Elaborarea metodica nr 5.

Microproteze

Tema : Principiile alegerii și includerii dinților stîlpi în punțile dentare.

Prepararea dinților stîlpi. Amprentarea

1. Principiile de alegere a dinților stîlpi în punțile dentare

Dinții stîlpi se aleg în dependență de întinderea breșei, starea țesuturilor dure și a
paradonțiului dinților stîlpi și starea dinților antagonști și starea dinților antagoniști.

 Dacă avem o breșă unidentară, în unele cazuri conform odontoparadontogramei se

alege 1 dinte stîlp capabil să împartă presiunea masticatorie
 Dacă paradonțiul dintelui este deficitar impune alegerea ambilor dinți limitrofi
breșei,aceiași situație fiind indicată și în cazul breșelor cu pierderea a 2 și mai mulți
dinți
 Starea protetică a dinților se apreciază prin 3 criterii:
a. Raportul coroană clinică/radix:
 Se masoară lungimea coroanei clinice (porțiunea dintelui vizibilă în
cavitatea ucală ).
 Se măsoară lungimea rădăcinii clinice ( porțiune rădăcinii care este
impantată în alveolă
 Raportul optimal coroană rădăcinp ar fi de 2:3 , minim1:1
 Se permite un raport mai mare ( coroana mai lungă decît rădăcina) atunci
cînd dinții antagoniști au un paradonțiu deficitar sau este o proteză
moilizabilă ( presiunea pe care o exercită este mai mică).
b. Configurația radix:
 Dinții pluriradiculari – un dinte pluriradicular oferă unn sprijin mai mare
decît unul monradicular
 Radix curbe - o rădăcină cu cubură mai mare în sens mezio-distal este
mai favorabilă decît una dreaptă sau conică
 Radix aplatizate - rădăcină aplatizată în sens mezio-distal are un sprijin
mai bun decît una conică
c. Gradul de impantare în alveolă – gradul de implantare și suprafața rădăcinii care
se agregă de osul alveolar determină stabilitatea dintelui.
- Cu cît rădăcina este mai mult implantată în alveolă, cu atît ea este mai stabilă
- Cu cît mai multe rădăcini are dintele cu atît el este mai stabil
- Cu cît creasta alveolară este mai atrofiată cu atît implantarea este mai slabă
- Cu cît fanta periodontală este mai dilatatăccu atît mobilitatea este mai mare,
dar cu cît mobilitatea este mai mare, cu atît este mai slab suportul pentru
proteză
Paradontul dinților antagoniști la fel se examinează pentru că în cazul în care este afectat, dinții
exercită o presiune mai mică asupra punții.

O suprafață mai mare de implantare înseamnă mai multe ligamente, ceea ce oferă o amortizare
mai bună a presiunilor masticatorii.

În unele cazuri cînd se denotă valori protetice mici a dinților limitrofi breșei se intenționează
utilizarea unui dinte adițional drept dinte stîlp pentry a compensa deficitul de suport apt pentru a
face față presiunii masticatorii.

2. Argumentarea matematică a alegerii dinților stîlpi la tratamentul

protetic cu punți dentare.
Se fac calcule conform odontoparodontogramei și se aleg dinți stîlpi cu suma coeficientului
parodontal egal sau mai mare decît a dinților ce vor fi restaurați prin corpul de punte .

3. Argumentarea biofuncțională a alegerii dinților stîlpi la tratamentul

protetic cu punți dentare.
Aceasta are drept scop restabilirea funcțiilor sistemului stomatognat : funcția de
masticațe, fonație, fizionomice.
Funcția de masticație – dinții stîlpi trebuie să asigure rezistența optimă contra presiunii
masticatorii astfel încît să nu se piardă din eficiența masticatorie tot-o dată dinții stîlpi
trebuie să asgure transmiterea acestor forțe către suportul osos.
Fonația – dinții ftontali trebuie sa asigure f. Fonetică optimă prin volum, dimensiuni și
poziție.
Fizionomia - microproteza care va fi fixată pe diții stîlpi în zonele vizibile trebuie să aibă
aspect estetic.
4. Odontoparadontograma după Kurleandski
- este o tăbliță in care sunt incluși coeficienții tuturor dintilor, in dependentă de presiunea
masticatorie poate recepționa. Aceasta calculează coeficientul de presiunepe care-l vor
exercita dinții antagoniști asupra punții și presiunea care va putea fi recepționată in mod
fiziologic de către dinții stâlpi, așa ca sa se prevină suprasolicitarea lor. Astfel, tratamentul va
fi cu success iar puntea mai rezistenta in timp.
Pentru aceasta se face o examinare clinica minuțioasa a arcadelor dentare și a fiecărui dinte
in parte, evidențiind:
- Starea coroanei (carie, leziunine carioase, fracturi, fisuri, obturatii, proteze unidentare)
- Starea paradontiului (retractia gingivala, dereglarea rădăcinii, mobilitate, raportul
coroana-rădăcina).
Toate datele se notează in fisa de observatie.
 5. Alegerea dinților stîlpi la tratamentul protetic cu punți dentare în caz de
lipsa incisivilor maxilă
- Dintii stîlpi se aleg după un examen clinic al paradonului dinților limitrofi breșei și
antagoniștilor
- în lipsa 1.2/2.2 se poate opta pentru cu un singur dinte stîlp – caninii
- în lipsa 1.1 /2.1se optează deseori către o puntte cu interesarea drept dinți stîlpi atît pe
incisivul central opus cît și pe cel lateral de partea respectivă pentru a asigura stabilitatea
și funcția protezei
- în lipsa ambilor inccisivi centrali , fie lipsa ambelor grupe de incisive se optează pentru o
punte fixată pe canini

6. Indicatii si contraindicații la tratamentul protetic cu punți dentare în

edentațiile parțiale
Indicații:
Depinde de:
 Gradul de întindere și Topografia edentatiei
 Valoarea funcțională a dintilor restanțieri
 Profesie
 Virsta
 Sex
 Constituția psihică a pacientului

Indicații:
 Înlocuirea a 1-3 dinti la nivelul unei singure breșe, se permite inlocuirea a 4 dinti numai
dacă aceștia sunt cei 4 incisivi
 Edentatia intercalata, multipla
 Edentatia terminala ca excepție
 Dacă dinții stâlpi au mobilitate nu mai mare de gradul 1/2 și nu sunt dureroși la presiunea
vertical sau vestibular orala
 Punțile cu corp de punte suspendat sunt indicate pentru zonele laterale cind dinții stâlpi
sunt înalți sau apofiza alveolara atrofiata

.Contraindicatie absoluta la tratamentul edentatiei parțiale cu punți dentare.

-Edentatia terminala
-Dinti stâlpi cu edentatie de gradul 3
-Dinti cu process inflamator la nivelul paradontiului
-Dinti stâlpi cu pulpite
- Breșe ma imari de 5 dinti
-Maladi igenerale infecțioase
-Procese inflamatorii locale
-Virsta pina la 18 ani

Contraindicatie relative la tratamentul edentatiei parțiale cu punți dentare.

Dacă lipsește numai un dinte in zona lateral și dinții restanti nu au tendința de deplasare(migrare)
sau dacă dinții stâlpi sunt sănătoși

7. Complicații posiile în timpul și după prepararea dinților stîlpi.

Profilaxia

În timpul preparării:
- Durere – se prepară su anestezie
- Prepararea excesivă din țesuturile dure – bontul se subțiază – scade rezistența –
profilaxie: control vizual al preparării
- Deschiderea accidentală a camerei pulpare – profilaxie: controlul vizual și utilizarea
frezelor corespunzătoare și a pieselor corecte ( turină pentru smalț, micromotor pentru
dentină )
- Trauma gingiei – profilxie – retraccția gingiei cu cpreparate vasoconstrictoare, sau fir de
mătase și se mînuiește atent instrumentul.
- Supraîncălzirea dintelui – inflamare/ necroză- proilaxie – răcirea cu apă

8. Protecția plăgii dentinare

Mijloace chimice:
- Impregnarea cu : - nitrat de argint (apoasă 30%); clorură de zinc 30 – 40%
Mijloace mecanice :
- Lacuri cu fluor
- Lacuri cu celuluoid 5%
- Coroană provizorie din acrilat individuală ( tenicca Scutan)
- Coroane prefabricate din celuloid transparent, policarbonat, acrilat, ce se fixează pe bont
cu ajutorul : cimentului zincfosfat, dentin-pasta etc.