;
2. Metode de conservare parţială a pulpei dentare:
amputaţia vitală (pulpotomia vitală);
amputaţia devitală (pulpotomia devitală);
3. Metode de îndepărtare în totalitate a pulpei dentare:
extirparea vitală (pulpectomia vitală);
extirparea devitală (pulpectomia devitală).
Alegerea metodei se face în raport cu următoarele principii:
 stadiul procesului inflamator;
 teritoriul pulpar cuprins;
 posibilităţile de insensibilizare a dintelui;
particularităţile morfologice ale dintelui pe care se intervine.
Indicații pentru aplicarea metodei biologice de tratament al pulpitelor:
Calea de pătrundere a infecţiei (numai prin coroana dintelui
– carie);
Vârsta – la copii şi tineri (până la 30 ani);
Starea generală – pacient clinic sănătos;
Starea pulpei – deschiderea accidentală a camerei pulpare;
Pulpita acută focală, pulpita traumatică;
La primul pusei inflamator acut-nu mai mult de 24 ore de la
momentul apariţiei durerii;
În caz de localizare a cavitaţii carioase – de clasa I-IV. Cel
mai bine clasa I.
În inflamaţiile pulpare incipiente – la pulpita acuta focală cu
condiţia că după îndepărtarea dentinei alterate camera
pulpara rămâne închisă;
Electroexcitabilitatea pulpei până la 20-25 mA;
Starea dentinei supra pulpare – are o consistenţe şi culoare
asemănătoare cu cea normală;
 Sensibilitatea pulpei la sondare – sensibilă la cea mai uşoară
atingere cu sonda);
Radiologic lipsa focarelor distructive în regiunea apicală a
dintelui;
Absenţa reacţiilor alergice la preparatele aplicate.
În formele avansate de inflamaţie pulpară – pulpită acuta
difuza, pulpita acută purulentă, pulpitele cronice se folosesc
metodele de tratament prin care se îndepărtează în totalitate
pulpa dentară.
O importanţă deosebită metoda biologică are în tratamentul
dinţilor la copii, când rădăcinile dinţilor permanenţi încă nu
sunt formate.
Contraindicații pentru aplicarea metodei biologice de tratament al
pulpitelor.
La vârsta peste 40 de ani;
Starea generală – boli generale care modifică imunitatea pulpei (diabet, dismetabolisme, boli
de colagen, disendocrinii, ateroscleroză, avitaminoză, în caz de parodontită sau parodontoz ă,
etc.);
În caz de localizare a unei cavităţii carioase la coletul dintelui (clasa V);
În caz de reducere a electroexcitabilităţii pulpei (curent de peste 25 mkA);
În caz de modificări radiologice în ţesuturile periapicale ale dintelui;
 În caz de folosire a dintelui sub lucrări protetice (îl folosim pentru fixarea unei proteze)
Metoda biologică de tratament:
Coafajul indirect este o metodă terapeutică indicată, în mod deosebit, în
tratamentul plăgii dentinare a cavităților rezultate prin tratarea cariilor simple.
El poate fi aplicat și în tratamentul inflamațiilor pulpare incipiente și anume în
hiperemia pulpară cu camera pulpară închisă.
Într-o leziune carioasă există cel puțin două zone clar definite:
1. Stratul ”infectat”- Stratul superficial al leziunii carioase, adiacent mediului
bucal, este puternic infectat de microorganisme și este format din smalț
denaturat și resturi dentinare.
2. Stratul ”afectat”. Sub stratul infectat
există o zonă de dentină
demineralizată, ce păstrează încă
structura de bază a dentinei și
conține foarte puține bacterii.
Canaliculele dentinare sunt sprijinite
de matricea de colagen putîndu-se
realiza o remineralizare. Îndepărtarea
dentinei superficiale infectate este
foarte importantă și ușor de realizat.
Zona afectată nu este întotdeauna
ușor de recunoscut pentru că este
relativ moale, de obicei necolorată,
iar îndepărtarea ei completă poate
duce la expunerea pulpei
(deschiderea camerei pulpare).
• Expunerea pulpei va duce la infectarea ei microbiană, astfel încît se evită pe cît
posibil. De aceea, tratamentul cariilor extinse are două etape:
1. înlăturarea dentinei infectate și curățarea pereților laterali; aplicarea unui
pansament curativ; realizarea unei sigilări marginale perfecte cu o obturație
temporară; se așteaptă minim trei săptămini și maxim 6 luni.
2. îndepărtarea obturației provizorii; finalizarea curățirii cavității; realizarea
cavității în funcție de materialul final de restaurare.
• Prima etapă oferă timp pentru retrocedarea inflamației pulpare și depunerea
unui strat de dentină reparatorie în zonele critice ce ar putea fi expuse. Dacă
pulpa își păstrează vitalitatea iar inflamația retrocedează, atunci va apărea un
oarecare grad de mineralizare în zona afectată demineralizată. Se va forma
dentină secundară de reacție întrucît fluidul pulpar este în mod normal
suprasaturat cu ioni de calciu și ioni fosfat.
 Această metodă se numește ”terapie
pulpară indirectă,” pentru că evită
expunerea pulpei, lăsînd timp
țesutului pentru vindecare. A mai
fost denumită și ”coafaj pulpar
indirect” , pentru că se dorește ca
pulpa să fie ”coafată” de dentina
secundară de reacție.
Coafajul direct:
este metoda terapeutică de pansare a pulpei dentare descoperite cu o substan ță
neiritantă cu acțiune antiinflamatorie și dentinoneogenetică. Pulpa poate fi
expusă mediului bucal ca urmare a traumatismelor directe cu fracturarea
smalțului și dentinei sau datorită preparării cavităților cu deschiderea camerei
pulpare.
Clasificarea materialelor folosite pentru utilizarea metodei biologice de tratament al pulpitelor. Mecanismul de actiune al acestora.

1.Materiale şi substanţe cu rol protector:

 Folia de aur;
 Capa de argint;
 Fibrile de azbest;
2. Substanţe de bază de dentină:
 Dentina autogenă — pulbere;
3. Dentină heterogenă — pulbere sterilizată.
Substanţe pe bază de făină de oase, coajă de ou.
4. Substanţe de bază de antibiotice, corticosteroizi, enzime proteolitice,
sulfamide, vitamine. (în componenţa lor se adaugă anestezici, hidroxidul de
calciu etc.)
5.Remedii pe baza hidroxidului de calciu: calxid, dycal, reogan, regeneran,
pulpovital, hidrex, calcipulpe, pulpadent, biocalc, serocalcium, isopulp,
calmecină, calcină, calcimol, calcicur, biocalex, caldec, pulpatect, vitapulp,
vitocalc etc. Adausuri la aceste preparate sunt cazeinatul de calciu şi magneziu,
oxidul de magneziu, fosfatul de calciu, metilceluloza, praful de dentină, făina de
oase, antibioticele etc. Dintre substanţele lichide fac parte tectorul, axedronul.
Ele, fiind aplicate în cavitate sau pe dinţii şlefuiţi, se usucă imediat,formând un
strat protector.
6. Preparate de bază de eugenat de zinc: cavitec, pulpal, biopulpan, Kalsogen,
eugenatul de zinc.
7. Substanţele care produc remineralizarea dentinei: tresiolanul, fluorura de
staniu 10%, cimentul fosfatic cu 2% fluor, cimentul fosfat cu potasiu, vinoxolul.
Pastele cu conţinut de hormoni se aplică pe un termen de 2—7 zile, apoi se
substituie cu cele plastico stimulatoare. Pastele cu hormoni au capacităţi
pronunţate antiinflamatorii, analgetice, desensibilizante, însă ele inhibeaz ă
funcţia sisternului reticuloendotelial şi dentinogeneza.
Se recomandă pastele cu conţinut de caiciu şi eugenat de zinc. Ele au un pH
- 12,0 capacităţi bactericide şi lezează microorganismele care provoacă
pulpita.
Mecanismul de acţiune substanţelor medicamentoase utilizate în coafajul direct şi
indirect:

Folosirea antibioticelor se bazează pe sensibilitatea microflorei pulpei

inflamate faţă de: neomicină, levomicitină, polimexină, monimicină, bicilină,
hidroclorură de clor tetraciclină. Concentraţia antibioticilor în componen ţa
pastei necesită să fie nu mai mare de 500 – 1000 unităţi întru 1 ml de soluţie.
Doze mari de antibiotici inhibă fagocitoza (activitate fagocitară) a celulelor
pulpei şi funcţie de protecţie. Doze mari pot provoca necroza pulpei. Folosirea
antibioticelor în tratamentul conservator a pulpitelor nu asigură succes, fiind
că are un efect numai antibacterian. De aceia se recomandă folosirea
antibioticelor cu preparate care stimulează funcţia plastică şi regeneratorie a
pulpei: preparatele sulfanilamide, corticosteroizi, vitamine, fermenţi.
Corticosteroizi – prin acţiunea lor:
• Înlătură durerea.
• Au o acţiune antiinflamatorii pronunţată.
• Nu permit dezvoltarea ţesuturilor granulante.
• Activează procesele regenerative în pulpă.

Folosirea lor timp de 4 - 6 zile nu provoacă schimbări adverse în pulpă.

Necesită de aplicat pe 3 - 5 zile, apoi de aplicat preparate care vor stimula
dentino geneză. În caz când avem nevoie să formăm punte dentinară necesită
de a aplica combinaţia – glucocorticoizi cu preparate pe baza de hidroxid de
calciu.
În caz de aplicare a glucocorticoizilor pe timp îndelungat, scade reactivitatea
pulpei, urmărim o stază vasculară.
Preparatele pe baza de hidroxid de calciu. Acţionează a supra pulpei pozitiv mai
eficaciu de cât alte preparate.
 Normalizează balanţa acid alcalină în pulpa inflamată.
Acţiune antiinflamatorii.
Acţiune dehidratantă.
Stimulează procesele de remineralizere a dentinei ramolită.
Stimulează formare dentinei terţiare (secundare).
În metodele biologice conservative pe larg se folosesc paste pe baza de hidroxid de
calciu în combinaţie cu antibiotici, sulfanilamide, corticoizi etc. Pastele acestea s ă
clasifică – paste de priză chimică şi paste fotopolimerizabile (Calcesil LC,
Calcemol LC, Septocal LC – hidroxid calciu + fluor, Ultrablănd – Hidroxiapatit de
calciu + hidroxid calciu + cement glasionomeric). Ele pot fi aplicate în tratamentul
conservator a pulpitelor în coafajul direct şi indirect. Toate pastele sus numite
sunt fotopolimerizabile se polimerizează 20 – 30 secunde.
Glicozaminoglicane (Luronit, Honsurid, Heparin) se folosesc în combinaţie cu
nitrofurane.
 Stimulează procesul reparativ în pulpă.
 Luronit conţine acid gialuronic, care are un rol protector în pulpă.
Heparin în inflamaţie acută stopează hidratarea micșorează permeabilitatea
vaselor sangvine, micşorează tensiune intropulpare.
 Întăresc ţesutul conjuctiv a pulpei, peste 6 + 8 săptămâni le calcineaz ă.
Fermenţi protiolitici:
Liziază ţesuturi necrotice.
Liziază microtrombii.
 Îmbunătăţesc eliminarea exudatului.
 Micşoriază rezistenţa către antibiotici a microflorei. Exemple: Tripsin,
Lizoţim, Lidaza.
Enzimoterapia în combinaţie cu antibiotici.
 Lichidează inflamaţia în pulpă.
 Micşorează tensiunea în cavitatea dintelui.
Creează condiţii favorabile pentru regenerarea pulpei.
 Micşorează durerile în dinte.
Este necesar de ţinut minte că:
 Cavitatea se spală cu soluţii călduţe 0.9% clorură de sodiu, 0.5% novocaină,
0.3% clorhexidină, enzime proteolitice (tripsina, chimotripsina, hemopsina),
antibiotice, antiseptice.
 Cavitatea se usucă cu tampoane de vată sterilă (eterul şi aerul rece, cald)
acţionează dăunător asupra pulpei.
Noțiune de amputație vitală:
Este metoda chirurgicală de conservare a pulpei radiculare vii sub
protecţia unui pansamenl histofil, după îndepărtarea pulpei coronare.
In functie de modul de actiune al substantelor utilizate se deosebeste:
• -pulpotomia vitala
• -pulpotomia cu farmocrezol
amputație vitală:
Este procedura endodontica,chirurgicala,prin care se îndeparteaza pulpa
coronara vie,nesensibilizata prin anestezie si se conserva pulpa radiculara
vie,cu ajutorul unui pansament histofil ce se stimuleaza procesele de
vindecare.
Scopul tratamentului este ca dintele sa poata funcţiona normal şi totodata să-
şi păstreze integritatea.
Obiectivele tratamentului sunt:
-dispariţia semnelor sau a simptomelor clinice de suferinta pulpara;
-mentinerea pulpei radiculare vitale;
-mentinerea pe arcada a unui dinte sanatos,functional
-radiografiile arata o dezvoltare completa a radacinii;
-radiologic,tesuturile periapicale au un aspect normal;
Indicații și contraindicații pentru utilizarea amputației vitale.
Indicaţii:
Vârstă - la copii şi tineri;
 Starea generală - pacient clinic sănătos;
Starea pulpei - deschiderea accidentală a camerei pulpare (pulpită
traumatică);
Pulpită acuta focală;
Pulpită fibroasă cronică;
 Eşecuri ale coafajului indirect şi direct;
Se realizează numai la dinţii pluriradiculari unde există o separaţie netă între
pulpa coronară şi radiculară.
Contraindicaţii:
La persoanele în vârstă deoarece pulpa suferind procese
de atrofie nu mai poate reacţiona favorabil la
substanţele biostimulatoare;
 La pacienţi cu boli generale care modifică reactivitatea
pulpei dentare ca: diabet, dismetabolisme, boli de
colagen, disendocrinii;
În formele avansate de inflamaţie pulpară (pulpita
acuta difuză, pulpitele cronice);
La dinţii monoradiculari, deoarece neexistând o
separaţie netă între pulpa coronară şi cea radiculară.
Avantaje:
o Are caracter biologic, favorizând
cicatrizarea plăgii pulpare şi
conservarea vie a pulpei radiculare;
o Permite dezvoltarea în continuare
a rădăcinii şi terminarea erupţiei
dinţilor;
o Permite, în caz de eşec, folosirea
ulterioară a unei metode de
extirpare totală a pulpei.
Dezavantaje:
o Tehnica de realizare a metodei este
pretenţioasă şi susceptibilă în fiecare
fază de lucru de erori care pot
compromite vitalitatea pulpei
conservate;
o Necesită condiţii de asepsie
riguroasă în timpul intervenţiei
(diga);
o Impune dispensarizarea pacientului
timp îndelungat, pentru a urmări
evoluţia (1-2 ani);
o Procentul de reuşită al intervenţiei
este redus.
Tehnica de amputație vitală:

Anestezia prin infiltraţie plexală sau tronculară

periferică cu soluţie de xilină 2% cu sau fără adrenalină;
Înlăturarea obturaţiei provizorii, pasta;prelucrarea cu
antiseptice;
 Izolarea dintelui (preferabil cu diga), badijonarea
acestuia şi a dinţilor vecini cu alcool iodat;
 Exereza, cu o freză sferică sau linguri Black, a ultimelor
resturi de dentină alterată din cavitatea carioasă;
Deschiderea şi lărgirea orificiul camerei pulpare cu o
freză sferică. Cu o freză cilindrică, se îndepărtează în
totalitate tavanul camerei pulpare;
Amputaţia pulpei coronare cu linguri Black bine
ascuţite şi obligatoriu sterile;
Tehnica de amputație vitală.
Hemostaza se face prin tamponament cu bulete sterile:
Sol. adrenalină
Anestezie cu vasoconstrictor
 ViscoStat sau Astringedent (Ultradent)
Sol.0,5-1% apă oxigenată
Sol. 5% acid aminocapronic
Burete sau peliculă de fibrină sau colagen
Se reperează orificiile canalelor radiculare cu sonda
dentară;
Se alege o freză sferică cu diametru mai mare decât al
orificiului canalului radicular şi cu ajutorul ei realizăm
un lăcaş cu o adâncime de 1-1,5 mm;
Se face din nou hemostază prin tamponament, se curăţă şi degresează pereţii camerei
pulpare şi cavităţii cu bulete îmbibate în neofalină şi se usucă cu aer cald;
Se aplică în lăcaşurile create la intrarea în canalul radicular pastă pe baz ă de hidroxid de
calciu, restul pastei întinzându-se pe podeaua camerei pulpare într-un strat de 1 mm
grosime. În restul cavităţii se introduce, fără presiune, eugenat de zinc până la umplerea
completă a cavităţii.
Gravajul timp de 15 sec.,spălăm tot timp de 15 sec.
Uscăm,aplicăm bonding,polimerizarea
Material pt obturaţia definitivă.
Verificarea ocluziei.
 Pacientul se ţine sub observaţie timp de 15-20 zile pentru a urmari evoluţia
clinică. Dacă în acest interval apar dureri spontane, este semn că pulpa
radiculară s-a inflamat şi se trece imediat la extirparea ei. În cazul în care nu
apar dureri, se sculptează în eugenatul de zinc, lăsându-se pe loc stratul de
hidroxid de calciu şi o parte din eugenatul de zinc, şi se face obturaţia
definitivă. Pacientul se dispensarizează, fiind chemat la controale periodice din
6 în 6 luni, timp de 1,5-2 ani, urmărindu-se clinic şi radiologic evoluţia.
Materialele folosite pentru coafajul amputaţiei pulpei dinţilor temporari ::
a) pe bază de zinc-eugenol,
b) pe bază de hidroxid de calciu,
c) pe bază de formocrezol (formula lui Buckley: 19% formaldehidă, 35%
cresol şi 15% glicerină).
Manifestări inflamatorii ale ţesutului pulpar şi periradicular.

• In stadiul incipient al pulpitei, fenomenele inflamatorii pulpare pot fi stopate prin

interventia terapeutica rapida asupra dintelui ce prezinta o  leziune cu interesare pulpara.
• Formele de imbolnavire pulpara sunt reprezentate de pulpita seroasa partiala, forma
reversibila, pulpita seroasa totala, forma ireversibila si care prezinta un grad inalt al
sensibilitatii dentare, pulpita purulenta partiala si pulpita purulenta totala, de asemenea
forme ireversibile de imbolnavire pulpara.
• Pulpitele  purulente, partiala sau totala, sunt stadii inflamatorii avansate ale imbolnavirii
tesutului pulpar, care succed stadiul de pulpita seroasa sau care se dezvolta de la inceput
prin contaminarea directa cu agenti microbieni a tesutului pulpar si care semnifica
degradarea pulpei cu aparitia puroiului.
• Manifestările clinice de inflamaţie a pulpei sunt foarte variate şi sunt condi ţionate atît de
starea generală a organismului, cît şi de condiţiile locale din cavitatea bucal ă.
• În cazurile de inflamaţie a pulpei în ea se observă un complex de modific ări
morfofuncţionale aflate în strînsă legătură reciprocă şi care evolueaz ă într-o anumit ă
succesiune.
• La început inflamaţia poartă un caracter de pulpită acută.Timpul de evoluţie a pulpitei
acute nu depăşeşte 14 zile.
• În stadiul de inflamaţie acută a pulpei distingem cîteva semne caracteristice:
alterarea,exsudarea, proliferaţia,tulburări metabolice.
• Inflamaţia acută a pulpei se caracterizează ca o reacţie hiperergic ă. Mecanismul de
declanşare îl constituie afectarea componenetelor pulpei: celulelor, substan ţei intersti ţiale,
fibrelor, vaselor. Se dereglează permiabilitatea structurilor de ţesut conjunctiv, ceea ce
duce la formarea de exsudat.
• Metaboliţii care se formează în focarul de inflamaţie, provoaccă liza nu numai a
elementelor celulare, ci şi a predentinei cavităţii dintelui.Prin canaliculele dentinale din
cavitatea dintelui în cavitatea carioasă pătrunde transsudatul inflamator, care con ţine în
abundenţă diferite enzime şi toxine.
• Agravarea pulpitei cronice se observă în caz de obturare a căii de evacuare a
exsudatului,ceea ce provoacă acumularea produselor de inflamaţie în cavitatea dintelui,
mărirea presiunii în el, tulburări trofice în ţesuturi. Agravarea procesului poate fi cauzat ă
de factori ce contribuie la reducerea rezistenţei organismului şi pulpei, în special
hipotermia,afecţiuni respiratorii acute.
Simptomatologia patologiei pulpare.

În primă etapă are loc inflamația nervului dentar (pulpa) și sensibilitatea la cald sau
rece. Ulterior, ea se transformă în dureri intense permanente sau periodice. Analgezicele
ameliorează durerea doar pentru o perioadă scurtă de timp. Acest lucru se datoreaz ă
faptului că componentele moi edematoase ale pulpei sunt comprimate de țesuturile dure,
acestea fiind limitate în spațiu.
În cazul în care nu este tratată, infecția se poate răspândi în parodonțiu și poate provoca
inflamația apexului parodontal al rădăcinii dintelui. Coloniile de bacterii descompun
nervul și duc la formarea unui abces purulent. Dacă pătrund în gingii, se formează un
flux cu umflarea caracteristică a obrajilor, care poate fi însoțită de febră în tot corpul.
Principalele etape ale pulpitei:
• inițială, însoțită de sensibilitate la stimuli externi;
• acută;
• purulentă;
• cronică: fibroză, gangrenoasă, hipertrofică.
Evaluarea preoperatorie a posibilităţilor unui tratament endodontic corect.
Analiza adresabilităţii bolnavilor cu pulpită, denotă că în 38% din cazuri se constată pulpit ă
acută, în 62%-forme cronice. Precizarea diagnosticului îmbolnăvirilor pulpei joac ă un rol
important în clinica, or, aceasta determină metoda şi eficienţa tratamentului instituit. În
diagnosticul pulpitei se aplică metode principale şi accesorii de examinare a bolnavului:
Interogarea
Inspecţia
Sondarea
Percuţia
Palparea
Probe termice
Electroodontometria
În timpul interogatoriului se poate preciza dacă bolnavul are careva afecţiuni asociate care ar
putea fi însoşite de iradiere a durerilor în dinţi şi maxilare: tulburări ale SN(nevralgie,
nevrită,gangliolită,plexalgie dentală,stenocardie).
 Bibliografie:
• Tratat de endodontie –vol 1-Andrei Iliescu
• Benger J.E-Pulp tisue reaction to formocresol and zinc oxide-
eugenol.ASDC,J.DentChild 1965
• Fong C.D Davis M.J –Partial pulpotomy for immature permanent teeth 2002
• Eliot R.D Roberts M.W ,Burkes J,Philips C.Evaluetion of carbon dioxide laser
on vital human primary pulp tissue 1999
• Nunn J.H ,Smeaton I,Gilory J.-The development of formocresol as a
medicament for primary molar pulpotomy procedures,J.Dent Child 1996
Vă mulţumesc!!!!