Indicația nr 8 Endo

Tema: Metode de conservare parțială a pulpei dentare ( amoutația vitală). Metode de

insensibilizare

1. Esența realizării metodei de amputație vitală a pulpei dentare.

Amputația vitală (pulpotomia vitală ) este metoda chirurgicală prin care se îndeparteaza pulpa
coronară, după insensibilizarea ei prin anestezie, menținîndu-se pulpa radiculară vie, sub
protecția unui pansament histofil ce stimulează procesele de vindecare.

Pulpotomia este o tehnică de tratament endodontic care urmărește păstrarea puplei radiculare
vitale după îndepartarea parțială sau completă a pulpei coronare.

2. Indicații și contraindicații pentru realizarea amputației vitale a pulpei dentare :

Indicațiile:

 Această procedură este indicată pentru tratamentul dinților temporari sau a dinților
permanenți tineri (la copii și la tineri), cu rădăcinele în curs de formare și în pulpopatiile
incipiente(hiperemie, puplită seroasă parțială) ;
 Este un tratament utilizat în cazul dinților monoradiculari traumatizați la copii unde
apexul nu este complet închis;
 Pulpotomia mai poate fi aplicată în cazul unor eșecuri ale coafajului directsau indirect,
dar și în cazul pulpitelor reversibile, mai ales în situațiile cu hiperemie pulpară sau
pulpită seroasă parțială;

După info din prelegeri sunt:

 Vîrsta : la copii și tineri

 Starea generală - pacient clinic sănătos;

 Starea pulpei - deschiderea accidentală a camerei pulpare (pulpită traumatică);
 Pulpită acuta focală;
 Pulpită fibroasă cronică;
 Eşecuri ale coafajului indirect şi direct;
 Se realizează numai la dinţii pluriradiculari unde există o separaţie netă între
pulpa coronară şi radiculară.

Contraindicațiile:

 Persoane în vîrstă;
 Pacienți cu boli generale ce modifică vascularizația pulpei dentare;
  Etape avansate ale inflamației puplare;
 Resorbția radiculară ce atinge treimea cervicală;
 Prezența leziunilor periodontale;
 Prezența unui traiect fistulos;
 Prezența exudatului seros sau purulent;
 Absența singerării la deschiderea camerei pulpare.
Din prelegeri:

 La persoanele în vârstă deoarece pulpa suferind procese de atrofie nu mai poate

reacţiona favorabil la substanţele biostimulatoare;
 La pacienţi cu boii generale care modifică reactivitatea pulpei dentare ca: diabet,
dismetabolisme, boli de colagen, disendocrinii;
 În formele avansate de inflamaţie pulpară (pulpita acuta difuză, pulpitele cronice);
 La dinţii monoradiculari, deoarece neexistând o separaţie netă între pulpa coronară şi
cea radiculară.

Info suplimentară
Avantajele și dezavantajele pulpotomiei vitale
Avantajele:
 Are un caracter biologic ca urmare a cicatrizării plăgii pulpare și conservării puplei
radiculare vii;
 Permite dezvoltarea rădăcinei dintelui și erupția finală a dintelui;
Dezavantajele :

 Este o tehnică greu de realizat;

 Necesită condiții absolute de asepsie și antisepsie
 Pacientul trebuie dispensarizat e o perioadă lungă de timp;
 Prognosticul este redus

3. Metode de insensibilizare. Soluții anestetice utilizate în tratament.

Insensibilizarea se obtine prin anestezie plexală sau tronculară perifercă cu soluție de
xilină 2% cu sau fără adrenalină sau soluție de clorhidrat de procaină cu sau fără
adrenalină.
Alte anestezice ulitlizate in stomatologie pentru aneste zia locala prin infiltrație sau
pentru anestezia tronculară sunt :
Din grupa Articainei
 - Ultracain D.S. Forte
- Ubestisin
- Septanest N
- Septanest S P
Din grupul Lidocainei:
- Xilină (fiole 1% - 10ml, 20ml, 2% 2 ml cu/ fără adrenalină)
- Xylocaine
- Lidocaton (carpule sau fiole 0,5%,1%, 2%, 3%) cu/ sau fără adrenalină
Etc

Din grupul Mepivacainei :

- Mepivastesin
- Scandicaine
- Scandonest
- Mepivacaine HCl
Carpule sau ampule (0,5 – 3%) cu/fără adrenalină sau cu/ fără noradrenalină
Din grupul Prilocainei:
- Xylanest
- Xylonest
Din grupul Procainei:
- Procaina HCl
Fiole de 1 % 20 ml, 4% 2 ml, 8% 2 ml

4. Remedii medicamentoase utilizate în amputația vitală a pulpei dentare.

- Remedii pe baza hidroxidului de calciu: calxid, dycal, reogan, regeneran,

pulpovital, hidrex, calcipulpe, pulpadent, biocalc, serocalcium, isopulp,
calmecină, calcină, calcimol, calcicur, biocalex, caldec, pulpatect, vitapulp,
vitocalc etc.
Adausuri la aceste preparate sunt cazeinatul de calciu şi magneziu, oxidul de
magneziu, fosfatul de calciu, metilceluloza, praful de dentină, făina de oase,
antibioticele etc. Dintre substanţele lichide fac parte tectorul, axedronul. Ele, fiind
aplicate în cavitate sau pe dinţii şlefuiţi, se usucă imediat,formând un strat protector.

Preparatele pe baza de hidroxid de calciu. Acţionează a supra pulpei pozitiv mai eficaciu de cât
alte preparate:
*Normalizează balanţa acid alcalină în pulpa inflamată.

*Acţiune antiinflamatorii.

*Acţiune dehidratantă. *

*Stimulează procesele de remineralizere a dentinei ramolită.

*Stimulează formare dentinei terţiare (secundare).

În metodele biologice conservative pe larg se folosesc paste pe baza de hidroxid de calciu în

combinaţie cu antibiotici, sulfanilamide, corticoizi etc.

Pastele acestea să clasifică – paste de priză chimică şi paste fotopolimerizabile (Calcesil LC,
Calcemol LC, Septocal LC – hidroxid calciu + fluor, Ultrablănd – Hidroxiapatit de calciu + hidroxid
calciu + cement glasionomeric). Ele pot fi aplicate în tratamentul conservator a pulpitelor în
coafajul direct şi indirect. Toate pastele sus numite sunt fotopolimerizabile se polimerizează 20
– 30 secunde.

- Pastele cu conţinut de hormoni se aplică pe un termen de 2—7 zile, apoi se

substituie cu cele plastico stimulatoare. Pastele cu hormoni au capacităţi
pronunţate antiinflamatorii, analgetice, desensibilizante, însă ele inhibează
funcţia sisternului reticuloendotelial şi dentinogeneza.

Se recomandă pastele cu conţinut de caiciu şi eugenat de zinc. Ele au un pH - 12,0

capacităţi bactericide şi lezează microorganismele care provoacă pulpit.

 Folosirea antibioticelor se bazează pe sensibilitatea microflorei pulpei inflamate faţă de:

neomicină, levomicitină, polimexină, monimicină, bicilină, hidroclorură de clor
tetraciclină.
 Concentraţia antibioticilor în componenţa pastei necesită să fie nu mai mare de 500 –
1000 unităţi întru 1 ml de soluţie. Doze mari de antibiotici inhibă fagocitoza (activitate
fagocitară) a celulelor pulpei şi funcţie de protecţie. Doze mari pot provoca necroza
pulpei. Folosirea antibioticelor în tratamentul conservator a pulpitelor nu asigură succes,
fiind că are un efect numai antibacterian. De aceia se recomandă folosirea antibioticelor
cu preparate care stimulează funcţia plastică şi regeneratorii a pulpei: preparatele
sulfanilamide, corticosteroizi, vitamine, fermenşi.
 Corticosteroizi – prin acţiunea lor: *Înlătură durerea.
 *Au o acţiune antiinflamatorii pronunţată.
 *Nu permit dezvoltarea ţesuturilor granulante.
 *Activează procesele regenerative în pulpă.
 Folosirea lor timp de 4 - 6 zile nu provoacă schimbări adverse în pulpă. Necesită de
aplicat pe 3 - 5 zile, apoi de aplicat preparate care vor stimula dentino geneză. În caz când
avem nevoie să formăm punte dentinară necesită de a aplica combinaţia – glucocorticoizi
cu preparate pe baza de hidroxid de calciu. În caz de aplicare a glucocorticoizilor pe timp
îndelungat, scade reactivitatea pulpei, urmărim o stază vasculară.

5. Tehnica realizării amputației vitale. Condiții de efectuare în amputația vitală a pulpei

dentare.
Există 3 metode :

a. Pulpotomie coronară (amputația coronară), se elimină toată pulpa coronară

b. Pulpotomie artială (amputație parțială ), se îndepărtează doar o parte a pulpei coronare
c. Amputația vitală înaltă - pe lîngă pulpa coronare se îndepărtează și o parte din pulpa
radiculară
Tehnica propiu zisă:

- Anestezie prin infiltratie plexala, sau anestezie tronculara periferica cu solutie de xilina
2% , cu sau fara adrenalina, sau clorhidrat de procaina de 4% cu sau fara adrenalina;
- Izolarea dintelui și badijonarea acestuia si a dintilor vecini cu alcool iodat;
- Exereza resturilor de dentina alterata din cavitatea carioasa, cu o freza sferica, sau cu
linguri Black;
- Se largeste orificiul de deschidere al camerei pulpare, cind acesta există, cu o freză
sferică, iar în situația în care camera pulpară nu este deschisă, se creează un acces tot cu
freza sferic. Se lărgește deschiderea camerei pulpare, cu o freză cilindrică, acționînd de-
a lungul pereților, sau cu o freză sferică, prin mișcări de scoatere acitvă;
- Excizia pulpei coronare se face cu lingurile Black bine ascuțite, evitînd smulgerea pulpei
radiculare;
- Hemostaza se face prin tamponament cu bulete sterile;
- Se reperează orificiille canalelor radiculare cu sonda dentară;
- Se alege o freză sferică cu diametrul mai mare decît al orificiului canalului radicular (pt a
impiedica smulgerea filetului radicular ce se poate antrena pe freză ) și cu ajutorul ei
realizăm în porțiunea inițială a canalului lăcaș cu o adincime de 1 – 1,5 mm;
- Se face din nou hemostaza prin tamponament, se curăță și se degresează pereții
camerei pulpare și a cavitații, cu bulete îmbibate în neofalină și se usucă cu aer cald;
- În lăcașurile create se aplică pasta de hidroxid de calciu după tehnica descrisă anterior și
se întinde pe podeaua camerei pulpare într-un strat de 1 mm grosime. În restul cavitații
se introduce, fără presiune, eugenat de zinc pînă la umplerea completă, sau se umple
parțial cu eugenat iar restul cavității se obturează cu ciment fosfat de zinc.
Pacientul se ține sub observație 15-20 de zile. Dacă nu prezintă dureri în aceasta perioada,
semn al unei complicații pulpare, se trece la obturarea definitivă a cavității, după ce s-a sculptat
în eugenatul de zinc, lăsîndu-se o obturație de bază.

Pacientul este chematla control din 6 în 6 luni, timp de 2 ani, urmarindu-se evoluția clinic și
radiologic.