ELABORAREA METODICĂ Nr.

TEMA: Tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare cu extensie. Indicaţii. Etapele de

confecţionare. Avantaje şi dezavantaje.

ÎNTREBĂRI DE CONTROL

1. Caracteristica punţilor dentare cu extensie.

Puntea dentară cu extensie – elementele de agregare sunt situate pe dinții stîlpi limitrofi
breșei (care margines breșa pe ambele părți)

Corpul de punte este situat in afara elementelor de agregare inlocuind dinti situati fie spre
anterior ( extensie meziala ) fie spre posterior ( extensie distala ).

1. corp intercalat cu sageata rosie

2. corp in extensie meziala cu
sageata neagra

2. Indicaţii şi contraindicaţii către tratamentul cu punţi dentare cu extensie.

Exista situatii cand, din diverse motive, nu se pot folosi dinti stalpi de ambele parti ale
bresei. Asemenea situatii pot aparea :

 cand din motive estetice nu se doreste slefuirea unuia din dintii ce marginesc bresa

exemplu: Lipseste premolarul 1 superior ( imagine jos ) si nu se

doreste slefuirea caninului din motive fizionomice. Se poate realiza o punte in
extensie dar este nevoie de 2 dinti stalpi posteriori. Oricum, acesti dinti sunt
situati intr-o parte mai putin vizibila a cavitatii bucale comparativ cu caninul. Imagine:
  cand nu exista dinti decat in una din partile bresei

Indicații la punți cu extensie mezială:

o Sa nu se realizeze extensii mai lungi de 1 element.

o Se pot realiza extensii meziale pentru a restaura lipsa premolarilor sau
a incisivilor laterali. Nu se indica decat in cazuri exceptionale extensii pe
canini sau molari.
o Este nevoie de mai multi dinti stalpi la arcada inferioara pentru a asigura
sprijinul extensiei datorita presiunilor masticatorii mai mari.
o Trebuie luati cel putin 2 dinti stalpi pentru a sustine extensia.

Indicații la punți cu extensie distală:

o Extensiile distale se executa cand lipseste dintele stalp posterior iar

pacientii nu doresc o restaurare mobila ( proteza ). Chiar daca se iau suficienti
dinti stalpi, din cauza fortelor masticatorii foarte mari ce actioneaza asupra
corpului de punte, evolutia este nefavorabila in multe situatii.
Odata cu dezvoltarea implantologiei asemenea solutii se folosesc tot mai rar.

Contraindicații:

o Nu se recomandă extensia ce are margine incizală(canin) în locul suprafeței

ocluzale,deoarece va acționa ca un plan înclinat nociv.

3. Avantajele şi dezavantajele punţilor dentare cu extenzie.

Dezavantaje:
 a. extensia meziala va exercita presiuni suplimentare asupra dintilor
stalpi datorate lipsei sprijinului anterior al puntii.

4. Clasificarea punţilor dentare cu extenzie.

a. corp de punte in extensie meziala - Este o extensie spre partea din fata a

cavitatii bucale sau spre anterior ( imaginea de mai sus ). Este varianta mai
favorabila deoarece, cu cat avansam spre zona din fata a cavitatii bucale,
presiunile masticatorii scad. In consecinta, asupra corpului de punte vor
actiona forte mai mici.

b. corp de punte in extensie distală - Este o extensie spre partea din spate a

cavitatii bucale unde fortele masticatorii sunt mult mai mari. Este varianta
mai putin favorabila si, din acest motiv, se foloseste mai rar astazi. Puntile cu
extensii distale, in special daca sunt si gresit proiectate, pot conduce in timp
la mobilizarea dintilor stalpi.

5. Etapele de confecţionare
a punţilor dentare cu
extensie.

Puntea dentară cu extensie poate fi

realizată atît prin metoda
clasică,cît și prin metoda modernă.

Prima metodă,fiind considerată

clasică,se caracterizează prin
confecționarea separată a pieselor lucrării:elementele de agregare și corpul punții,care vor fi
solidarizate prin lipire sau supraturnare.Metoda a doua,modernă presupune confectionarea
integrală a piesei prin turnarea elementelor de agregare si a corpului de punte concomitent
sau prin presarea actilatului,deci puntea va fi dintr-o bucată.

Etapele clinico – tehnice: (dintro bucată)

1.      examinarea pacientului si stabilirea indicatiilor tratamentului

2.      pregatirea campului protetic, slefuirea dintilor, viitorii dinti stalpi si puntii

3.      amprentarea campului protetic

4.      turnarea modelului

5.      modelarea machetei elementelor de agregare si a corpului de punte, unite intre ele

6.      confectionarea tiparului ( ambalarea )

7.      turnarea metalului in tipar

8.      dezambalarea si prelucrarea piesei protetice

9.      proba puntii in cavitatea bucala si individualizarea reliefului ocluzal

10.  realizarea componentei estetice prin utilizarea tehnicilor specifice

11.  finisarea si lustruirea puntii ( componenta metalica)

12.  fixarea puntii, prin cimentare, pe dintii stalpi

Etapele clinico – tehnice: (din elemente suparate)

1.      examinarea pacientului si stabilirea indicatiilor tratamentului

2.      pregatirea campului protetic, slefuirea dintilor, viitorii dinti stalpi si puntii

3.      amprentarea campului protetic

4.      turnarea modelului

5.      modelarea machetei elementelor de agregare

6.      ambalarea machetei elementelor de agregare

7.      turnarea metalului in tipar

8.      dezambalarea si prelucrarea elementelor de agregare

9.      proba puntii in cavitatea bucala si individualizarea reliefului ocluzal

10.  amprentarea campului protetic in vederea realizarii corpului de punte

11.  confectionarea modelelor

12.  modelarea machetei corpului de punte

13.  confectionarea tiparului corpului de punte

14.  turnarea metalului in tipar

15.  dezambalarea si prelucrarea corpului de punte

16.  lipirea corpului de punte ca element de agregare

17.  proba puntii in cavitatea bucala si individualizarea reliefului ocluzal

18.  realizarea componentei estetice

19.  finisarea si lustruirea puntii

20.  fixarea puntii prin cimentare, pe dintii stalpi

6. Metodele de alegere a dinţilor stîlpi la planificarea punţii dentare cu extensie.

7. Biomecanica punţilor dentare cu extensie.

8. Tehnica probei a punţilor dentare cu extensie în cavitatea bucală şi cerinţele
către ele.

Această analiză prevede examenul punților dentare în cavitatea bucală cuprinzînd

următorii indici:

1.inserția punții pe dinții-stîlpi.Aceasta prevede poziționarea corecta a punții pe cîmpul

protetic.

2.examinarea contactelor elementelor de agregarecu dinții-stîlpi la nivelul coletului și

contactele cu dinții vecini.Se realizează la etapa de proba a elementelor de agregare,cît și la
proba punții.

3.examinarea raportului corpului de punte cu apofiza alveolară.Această etapă cuprinde

controlul spațiului necesar pentru protecția papileiinterdentare și se verifică cu ajutorul sondei
în unghi,verificînd nișele pentru autocurățire,cît și încadrarea punții în morfologia arcadei.

4.examinarea rapoartelor cu dinții antagoniști la nivelul suprafețelor ocluzale.Prevede crearea

echilibrului ocluzal prin șlefuirea conform concepției ocluziei funcționale,care cuprinde
verificarea contactelor ocluzale în intercuspidare maximă,la mișcările de propulsie,de
lateralitate,a curbelor ocluzale de compensare și a dimensiunii verticale de ocluzie.

9. Tehnica probei definitive şi fixarea punţilor dentare cu extensie

Aceesi info ca la ex 8
10. Erorile posibile la tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare cu extensie.